Chirila Andreea (Scurtu)

AMG 1F

Dializa

Hemodializa si dializa peritoneala, principii de

functionare si complicatii
Dializa este un proces de curatare a sangelui de produsi toxici, utilizat cu
precadere in insuficienta renala acuta, insuficienta renala cronica (stadiul
avansat al bolilor de rinichi) sau in intoxicatii. Scopul dializei este de a corecta
dezechilibrele electrolitilor sangelui si al fluidelor. Pe termen lung se doreste
ca dializa sa sporeasca confortul pacientului (reducerea edemelor renale)
sa echilibreze tensiunea rteriala, sa previna uremia si complicatiile
sale.

Dializa poate fi de 2 tipuri: hemodializa (foloseste acces vascular arterio-

venos pentru restabilirea componentelor normale sangvine) sidializa
peritoneala (schimba solviti si echilibreaza componente plasmatice prin
peritoneu).

Hemodializa poate fi si ea de doua tipuri : hemodializa intermitenta si

hemodializa continua.

In hemodializa intermitenta, sangele pacientului este pompat intr-un

aparat de dializa (dializor) unde este filtrat si pompat inapoi in corp. Aparatul
de dializa se comporta ca si rinichii, ulrafiltrand si echilibrand componentele
sangelui. Pentru a prelua si a reintroduce dupa filtrare sangele din corp
(proces de circulatia extracorporeala) este nevoie de un acces vascular.

Acesta se poate efecetua fie prin cateter venos central, utilizand vena
jugulara interna dreapta, fie prin fistula arteriovenoasa creata
chirugical la brat (anostomozarea unei artere cu o vena).
Accesul vascular prin cateter venos central se utilizeaza de obicei in situatii
de urgenta sau cand fistula arteriovenoasa creata nu se poate utiliza. Riscurile
in cazul unui astfel de abord sunt de infectie.

Fistulele arteriovenoase sunt mai durabile si mai putin predipuse la

infectie decat cateterele centrale venoase. Exista un timp necesar de la crearea
chirurgicala pana la utilizare de chiar de 3-6 luni, pana cand poate fi utilizata
in hemodializa. Riscurile unui astfel de acces vascular in hemodializa
sunt tromboza, infectatia sau
anevrismul/pseudonevrismul pe fistula pentru dializa. Durerea,
eritemul, leziuni ale pielii sau sangerarea prelungitain locul de acces vascular
trebuie sa ridice semne de alarma.

Aparatul de dializa contine un sistem de tuburi filamentoase goale sau in

straturi paralele, cu membrane semipermeabile care regleaza schimbul de
substante dintre sangele pacientului si solutia de dializat. Gradientii de
concentratie ai solivitului din dintre sange si solutia de dializat detremina
modificarile dorite in sangele pacientului. Acestea constau de obicei
in reducerea azotului ureic si a creatininei, crestrerea ionilor de
bicarbonat, echilibrarea sodiului, clorului si potasiului. In dializa cu
acces vascular (hemodializa) pacientul este anticoagulat sistemic sau cu
anticoagulare in circulatia extracorporeala sau prin spalatura salina (50-100
ml) la 15-30 de minute de circuit de dializa, pentru evitare formarii
cheagurilor de sange.

Sedintele de dializa se individualizeaza in functie de caracteristicile

pacientului. De obicei insa, sunt necesare 3-5 ore de hemodializa de 3 ori
pe saptamana. Succesul fiecarei sedinte de dializa se masoara utilizabd
raportul (uree predializa – uree postdializa)/uree predializa >= 65%, adica se
doreste o scadere a ureei sangvine. Doza de hemodializa poate fi crescuta prin
mariea fluxului sangelui, a timpului de expunere sau prin modificarea
membranei dializorului.

