Biochimia sangelui

ELEV
AN
 Sângele este un fluid care circulă în
interiorul sistemului cardiovascular.
 Împreună cu limfa şi lichidul intercelular,
sângele constituie mediul intern al
 organismului.
 Volumul sangvin (volemia). Cantitatea
totală de sânge din organism reprezintă
 7% din greutatea corpului. Volemia
variază, în condiţii fiziologice, în funcţie de
sex (este
 mai mare la bărbaţi), vârstă (scade cu
înaintarea în vârstă), mediul geografic (este
mai
 mare la locuitorii podişurilor înalte).
 În repaus, o parte din masa sangvină a
corpului stagnează în teritorii venoase şi
 capilarele din ficat, splină şi ţesutul
subcutanat. Acesta este volumul sangvin
stagnant
 sau de rezervă, în cantitate de 2 litri. Restul
de 3 litri îl reprezintă volumul circulant.
 Raportul dintre volumul circulant şi volumul
stagnant nu este fix, ci variază în funcţie de
 condiţiile de existenţă.

 În cursul efortului fizic sau termoreglator are

loc mobilizarea
 sângelui de rezervă, crescând volumul
circulant. Astfel, se asigură aprovizionarea
optimă
 cu oxigen şi energie a organelor active.
 Culoarea. Sângele are culoarea roşie. Aceasta
se datorează hemoglobinei din
 eritrocite. Culoarea sângelui poate varia în
condiţii fiziologice sau patologice. Sângele
 recoltat din artere este roşu-deschis (datorită
oxihemoglobinei), iar sângele recoltat din
 vene este roşu-închis (datorită hemoglobinei
reduse). Când cantitatea de hemoglobină din
 sânge scade, culoarea devine roşu-palid.
 Densitatea. Sângele este mai greu decât apa.
Densitatea sângelui are valoarea
 1055g/l. Plasma sangvină are o densitate de
1025g/l.
 Vâscozitatea. Valoarea relativă a
vâscozităţii sângelui este 4,5 faţă de
 vâscozitatea apei, considerată egală cu 1.
Vâscozitatea determină curgerea laminară (în
 straturi) a sângelui prin vase. Creşterea
vâscozităţii peste anumite valori este un factor
de
 îngreunare a circulaţiei.
 Presiunea osmotică (P. osm.). În orice
soluţie, apare o presiune statică
 suplimentară ce poate fi pusă în evidenţă
separând, printr-o membrană semipermeabilă,
 solventul de soluţia respectivă. Membrana
semipermeabilă permite trecerea solventului
şi
 împiedică deplasarea substanţei dizolvate de o
parte şi de cealaltă a ei. În aceste condiţii
 apare fenomenul de osmoză, ce constă
în deplasarea moleculelor solventului prin
 membrană spre compartimentul ocupat de
soluţia respectivă.
 Valoarea presiunii osmotice a lichidelor
corpului (mediul intern şi lichidul
 intracelular) este de aproximativ 300
miliosmoli/l (72 atmosfere sau 5500 mmHg).
 Presiunea osmotică a substanţelor
coloidale (proteinele) se numeşte presiune
 coloid-osmotică şi are valoare de 28 mmHg
 Reacţia sângelui este slab alcalină. Ea se
exprimă în unităţi pH. PH-ul sangvin
 are valoare cuprinsă între 7,38 - 7,42, fiind
menţinut prin mecanisme fizico-chimice
 (sistemele tampon) şi biologice
(plămâni, rinichi, hematie etc.).
Sistemele tampon
 intervin prompt în neutralizarea acizilor şi
bazelor apărute în exces în mediul intern.
 Temperatura. La om şi la animalele cu sânge
cald (homeoterme) temperatura
