Sângele

Definiție: Țesut lichid, care cuprinde plasma (componenta lichidă) și elemente figurate
(hematiile, leucocitele, plachetele). Acest țesut poate fi separat in componente pentru a fi mai
apoi examinat.
Elementele figurate au anumite caracteristici:
- Forma
- Particularitățile citoplasmei
- Componentele intracitoplasmatice
Hematiile pot fi de mai multe forme: anocitoza, polikilocitoza – normale;
Microcite –mici; Macrocite –mari.
Citoplasma poate sa fie sau nu cu resturi de acizi nucleici.
Se foloseste coloratia albastru de Cresil.
Serul este componenta lichida, echivalentul plasmei – SPRE DEOSEBIRE DE PLASMA NU
ARE FIBROGEN!!! Fibrogenul este consumat pentru formarea cheagului sanguin.
Cheagul sanguin = retea de fibrina formata din fibrinogenul plasmatic in care sunt oprite
elemente figurate, celule sanguine. Dupa ce fibrinogenul a fost transformat in fibrina, revenirea
la starea initiala lichida este imposibila.
Pentru a separa ulterior elementele componente ale sangelui se foloseste un anticoagulant
(EDTA – etildiaminotetraacetat sau citrat). Aspectul sedimentului este de culoare rosie (hematii).
Leucocitele sunt vizibile ca un strat albicios deasupra hematiilor (dar in conditii normale nu sunt
vizibile). Trombocitele nu se pot evidentia pentru ca sunt prea mici.
Hematocritul
= procentul elementelor figurate dintr-un volum de sange.
Valori normale femei:43-45%
Valori normale barbati: 45-47% (barbatii au mai multe hematii datorita masei musculare mai
mari, necesar crescut deci de O2, si testosteronul care stimuleaza direct hematopoieza)
Variatii fiziologice:
- Trecere din clino- in ortostatism (la nivelul membrelor inf se produce o
hemoconcentratie)
- Nou nascut (poliglobulia nou nascutului – datorita hipoxiei din viata intrauterina)
- Sex (barbatii au valori mai mari decat femeile)
- Altitudine (se produce la peste 5000m o hipoxie datorita scaderii %O2)
Variatii patologice:

1
 - Poliglobulii patologice primare (prin stimularea formarii hematiilor) si secundare (stari
cronice de hipoxie –boli cardiovasculare si BPOC)
- Hemodilutie patologica (diareea sau varsaturi, deshidratari – hemoconcentratie
temporara)

Functiile sangelui
- Transport: substante utile –O2, proteine, hh, vitamine, lipide ca lipoproteine, anticorpi,
caldura (prin mentinerea homeostaziei organismului).
Substante toxice –CO2, ureea, creatinina
Volumul sanguin
= format din volumul plasmatic si volumul globular (elemente figurate)
Volumul plasmatic = 3L
Volumul globular = 2L
Valoarea volumului sanguin total = 67-77 mL/Kgc
Variatiile fiziologice ale volemiei:
1. Cresteri
Sex: barbatii au o volemie mai mare, prin numarul crescut de elemente figurate
(Musculatura, nevoie O2, testosteronul stimuleaza eritropoieza)
Varsta: poliglobulia nou nascutului
Sarcina: creste volemia prin cresterea volumului plasmatic
Antrenament fizic: Sportivi de performanta la altitudini mari, adaptarea la inaltime a
organismului.
Altitudinea: poliglobulia de altitudine
Ingestia de lichide: cresterea volumului plasmatic.
2. Scaderi
Dezhidratare: transpiratie abundenta in soare sau dupa efort fizic intens
Schimbarea pozitiei corpului: trecere din clino- in ortostatism.
Obezitate: tesutul adipos este hidrofob, contine mai putina apa.
Variatii patologice ale volemiei
1. Cresteri

2
Poliglobulii primare: formarea exagerata a hematiilor la nivelul maduvei hematogene, fara
cresteri ale valorilor eritropoietinei.
Poliglobulii secundare: datorate unei stari prelungita de hipoxie, BPOC sau boli cardiace.
2. Scaderi
Anemii – scaderea nr de hematii
Stari de soc –scaderea volemiei prin colapsarea tensiunii arteriale
Reglarea volemiei
Mecanisme reflexe:
1. Rp = Voloreceptori din AS
Stimularea voloreceptorilor → scaderea descarcarilor simpatice la nivelul arteriolelor aferenta si
eferenta → scade presiunea hidrostatica din capilarele glomerulare → creste filtrarea
glomerulara (FG) → creste diureza.
Inhibarea nervilor simpatici renali (reflex/medicamentos) → creste diureza

2. Rp = baroreceptori din zona sinocarotidiana si cardioaortica

Cresterea TA →stimuleaza baroreceptori → scade vasoconstrictia la nivelul arteriolei aferente si
eferente →creste filtrarea glomerulara (FG) → creste diureza.

Scade TA → vasoconstrictia arteriolei aferente →scade FG→ scade diureza → creste volemia
SRAA (sistemul renina –angiotensina-aldosteron) Celulele juxtaglomerulare raspund si
elibereaza renina, care transforma angiotensinogenul in angiotensina 1 la nivel hepatic, care mai
apoi este sintetizat de catre enzima antiotensinogen-convertaza in angiotensina 2 la nivel
pulmonar, care determina vasoconstrictia si eliberarea de aldosteron, hh mineralocorticoid care
creste reabsorbita de Na, Cl si a apei prin mecanism osmotic. → Se reface volemia.
Reflexele prin voloreceptori readuc volemia la normal intr-o ora.
Voloreceptorii se adapteaza complet in 1-3 zile → duce la disparitia reflexului la variatiile
tensiunii arteriale.
Mecanisme umorale:
1. ADH-ul produs in hipotalamus (neuronii din nucleul supraoptic si paraventricular) →
depozitat in hipofiza.
Scade TA → Eliberarea ADH →reabsorbtia apei din tubul contort distal (TCD) si la nivelul
tubului colector (TC).

3
2. Aldosteronul, hh mineralocorticoid secretat la nivelul corticosuprarenalei.
↓K+, ↓Na++ → eliberarea aldosteronului → reabsorbtia Na la nivel renal
3. Factorul natriuretic arterial (FNA) , hh secretat de celulele miocardice atriale atunci cand
creste TA
Scade TA → FNA determina filtrarea Na → creste filtrarea glomerulara →creste diureza →
Scade TA.
4. Proteinele plasmatice →Modifica volemia prin modificarile presiunii osmotice.
5. Reglarea volumului globular (VG).
In anemii sau hipotiroidism → ↓O2 → Se elibereaza eritropoietina (Epo) la nivel renal →
stimularea hematopoiezei la nivel medular.
In hipotiroidism → Scade aportul de vitamina B12. Deci necesita reglarea aportului
vitaminei B12.
VG se compenseaza cu volumul plasmatic.
Proprietiatile fizico-chimice ale sangelui
Densitatea sange: la barbati: 1057-1067
La femei – 1054-1064
Densitatea plasmei: 1027

Vascozitatea: depinde de:

- frecarea interna dintre componentele sangelui
- Nr elementelor figurate
- Agregarea elementelor figurate
- Deformabilitatea eritrocitelor
- Concentratia proteinelor
Valori la barbati: 4.7 centripoise
Valori la femei: 4,3 centripoise
Valori plasma 1.8 centripoise.
Vascozitatea determina rezistenta periferica, cu o importanta mare pentru TA.
Vascozitatea variaza in functie de temperatura, daca scade temp creste vascozitatea iar daca
creste temp scade vascozitatea.

4
Presiunea osmotica:
Determinata de numarul particulelor din compart lichidian 280MOsm/L –valoare constanta
in toate compoartimentele lichidiene ale organismului.
Mentinerea presiunii osmotice se face prin osmoza = trecerea apei de la presiune mare la
presiune mica. Apa are un rol important in reglarea osmozei.
Presiunea coloid-osmotica:
E depententa de concentratia proteinelor.
Proteine plasmatice = 6-8 g/dl, au presiunea coloid-osmotica de 25-28 mmHg.
Proteine celulare = 16 g/dl.
Proteine lichid interstitial = 2 g/dl, au presiunea coloid-osmotica de 6 mmHg.

