UNIVERSITATEA TEHNIC GHEORGHE ASACHI DIN IAI

FACULTATEA DE INGINERIE CHIMIC I PROTECIA MEDIULUI

Specializarea: Ingineria proceselor nepoluante


Stiinta cercetarii
Documentare stiintifica



Coordonator: Student:Atomi Ioan Alexandru
Sef lucrari dr.ing Liliana Lazar Grupa: 2501




Iai, 2014











Sangele sistem coloidal
dispers












Cuprins

I.Caracteristicile generale ale sangelui.......................................................................................................... 4
I.1 Compoziia i volumul sangvin ............................................................................................................ 4
1.2 Rolul sangelui ...................................................................................................................................... 5
II. Caracteristicile fizico-chimice ale sangelui ................................................................................................ 8
III. Cum un lucru atat de banal ne afecteaza sangele? ............................................................................... 11
IV. Aplicatii ale sangelui .............................................................................................................................. 12
Bibliografie .................................................................................................................................................. 14

















I.Caracteristicile generale ale sangelui
Sngele (latin sanguis, greaca veche: , haima) este un esut special sub form
lichid, care prin intermediul aparatului circulator, alctuit din inim i vasele sanguine,
transport nutrienii i oxigenul la nivelul esuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon
i produii de catabolism tisular, transportndu-i la nivelul organelor de eliminare. n medicin,
disciplina care se ocup cu studiul sngelui se numete hematologie. Sngele este alctuit dintr-o
parte lichid, plasma sanguin, n care plutesc o serie de celule specifice sngelui.
Circulaia sngelui este asigurat n primul rnd prin contraciile muchiului cardiac,
ajutat de valvulele venoase n combinaie cu contraciile muchilor scheletici.
n general vasele de snge bogate n oxigen care pornesc de la inim i irig esuturile se
numesc artere iar cele care sosesc la inim i transport produsele de catabolism de la esuturi
ncrcate cu bioxid de carbon se numesc vene.
Fiecare celul pentru a supravieui este nevoit s recurg la o serie de schimburi de
substane cu mediul n care se afl. Prin procesele de evoluie apar organismele pluricelulare,
prin aceast form nu toate celulele au contact direct cu mediul nconjurtor, ci indirect prin
proces mai ndelungat prin procesul de difuziune dintre celule.

I.1 Compoziia i volumul sangvin
Sngele este un esut lichid de origine mezenchimal, format dintr-o substan
fundamental interstiial, plasma, n care se gsesc elementele figurate. Raportul dintre volumul
plasmei i cel al elementelor figurate se determin cu ajutorul hematocritului. n practic,
termenul e hematocrit exprim relaia procentual dintre volumul elementelor figurate i cel al
plasmei, sau doar volumul procentual al elementelor figurate. La om, media valorilor
hematocritului este de 46/54 (sau 46%). Determinarea se face cu snge recoltat dimineaa, pe
nemncate, acesta fiind centrifugat la 3000 turaii pe minut. Elementele figurate, avnd o
densitate mai mare, sedimenteaz n poriunea inferioar a eprubetei gradate, hematocritul
cititndu-se direct. Creterea numrului hematiilor pe unitate de volum se numete
hemoconcentraie, iar scaderea - hemodiluie. n poliglobuli hematocritul poate ajunge i la
valori de 70-75%, iar n anemii la 10-15%.La om volumul sanguin constituie circa 7% din