 sângelui variază între 35°C (în sângele din
vasele pielii) şi 39°C (în sângele din organele
 abdominale). Deplasarea continuă a sângelui
prin organism contribuie la uniformizarea
 temperaturii corpului şi ajută la transportul
căldurii din viscere spre tegumente, unde are
 loc eliminarea acesteia prin iradiere. Sângele
astfel “răcit” se reîntoarce la organele
 profunde, unde se încarcă cu căldură şi aşa
mai departe
 COMPONENTELE SÂNGELUI
 Sângele tratat cu oxalat de sodiu 1% nu mai
coagulează.
 Prin centrifugarea unei eprubete cu sânge
incoagulabil timp de 15 minute, la 3000
 t/minut, se produce separarea sângelui în două
componente:
  Elementele figurate ale sângelui, situate la
fundul eprubetei, se prezintă ca un
 lichid foarte vâscos, de culoare roşie-închisă;
  Plasma sangvină, situată deasupra, este un
lichid mai puţin vâscos, transparent,
 de culoare galben-citrin.
 ELEMENTELE FIGURATE ALE
SÂNGELUI
 Reprezintă 45% din volumul sangvin.
Această valoare poartă numele de
 hematocrit. Hematocritul variază cu sexul
(mai mic la femei), cu vârsta (scade cu
vârsta)
 sau în funcţie de factorii de mediu ambiant
(căldura provocând transpiraţie duce la
 scăderea apei din sânge şi creşterea
valorilor hematocritului) etc.
 Eritrocitele (hematii sau globulele roşii) → prescurtat RBC (Red
Blood Cell) este o celulă anucleata transporatoare de
pigment respirator (hemoglobină). Hemoglobină (Hb, HGB)
este pigemtul sanguin de natura heteroproteica care prin
proprietăţile sale fizico – chimice asigura funcţia elementară
a eritrocitului de transportor de gaze (O2 şi CO2) între
plămân şi ţesuturi.
 Patologia eritrocitului se poate exprima fie printr-un deficit
eritrocitar, fie hemoglobinic sau global (anemii) fie print-un
exces de producţie eritrocitara (poliglobulii).
 O caracteristica importanta a eritrocitelor o reprezinta
elasticitatea foarte mare deoarece hematiile se pot deforma
astfel incat pot trece prin capilare (acestea avand diametrul
mult mai mic decat al lor, iar cand ajung in vasele mari isi
pot reveni la forma initiala).
 Leucocitele (celulele albe) → prescurtat WBC
(White Blod Cell) sunt celule nucleate cu
roluri deosebit de importante în procesele de
apărare, prin fagocitoza, producere de
anticorpi şi distrugerea toxinelor de origine
microbiană.
 În sângele unui adult sănătos numărul lor este
de 6500/mm3 sange. Valorile normale sunt
cuprinse între 4000–8000/ mm3 de sânge,
numărul lor prezintă varietăţi fiziologice în
funcţie de vârstă.
 Creşterea acestora peste valoarea de 8 mii de
mmm3 de sânge se numeşte leucocitoza, iar
scăderea sub 4 mii mm3 de sânge se
numeşte leucopenie.
 Leucocitozele permanente sunt
manifestări ale unor stări patologice
precum (bolii în afecţiuni ca scarlatina,
septicemia encefaliza, holeră, etc). Când
leucocitoza permanenta se produce într-o
înmulţire anarhică ale leucocitelor se
produce boala leucemie (este o creştere
necontrolata a leucocitelor aprox 1
milion/mm3 de sânge).
 Leucopenia se manifestă în unele boli
infecţioase precum febră tifoidă, gripă,
intoxicaţie cu substanţe chimice sau prin
acţiunea razelor X.
 Clasificarea leucocitelor