Plasma si compozitia plasmei

Plasma sanguina
Sangele se recolteaza pe anticoagulant de oxalacetat de Na, citrat de Na, heparina, hirudina.
Aspectul plasmei este galbui, opalescent datorita bilirubinei, modificarile de culoare: galben
intens, rosie intens, incolora apare in functie de compozitia plasmei.
Compozitia plasmei:
Apa 90%
Reziduu uscat: 9% substante organice (8% azotate proteice/neproteice, 1% neazotate), 1%
substante anorganice
Substante azotate proteice: Fibrinogen, albumine, globuline.
Substante azotate neproteice: Ureea, creatinina, indicanul, amoniacul.

Substante organice neazotate: glucidele, lipidele, derivati (glicoproteine, lipoprotine)

Substante anorganice: Saruri din plasma, cationi (Ca,Na,K) si anioni (Cl, H2CO3, fosfatii,
sulfatii).
Substante organice azotate proteice: substante coloidale, determina presiunea coloid-
osmotica.

5
 Determinarea concentratiei proteinelor plasmatice
Metode fizice (stabilirea densitatii plasmei)
Metode chimice (reactii de culoare)
Proteinemia= concentratia proteinelor plasmatice. Are o valoare de 6-8 g/dl in plasma.
Variatii fiziologice si patologice:
Hiperproteinemii –apar in situatii patologice; de ex. Plasmocitul sau tumora cu plasmocite,
mielomul multiplu – cand plasmocitele secreta la nivelul tesuturilor cantitati mari de
proteine, Ig.
Hipoproteinemii: valori mai mici ale proteinelor. Ex: aport scazut, malnutritie, malabsorbtie,
pierdere renala.

Fracionarea proteinelor plasmatice ;

Cea mai utilizata metoda = ELECTROFOREZA = migrarea cu viteza inegala a
componentelor proteice serice intr-un camp electric continuu. Migrarea se face in functie de
incarcarea lor electrica, intensitatea curentului si forma moleculei proteice.
Incarcarea electrica a proteinelor depinde de punctul lor izoelectric si pH-ul mediului in care
se face electroforeza. Cu cat punctul izoelectric este mai indepartat de pH-ul mediului, cu atat
fractiunea proteica se incarca mai intens.

Fractiunile proteice plasmatice

Albuminele –punct izoelectric 4,9
Alfa-1-globulinele → cu alfaglicoproteinele si alfa-1-lipoproteina
Alfa-2-globulinele → cu alfa-2-macroglobulina, haptoglobina si ceruroplasmina.
Betaglobulinele → cu transferina si fibrinogenul
Gamaglobulinele –punct izoelectric 5,8 -7,3, pH-ul 8,6 de obicei

Rolurile proteinelor plasmatice

- Determina presiunea coloid-osmotica plasmatica de 25-28 mmMg.
- Determina vascozitatea plasmei, ce schimba curgerea intermitenta in curgere laminara
- Nutritiv, intra in structura celulelor si organitelor celulare care intervin in metabolism
- Transport, au cel mai important rol de transport din plasma pentru hh, medicamente,
vitamine, glucide, lipide si alte substante.

6
 - Imunitate, deoarece formeaza imunoglobulinele
- In coagulare, deoarece proteinele sunt si in structura factorilor coagularii.

Tipuri de proteine
I. ALBUMINELE
Reprezinta 3-5% din totalul proteinelor;
Contin Lipoproteine, glicoproteine, mucoproteine/proteoglicani, proteina fixatoare de vitamina
B12, proteina de transport pentru tiroxina, eritropoietina (1).

II. ALFA-2-GLOBULINELE
Reprezinta 6-8% din totalul proteinelor;
a) Alfa-2-macroglobulina: are actiune antiproteazica.(inhibitor a multor proteaze)
Cand capacitatea alfa-2-antiplasminei (inhibitorul plasminei) este depasita, intervine alfa-
2-macroglobulina. Este situata pe suprafata luminala a celulelor endoteliale, ceea ce le
protejeaza de actiunea proteazelor din plasma.
b) Ceruroplasmina: sintetizata de ficat, are rolul de a fixa Cu, are c% plasmatica de 30mg
%, estrogenii ↑ sinteza, ↑concentratia plasmatica in inflamatii sau in leziuni tisulare,
feroxidaza, catalizeaza transformarea Fe2+→Fe3+, forma de transport pentru transferina,
rol antioxidant(prin indepartarea radicalilor de oxigen generati de leucocite in timpul
inflamatiei).
Boala Wilson = boala genetica caracterizata prin absenta sau concentratia scazuta a
ceruroplasminei.
c) Haptoglobina: Are o concentratie normala de 40-18- mg%. Sunt sintetizate in ficat. Se
combina cu dimerii de hemoglobina;
O molecula fixeaza 2 dimeri, aceste complexe se fixeaza pe membrana hepatocitelor,
intra in celula hepatica si sunt digerate de enzime lizozomale.
Daca Hb > 135-150 mg%, haptoglobina este saturata si apare Hb-uria.
↑in infectii acute
d) Hemopexina: Are o concentratie plasmatica de 50-100 mg%. Hemoglobina rezultata in
urma hemolizei → se scindeaza in globina si hemul liber oxidat, methem → Methemul se
cupleaza cu hemopexina → Complexul format este degradat hepatic.
Hemolize masive → formarea de methalbumine → Hemopexina preia methemul de pe
albumine → Complexul methem/hemopexina si cele cu albuminele protejeaza pierderile
urinare de Fe.
Infectiile acute NU modifica concentratia de hemopexina.

III. BETA-GLOBULINELE

7
 Reprezinta 10-14% din totalul proteinelor plasmatice

a) Transferina: transporta Fe de la organele de absorbtie la cele care produc eritrocite.

1/3 din cantitatea de transferina este saturata cu Fe –in plasma 80-120 microrgame Fe%
prins pe transferina, capacitatea totala este de 300 micrograme Fe%.
Transferina cedeaza Fe celulelor care il utilizeaza. Ex: reticulocitelor.
Tipuri de transferine: B,C,D, cel mai raspandit este C.
↓c% in infectii si la pacienti cu infectii cronice.

IV. GAMA-GLOBULINELE
Reprezinta 16-20%, sunt in majoritatea lor imunoglobuline sintetizate de plasmocite.
Diferente apar la nou-nascut si copilul mic, pana la dezvoltarea maduvei si intestinului.
↑ in infectiile cronice.
↓ in amaglobulinemie = absenta gamaglobulinelor (insuficienta medulara)

V. SISTEME PROTEOLITICE SI INHIBITORII ALE PROTEAZELOR DIN

PLASMA
In plasma exista 4 sisteme proteolitice:
- Sistemul complementului
- Kininoformator
- De coagulare
- Fibrinolitic
In cantitatea cea mai mare = a) alfa-1-antitripsina.
Alfa-1-antitripsina: ↓kalicreina, ↓trombina, ↓factorul XI al coagularii, ↓plasmina.
Reprezinta cea mai importanta functie de inhibare a proteazelor eliberate de leucocite in lichidul
interstitial in reaciile inflamatorii.
Deficit genetic de alfa-1-antitripsina: aceste persoane fac emfizem pulmonar, elastazele din
leucocite actioneaza asupra structurilor alveolare, rezulta distrugerea lor cu modificarea zonelor
de schimb alveolo-capilar.
b) Alfa-2-macroglobulina: are actiune antiproteazica.(inhibitor a multor proteaze)
Cand capacitatea alfa-2-antiplasminei (inhibitorul plasminei) este depasita, intervine alfa-
2-macroglobulina. Este situata pe suprafata luminala a celulelor endoteliale, ceea ce le
protejeaza de actiunea proteazelor din plasma.