greutatea corpului. La o greutate medie de 70 kg, cantitatea de snge este de 4,9 l. La mamifere
cantitatea de snge este proporional mai mare dect la celelalte vertebrate.
Nu tot sngele aflat n organism circul activ n sistemul vascular, o parte gsindu-se sub
form de rezerv n organele cu structur diverticular (splin, unele vase abdominale, plexul
subpapilar tegumentar). Starea fiziologic i activitatea diferitelor sisteme funcionale modific
raportul dintre cantitatea sngelui circulant i cel stagnant. n timp de repaus la om, sngele
circulant este repartizat astfel: 40% n sistemul muscular, 30% n sistemul nervos, renal
suprarenal i tiroidian, 20% n organele abdominale i 10% n sistemul coronarian. n efortul
fizic, debitul circulatoriu crete mult n muchi, plmni, rinichi, creier i n vasele coronare. n
acest caz este antrenat sngele din organele de rezerv, precum i din organele care se gsesc n
activitate sczut.
Cantitatea total de snge scade n caz de inaniie, anemii, hemoragii. n general, volumul
sngelui se menine constant prin mecanisme compensatorii de trecere a apei din snge n
lichidul interstiial i invers. Astfel, dac volumul de snge crete (ingestie de lichide, formare de
ap metabolic), surplusul de ap trece la esuturi (muchi), i apoi se elimin prin rinichi. Dac
volumul sanguin scade, apa din spaiile interstiiale trece n snge. n urma hemoragiilor,
volumul plasmatic se reface mai repede dect cel al elementelor figurate. Hemoragiile brute
sunt periculoare din cauza hipotensiunii accentuate.Boala cardiovasculara se numeste cleovastita
oviraptori.

1.2 Rolul sangelui
Rolul sngelui este cel de a transporta substanele nutritive prin corp, dar n el se pot
transporta i trombocitele ce ajut la reparearea esutului (plgii).







1.3 Structura si proprietati


n dreapta-snge proaspt recoltat. n
stnga-snge recoltat pe anticoagulant
(EDTA) i lsat s sedimenteze. Se observ
separarea de plasm a elementelor celulare,
care au sedimentat la fundul eprubetei.
Plasma este lichidul transparent i
uor glbui aflat deasupra.


Sngele este compus din elemente celulare (cca.44 %) i plasm (cca. 55 %),care conine
(90 % ap), proteine, sruri minerale i substane cu molecule mici
ca monozaharide, hormoni, gaze dizolvate, i substane nutritive (glucide, lipide, vitamine), mai
conin produse de catabolism destinate excreiei (rinichi) ca ureee, acid uric, hipuric.
Din punct de vedere fizico-chimic sngele este o suspensie, cu alte cuvinte un amestec de
lichide, gaze, substane solide printre care se neleg i celulele.
Sngele prin coninutul su de eritrocite (globule roii) n comparaie cu plasma avnd o
vscozitate mai mare, creterea hematocritului influeneaz pozitiv creterea vscozitii
sngelui, care determin ncetinirea curentului sanguin, prin proprietatea plastic a eritrocitelor
sngele nu se comport ca o suspensie ci ca emulsie. Valoarea pH-ului sanguin fiind 7,4 care
prin diferite procese tampon va fi meninut constant, evitnd fenomenele duntoare
organismuluide acidoz sau alcaloz.
Culoarea roie a sngelui este datorat pigmentului (cu fier) hemoglobin din eritrocite
care ncrcate cu oxigen au o culoare mai deschis.
Plasma
Plasma sanguin reprezint aproximativ 5560% din snge i este format din
aproximativ 90% ap, 1% substane anorganice (sruri minerale care conin ioni dintre care mai
importani sunt cei de sodiu Na, clor, Cl, potasiu, K, magneziu, Mg, fosfor, P i calciu Ca) i
aproximativ 9% substane organice (proteine, glucide, lipide etc). Raportul de proteine variaz