 Pe baza structurii, originii şi funcţiilor lor,
leucocitele se împart în mai multe categorii:
 A. Leucocite mononucleare – agranulocitele
 Monocitele → cele mai mari din leucocitele
mononucleare; se formează în organe care
au în structura lor ţesut reticuloendotelial
cum sunt: măduva osoasă, splină, ficatul, şi
reprezintă formele circolante ale celulelor
macrofage. Se găsesc în sângele circulant în
proporţie de 5 %. Ele au rolul să fagociteze
resturi celulare şi macrobiene, diferite
particule străine, lipsite de viaţă; Nu
fagocitează germeni virulenţi şi mai au rolul
de a elabora anticorpi
 Limfocitele → celule mici care se formează în
sistemul limforeticular (timus, măduva osoasă,
ganglioni limfatici, splină, ţesutul limfatic al
tubului digestiv, amigdale). Ajung în circulaţie
pe cale limfatică. Ele recircula (organe limfatice –
limfa – sânge – ţesut – limfa). Există două tipuri
de limfocite :
 - limfocite T (65 – 80 %) → maturarea se face în
timus, de unde vine şi denumirea. Sunt
principalele celule ale sistemului imun
participând direct la răspunsul iumun celular.
Ele reprezintă baza morfologică a memoriei
imunologice. Mediază imunitateaîmpotriva
virusurilor, resping grefele de organe
incompatibile săi cooperează cu limfocitele B în
producerea de anticorpi.
 - limfocitele B → maturarea se produce în măduva
osoasă. Asigurăproducerea de anticorpi.
 . Leucocitele polinucleare – granulocitele
 Au citoplasma cu propietati acidofile iar
numărul lor reprezintă 70 % din totalul
leucocitelor din sângele circulant. Se
formează în mod obişnuit în măduva
osoasă. În stări patologice ele se mai pot
forma şi în splină, ganglioni limfatici sau
chiar în organele unde are loc
hematopoieza.
 Leucocitele polinucleare pot fi de mai multe feluri:
 Neutrofile → au durata de viaţă de 6 ore în sânge
după care trecîn ţesuturi şi au o medie de viaţă de 4
zile. Sunt responsabile pentru răspunsului imunitar
împotriva fungilor (ciupercilor) şi a infecţiilor
bacteriene, precum şi a anumitor infecţii virale.
Neutrofilele reprezintă în jur de 54 – 62 % din numărul
total de leucocite şi peste 99 % din numărul total de
granulocite. Numele lor provine de la faptul că aceste
celule au afinitate atât pentru coloranții acizi (eozina),
cât şi pentru coloranţii bazici, dând o coloraţie roz
neutră. Neutrofilele au prioritatea de a fagocita şi
distruge prin digerare germenii virulenţi precum şi
resturile celulare şi microbiene.
 Acidofile (eozinofile) → celule mobile, cu
originea în măduva osoasă, urmând acelaşi
model de proliferare, diferenţiere, maturare şi
eliberare în sânge ca şi granulocitele
neutrofile.
 La indivizii sănătoşi se găsesc în număr mic în
sânge, dar devin predominante în sânge şi
ţesuturi în asociere cu diferite boli alergice,
parazitare sau boli maligne. Prezintă un
nucleu bilobat şi au o durată de viaţă
în sângele circulant de aproximativ 12 ore.
Principalul rol al eozinofilelor este cel
antiparazitar, având şi rol în catabolizarea
complexelor antigen anticorp. Ele intervin de
asemenea în reacţia de hipersensibilitate de
tip 1 (anafilaxie), unde au rol de catabolizare a
histaminei.
 Bazofile → cele mai puţin numeroase
dintre leucocite în proporţie de 0,5%
conţin heparină şi histamina (rol în
anticoagulare,substanţe vaso dilatatoare)
numărul lor creşte în stadiile tardive ale
infecţiilor. Bazofilele apar în majoritatea
reacțiilor inflamatorii, în special cele care
implică alergiile. Heparină, conținută de
bazofile, este un anticoagulant care
previne coagularea prea rapidă a
sângelui.
 Anticorp → moleculă de
natură proteică (globulină), produsă în
organitele limforeticulare sanguine
denumite limfocite, capabilă sărecunoască o
particulă străina de organism, denumită
antigen, şi să declanşeze o reacţie
imunologică, care are ca rezultat
îndepărtarea respectivei particule.
 Persoanele care au grupa
sanguină 0, A sau B prezintă anticorpi faţă
de alte grupe sanguine. Grupa sanguină AB,
denumită şi primitor universal, nu fabrică
anticorpi faţă de celelate grupe sanguine.
 c) Trombocitele (plachetele
sanguine) → sunt cele mai mici elemente
sanguine, anucleate, ce iau naştere în
măduva osoasăhematogena. Funcţia ei este
de a participa la hemostaza prin elaborarea
factorilor de coagulare. Au o durată scurtă
de viaţă de aprox. o săptămână.