8
 VI. PROTEINELE DE FAZA ACUTA
Inflamatia = reactia de raspuns a organismului la diferiti factori distructivi tisulari (bacterii,
virusuri, traumatisme). Au loc fenomene locale si generale.
Proteinele de faza acuta = proteinele care participa in reactia inflamatorie si au o concentratie
plasmatica crescuta in timpul infectiei.
Sinteza: are loc in ficat, prin intermediul interleukinei 1 (IL 1) secretata de macrofage (mf) si
activate in focarul inflamator.
Cresterea:
- Ceruroplasmina si factorul C3 al complimentului ↑cu 50%
- Alfa-1-glicoproteina acida, alfa-1-antitripsina, alfa-1-antichimiotripsina,
fibrinogenul, haptoglobina – ↑de 2-4x
- PCR si seruramiloidul A – ↑ sute de ori.
PCR si seruramiloidul A au valori crescute la 6 ore de la declansarea inflamatiei si revin la
normal dupa 3-4 zile. Celelalte proteine ajung la valori maxime dupa 3-4 zile si revin la normal
dupa 10-15 zile.
Desi apar aceste modificari, proteinemia nu se modifica.(apare un transfer al apei spre interstitii
si se accentueaza catabolismul unor proteine).
a) Proteina C reactiva –apartine opsoninelor nespecifice si se numeste asa pentru ca are
capacitatea de a precipita fractiunea C polizaharidica a pneumococului.
Ea se fixeaza pe membrana celulelor lezate, necrozate, dar niciodata pe membrana
proprie.
Activeaza sistemul complementului prin cuplarea cu polizaharidele sau fosfolipidele
bacteriilor sau a membranelor celulelor lezate.
b) Seruramiloidul A si alte rpoteine de faza acuta
Seruramiloidul = apolipoproteina cu concentratii mari in HDL. In zonele inflamate, macrofagele
acumuleaza colesterolul rezultat din membranele degradate sau resturile celulare. Rolul
seruramiloidului este sa scoata colesterolul macrofagic odata cu HDL.
→Este precursorul amiloidului A, care se depune sub forma fibrilara in organe si tesuturi.
Restul proteinelor plasmatice impiedica extinderea procesului inflamator.
VII. GLICOPROTEINE SI LIPOPROTEINE PLASMATICE
Proteinele plasmatice sunt simple sau conjugate cu glucide sau lipide.
Glucoza: 2/3 gluc plasmatica e legata de proteine;
Glicoproteinele nu se detaseaza prin metode uzuale;
Glucoza conjugata de proteine este de 80-165 mg%.

9
Cele mai multe glicoproteine apar in fractiunea alfa-2 si beta.
Lipoproteinele: sunt lipide asociate cu apoproteinele –complexe mari, sferice.
- Alfa-lipoproteine = densitate mare, capteaza colesterolul de la periferie si il transporta la
ficat
- LP-beta rapide = VLDL si au cantitati mari de TG
- LP-beta cu densitate mica, LDL, contin fosfolipide si un procent mare de colesterol.
- Kilomicronii = au densitate de 0.96, sunt tot lipoproteine, contin mai ales TG, dar si
proteine.
Reglarea proteinemiei
Presiunea coloid-osmotica = parametru de reglare a proteinemiei;
Scaderea proteinemiei sub 2g% = INCOMPATIBILA CU VIATA
Disproteinemie = dereglarea fractiunilor proteinelor;

Substante azotate neproteice plasmatice

Au concentratia de 25-35 mg%;
Sunt substante micromoleculare azotate, sunt produsi de catabolism proteic: ureea, acidul uric,
creatina, creatinina, bilirubina.
Alte subst sunt aminoacizii circulanti -4 mg%
Mai exista polipeptide cu rol de hormoni: kininele biologic active, ca bradikinina si angiotensina.
Ureea → sintetizata in ficat pe seama amoniacului din sange, este ciclul urogenetic
↑Amoniemie = fenomene toxice din insuficienta hepatica.

Substante azotate proteice

Ureea: se sintetizeaza in ficat, ↑amoniemice = fenomene toxice din insuficienta hepatica, de
aceea trebuie intervenit terapeutic cu devierea ureogenezei, adica sinteza ureei sa se faca
extrahepatic.
Acidul uric reprezinta 6 mg% - se formeaza din descompunerea purinelor.
Concentratia ↑guta, ↑leucemii, ↑pneumonii, ↑poliglobulii, ↑anemie pernicioasa.
Prin descompunerea leucocitelor, care contin cantitati mari de acizi nucleici, se elibereaza acid
uric.
Creatinina: este in muschi, ca creatinphosphatul, trece in sange iar valorile ei cresc in caz de
leziuni musculare. Creatinina este din metabolismul creatinei musculare.

10
Valoarea creatinei se coreleaza cu masa musculara a persoanei. Se elimina pe cale renala.

Substante organice neazotate

= Lipide, Glucide plasmatice.
Rol: dublu, energetic, de hormoni in coordonare umorala.
Lipidele sunt sub forma de TG, fosfolipide, colesterol.
Colesterolul si TG pot fi controlate prin alimentatie.
Glucidele plasmatice determina glicemia, reglata prin mecanisme endocrine, dar si metabolice.
Substante anorganice
Au o concentratie de 0.9-1g%
Anioni: Cl, H2CO3, sulfat, fosfat
Cationi: Ca++, Na++, K+, H+, Mg+

11
 Eritrocitele
Sunt celule anucleate, neavand acizi nucleici.
Au forma de disc biconcav, peroferia este mai intens colorata.Aceasta forma este perfect
adaptata functiei de transport a oxigenului. Forma de disc biconcav inseamna o suprafata mai
mare de contact cu oxigenul, iar zona centrala e mai ingusta –o distanta mai mica pe care O2
trebuie sa o parcurga pana in interiorul celulei, unde se fixeaza cu Hb.
Numarul de eritrocite:
4,5-5 milioane la femeie
5-5,5 milioane la barbat
Variatii fiziologice: efortul fizic (crestere), alimentatie, aport lichide,altitudine (cresc), nou-
nascut (hipoxie).

Compozitia eritrocitului
Membrana este semipermeabila.
In citoplasma se afla proteine; cea mai importanta = hemoglobina (95% din rezidul uscat)
Alte proteine = glicoproteine, fosfolipide, colesterol –cu rol in formarea stromei globulare si a
membranei celulare.
Apa = 64% din continutul hematiei.
Rolul eritrocitului
Rolul principal este ransportul oxigenului. Fiecare hematie contine 280 de milioane de molecule
de hemoglobina. In absenta Hb, capacitatea de transport a O2 se reduce de 66 de ori.

Hemoglobina (Hb)
Este un tetramer.
Sub actiunea acizilor se descompune in 4 fragmente, fiecare format dintr-un grup prostetic =
HEM.
Hemul = un inel tetrapiloric ce contine atomul de Fe, pe fiecare atom se leaga o molecula de O2.
Lantul polipeptidic, globina: sunt 4 tipuri de lanturi polipeptidice normale, α (141 aminoacizi), β,
ℽ, δ, ε (formate din 146 de aminoacizi).

12
Hemoglobina adulta contine
- Hb A: 2 lanturi α si doua lanturi β (98%)
- Hb A2: 2 lanturi α si doua lanturi δ (2%)
Hemoglobina fetala: contine 2 lanturi α si doua lanturi ℽ - are afinitate mai mare pentru O2;
predomina la nastere 3-4 luni postnatal. Hb F se inlocuieste cu Hb A, iar la 1 an Hb fetala =
1%, la adult Hb fetala = 0,4-0,8%.

Hemoglobine patologice:
Toate Hb patologice au hemul normal, dar lanturile polipeptidice sunt anormale, deci se modifica
afinitatea pentru O2 si uneori si forma hematiei.
Hb Bart = contine 4 lanturi ℽ, este incompatibila cu viatam deoarece nu reuseste sa cedeze O2
tesuturilor. (determina moartea intrauterina).
HbS = este caracteristica pentri siclemie, sau anemia drepanocitara. Are in lantul β, pozitia 6, in
loc de acid glutamic, valina →Duce la modificarea sarcinilor pozitive si negative de la suprafata
proteinei → insolubilitatea proteinei in snage. La concentratii scazute de O2, HbS devine foarte
insolubila, si se formeaza cristale care dau hemoglobinei forma de secera → in capilare apare
hemoliza.
Anomalie genetica: apare la populatia neagra din Africa, iar cei cu aceasta boala sunt rezistenti la
o anumita forma de malarie.

