FIZIOLOGIA SÂNGELUI

• Sângele, componenta cea mai dinamică a mediului

intern, este un lichid vâscos, rosu opac, indispensabil
vieții. Este constituit dintr-o suspensie de celule
(elementele figurate) într-un mediu lichid (plasma).

• Sistemul sangvin face legătura dintre mediul extern și

celulele organismului.
 FUNCŢIILE SÂNGELUI

• a. funcția respiratorie reprezintă capacitatea de a transporta

gazele respiratorii, sub formă liberă sau fixată, între plămâni și
țesuturile proprii.

• b. funcția nutritivă este capacitatea de a transporta substanțele

energogenetice plastice și funcționale de la locul de absorbție (tract
digestiv) spre locul de depozitare (ficat, mușchi, țesut adipos) și de
aici spre țesuturi, la nivelul cărora participă la menținerea
metabolismului celular și asigură creșterea și dezvoltarea.

• c. funcția excretoare reprezintă capacitatea sângelui de a prelua

produșii de catabolism de la nivelul țesuturilor pentru a-i transporta
până la nivelul organelor excretoare (rinichi, ficat, tract digestiv,
piele).
 FUNCŢIILE SÂNGELUI

• d. funcția de termoreglare - sângele vehiculează căldura de la

nivelul organelor producătoare de căldură situate de obicei profund,
spre suprafața corpului, de unde se poate elimina în mediul exterior.
Prin această funcție, sângele participă la menținerea homeotermiei,
necesară desfășurării optime a metabolismului celular.

• e. funcția de menținere a echilibrului acido-bazic și

hidroelectrolitic este realizată de unele componente din structura
plasmei și a hematiilor (sistemele tampon) și de mecanismele
tensio-osmoreglatoare locale prin care se asigură schimburile între
componentele mediului intern.
 FUNCŢIILE SÂNGELUI

• f. funcția de apărare este asigurată prin mecanisme specifice și

nespecifice la care participă atât elementele figurate cât și
proteinele plasmatice specifice.

• g. funcția de menținere a hemostaziei are rolul de a opri

sângerarea la nivelul unui vas de sânge mic sau mijlociu.

Prin această funcție se realizează menținerea integrității aparatului

vascular și a volumului de sânge circulant.
Ea presupune intervenția plăcuțelor sangvine și a unor proteine
plasmatice și plachetare care asigură obstrucția zonei vasculare
lezate și oprirea hemoragiei.

Prin toate aceste funcții, sângele este un factor esențial necesar

menținerii homeostaziei organismului. De asemenea, asigură și
adaptarea optimă a organismului la solicitările din mediul extern.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI
VOLEMIA

• Definiţie: Volemia reprezintă cantitatea totală de sânge

din organism. Sângele este o componentă a mediului
intern ce se află în echilibru cu celelalte componente
hidrice ale organismului.

• Valori normale ale volemiei: 5 – 5,5 litrii pentru un adult

de 70 de kilograme.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI

STRUCTURA VOLUMULUI SANGUIN

Volumul sangvin este alcătuit dintr-o:

• - componentă celulară - volumul globular - care reprezintă 45% din
total

• - componentă plasmatică - volumul plasmatic - 55%.

• Volumul globular cuprinde toate elementele figurate din sânge iar

mărimea lui depinde în primul rând de numărul şi volumul
hematiilor..

• Volumul plasmatic este reprezentat de volumul ocupat de apa

plasmatică şi constituenții ei
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI

STRUCTURA VOLUMULUI SANGUIN

• Exprimarea procentuală a volumului globular în raport cu volumul

sangvin total poartă numele de hematocrit.

• Valoarea normală a hematocritului este de 45%.

• Determinarea hematocritului este o metodă uzuală şi ieftină ce se

foloseşte pentru explorarea seriei roşii a sângelui. Hematocritul se
determină prin centrifugarea sângelui venos, recoltat pe
anticoagulant, timp de 30 min la 3000 ture/min.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI
CULOAREA

• Molecula de hem are capacitatea de a absorbi razele spectrale de

culoare violet şi verde şi de a le reflecta pe cele roşii.

VARIAŢIILE CULORII SÂNGELUI

• Nuanţele de roşu variază în funcţie de gradul de saturaţie a Hb cu
O2 în sânge:
• - sângele arterial are culoarea roşu aprins;
• - sângele venos are culoarea roşu închis (roşu violet);
• carboxihemoglobina, apăruta în cazul intoxicațiilor cu monoxid de
carbon, este roşu aprins;
• - methemoglobina apare prin oxidarea Fe2+ la Fe3+. Ea conferă
sângelui o nuanţă brună dacă se găseşte în concentraţie mai mare
de 3g% ml;
• - plasma şi serul au culoarea, galben-citrin conferită de prezenţa
pigmenţilor biliari
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI
CULOAREA