Complicatiile posibile date de hemodializa sunt multiple. Printre cele mai

frecvente sunt hipotensiunea, crampe, prurit, greata, varsaturi,
dureri de cap, dureri de spate sau torace. De obicei acestea apar mai
frecvent dupa prima sedinta. In cazurile mai severe de complicatii pot sa apara
agitatie, dezorientare, vedere incetosata, cofuzie sau convulsii. Dupa utilizarea
cronica a dializei sangvine poate sa apara o amiloidoza care sa
cauzeze sindrom de tunel carpian sau chisturi osoase, spondiloartropatie
cervicala.
Mortalitatea anuala a pacientilor dependento de hemodializa este de 25% fiind
datorata in principal complicatiilor cardiovasculare ale bolii renale,
infectiilor si in 20% din cazuri datorita stoparii hemodializei. Bolile
asociate ca diabetul zaharat, hiperparatiroidismul, malnutritia, varsta
inaintata sau inceperea tardiva a dializei sunt factori care contribuie la
mortalitatea crscuta.

Hemodializa continua se diferentiaza de cea intermitenta prin faptul

ca procesul de dializare, filtrare este fara intrerupere. Este o metoda de dializa
preferata in cazul pacientilor cu insuficienta renala acuta sau care sunt in soc.
Avantajul principal consta in faptul ca se pot indeparta volume mari de fluid si
se evita episoadele de scadere brusca de tensiune arteriala, mai frecvente in
hemodializa intermitenta.

Dializa peritoneala foloseste peritoneul ca suprafata de schimb intre

fluidele corpului substanta de dializat. Peritoneul este o foita seroasa
(membranara) care inveleste organele abdominale. Dializa peritoneala
este mai putin agresiva decat hemodializa, nu necesita acces
vascular, accesul fiind prin peretele abdominalsi putad fi realizata
chiar la domiciiul pacientului. Dializa peritoneala reprezinta un mod continua
de dializa, dureaza mai mult dar are aceeasi eficienta ca hemodializa. Solutia
de dializat se instileaza printr-un cateter in spatiul peritoneal, este lasat sa sa
se acumuleze dializatul, apoi se dreneaza. Dializa peritoneala poate fi : dializa
peritoneala continua ambulatorie (se injecteaza 2-3 l de dializat de 4-5 ori pe
zi care poate fi mentinut 4 ore ziua si 8-12 h noaptea), dializa perotoneala
continua ciclica ( ziua poate fi mentinut 12-15 h, insa sunt necesare 3-6
schimburi noaptea), dializa peritoneala intermitenta (2-3 l de dializat
incalzit la 37 de gare se injecteaza in 10-15 minute, se lasa 30-40 minute si se
dreneaza in 10-15 minute)

Dintre complicatiile aparute in dializa peritoneala cele mai frecvente

sunt infectia la locul de introducere al cateterului si peritonita. Intr-o astfel
de complicatie pot sa apara dureri abdominale cu sensibilate la palpare,
febra, greata, lichid peritoneal tulbure.
Rinichiul Artificial - o invenţie revoluţionară care va reda
speranţa de viaţă a bolnavilor cu insuficienţă renală

Milioane de oameni din întreg globul pământesc, suferă de insuficienţă renală. Cred că
este, după cancer şi sida, o boală care are o mortalitate foarte mare. Este adevărat că
sunt metode ingenioase de tratament al acestei boli, cum ar fi dializa şi transplantul, dar
aceste metode nu vindecă afecţiunea. Se poate prelungi viaţa, dar aici depinde de
rezistenţa organismului, de respectarea regimului alimentar şi de viaţă, de eficienţa
tratamentului prin dializă, şi de calitatea organului transplantat…. în cazul unui
transplant de rinichi.

În România sunt aproape 10 mii de pacienţi cu insuficienţă renală. Aici întră, pe lângă
bolnavii noi descoperiţi, sau cei de grad 1 care încă nu necesită tratament, şi cei cu
transplant de organ. Anual se alocă de la bugetul de stat, mai bine de 100 de milioane de
euro. Se caută tot timpul, metode inovative, pentru tratarea acestei boli, şi de a reda
speranţa de viaţă a acestor pacienţi.