Combinatiile Hb
Fe din Hb este sub forma Fe2+ si fixeaza labil O2, se formeaza oxihemoglobina.
OxiHb = rosu aprins
Hb redusa (HbH) are o tenta albastra. Daca Hb redusa >5g%, apare cianoza = coloratie
albastruie a tegumentelor.
Cianoza centrala = tulburari de difuziune ale O2 prin peretele alveolar, apar maini calde,
tahicardie.
Cianoza periferica = se reduce circulatia periferica, apare frig la extremitati
MetHb . Substantele oxidante puternice (permanganat de K, fericianura de K, nitriti,nitrati,
clorati, ozonul) determina transformarea Fe2+ → Fe3+.
MetHb de 10-25% determina o coloratie bruna a tegumentelor.
MetHb de 35% determina dispneea si cefaleea.
MetHb de 75% induce decesul.

13
CarboxiHb = combinarea CO cu Hb. Sangele are o culoare rosie-visinie.
Manifestarile circulatiei apar la 5-10% concentratie;
La 40% se pierde pierderea cunostiintei si dupa moartea.
Nocivitatea CO este data de viteza lenta de disociere a carboxiHb, la o persoana cu ventilatie
normala este de 4 ore, dar prin inhalarea de O2 pur.
Valorile HB, variatiile, continutul eritrocitelor
Concentratia la barbat = 16 g%
Concentratia la femeie = 14g%
Forma specifica a eritrocitului se datoreaza spectrinei = 20% din toate proteinele eritrocitara, este
situata pe fata interna a membranei.
Eritrocite tinere – concentratii mari de ff, colesterol →rezistenta mai mare la variatiile de
presiune osmotica din plasma.
Eritrocite batrane → membrana eritrocitara pierde 5-10% din lipide.
Glicoproteinele de pe suprafata externa determina incarcarea negativa.
Circuitul Fe in organism
- Fe provenit din alimentatie:
15-25 mg Fe/24 h, din care 0.6 mg se absorb la barbat si 1.6 mg se absorb la femeie
(menstruatie).
Se absoarbe sub forma trivalenta: Fe3+
- HCL gastric transforma combinatiile Fe pana la stadiul de ioni ferici Fe3+, sau in compusi
ce contin fierul legat labil, Fe3 → Fe2 sub actiunea unor alimente reducatoare (cisteina,
acidul ascorbic)
- Fe2+ este mai solubil, se absoarbe mai usor prin cuplarea cu aminoacizi, polipeptide cu
lanturi scurte, lactoza, fructoza, sau acid citric.
- Acidul fitic din cereale, fosfatii si oxalatii impiedica absorbtia Fe alimentar.
Fierul in organism:
Fierul are doua forme: heminic si nonheminic.
Absorbtia totala este scazuta, doar 20% din Fe alimentar se absoarbe.
Fierul heminic se absoarbe mai usor decat fierul nonheminic.
Fierul alimentar:
Necesar la barbati = 10 mg/zi
Necesar la femei = 15 mg/zi

14
 Fierul nonheminic
Este ca Fe3+ sau Fe2+
Fe 3 formeaza complexe cu saruri de anioni. Fe 2 nu formeaza complexe, fiind solubil numai
la pH > 8.
Vitamina C formeaza complexe solubile cu Fe, are rol in transformarea Fe3+ → Fe2+, forma
mai facila pentru absorbtie.
Absorbtia se face la nivelul duodenului.
La nivelul membranei luminale a enterocitului:
1. Reductaza ferica Dyct b sau duodenal cytocrome b
Este un citocrom duodenal care are rolul de a reduce formele de Fe3→Fe2., inainte de a fi
preluate de DMT1.
2. Transportorul de metale divalente DMT1
Acesta preia Fe2 din alimente si il introduce in celula enterocitara. DMT1 are si rol de
cotransport pentru Fe2+ si H+ intracelular, transportul de Fe2+ nu depinde de influxul de H+.
Mai poate asigura transportul si a altor metale.

In continuare, Fe2+ se cupleaza cu MOBILFERITINA, o proteina care transporta Fe pana la

membrana laterobazala. La nivelul membranei laterobazale, este translocat prin membrana de
Ferroportin Transporter 1m FPN1.→ mARN codifica FPN1, care un element in interior care
raspunde la Fe, astfel incat la valori crescute intracelular de Fe, scade sinteza FPN1.→
Aproape de FPN1, in membrana laterobazala exista HAPHAESTIN, o molecula cu rol de
feroxidaza, transforma Fe2+→Fe3+, care mai apoi se cupleaza cu TRANSFERINA.
Fierul din plasma
I. FIERUL NONHEMINIC
Fe nonheminic, cuplat cu transferina ajunge la toate tesuturile, mai ales ficat, unde se cupleaza cu
apoferitina si se transforma in FERITINA. Stocarea majora determina o forma insolubila,
HEMOSIDERINA.
II. FIERUL HEMINIC
Rezulta din metabolizarea Hb sau a mioglobinei, este in plasma sub forma combinata cu
biliverdina. →se absoarbe in duoden.
In enterocit: exista HEMOXIGENAZA, care transforma complexul hem-biliberdina, in
prezenta O2, in Fe2+ si CO, care in prezenta O2 se tranforma in biliverdina si bilirubina
→excretata in bila.

15
Celulele mucoasei intestinale, splenice, medulare si hepatice contin apoferitina.
Apoferitina –prin fixarea Fe se transforma in feritina, cu un continut de 23% Fe.
Fierul din molecula de feritina este sub forma de micelii de hidroxid de Fe fosforilat, inconjurat
de cele 24 de unitati proteice ale apoferitinei.
Eliberarea de pe feritina are loc dupa reducerea la Fe2+.
Saturarea apoferitinei cu Fe este momentul in care se observa in mucoasa intestinala aparitia
unor vezicule de feritina, corpusculi feritinici.
Descoamarea intestinala determina si eliminarea feritinei.
Transferina –adevarata proteina care transporta Fe in plasma, preia doar fierul feric (Fe3+), il
transporta spre organele care il utilizeaza sau il depoziteaza.
In momentul in care toata apoferitina este saturata cu Fe, transferina nu mai poate elibera fier
tesuturilor.
Fiziologic – 1/3 din transferina este utilizata pt fixarea Fe;
Daca apoproteina e complet saturata cu Fe, transferina nu mai accepta fierul din celulele
mucoasei intestinale.
↑Absorbtia cand depozitele sunt scazute sau cand se accentueaza eritropoieza.
DMT1, FPN1 ↑ in deficitul de Fe.
Transferina incarcata cu Fe se fixeaza de o zona receptoare a membranei eritroblastilor→
cedeaza atomii de Fe prin endocitoza.→ macrofagii din maduva hematopoietica il iau si il
cedeaza mai departe unor precursori ai eritrocitelor prin rofeocitoza.
Celulele hepatice, splenice si medulare fixeaza Fe ca feritina.
Absorbtia excesiva a fierului
Cand apar cantitati peste posibilitatea de depozitare, se formeaza HEMOSIDERINA, oxid de Fe
coloidal legat de o proteina.
Hemosiderina =contine 35% fier greu mobilizabil.
Acumularea de Fe prin hemosiderina si feritina → hemocromatoza.
*Hemocromatoza ereditara: este o boala dobandita, organismul absoarbe Fe excesiv, este
evidenta la homozigoti. Fierul, mai apoi, se depune excesiv in anumite organe: ficat, pancreas,
tegument, cord, glanda pituitara, gonadala, articulatii, aparand o serie de boli.
BIOPSIA HEPATICA!
Hemocromatoza apare probabil printr-un defect in reglarea hepcidinei.