SEMNIFICAŢIA APRECIERII CULORII SÂNGELUI

• 1. Se apreciază intensitatea activităţii unor organe: în organele

aflate în activitate, sângele are culoarea mai deschisă, deoarece se
realizează o desaturare parţială sângelui; în organele cu cu
circulaţie lentă, datorită stagnării, sângele este mai închis la culoare;

• 2. în medicina legală, observarea culorii sângelui poate sugera

cauza decesului unui subiect;

• 3. în clinică, creşterea cantităţii de Hb redusă peste 5 g% în sângele

venos duce la apariţia coloraţiei albăstrui a tegumentelor şi
mucoaselor. Iniţial, ea se observă în regiunile perioronazale,
periunghiale şi periferice, dar, dacă concentraţia Hb redusă în
sânge creşte, se extinde şi la alte regiuni. Această culoare
albăstruie a tegumentelor şi mucoaselor se numeşte cianoză.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI
TEMPERATURA

• VALORI NORMALE ŞI VARIAŢII FIZIOLOGICE ALE TEMPERATURII

SÂNGELUI
• Temperatura sângelui este în medie 37 °C.

• Ea prezintă variaţii mari în funeţie de teritoriul vascular de unde se face

înregistrarea:
• în zonele cu activitate metabolică intensă, cum ar fi ficatul, sângele, atinge
un maxim de 40 - 41°C.
• in teritoriile aflate în contact cu mediul exterior temperatura este mai
scăzuta: plămân 36°C, piele 34°C, testicul 34-35°C.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI
DENSITATEA

• Densitatea sângelui depinde de:

• numărul de elemente figurate,
• concentrația proteinelor plasmatice
• și mai puțin de cantitatea celorlalte substanțe solvite.

VALORI NORMALE ŞI VARIAŢII FIZIOLOGICE

• Valorile normale ale densităţii pentru diferitele componente ale sângelui
sunt:
• - sângele total - la bărbat: 1,057-1,067;
• - la femeie: 1,051-1,061;
Creșteri ale densității peste valorile normale se întâlnesc în mod fiziologic:
• altitudine,
• după efort fizic
• după deshidratare prin transpirație
Scăderi fiziologice ale densității sângelui se întâlnesc la gravide, când crește
volemia pe seama volumului plasmatic și după ingerări masive de lichide.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI
VÂSCOZITATEA

• Sângele este o suspensie concentrată de particule discoidale deformabile

într- un mediu format din plasmă.
FACTORII DE CARE DEPINDE VÂSCOZITATEA SÂNGELUI
• 1. Vâscozitatea mediului de suspensie, adică a plasmei, este determinată
de conţinutul acesteia în macromolecule proteice şi alte componente
plasmatice. La realizarea vâscozităţii, dintre compuşii plasmei, participă:
calitatea si cantitatea proteinelor plasmatice;

• 2. Celulele suspendate în plasmă constituie componenta ce intervine în

mod decisiv în determinarea comportamentului sângelui. Dintre celule,
eritrocitele(care reprezintă aproximativ 40% din totalul masei
sangvine),reprezinta principalul factor ce influențează vâscozitatea.

• 3. Componenta vasculară este, la rândul ei, intluenţată de:

- dimensiunea vasului în care circulă sânge;
- variaţiile dinamice ale patului vascular;
- tipul de rețea capilară;
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI
VÂSCOZITATEA

SEMNIFICAŢIA VÂSCOZITĂŢII

• 1. Studiul vâscozităţii şi a factorilor ce determină valoarea sa este important

deoarece vâscozitatea este un parametru determinant al rezistenței
periferice pe care o are de învins pompa cardiacă, Prin influenţarea valorii
rezistenţei vasculare, vâscozitatea poate determina modificări ale presiunii
arteriale.

• 2. Vâscozitatea sangvină reprezintă unul din factorii ce influenţează

excitabilitatea cardiacă.

• 3. Faptul că forţele de frecare dintre peretele vascular şi sânge sunt mai

mari decât forţele de frecare din interiorul coloanei de lichid, face ca în
circulaţia laminară a sângelui se existe diferenţe nete de viteză. Astfel,
viteza axială (în axul vasului) este mai mare decât viteza de deplasare a
sângelui la nivel parietal. Această viteză scăzută are ca rol prelungirea
duratei de contact sânge - perete vascular, ceea ce facilitează schimburile
capilare.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI

• REACŢIA SÂNGELUI
• Morfologia şi mai ales funcţionarea diverselor structuri ale
organismului se pot menţine normale numai în condiţiile constanţei
echilibrului acido-bazic din mediile celulare şi extracelulare şi, de
aceea, pH-ul este un parametru care suferă variaţii mici comparativ
cu alte constante bioumoral.
• Definiţie: Prin echilibrul acido-bazic (EAB) se înţelege totalitatea
mecanismelor care participă la menţinerea homeostaziei normale a
concentraţiei ionilor de H din sânge şi lichidele biologice din
organism.