ntre 60 i 80 g/litru ca. 8 % din volumul plasmei. Proteinele separate prin electroforez sunt
albumine ca i 1-, 2-, - i -globuline. Proteinele din plasm pe lng rolul de transport, mai
joac un rol important n aprarea organismului prin sistemul imunologic, n procesul de
coagulare a sngelui rolul de tampon n meninerea unui pH constant i meninerea constant a
presiunii osmotice din snge. Plasma care nu mai conine factorii de coagulare este numit ser
sanguin acesta se obine prin centrifugarea sngelui dup coagulare. Serul conine 91 % ap,
factori de cretere care nu sunt prezeni n plasm, 7 % proteine, restul sunt electrolii i hormoni,
culoarea galben a serului se datoreaz bilirubinei.
Elemente figurate
Denumire Numrul pe l (mm
3
)
de snge
Denumire Numrul pe l (mm
3
)
de snge
Eritrocite 5-5.5 mil la barbate
4.5-5 mil la femei
Bazofile 10-100
Leucocite 6.000-8.000 Limfocite 1.500-3.000
Granulocite Monocite 200-800
Neutrofile 2.500-7.500 Trombocite 300.000
Eozinofile 40-400
Elementele figurate ale sngelui sunt eritrocitele, leucocitele i trombocitele. Prezint
variaii de numr i form n funcie de specie.
Eritrocitele (numite i globulele roii sau hematii) au rolul de a transporta oxigenul i dioxidul
de carbon. Sunt celule anucleate, ce conin un pigment numit hemoglobin. Aceasta este o
protein compus dintr-o albumin numit globin i o grupare numit hem, ce conine fier, cu
rol de fixare a oxigenului. Hemoglobina este pigmentul care determin culoarea roie a sngelui.
Unele specii de animale au alt tip de pigment sanguin, care conine cupru i este de culoare
albastr (Octopus). Circa 1 % din eritrocitele din sngele periferic sunt reticulocite, restul fiind
eritrocite mature.
Leucocitele sau globulele albe se mpart n granulocite i agranulocite. Granulocitele sunt
leucocite cu nucleu granular, clasificate dup culoarea protoplasmei n trei categorii: eozinofile,


bazofile i neutrofile. Au rol imunologic n imunitatea nespecific. Agranulocitele sunt leucocite
cu nucleu de form mai simpl, negranular, i se clasific n monocite i limfocite. Au rol n
imunitatea specific.
Numrul normal de globule albe variaz n funcie de vrst, fiind mai mare la copil.
Poate depi valorile normale ale vrstei, n caz de boal. n infecii, n special bacteriene,
numrul de leucocite de regul crete, dar poate s i scad n infecii cu anumii germeni, n
special virusuri, sau la persoane cu imunodeficiene.
Trombocitele, numite i plachete sanguine, sunt celule ale sngelui cu rol n coagulare.
Proporia elementelor figurate (celulare) din snge se numete hematocrit. Valorile normale ale
hematocritului variaz n funcie de vrst i sex. La brbai, valoarea normal a hematocritului
este ntre 44 - 46 %, la femei ntre 41 - 43 %. La copii variaz n funcie de vrst, la nou nscui
fiind de 60 %, iar la copiii pn la pubertate de numai de 30 %.
II. Caracteristicile fizico-chimice ale sangelui
Din punct de vedere fizic si chimic sngele poate fi considerat ca un lichid coloidal
complex constituit dintr-un mediu lichid n care se afl n suspensie diverse particule solide
dimensiuni variate (proteine, kilomicroni, elemente figurate). Ca urmare, sngele are o serie de
proprieti fizice si chimice meninute prin mecanisme extrem de fine i de complexe- care au o
importan deoebit pentru hemodinamic, n special n sectorul microcirculaiei dupa cum
urmeaza:
Culoarea sangelui este rosie purpuriu data de prezenta fierului din structura
hemoglobinei; nuanta de rosu variaza cu gradul de saturare a hemoglobinei cu O
2
. Sangele
arterial cu grad inalt de saturare a hemoglobinei este rosu aprins iar sangele venos este rosu
inchis,el avand un grad de saturare cu O
2
de circa 60%. In intoxicatiile cu CO se formeaza
carboxihemoglobina care da sangelui culoarea rosu aprins iar sangele cu methemoglobina este
rosu brun.
Temperatura sangelui variaza larg cu teritoriul vascular : sangele hepatic are 4042C
iar sangele pulmonar 36 C; sangele din vasele cutanate are temperatura cea mai scazuta (34C).
Caldura specifica a sangelui este de 0,9 Kcal/l. Capacitatea termica mare a apei permite preluarea
caldurii din tesuturile formatoare si disiparea ei.