16
Anemia inflamatorie – scade absorbita de Fe2+;
IL 6, o citokina secretata in inflamatii stimuleaza expresia de hepticina → ↓absorbtia de Fe
Fe este cantonat in macrofage, se elibereaza cu dificultate.
Hepcidina –este un peptid secretat de hepatocite, scade absorbtia duodenala de Fe prin
mecanism de down-regulation a FPN1 (regulator negativ)
Daca depozitele de Fe sunt pline →celulele Kupffer hepatice ↑hepcidina →hepcidina se cupleaza
cu FPN1 din membrana bazolaterala a enterocitelor → FPN1 este internalizat, degradat
→Absorbita Fe2+ scade
Fiziologic: Determina anemia hipocroma; apare la nou-nascuti; in sarcina, mai ales in sarcinile
multiple; la pubertate.
Patologica: in pierderi digestive de sange; in patologia gastrica, intestinala sau colonica.
Proprietatile eritrocitelor
1. Transportul de gaze:
Eritrocitele au capacitatea de a transporta CO2 si O2.
O2 e fixat de Hb la nivelul plamanilor si la tesuturi se elibereaza de pe Hb. CO2 este eliberat din
structura hemoglobinei reduse, la nivelul plamanilor, iar la nivel tisular CO2 se fixeaza de Hb sie
transportat spre plaman.
Aceste reactii sunt influentate de mai multi factori (gradient de presiune, concentratia 2,3-DPG,
pH-ul tisular, temperatura tisulara). Exista si un procent legat in plasma.

2. Permeabilitatea selectiva
Membrana E permite difuziunea anumitor substante: glucoza, apa, ureea, amoniacul, cationii
sunt H, K, NU pentru Na, iar anioni sunt Cl si H2CO3.
Fenomenul de membana Hamburger
Evenimentele se petrec la nivelul tesuturilor periferice, adica tesutul muscular si la nivelul
plamanului. Fen se petrec intr-un fel la nivel pulmonar, si in sens invers la nivel tisular.
Tisular: presiune partiala crescuta CO2 in tesut → Eritrocitele au o cant mare de HbO2, saturatia
de O2 = 98% →In plasma e NaCl→ CO2 din tesut difuzeaza in plasma (pres. Partiala);
- 8% se cupleaza lent cu H2O, pt ca nu exista anhidraza carbonica (AC) si rezulta NaHCO3;
- 25% din CO2 trece din plasma in eritrocit si se combina cu Hb si formeaza carbHb.
In hematie O2Hb disociaza (temp e mare in tesut, pH e scazut, 2,3-DPG creste) → elibereaza O2
care trece in tesut (pres partiala).→ afinitatea Hb pentru O2 scade si pierde K.

17
Pulmonar: O2Hb formata la nivel pulmonar se combina cu K (are incarcare negativa si se
combina usor); Prin difuziunea O2 spre tesuturi, in hematie ramane K, Hb putin incarcata
negativ.
- 67% CO2 de la tesuturi se combina cu H2O, iar sub prezenta AC se formeaza H2CO3, care
disociaza spontan.
- Ionul carbonic disociaza rapid inafara Hb (gradient de concentratie).
In eritrocit avem K care atrage Cl din plasma →Se formeaza KCl.
*fenomenul Hamburger se mai numeste si fenomenul de mograre a ionului de Cl.

3. Elasticitatea eritrocitelor:
Elasticitatea = proprietatea de a se deforma si a reveni la forma initiala dupa trecerea prin spatii
inguste (Ex. Capilare din sinusurile splenice, 5µ)
HEMOLIZA = eliberarea Hb din eritrocite. Poate fi in vivo sau in vitro.
in vivo apare sub factori chimici, fizici, bacterieni sau imuni, cu eliberarea de Hb.

4. Hemoliza osmotica:
Este in vitro, Na nu difuzeaza in eritrocit, mediul hiperton determina ratatinarea celulei, mediul
hipoton umfla eritrocitul. Hemoliza incepe la o concentratie de 0,48 g%NaCl, iar maxim la 0,32g
% NaCl.

5. Hemoliza:
Se poate produce sub actiunea mai multor factori:
 Factori fizici: agitarea sangelui = hemoliza mecanica
 Temperatura sangelui , prea mica sau prea mare → hemoliza
 Factori chimici →distrug membrana eritrocitara (detergenti, eteri, cloroform, benzen)
 Factori biologici→ veninurile (ex. Veninul de cobra elibereaza fosfatidaza A, care
transforma lecitina in lizolecitina, cu puternica actiune hemolitica); toxinele microbioene
(streptococul); anticorpii ( reactii antigen-anticorp).

6. Stabilitatea de suspensie:
Se investigheaza prin determinarea VSH-ului (viteza de sedimentare a hematiilor), E au densitate
de 1100 iar plasma de 1027, deci in conditii fiziologice ar sedimenta rapid din cauza gravitatiei,
dar ele sedimenteaza lent din cauza mai multor factori:

18
 - Macromoleculele din plasma (fibrinogenul, alfa-2-globulinele, ceruloplasmina,
gamaglobulinele) intervin in mentinerea densitatii plasmei –nefiind incarcate electric.
- Eritrocitele au un potential zeta determinat de glicoproteinele fixate pe suprafata externa
incarcate negativ.
- Intre hematii apare o respingere electrostatica.
Daca eritrocitele apar in plasma fiziologica, sedimentarea se face sub actiunea gravitatiei, iar
potentialul zeta membranar se opune sedimentarii.
Daca se preoduce o crestere a macroglobulinelor asimetrice (INFECTII, INFLAMATII),
eritrocitele sedimenteaza rapid, ↑VSH.
Aglomerarea in fisicuri nu este aglutinare! Aglutinare = lipirea ireversibila a celulelor.

7. VSH-ul, valori normale si variatiiL

 Valori normale barbat = 6-8 mm/h
 Valori normale femeie = 10-12 mm/h
Variatii:
Cresteri: - apar in infectiile acute, prin ↑ alfa-2-macroglobulinelor;
- In infectiile cronice ↑gamaglobulinele
- In disproteinemii ↑ macromoleculele asimetrice
- In nefroze, in anemii ↑VSH pt ca numarul eritrocitelor este mic, deci potentialul zeta este
mic.
Scaderi: apar in
- poliglobulii,
- la nou nascut,
- in icterul mecanic,
- prin retentia acizilor biliari tensioactivi incarcati negativ
- Acidoze (acizii se absorb pe suprafata eritrocitului)
- Socul anafilactic
- Reactii alergice
! Ofera indicatii asupra evolutiei unei boli:
VSH scade + ameliorare clinica→ evolutie spre vindecare
VSH scad + stare clinica nefavorabila → evolutie nefavorabila a bolii
VSH crescut + infectie acuta → organismul se apara
VSH crescut + infectie cronica → activarea bolii/ aparitia unor complicatii inflamatorii
VSH usor crescut incepe sa scada + stare pacient deteriorat →organismul nu se mai poate apara

19
 Grupe de sange, sistem RH, transfuzii sanguine
Accidente de transfuzie:
1. Accidente hemolitice → insuficienta renala acuta
Hb libera →captata de haptoglobina pana la saturarea ei cu 135mg%.
Tratament: schimbarea pH-ului urinii
Simptome: roseata, dureri lombare, puls filiform, hipotensiune
2. Infectii: virusuri, HIV, sifilis –determina hemoliza
3. Intoxicarea cu citrat: Ca2+ se fixeaza ionic → apare tetania;
Poate fi prevenita prin administrarea transfuziei in ritm de 11/h.
Citratul poate fi captat hepatic si metabolizat in glucoza.
Hematopoieza
= procesul prin care se formeaza elem figurate ale eritrocitelor, leucocitelor si placutelor
sanguine.
- Celula susa, stem, nediferentiata este prezenta in maduva hematogena, dar absenta in
ganglionii limfatici. Sunt mai numeroase in perioada de proliferare.
- Celulele pluripotente sunt mai numeroase in perioadele de repaus ale maduvei.

