Dializa

Definirea fenomenului:

Dializa poate fi definită ca fiind un fenomen de transport printr-o

membrană selectiv permeabilă a particulelor solvite cu diametrul mai mic decât
diametrul porilor membranari. Solviţii difuzibili sunt cristaloizi, iar cei
nedifuzibili – coloizii; ca urmare, prin dializă se separă cristaloizii, difuzibili, de
coloizi.

Separarea este, deci, consecinţa transportului prin membrană, în sensul gradientului

electrochimic, a particulelor solvite pentru care membrana este permeabilă.

 Dializa renală

În medicină termenul „dializă” este frecvent utilizat cu referire la funcţia renală. La

nivelul membranei glomerulului renal – considerată membrană dializantă - se realizează
pasajul selectiv al unor constituenţi ai sângelui. Urina va conţine, calitativ, aceiaşi electroliţi
ca şi sângele dar nu va conţine macromolecule sau elemente figurate. Dacă membrana
glomerulară este eficientă, orice creştere a concentraţiei cristaloidelor din sânge va determina
eliminarea crescută a acestora în urină.

Ce se va întâmpla însă dacă aceasta va fi alterată la un număr mare de nefroni?

Imposibilitatea de eliminare a cataboliţilor produşi de organism – dintre care ureea,
cristaloid neelectrolit, este cel mai toxic - poate determina moartea; aşa se poate întâmpla în
cazul insuficienţei renale.

În această situaţie una din posibilităţi constă în asigurarea epurării sângelui de

substanţele nocive prin intermediul unei alte membrane dializante, extrarenale. O astfel de
membrană trebuie să permită pasajul aceloraşi solviţi care trec şi prin membrana
glomerulară. Metoda cel mai frecvent utilizată în clinică este hemodializa(rinichiul artificial).
Vor exista în esenţă două compartimente lichidiene, separate de o membrană dializantă. Se
pot folosi mai multe tipuri de membrane dializante, celofanul fiind una dintre cele mai
utilizate.

Principiile dializei
Există două tipuri principale de dializă: hemodializa și dializa peritoneală. Indiferent de tipul
de tratament ales, obiectivele dializei sunt foarte similare, respectiv înlocuirea câtorva dintre
funcţiile rinichiului. Tratamentul trebuie să înlăture produşii reziduali, să elimine excesul de
lichid şi să echilibreze cantităţile de substanţe chimice (electroliţi) şi alte substanţe din
organism. O dializă eficientă necesită o membrană semipermeabilă, flux de sânge, lichid de
dializă şi o metodă de îndepărtare a excesului de lichid.

.
Membrana semipermeabilă
În dializă, o membrană semipermeabilă separă sângele de lichidul de dializă. Această
membrană permite doar trecerea anumitor substanţe, nu şi a altora. Permite trecerea
produşilor reziduali, a apei, a electroliţilor şi a altor substanţe din sânge în lichidul de dializă
(uneori și în sens invers) printr-un proces numit difuziune. Deplasarea produşilor reziduali şi
a altor substanţe depinde de permeabilitatea membranei, de dimensiunea şi structura
moleculară a diverselor substanţe, de compoziţia lichidului de dializă şi de fluxul de sânge
către membrană.

Alimentarea cu sânge
Cu cât cantitatea de sânge care ajunge la nivelul membranei este mai mare, cu atât
tratamentul prin dializă este mai eficient. În hemodializă, fluxul de sânge poate fi controlat
de către aparatul de dializă.

Lichidul de dializă
În ambele tipuri de dializă, lichidul de dializă permite eliminarea produşilor reziduali din
sânge. În plus, conţine o gamă de substanţe care ajută la corectarea dezechilibrelor care apar
ca rezultat al insuficienţei renale.

Eliminarea lichidului
Eliminarea lichidului se face prin procedee foarte diferite în hemodializă faţă de dializa
peritoneală. În cazul hemodializei, aparatul de dializă utilizează presiunea pentru a împinge
fluidul din sânge, prin membrană, în lichidul de dializă. În cazul dializei peritoneale, se
utilizează glucoză în lichidul de dializă. Aceasta are ca efect stimularea eliminării excesului
de lichid din sânge în fluidul de dializă.

Hemodializa poate fi si ea de doua tipuri

: hemodializa intermitenta si hemodializa
continua.

 In hemodializa intermitenta, sangele

pacientului este pompat intr-un aparat de
dializa (dializor) unde este filtrat si
pompat inapoi in corp. Aparatul de dializa
se comporta ca si rinichii, ulrafiltrand si
echilibrand componentele sangelui.
Pentru a prelua si a reintroduce dupa
filtrare sangele din corp (proces de
 circulatia extracorporeala) este nevoie de un acces vascular. Acesta se poate
efecetua fie prin cateter venos central, utilizand vena jugulara interna
dreapta, fie prin fistula arteriovenoasa creata chirugical la
brat (anostomozarea unei artere cu o vena).

 Hemodializa continua se diferentiaza de cea intermitenta prin faptul ca procesul

de dializare, filtrare este fara intrerupere. Este o metoda de dializa preferata in cazul
pacientilor cu insuficienta renala acuta sau care sunt in soc. Avantajul principal
consta in faptul ca se pot indeparta volume mari de fluid si se evita episoadele de
scadere brusca de tensiune arteriala, mai frecvente in hemodializa intermitenta.

Dializa peritoneala foloseste peritoneul ca suprafata

de schimb intre fluidele corpului substanta de
dializat. Peritoneul este o foita seroasa (membranara) care
inveleste organele abdominale. Dializa peritoneala este
mai putin agresiva decat hemodializa, nu necesita
acces vascular, accesul fiind prin peretele
abdominal si putad fi realizata chiar la domiciiul
pacientului. Dializa peritoneala reprezinta un mod continua
de dializa, dureaza mai mult dar are aceeasi eficienta ca
hemodializa. Solutia de dializat se instileaza printr-un cateter
in spatiul peritoneal, este lasat sa sa se acumuleze dializatul,
apoi se dreneaza.

Obiectivul dializei
Indiferent de tipul tratamentului prin dializă, scopul este să se elimine produşii reziduali și
excesul de lichid, să se corecteze dezechilibrele electroliţilor şi pH-ul organismului.

Bibliografie:

http://www.diaverum.com/ro-RO/Tratamentul/Cum-funcioneaz-dializa/

http://www.cadredidactice.ub.ro

http://www.bendo.ro/dializa-hemodializa-si-dializa-peritoneala-principii-de-functionare-si-
complicatii/

Han Denisa Alexandra

Seria II, grupa X