SÂNGELE

DEFINIȚIE

Sângele este un țesut primitiv, conținut în sistemul vascular.

Sângele ca și parte importantă a lichidului extracelular, reprezintă

componenta cea mai dinamică asigurând prin funcțiile lui menținerea
constantă a proprietăților și compoziția mediului intern, condiție
indispensabilă în desfășurarea normală a mecanismelor vieții.

FUNCȚIILE SÂNGELUI:

1. funcția de transport:
 asigură transportul diferitelor
 substanțe sau
 forme de energie în organism

2. funcția respiratorie:
 reprezintă transportul
 oxigenului de la nivelul aparatului respirator la nivelul țesuturilor
care îl utilizează
 C02 de la țesuturi la plămâni pentru a fi eliminat

3. funcție nutritivă:
 asigură transportul
 substanțelor nutritive de la nivelul intestinului la nivelul
țesuturilor și organelor de depozit, precum și de la nivelul
organelor de depozit la nivelul țesuturilor care le utilizează

4. funcția de depurare:
 reprezintă mijlocul de transport al produșilor de catabolism nevolatili și
toxici de la nivelul țesuturilor către organele de excreție: rinichi,
tegumente și tubul digestive

5. funcția de menținere a echilibrului hidro-electrolitic:

 repartizarea apei și a electroliților între compartimentele lichidiene ale
organismului cât și
  menținerea constantă a compoziției, proprietăților fizico-chimice și
volumului lichidian al acestor compartimente

6. funcția de termoreglare:
 transportul căldurii și uniformizarea temperaturii în organism ca și
 transportul căldurii din nucleul central cu temperatura mai mare a
organismului înspre zona periferică (tegument) unde are loc pierderea de
căldură

7. funcție în reglarea umorală

 substanțe produse de glandele endocrine și vehiculate de acesta își
exercită efectele asupra organismului și celulelor țintă la distanță de
locul de producere

8. funcții specifice sângelui:

 a) funcția de apărare:
 realizată prin constituenții proprii (leucocite) implicați în
apărarea celulară
 b) funcția de coagulare:
 sângele intervine în autoconservarea volumului sanguin
limitând pierderile accidentale de sânge
 c) funcția circulatorie:
 această funcție o îndeplinește prin
 volumul sanguin de care depinde eficiența inimii ca și
pompă și presiunea arterială
 vâscozitatea- sângele asigură o circulație laminară în vase
și prin aceasta o stimulare a celulelor endoteliale prin care
se asigură o adaptare a calibrului vaselor mari și mici la
condițiile termodinamice locale.

Proprietățile sângelui
 Densitatea sângelui
 Vâscozitatea
 Presiunea osmotica (PO)
 Presiunea coloid – osmotică (PeO)
 pH-ul

1. Densitatea sângelui:
 este dată de densitatea plasmei sanguine și a elementelor figurate
(hematiile în primul rând)
 densitatea plasmei este dată în primul rând de conținutul în
proteine
 densitatea hematiilor este dată de conținutul mare în
hemoglobină (Hb)
densitatea sângelui integral este 1057 – 1067
 Determinarea densității plasmei și a sângelui poate să ne dea indicații
utile în diagnosticul diferențial în situații de urgență:
 În cazul unui traumatism, starea gravă în care se găsește pacientul
poate fi consecința șocului sau a unei hemoragii interne
 În cazul hemoragiei interne are loc o scădere a volumului sanguin;
densitatea sângelui nu se modifică într-un interval scurt de timp
(primele 24 ore)
 În cazul șocului una dintre verigile ce determină întreținerea
acestei situații este producerea hipoxiei; crește permeabilitatea
capilară; ca urmare are loc o transvazare a plasmei în spațiile
interstițiale - se produce o hemo concentrație - densitatea sângelui
crește foarte mult.

2. Vâscozitatea
 vâscozitatea sângelui este determinată de proteine și elementele
figurate (în primul rând)
 vâscozitatea
 sângelui: 4,5 – 4,6
 plasmei: 1,8 – 1,86

3. Presiunea osmotică (PO)

 depinde de numărul particulelor solide care prin mișcarea
browniană lovesc peretele vascular
 exprimarea PO se poate face în mai multe modalități:
 miliosmoli
 atm
 mmHg
 PO se menține constantă în toate compartimentele lichidiene ale
organismului
 Soluție izotonă = soluție a cărei PO este egală cu PO normală a
lichidelor organismului - NaCl 0,9% (serul fiziologic)
 Soluție hipotonă = soluție cu valoarea PO < PO normal -
determină hemoliza elementelor figurate
 Soluție hipertonă este o soluție cu valoarea PO > decât PO normală =
determină alterarea funcției endoteliului vascular

4. Presiunea coloid – osmotică

 este determinată de substanțe cu moleculă mare (ex proteinele),
datorită faptului că nu pot difuza liber, creând astfel o PO aparte, cu
rol important în asigurarea schimburilor la nivelul capilarelor sanguine
 este factorul principal care asigură reținerea apei în arborele
circulator
 5.pH-ul
 în sângele venos : 7,35
 în sângele arterial : 7,4
 Diferența dintre cele două valori se datorează faptului că în sângele
venos sunt cataboliți acizi nevolatili și volatili în cantitate mai mare
decât în sângele arterial.
 Valoarea pH-ului este menținută constantă – condiție esențială a
funcționării normale a mecanismelor biologice la nivel celular.

PLASMA SANGUINĂ

Plasma = partea lichidă a sângelui ce se obține în urma separării elementelor

figurate dintr-un sânge recoltat pe o substanța anticoagulantă:
 Heparina
 citrat de Na,
 oxalat de Na,
 Na2EDTA sau K2EDTA, ,

Plasma:
 lichid transparent
 culoare citrică (datorită pigmenților) și
 ușor opalescentă (crește în inaniție și postprandial datorită
creșterii cantității de lipide din plasmă)
 Plasma este alcătuită:
 ~90% apă
 10% reziduu uscat
 9% = substanțe organice
  *azotate 8%
- de natură proteică: 7%: albumine,
globuline, fibrinogen
- neproteice: produși de catabolism: uree,
acid uric, creatină, creatinină, aminoacizi,
polipeptide (reprezentând produși
hormonali ai glandelor endocrine)
 *neazotate: 1%
- glucide, lipide, acid lactic, alți produși
rezultați din metabolismul acestora
 1% = substanțe anorganice:
 Săruri
 Anioni
 Cationi
 Dacă sângele nu se recoltează pe anticoagulante acesta
coagulează și în urma retracției cheagului rezultă o
componentă lichidă: serul sanguin.
 Diferența dintre ser și plasmă constă în absența din ser
a unor proteine ce reprezintă factori ai coagulării:
fibrinogenul, și factorii coagulării (ex. protrombina și
factorul XI.)
Ser = plasma fără fibrinogen și alți factori ai coagulării