Eritropoieza
 Etapa megaloblastica
Incepe in ziua 14-18 a vietii intrauterine, din mezodermul extraembrionar al sacului vitelin →
primele vase de sange → celulele secreta plasma.
Celulele peretelui vascular → se desprind celule care formeaza eritrocitele.
Situatii patologice:
Apare la adult cand maduva hematogena devine incapabila sa sustina hematopoieza fiziologica.
 Perioada hepatosplenica
Apare in luna 3 pana in luna 7, este perioada in care eritropoieza megaloblasica este inlocuita cu
eritropoieza eritroblastica (perioada care poate deveni activa la adultm daca maduva hematogena
este firbozata).
 Eritropoieza medulara

20
Incepe din luna 7 a vietii intrauterine si se mentine toata viata. Pana la 5 ani, toata maduva
osoasa este eritroformatoare, iar la adult, doar maduva oaselor axiale (stern, bazin) -20-25% este
activa.
Etapele eritropoiezei medulare:
1. Diziviune:
Celula susa pluripotenta → se divide intr-o celula identica si o celula precursoare a seriei
eritrocitare, care se inmulteste sub actiunea Epo, devine proeritroblast →se divide in 2
eritroblasti bazofili.
Exista 2 generatii: Eritroblasti bazofili I si Eritroblasti bazofili II. Din II → Eritroblastul
policromatofil → 2 Eritroblasti acidofili → se transforma fara diviziune in reticulocit, are urme
de acizi nucleici → Hb se sintetizeaza din stadiul de bazofil, in ARN. →Cand Hb reprezina 20%
din celula, mitozele se opresc.

2. Maturare:
Reducerea dimensiunilor celulare, sinteza de Hb si involutia nucleului.

3. Citodiabaza:
Se realizeaza prin miscari active, reticulocitele sunt primele care au suficienta mobilitate pt a
trece din capilarele medulare in circulatie. Reticulocitele 0,5-1,5% se matureaza in 24-48 h.
Criza reticulocitara: eliberarea reticulocitelor in circulatie, intr-un numar mare pentru ca a fost
stimulata hematopoeza corespunzator.
Eritron = masa totala de eritrocite imature si mature.
Factorii necesari ai eritropoiezei
 Factori plasmatici:
Cei care sunt necesari in alcatuirea E, proteinele si Fe. Proteine = rol structural pt membrana
eritrocitara si lanturile polipeptidice ale hemoglobinei. Fierul e in compozitia hemoglobinei, sub
forma de Fe2+ in hem.
 Factori catalitici:
1. Microelemente: Cu – rol in circuitul Fe, Co –intra in alcatuirea vitaminei B12
(ciancobalamina).
2. Vitaminele: acidul folic, vitamina B12 –sinteza acizilor nucleici
Vitamina B6, piridoxina –sinteza acidului aminolevulinic, precursor al inelului
piloric.
Vitamina C –rol in absorbtia Fe

21
 Vitamina PP.
3. Hormoni: testosteronul –influenteaza direct maduva hematogena si indirect prin
dezvoltarea sistemului muscular scheletic
ACTH –rolul sau asupra corticosuprarenalei in secretia hh androgeni
STH –cresterea si dezvoltarea organismului
Hh tiroidieni –sustinerea metabolismului bazal, consumul de oxigen, intervin in
secretia de Eritropoietina.
4. Presiunea partiala: a O2 in tesuturi reprezinta factorul de reglare. Hipoxia, scaderea
presiunii partiale a O2 stimuleaza formarea eritrocitelor, hiperoxia inhiba eritropoieza.
5. Reglarea umorala: hh care intervine in eritropoieza este eritropoietina; Se secreta la nivel
renal si stimuleaza celulele suse angajate eritroid, stimuleaza diviziunea lor si sinteza de
Hb.
Tesutul renal secreta o enzima –eritrogenina, care transforma eritropoetinogenul in
eritropoietina = alfa-1-glicoproteina.
6. Reglare nervoasa: tesutul cel mai sensibil la hipoxie este tesutul nervos →
chemoreceptorii sinocarotidiei declanseaza o reactie reflexa, cu mobilizarea sangelui din
organele depozitare, dar hipoxia actioneaza direct asupra centrilor nervosi din
hipotalamus, sau din formatiunea reticulata bulbara, cu stimularea secretiei de
eritropoietina.

22
 Leucocitele
Valori normale: 4000-8000 mmcub
Cresteri fiziologice: efort fizic intens, emotii (↑ circulatia sanguina), nou-nascut.
Cresteri patologice: in infectii acute si cronice.

Tipuri de leucocite
Leucocitele sunt de 2 tipuri:
- Granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile
- Agranulocite: limfocite, monocite

I. GRANULOCITE
Neutrofilele:
Sunt in concentratie de 55-60% din total, din care 5-10% apar sub forma tinera (neutrofile
nesegmentate)
Neutrofilele au 2 tipuri de granulatii:
 Granulatii primare (dense, din perioada de promielanocit):
- Peroxidaza
- Hidrolaza acida
- Alte enzime care pot sa fie eliberate si sa distruga tesuturile din jur – ROL
INFLAMATOR
 Granulatii secundare:
- Lactoferina (inhiba cresterea microbiana prin competitia pentru Fier)
- Fosfataza alcalina
- Transcobalamina I (fixeaza vitamina B12 din plasma)
Lizozimul –exista in ambele tipuri de granulatii.
Pe masura ce se matureaza, pe suprafata leucocitelor apar receptori pentru doua componente:
pentru fixarea Fc al Ig si pentru C3.

Deviarea la stanga/dreapta:
Stanga: aparitia unui procent mare de celule tinere
Dreapta: forma cu celule mature

23
Rol: aparare antiinfectioasa.
Coloratie: violet cu Grunwald-Giemsa; cu cat sunt mai mature, cu atat creste lobulatia nucleului.
Eozinofilele
Sunt in procent de 1-3%.
Contin:
- O proteina in cantitate mare cu rol in distrugerea helmintilor
- O peroxidaza
Localizare: in mucoasa intestinala si in plaman, cu rol de protectie
Se fixeaza pe complexe antigen-anticorp (atc), Sunt atrasi de produsi de degradare ai
mastocitelor, pe care ii inactiveaza.
Crestere: alergii, parazitoze.
Scadere: administrarea de ACTH. Aceasta modificare reprezinta modalitatea de testare a functiei
normale a axului hipotalamo-hipofixo-suprarenalian.
Coloratie: eozinofila –granulatiile au afinitate pt acizi
Nucleul: este bilobat.
Bazofilele
Se afla in procent de 0.5-1%.
Granulatiile contin:
- Histamina: stimulator a secretiei gastrice prin fixarea pe receptorii H2 +reactii vasculare
din alergii: tumefactoe, roseata paracelara, limitanta prin fixarea pe receptorii H1
Rolul principal al bazofilelor: Functia secretorie
Degranularea: are loc in prezenta complexului antigen-anticorp, cand anticorpul este IgE, apar
reactii se hipersensibilitate imediata, reactia anafilactica, au Rp specifici pt IgE.
Substante in reactia inflamatorie si alergica: Leucotrinele (Lt) –se formeaza din acidul
arahidonic, eliberat din membrana B in momentul contactului cu IgE sub actiunea
lipooxigenazei.
Formare: se formeaza dintr-o celula medulara precursoare comuna cu mastocitele.
Granulatii: au granulatii de histamina si heparina care se pot elibera si din cazua unir factori
mecanici.
Cresteri: in neoplaziile in evolutie, sindroamele mieloproliferative cronice.