Densitatea sangelui depinde de eritrocite in principal si de proteinele plasmatice; sangele
total are o densitate cuprinsa intre 1033-1060. Plasma sanguina are densitatea cuprinsa intre 1018
si 1032 iar elementele figurate intre 1085 si 1095. Aceste diferente de densitate explica tendinta
de sedimentare a elementelor figurate, cand sangele este scos din circulatie.
Presiunea osmotica a sangelui este proportionala cu greutatea moleculara a
componentelor sale. Determinarea presiunii osmotice a se face prin stabilirea punctului
crioscopic : cu cat presiunea osmotica este mai mare, punctul de inghetare este mai scazut.
Exprimata prin punctul crioscopic presiunea osmotica este intre -0,56C si -0,62C sau 290-310
mOsm/l.Ea este generata in proportie de 93% de electroliti si 7% de substantele organice
neelectrolitice (glucoza, uree ) si in mai mica masura (0,5%) de moleculele proteice.
Osmolaritatea plasmei este egala cu cea a citoplasmei eritrocitelor, fapt care permite mentinerea
formei specifice si a functiei eritrocitelor. Mediile hipo si hipertonice modifica forma si functia
eritrocitara.
Presiunea osmotica a sangelui este mentinuta in limite de variatie stranse, prin
mecanisme umorale : cresterea osmolaritatii sangelui receptata in hipotalamus declanseaza
senzatia de sete si secretia de hormon antidiuretic (ADH), care la nivelul tubilor renali determina
resorbtia apei pentru corectarea presiunii osmotice. Scaderea concentratiei sodiului in sange si
mai ales cresterea potasiului, receptata la nivel juxtaglomerular declanseaza secretia de renina
care prin intermediul angiotensinei II determina la nivel de suprarenala secretia de aldosteron. In
acest fel echilibrul hidro-electrolitic al sangelui si implicit al celulelor si al plasmei interstitiale
sunt mentinute in limite fiziologice, presiunea osmotica a sangelui (izoosmia) fiind una din
constantele fundamentale ale mediului intern.
Presiunea oncotica (coloid osmotica) este generata de concentratia proteinelor
plasmatice; ea este direct proportionala cu aceasta si invers proportionala cu marimea
moleculelor proteice avand in vedere diferentele de greutate moleculara intre proteinele
plasmatice, ele participa inegal la generarea presiunii oncotice. Albuminele cu greutatea
moleculara cea mai mica si concentratia cea mai mare, participa in masura cea mai mare la
formarea presiunii oncotice ( 20 mmHg); ele sunt urmate de globuline (5mmHg) si de fibrinogen
(1 mmHg).


Presiunea oncotica retine apa in capilare si se opune presiuni hidrostatice a sangelui in
capilare ; participand astfel la mentinerea volemiei, prin recuperarea apei din interstitii in
procesul de schimb intre sange si plasma interstitiala.
pH-ul sangelui este parametrul fiziologic mentinut in limitele cele mai stranse. El are o
valoare de 7,3-7,57 in functie de specie. Variatiile in afara limitelor de 7,2-si 7,8 sunt
incompatibile cu supravietuirea.pH-ul se exprima prin logaritmul cu semn schimbat al
concentratiei ionilor de hidrogen (Sorensen,1909).
Procesele metabolice genereaza cataboliti acizi si alcalini care in permanenta tind sa
modifice pH-ul sanguin. Constanta ph-ului (izohidria sau echilibrul acido-bazic ) in conditia
producerii preponderent de metaboliti acizi la nivel celular, se obtine prin mecanisme fizico-
chimice (sistemele tampon) si prin mecanisme biologice.
Sistemele tampon sunt repartizate in plasma si eritrocite.
Sistemele tampon plasmatice sunt reprezentate de:
sistemul H
2
CO
3
: NaHCO
3