Chiar şi la noi în ţara a fost inventat o nouă metodă de tratament, având marca
Alexandru Ciocâlteu, dar care a rămas în taină. Se pare că marile corporaţii, cu monopol
în tratamentul prin dializă, nu au dorit să avanseze această posibilitate de tratament, iar
banii necesari pentru testarea acestei invenţii au fost doar foarte puţini, sau aproape
deloc.

În ţările dezvoltate, precum SUA, se caută în permanenţă soluţii noi, pentru ameliorarea
acestei suferinţe. Se alocă anual milioane de dolari, pentru încurajarea marilor centre de
cercetare, pentru a reuşi să descopere metoda cea mai eficientă, şi mai puţin
costisitoare, în tratarea insuficienţei renale cronice.

Încă din anul 2006, în cadrul Vanderbilt University Medical Center, profesorul Dr.
William H. Fissill IV, face progrese majore în construirea unui dispozitiv care să ajute
pacienţii să scape de tratamentul prin dializă.

El construieşte un rinichi artificial implantabil, cu filtre microcitare, care va funcţiona cu

ajutorul sângelui pompat de inimă, nemai având nevoie de o sursă electrică pentru a
putea funcţiona. Acest bio-hibrid este capabil să elimine , în cantitate corespunzătoare,
identic cu un rinichi uman, toate rezidurile din sânge, dând posiblitatea pacientului să
scape de dializă, şi să se poată reintegra în societate.

Din ce este construit acest dispozitiv?

Modul de funcţionare este unul de-a dreptul ingenios! Se folosesc microcipuri dezvoltate
de industria microelectronică, utilizate şi în componentele unui calculator. Aceste cip-
uri, cu o precizie foarte mare, pot să realizeze funcţia unui rinichi uman. Fiecare
dispozitiv va avea câte 15 microcipuri, stratificate unul peste altul, care vor avea funcţia
de filtrare şi echilibrare a substanţelor din organism. Aceste microcipuri sunt acoperite,
dacă pot să spun aşa, de un ţesut celular, identic ţesutului celular al unui rinichi. Se va
creea un ţesut viu, care va acoperi aceste filtre cu microcips-uri. Avantajul cel mai mare
este că acest dispozitiv nu va fi respins de organism! Problema imunităţii şi a
compatibilităţii , ca în cazul unui transplant, va fi eliminată. Iată că celulele vii,
dezvoltate în bioreactoare, aşa cum a fost şi oaia Doly, sunt benefice pentru oameni,
chiar dacă au existat multe reacţii negative atunci când s-a lansat invenţia.

Cum funcţionează?

Acest rinichi artificial funcţionează în mod natural, cu ajutorul fluxului sanguin al

pacientului. La momentul actual se studiază şi mai mult dinamica fluidelor, pentru a
vedea dacă sunt zone din dispozitiv care să producă o coagulare. Nu este simplu să legi o
arteră renală la acest rinichi, şi sângele să fie fluid, fără semne de coagulare. De acest
spaţiu, al dinamicii fluidelor, se ocupă Amanda Buck, inginer bio-medical în cadrul
Universităţii Vanderbilt.

Se preconizează că până la sfârşitul anului 2017 să fie deja pus pe teste, iar în următorul
an să fie făcute cca 20.000 de dispozitive. S-au acordat finanţări de 4 mil de dolari de la
bugetul de stat pentru avansarea acestei invenţii, deoarece SUA este campioană la
îmbolnăvirile cu insuficienţă renală.

Dacă acest dispozitiv se dovedeşte a fi finalizat în bune condiţii, insuficienţa renală nu va

mai fi o boală cu mortalitate ridicată. Mulţi dintre copii şi tinerii care fac dializă vor
putea avea o viaţă normală.