24
 Proprietatile granulocitelor

 Marginatia = adezivitatea la endoteliul vascular. In situatiile in care se accelereaza

circulatia sangelui (tahicardii, efort, hipertiroidism, emotii) apare leucocitoza fiziologica.
 Mobilitatea = proprietatea de a emite pseudopode, protopode, uropode
 Tactismul = capacitatea de orientare a miscarii intr-o anumita directie:
- Chemotactism (produsi de degradare ai microbilor, unii componenti ai C (C5a), Lt, etc).
- Sunt recunoscute particulele straine, daunatoare prin activarea unei serinproesteraze de pe
membrana celulara → determina reactii de atractie pentru granulocite.
 Diapedeza = proprietatea granulocitelor de a traversa peretele vascular, mai ales la
nivelul venulelor printre 2 celule endoteliale. (se intensifica sub actiunea unor produsi cu
efect chemotactit pozitiv)
 Fagocitoza = succesiunea de reactii prin care o particula straina este degradata.
Sunt fagocitate particulele straine rugoase, sau incarcate pozitiv, cele negative sunt
respinse;
Aderarea particulei straine de Rp membranei granulocitului → hiperpolarizarea,
depolarizarea, repolarizarea →↑concentratia ionilor de Ca2+ liberi in citoplasma →
cresterea si activarea fosfolipazei A2 → eliberarea acidului arahidonic → oxidarea
acidului arahidonic pe calea ciclooxigenazei si lipooxigenazei → formarea de
prostaglandine si leucotrine, mediatori ai inflamatiei.
Etapele fagocitozei:
- Emitere de pseudopode
- Captarea particulei straine
- Formarea unui fagosom
- Atasarea de lizozomi
- Spargerea lor si degranularea leucocitului prin activarea enzimelor
Apar reactii inflamatorii locale.
Digestia microbilor se face prin actiunea enzimelor din lizozomi, cu eliberarea de
tromboxani: prostaglandine, leucotrine.
Prin aceste reactii are loc chiar si distrugerea granulocitului in sine.
La diabetici, granulocitele devin mai sferice, din aceasta cauza scade activitatea fagocitara.
Formarea granulocitelor: Se formeaza in maduva osoasa din celula susa →sub actiunea unui
factor de stimulare a coloniilor, sintetizat de macrofage, limfocite sensibile la un antigen, in
celule endoteliale.

25
Etapele formatii:

Diviziunea: mieloblast, promielocit, mielocit, metamielocit → neutrofil nesegmentat (NNS)→

neutrofil segmentat (NS)
Maturare: apar granulatii in interior
Citodiabaza: apare prin miscari ameboidale, raman scurt timp in circulatie, trec rapid din
circulatie in tesuturi, unde au loc alte modificari morfologice.
Mielopoieza: Eo se formeaza sub influenta unui factor propriu, de stimulare a coloniilor
eozinofilice.

II. AGRANULOCITE
Monocitele
Se gasesc in procent de 8-10%
Au lizozomi mici, numerosi; Confera o importanta actiune
fagocitara
Contin peroxidaza, lizozim, fosfataza acida, lipaze.
Intervin in multe infectii: tuberculoza (tbc), infectii virale, endocardita, bruceloza, colita
ulcerativa, malarie, intoxicatii.
Glucocorticoizii → ↓nr de Monocite. *cand se elibereaza cant mari de glucocorticoizi, scade
capacitatea de fagocitoza, scade imunitatea, creste riscul infectiilor.
Formare: se formeaza in maduva hematogena:→ monoblastul, promonocitul, monocitul adult.
Raman putin in circulatie→ trec in tesuturi → se transforma in macrofage, nu mai revin in
circulatie.
Au citoplasma bazofila;
Au nucleu mare, reniform.

26
 Sistemul reticuloendotelial = sistem de protectie
Sunt incluse:
- Celule Kupffer din ficat
- Celule “cu praf” din plaman
- Celule care tapeteaza seroasele
- Celule care formeaza reticulul organelor hematopoietice
- Histiocitele tesutului conjunctiv
- Microgliile tesutului nervos
- Osteoclastele oaselor
- Celulele din endoteliul vaselor
- Celule periteliale
Nu sunt incluse celule care nu pot digera particule si nu pot digera particule straine.
Mai au, pe langa fagocitoza, si rol in metabolismul glu, lip, prot, si se pot supraincarca cu
produsi de metabolism in unele boli metabolice.
Functia imunitara a organismului
Mucoasele sunt poarta de intrare a antigenelor, de aceea sunt protejate de IgA.
Imunitatea = totalitatea mecanismelor fiziologice prin care organismul recunoaste, neutralizeaza
si elimina agentii toxici din organism.
Tipuri de imunitate:
1. Imunitatea favorabila = innascuta, naturala –se obtine prin hranirea la san
2. Imunitatea favorabila castigata = prin trecerea prin boala
3. Imunitatea favorabila pasiva = obtinuta prin vaccin.
Reactia imunitara favorabila:
A. Reactia locala nespecifica = INFLAMATIA
Semnele celsiene ale inflamatiei:
- Roseata
- Durere
- Caldura
- Tumefactie
- Impotenta functionala
Aceste semne apar cu activarea sistemului kikinoformator cu aparitia bradikininei si
lizilbradikininei cu efecte vasodilatatorii, cresterea permeabilitatii capilare, activarea coagularii,
activarea fagocitozei, distructii tisulare si stimularea receptorilor alzici.
B. Reactia generala specifica = formare de anticorpi;

27
C. Reactia generala nespecifica = febra, eliberare de lizozim, secretie interferoni,
αinterferon secretat de leucocite, interferon β secretat de fibroblasti, interferon ℽ secretat
de limfocitele T.

28
 Hemostaza, coagularea, placute
Hemoragie = pierdere de sange, cu exceptia celor menstruale, care sunt pierderi fiziologice.
Hemoragiile cu pierderi de 10% sau mai mult sange pot fi fatale. Daca ritmul de pierdere este
lent, pana la o anumita valoare a volemiei, tesutul eritropoietic se poate adapta prin
mecanisme nervoase si umorale.
Anemia = termenul pentru care volumul sanguin este scazut pe seama volumului globular.
Principala determinare pentru a stabili daca e cazul de anemie este Hb.
Valorile hemoglobinei: Valori mai mici de 13 g/dl la barbat si 12,5 g/dl la femeie determina
anemia.
Pierderile de sange:
- Exteriorizate (dau un diagnostic rapid)
- Interne (in care sunt foarte importante reactiile vegetative asociate)
Apar reactii generale si locale:
Hemoragii fulmiante =
- Pierderea starii de constientiinta
- Paloare instalata brusc
- Transpiratii reci abundente
- Tahicardie
- Hipotensiune
Semnele generale, vegetative sunt comune pentru hemoragia externa si interna.
Hemostaza
Este reactia locala de oprire a sangerarii. Principalul rol este dat de placutele sanguine.
Depinde de calibrul vasului, astfel:
Calibru mare: hemostaza se face numai chirurgical, mai ales artere (datorita presiunii mari);
pierderea de sange este direct proportionala cu calibrul vasului.
Calibru mic: muscular –hemostaza se poate face fiziologic.
Hemostaza fiziologica = declansarea unor reactii locale cu scopul de a opri hemoragia.

29
 Placutele sanguine (trombocitele)
Au forma de disc biconvex, care in contact cu suprafete umectabile iau forme bizare.
Glicocalixul: se afla la marginea peretelui celular si absoarbe:
- ADP
- Factorul V
- Factorul VIII
- Factorul IX
- Factorul van Willebrand
Granulatiile placutelor sanguine:
- Granulatii dense (contin Ca2+, serotonina, ADP, ATP, NA)
- Granulatii α (contin βglobuline, factorul IV, factorul de crestere derivat din placute
(PDGF) –cu rol in vindecarea plagilor, proliferarea fibrelor musculare netede si a
fibroblastilor)
Compozitia placutelor sanguine la ME:
Citoplasma: mitocondrii, vacuole, vezicule, aparat Golgi, microfilamente, microtubuli.
Periferie: proteine contractile –actina si miozina.
Formarea placutelor sanguine:
Se formeaza in maduva osoasa:
Celula susa → Megacarioblast → Megacarioblast bazofil → Megacarioblast granular →
Megacariocit plachetar → Placute sanguine.
Hormon: Trombopoietina –intervine in formarea trombocitelor.
Durata de viata: 8-10 zile.
Valori normale: 150.000-400.000/ mm3
Valori mici: trombocitopenii = predispun la hemoragii. Tratament cu preparate cortizonice
Valori mari: Trombocitoze = apar in infectii, hemoragii oculte, persistente, postsplenectomie.
Predispun la tromboze. Tratament obligatoriu cu anticoagulante plachetare.
Trombofilie:
- Primara: ereditara (tulburari genetice ai unor factori ai coagularii)
- Secundara: consecinta unei boli.
Rolurile placutelor:
- Mentin integritatea endoteliului vascular;

30
 - Concentrarea si transportul unor substante plasmatice (NA, serotonina, factorii
coagularii)
- Adera pe suprafate rugoase si umede
- Intervin in homostaza
- Participa la coagulare
- Rol in retractia cheagului
- Rol in reactia inflamatorie = fagocitarea complexului Ag-Ac → din granule se elibereaza
enzime proteolitice→ se declanseaza reactii inflamatorii (semne celsiene)→ reactiile sunt
complexe; se declanseaza si reactii din partea neutrofilelor. (de aceea reactiile
inflamatorii au si rolul de aparare impotriva unor factori antigenici).