sistemul proteina acida: proteinat de sodiu
sistemul fosfat monosodic : fosfat disodic
Sistemele tampon eritrocitare sunt:
sistemul oxihemoglobina.oxihemoglobinat de potasiu
sistemul hemoglobina redusa.hemoglobinat de potasiu.
Cel mai important sistem tampon este sistemul acid carbonic -bicarbonat de sodiu,
oxihemoglobina este un acid foarte puternic, fiind mai tare de 67 de ori decat hemoglobina
redusa.
Repartitia puterii tampon in sange este :
65% in bicarbonati
28% in hemoglobina
6% in proteinati
1% in fosfati
Capacitatea sangelui de tamponare a excesului de acizi produsi de metabolism se exprima
prin rezerva alcalina; ea reprezinta cantitatea da bicarbonat in sangele saturat cu O
2
la P
CO2
de 40
mmHg si la 37C.


Sistemul tampon H
2
CO
3
: NaHCO
3
intervine in mecanismele de transformare a
CO
2
produs in celule, in bicarbonat. Acest mecanism este descris de fenomenul Hamburger
direct si indirect care se desfasoara la polii celular si respectiv pulmonar ai sistemului respirator.
Vascozitatea sangelui. Newton a definit vascozitatea ca lipsa de alunecare intre doua
straturi vecine de lichid. Vascozitatea sangelui este rezultatul frecarii moleculelor din sange
intre ele si dintre sange si peretii vaselor. Intre vascozitate si rezistenta opusa de sange in patul
vascular este o relatie direct proportionala ; prin aceasta, vascozitatea sangelui influenteaza si
presiunea arteriala.
Curgerea de tip laminar a sangelui in vasele mari determina o rezistenta la curgere mai
mica, intrucat vascozitatea plasmei este de 1,5-2,5 ori mai mare decat a apei,iar a eritrocitelor de
4-5 ori mai mare. In capilare, eritrocitele cu un diametru mai mare decat al capilarelor determina
o rezistenta la curgere mai mare care favorizeaza schimbul gazos. Vascozitatea sangelui variaza
in functie de temperatura, viteza de curgere si diametrul vasului.
III. Cum un lucru atat de banal ne afecteaza sangele?

O alta descoperire foarte importanta, si una dintre cele mai recente, este faptul ca
impamantarea subtiaza sangele , facandu-l mai putin vascos. Aceasta descoperire poate avea un
impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care sunt acum numarul unu cauzatoare de
moarte in lume. Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vascozitatea
crescuta a sangelui. Dr. Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman in modul de
evaluare a vascozitatii sangelui folosind o metoda numita potentialul zeta. Acesta masoara
potentialul celulelelor rosii din sange, prin determinarea vitezei cu care acestea migreaza intr-un
camp electric. Se pare ca atunci cand se produce impamantarea, potentialul zeta creste repede,
ceea ce inseamna ca celulele rosii din sange au o incarcatura mai mare pe suprafata lor, care le