 PLASMA SANGVINĂ
 După îndepărtarea elementelor figurate ale
sângelui, rămâne un lichid vâscos,
 gălbui, numit plasmă. Plasma reprezintă 55%
din volumul sângelui. Proprietăţile plasmei
 sunt similare cu ale sângelui, diferă doar
valorile şi culoarea (plasma este incoloră).
 Analize biochimice ale sangelui

Valori normale:2.6-6 mg/dl

Valori >: guta ,ingestie de proteine in exces,diabet zaharat,boli cardiovasculare,hemoliza,
Insuficienta renala cronica,boala renala polichistica,poliartrita reumatoida,mielom multiplu.
Valori <: afectiuni renale,alcoolism,acidoza lactica.

Acidul uric reprezinta produsul

final de catabolizare a
nucleoproteinelor.Cristalele de acid
uric se depoziteaza in articulatiile
persoanelor care sufera de guta.
 Valori normale:27-102 U/l
Nivele >: pancreatita acuta,pancreatita cronica acutizata,pseudochist
pancreatic,traumatism asupra pancreasului,neoplasm pancreatic,ulcer peptic
perforat,peritonita,cetoacidoza diabetica,insuficienta renala,insuficienta renala etc.

Amilaza este o enzima care se

gaseste in saliva si sucul pancreatic
ajutind la digestia amidonului si
glicogenului.Nivelul amilazei creste
brusc in primele 24 h de la lezarea
pancreasului ,glandelor
salivare,ovarelor sau muschilor
scheletici.Valorile se mentin inalte
48-72 h .
 Bilirubina totala/directa:
Valori normale: Bilirubina totala:0,2-1,2 mg/dl
Valori normale: Bilirubina directa:0-0,2 mg/dl
Valori > ale bilirubinei directe( conjugate): calculi biliari,obstructie extrahepatica,metastaze
hepatice,etc
Valori>ale bilirubinei indirecte( neconjugate):icter hemolitic,anemie hemolitica,anemie
pernicioasa,siclemie,ciroza,hepatita,hiperbilirubinemie neonatala.

Bilirubina si biliverdina sunt un

pigmenti biliari ce reprezinta
produsii de degradare ai
hemoglobinei.Bilirubina are culoare
galbena sau portocalie iar biliverdina
culoare verde.Amestecati cu
continutul intestinal dau culoarea
maronie fecalelor.
Bilirubina indirecta (neconjugata)se
leaga de albumina si ajunge la ficat
unde este prelucrata si se excreta prin
bila ca si bilirubina conjugata.
Cea mai mare parte din bilirubina
serica este neconjugata.Icterul
reprezinta colorarea in galben a
mucoaselor si tegumentelor datorate
nivelelor crescute de bilirubina.
 Valori normale-calciu total:
-Femei:8,2-10,4 mg/dl
-Barbati:9-11 mg/dl CALCEMIA SERICA

Calciu este un element esential in

numeroase procese metabolice cum ar
fi functionarea nervilor,contractia
musculara,sau coagularea
sangvina.Scaderea calciului in singe
determina tetania.Excesul de calciu se
poate depune in organism sub forma
de calculi.
Calciu se gaseste in singe sub doua
forme:Libera(ionizata)-forma activa
fiziologic care participa la procesele
metabolice descrise mai sus sau
legata de anioni si proteine.
Comparativ cu nivelul calciului total
,cel al calciului ionizat reprezinta un
indicator mai bun deoarece nu este
influentat de concentratia proteinelor
si tulburarile echilibrului acidobazic.
 Valori normale-calciu total:
-Femei:8,2-10,4 mg/dl
-Barbati:9-11 mg/dl