Hemostaza fiziologica
Inseamna oprirea sangerarii la nivelul vaselor mici de sange:
Etape: Fenomene vasculare, fenomene plachetare, fenomene plasmatice.
I. Fenomene vasculare
Determina vasoconstrictia locala prin mecanisme nervoase (reflexe) –stimularea Rp alegici
locali si Rp din proteinele contractile;
Mecanism umoral prin eliberarea de serotonina, NA,
Tromboxan A2.
II. Fenomene plachetare
A. ADERAREA
Placutele se adera pe suprafata lezata a vasului; adera de fibrele de colagen denudate (ADP din
celula lezata furnizeaza aderarea).
Factorul von Willebrand e necesar pentru aderarea placutelor de subendoteliul vascular. El se
fixeaza pe colagen si pe 2 receptori de natura glicoproteica de pe suprafata membranei
placutelor: GP I, GP Iib, GP IIIa.
 Patologii: Boala von Willebrand = adezivitate plachetara insuficienta
 Sindromul Bernard-Soulier = absenta GP Ib →aderare deficitara
B. AGREGAREA (COEZIUNEA PLACHETARA)
Reprezinta modificarile de pe suprafata placutelor aderate →formarea dopului trombocitar
Agregarea este favorizata de:
- Eliberarea din granulele placutelor de ADP, Ca2+, trombina
- Activarea placutelor prin atasarea fibrinogenului din plasma

31
 - Eliberarea din granulele α de trombospondina: se fixeaza pe receptorii GP Iib si GP IIIa
si de fibrinogen. Complexele GP Iib si GP IIIa nu se formeaza daca placutele sunt
inactivate.
- ADP determina metamorfoza vascoasa a placutelor =emiterea de pseudopode printr-un
mecanism contractil.
- Ca2+ din interiorul placutelor este legat dar devine liber in prezenta ADP → Ca2+
determina contractia filamentelor de actina si de miozina. → Contractia determina
descarcarea continutului granulelor spre exterior in plasma, prin sistemul canalicular
deschis.
- → Ca2+ liber activeaza fosfolipaza A →eliberarea acidului arahidonic din fosfatidilcolina
membranara.
Transformarea acidului arahidonic:
Acidul arahidonic____Ciclooxigenaza___> Tromboxani (Tx), Prostaglandine (PG), Prostaciline
(PGI) → ajung in plasma si determina vasoconstrictia si agregarea plachetara. Se elibereaza in
aproprierea regiunii → favorizeaza formarea cheagului.
PGI 1 inhiba agregarea plachetara, determina
vasodilatatie si blocheaza extinderea cheagului.

Acidul arahidonic____Lipooxigenaza___> Leucotrine →mediatorii raspunsurilor alergice si

inflamatorii; determina cresterea permeabilitatii capilare, efect chemotactic pozitiv pentru
neutrofile si eozinofile.

Hormonii glucocorticoizi: impiedica desprinderea acidului arahidonic si blocheaza formarea Lt,

PG, Tx, PGI → au un efect antiinflamator
Antiinflamatoarele nesteroidiene: Aspirina →inhiba ciclooxigenaza, dar se formeaza Lt.
Doze aspirina pentru efecte antiagregante: 75-100mg

III. Fenomene plasmatice ale hemostazei

Reprezinta coagularea propriu-zisa.
3-6 minute: se formeaza o retea de fibrina (intareste dopul trombocitar)
30-60 minute: apare fenomenul de retractie al cheagului = apropierea bazelor plagii.
Tensiunea tesuturilor este foarte importanta.

32
 Coagularea sangelui
= timpul plasmatic al homeostazei
Sunt reactiile care au ca scop final formarea retelei de fibrina – in care se fixeaza elementele
figurate pentru a permite factorilor descarcati din plachetele sanguine sa refaca endoteliul
capilar.
Coagulare = reactiile care transforma fibrinogenul plasmatic solubil → fibrina insolubila
Transformarea are loc prin actiunea tromboplastinei asupra protrombinei, pe care o transforma in
trombina in prezenta Ca2+. Trombina este cea care actioneaza asupra fibrinogenului si il
transforma i fibrina.
Coagularea se poate face prin mecanism:
- Extrinsec (rapid, secunde)
- Intrinsec (se desfasoara datorita factorilor plasmatici ai coagularii) –la un moment dat se
activeaza necontrolat si determina toata cascada coagularii. Aceasta cale se desfasoara
intr-un ritm mai lent, mai lung.
Factorii coagularii:
 F I: fibrinogen
 F II: protrombina
 F IIa: trombina
 F III: tromboplastina tisulara
 F IV: Ca2+
 F V: proaccelerina →Accelerina
 F VII: proconvertina
 F VIII: Factorul antihemofilic A
 F IX: factorul antihemofilic B
 F X: Stuart Power
 F XI: factorul C antihemofilic
 F XII: Hageman
 F XIII: stabilizator al fibrinei
 Prekalikreina
 Kininogenul cu greutate moleculara mica
 Plachete sanguine

33
Mecanismul intrinsec al coagularii:
Contact cu suprafete umectabile negative sau rugoase → activeaza F XII(Hageman), F XIIa
Sunt necesare F XII,
Prekalikreina, Kininogenul
cu greut molec mare si F XI

F XII → in prezenta celorlalte proteine → F XIa

F Xia →activeaza F IX care devine F IXa devine F Xa
F VIII
F Xa
FV formeaza activitorul protrombinei, sau protrombinaza
Ca2+
Protrombina → Trombina (F IIa)
Fibrinogen → Fibrina polimerizare fibrinopolimer instabil
F XIII → F XIIIa fibrinopolimer stabil
Urmeaza retractia cheagului si firbinoliza
F XII: sintetizat in ficat;
F XIIa activeaza firbinoliza, C1 al complementului si sistemul kininoformator

Prekalikreina → Kalicreina → Activeaza F XII

F XIIa
Restul in carte pg. 124-128.

Trombina: este enzima centrala a coagularii; Poate fi folosita in scop terapeutic pentru oprirea
hemoragiilor in cavitati. pH-ul optim = 7-9.
Fibrinogenul: se sintetizeaza in ficat si in SRE, este format din 2 subunitati identice, care pot fi
scindate de trombina. Initial, reteaua de fibrina este laxa, dar devine stabila sub actiunea F XIII.
F XIII este in plasma si in placutele sanguine. Cel plasmatic are 2 lanturi a si b, cel din placutele
sanguine, placenta, uter, prostata si ficat are numai lantul a.
Deficitul de f XIII → sangerarile tardive ale plagilor.

34
F XIIIa determina stabilizarea moleculelor de fibrina. Sub actiunea F XIII se fixeaza fibronectina
si inhibitorul α2 al plasminogenului, iar fibronectina intervine astfel la cicatrizare.

Mecanismul extrinsec al coagularii:

Leziunea tisulara declanseaza procesul prin eliberarea tromboplastinei tisulare f III, are 2
componente, una PL si una proteica.
F III activeaza F VII, devine f VIIa, sau convertina, care se cupleaza cu componenta PL a F III.
F VII se sintetizeaza in ficat cu vitamina K, are un timp de injumatatire de 6 ore, este primul
factor dintre cei dependenti de itamina K care scade in deficientele de vitamina K.
F VII poate fi activat si de F XIIa, F Xia si de kalikreina.
F VIIa activeaza lent F IX si mai rapid F X, care impreuna cu F V, cu PL tisulara si cu Ca2+
formeaza complexul enzimatic numit activatorul protrombinei sau protrombinaza.

35