indeparteaza una de alta. Aceasta actiune face ca sangele sa se subtieze si sa curga mai usor. De
asemenea, tensiunea arteriala scade semnificativ.
O alta implicatie evidenta a acestui fapt este ca prin indepartarea reciproca, celulele rosii
din sange sunt mai putin inclinate sa ramanem impreuna si sa formeze un cheag. Cheagurile de
sange nu trebuie sa fie foarte mari pentru a forma o embolie pulmonare care v-ar ucide
instantaneu, astfel incat acesta este un beneficiu semnificativ. In plus, in cazul in care potentialul
zeta este ridicat, lucru ce poate fi facilitat de impamantare, nu se va reduce doar riscul de boli de
inima, dar, de asemenea, riscul de dementa multi-infarct, in cazul in care incepe sa se piarda
tesutului cerebral din cauza micro-coagularilor din creier.
David Wolfe, cunoscuta autoritate in domeniul medicinei alternative si un puternic
sustinator al impamantarii, a facut un experiment in direct in timpul unei prezentari pe 20 de
indivizi din sala, care au fost conectati la energia pamantului printr-un cablu electric care la un
capat era infipt in pamant inafara salii de prezentare. Dupa 80 de minute, participantilor li s-a
recoltat sange si li s-au facut analize care au fost apoi proiectate in direct si explicate pe loc.
Rezultatele au fost pe masura. Puteti urmari acest experiment aici :
http://www.youtube.com/watch?v=te4WPdIsBtQ&feature=player_embe
dded
IV. Aplicatii ale sangelui
n ultimii douzeci de ani, sngele cordonulul ombilical, sngele din mduva osoas i
sngele periferic a fost folosit n mod valid pentru transplant de celule stem hematopoietice
pentru tratamentul afeciunilor maligne hematologice, imunodeficienelor, hemoglobinopatiilor,
a unor boli metabolice i forme congenitale i de aplazie medular.
Transplantul de celule stem hematopoietice n varianta autolog, n cazul n care
pacientul este donatorul n sine , este o cur dovedit cu eficacitate n mielom, limfoame i unele
forme de leucemie acut.
Transplantul de celule stem hematopoietice in variant alogen, n cazul n care
pacientul primete celule stem hematopoietice de la un donator sau snge din cordonul ombilical
HLA compatibil, permite tratamentul leucemiilor acute i cronice, hemoglobinopatiilor,
imunodeficienelor i bolilor congenitale metabolice sau a dezvoltrii osoase.


n perioada 2010/2011 (ultimii ani pentru care exist date complete) au fost efectuate n Europa
69,022 de transplanturi celule stem hematopoietice (33,362 n 2010 i 35660 n 2011, date
EBMT), din care 60 % sunt transplanturi autologe, n timp ce 40 % sunt alogene.
Mai jos am enumerat cteva dintre patologiile care fac uz de transplant de celule stem
hematopoietice din sngele din cordonul ombilical:
Tumori: leucemie acut limfoblastic (LAL), leucemie acut mieloid (LAM) limfom
Burkitt, leucemie mieloid cronic (LMC), leucemie mieloid cronic juvenila (JCML),
liposarcom, sindrom mielodisplastic (MDS), leucemie mielomonocitar cronic (JMML),
neuroblastoame, limfoame non-Hodgkin, limfoameHodgkin;
Boli netumorale n urma insuficienei funcionaliti ale mduvei osoase: anemie
aplastic sever, anemie BlackfanDiamond, diskeratoza congenital, anemie Fanconi,
trombocitopenie amegacariocitara, sindromulKostmann;
Datorita necesitatii mari de sange, in medicina, O echipa de cercetatori de la Facultatea
de Chimie a Universitatii "Babes-Bolyai" (UBB) din Cluj, condusa de conf. dr. Radu Silaghi-
Dumitrescu, face, de sase ani, cercetari de laborator pentru a produce sange artificial, util in
cazul unor interventii chirurgicale in care se pierde mult sange sau in cazul accidentelor.
Solutia contine apa, saruri si o proteina - hemeritrina, extrasa din viermii marini, iar in
unele preparate se adauga albumina, o alta proteina, ca agent de protectie fata de agentii de stres.
Potrivit testelelor de laborator retetele se dovedesc rezistente la factorii de stres mecanic si
chimic, iar in testele preliminare pe animale par sa nu dezvolte toxicitatea care apare in alte
produse.
Sangele artificial are aplicatii in chirurgie, pentru ca in timpul operatiilor se pierde
foarte mult sange, dar si in cazul unor accidente, cand este nevoie de o cantitate mare de sange
pentru un timp scurt.






Bibliografie

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nge
2. http://prezi.com/djwjlvqnzowr/solutii-din-viata-de-zi-cu-zi/
3. http://www.youtube.com/watch?v=te4WPdIsBtQ&feature=player_embedded
4. http://www.inscientiafides.ro/aplicatii_terapeutice.html
5. http://viataverdeviu.ro/impamantarea-cea-mai-mare-descoperire-medicala/