CALCIU IONIC SERIC

Calciu este un element esential in

numeroase procese metabolice cum ar
fi functionarea nervilor,contractia
musculara,sau coagularea
sangvina.Scaderea calciului in singe
determina tetania.Excesul de calciu se
poate depune in organism sub forma
de calculi.
Calciu se gaseste in singe sub doua
forme:Libera(ionizata)-forma activa
fiziologic care participa la procesele
metabolice descrise mai sus sau
legata de anioni si proteine.
Comparativ cu nivelul calciului total
,cel al calciului ionizat reprezinta un
indicator mai bun deoarece nu este
influentat de concentratia proteinelor
si tulburarile echilibrului acidobazic.
 Valori normale:0,6-1,1 mg/dl
Nivele >: glomerulonefrita,pielonefrita,obstructie de tract urinar,pielonefrita,nefropatie
diabetica,acromegalie,gigantism,cetoacidoza diabetica,unele medicamente.
Nivele <:masa musculara redusa,afectiuni hepatice severe,malnutritie proteica,sarcina.

CREATININA SERICA

Creatina este produsul de

catabolism al fosfocreatinei
musculare si se excreta exclusiv
renal.
 Valori normale:130-200 mg/dl
Determinarea colesterolemiei reprezinta astazi un mijloc eficient in recunoasterea persoanelor cu risc pentru bolile
coronariene.Modificarea acestui factor prin dieta sau medicamente poate reduce semnificativ mortalitatea prin IMA.

COLESTEROL SERIC
Colesterolul este un derivat sterolic
prezent in singe si in majoritatea
tesuturilor in special tesutul
nervos.Colesterolul este un
constituent important al
membranelor celulare si reprezinta
unul dintre precursorii majoritatii
hormonilor steroidieni si ai
sarurilor biliare.
Cea mai mare parte a colesterolului
provine din grasimile de origine
animala .Este metabolizat de ficat
apoi eliberat in circulatie legat de
lipoproteine 75% LDL si 25% HDL.
Virsta Risc scazut Risc moderat Risc crescut
Colesterolul total ca indicator al riscului cardiovascular(mg/dl):

20-29 ani <200 201-220 >220

30-39 ani <220 221-240 >240
>40 <240 241-260 >260
Valori normale:

30-85 mg/dl
30-70 mg/dl
HDL Cholesterol:lipoproteine cu
densitate inalta care sunt produse in
principal de ficat
HDL are efect protector prin
scaderea preluarii colesterolului si
Femei
lipidelor de catre celule.
Barbati Studiile clinice au aratat ca HDL <35
mg/dl se asociaza cu risc inalt de
boli cardiovasculare iar valori ale
HDL >60 mg/dl sunt considerate
protectoare
 Valori normale:50-170mg/dl
Valori >:lipoproteinemie familiala,hipercolesterolemie familiala,sindrom nefrotic,afectiuni hepatice
cronice,mielom multiplu.
Valori <:hipolipoproteinemie familiala,malabsorbtie,arsuri severe ,malnutritie,hipertiroidie.

lipoproteina cu densitate joasa care

faciliteaza depunerea colesterolului in
tesuturile periferice crescind riscul de
ateroscleroza cardiaca si vasculara.
 Valori normale:50-170 mg/dl
Valori >:Infarct miocardic acut,tromboembolism pulmonar,insuficienta cardiaca
congestiva,afectiuni hepatice,distrofie musculara,efort fizic excesiv,neoplasme
avansate,pancreatita,consum cronic de alcool,infarct renal,unele medicamente.
Valori <:Enalaprilul,Vitamina C,Cefotaximul

LDH este o enzima larg raspindita

in organism fiind un indicator de
lezare tisulara. Se utilizeaza in
:determinarea extinderii infarctului
miocardic acut,evaluarea gradului
de distrofie musculara,evaluarea
chimioterapiei etc.
In infarctul miocardic acut nivelul
seric al LDH creste in primele 24-
48h de la debut,atinge virful in 2-3
zile si revine la normal in circa 5-10
zile.
Valori Normale:400-800mg/dl
Valori modificate:vezi HDL,LDL

LIPIDE TOTALE SERICE

Lipidele totale reprezinta o suma a

tuturor componentelor
lipidice:cholesterol,HDL,LDL,VLDL
,Trigliceride ,fosfolipide.
 Valori normale:1,6-2,6 mg/dl
Valori >:deshidratare,insuficienta renala,ingestia de antiacide,sau saruri de Mg,diabet zaharat
necontrolat,hipotiroidie,LES,mielom multiplu.
Valori <;malnutritie,malabsorbtie,consum cronic de alcool,diaree prelungita,arsuri severe,utilizare cronica de
diuretice,pancreatita ,sarcina

MAGNEZIEMIA

Magneziul intervine in numeroase

procese enzimatice precum
contractia musculara,conducerea
impulsurilor nervoase etc.Circa
jumatate din cantitatea totala de Mg
din organism este combinata cu Ca
si P formind scheletul osos.
Testul este deosebit de important la
pacientii cu aritmii cardiace
deoarece modificarile concentratiei
serice pot agrava aritmia sau pot
reduce conducerea cardiaca.
 Valori >:hiperlipoproteinemie,hipotiroidie,diabet zaharat necontrolat prin dieta si
tratament,alcoolism,HTA,sindrom nefrotic,ciroza alcoolica,infarct miocardic.,mese bogate in
grasimi,consumul de alcool.,sarcina.
Valori <:sindroame de malabsorbtie,malnutritie,hipertiroidie,hipolipoproteinemie.

TG reprezinta forma de depozit a

Valori normale: grasimilor in organism.Concentratii
mari de trigliceride in singe sub
forma de lipoproteine predispun la
boli coronariene.

Femei: 35-135 mg/dl

Barbati: 40-160 mg/dl
 Valori normale:5-41 U /L
Valori >:hepatita,ciroza,tumori hepatice,obezitzte,arsuri severe, mononucleoza infectioasa,insuficienta
cardiaca,administrarea unor medicamente (aspirina,antibiotice ,antiinflamatoare, antidepresive ,anticonvulsivante)

TGP ALT- ALANIN

AMINOTRANSFERAZA

enzima implicata in transaminarea

aminoacizilor.Masurarea nivelurilor
serice este folosita in diagnosticul si
studierea bolilor hepatice.
 Valori normale:5-40 /U/l
Nivele >:afectiuni hepatice,afectarea musculaturii scheletice,anemie hemolitica
acuta,pancreatita acuta,unele medicamente(antidepresive,antihypertensive,contraceptive)
Nivele <:sarcina,insuficienta renala acuta,dializa renala cronica.

TGO AST-ASPARTAT
AMINOTRANSFERAZA

este o enzima ce se gaseste in

cantitati importante in ficat si
celulele miocardice si in cantitati
mai mici in muschii scheletici
,rinichi,pancreas,splina,plamini,crei
er.
In cazul lezarii tesuturilor de mai
sus nivelele serice ale AST cresc
direct proportional cu extinderea
leziunii.
Valori normale: 10-50/mg/dl
Nivele >:afectiuni renale inflamatorii,litiaza renala,insuficienta renala,administrare de agenti
nefrotoxici.,arsuri,deshidratare,infarct miocardic,consum excesiv de proteine,defecte
enzimatice congenitale.

UREE SERICA

Ureea este produsul final al

catabolismului proteic la nivel
hepatic.Nivelele serice ale ureei
reflecta echilibrul intre productia
hepatica si excretia renala.
 BIBLIOGRAFIE

 Mihele Denisa – Biochimie clinica,Editura

Medicala-Bucuresti,2006
 Popescu Delia-Hematologie clinica,Editura
Medicala,Bucuresti,2001
 Anatomia si fiziologia omului,Editura Corint
 Manual de biologie pentru clasa a XIa, Editura
Corint
