Biochimia sangelui

Sângele este constituit din 40-45% elemente figurate suspendate într-o masă lichidă
denumită plasmă care reprezintă 55-60% din volumul sângelui. Elementele figurate sunt:
-globulele roșii( hematiile sau eritrocitele)
-globulele albe (leucocitele)
-plachetele sanguine (trombocitele)
Sângele circulă în organism intr-un sistem închis format din artere, vene și
capilare.Forța motrice a circulației sanguine este dată de mișcarea cordului, care funcționează
ca o pompă. Rolul principal al sângelui este asigurarea oxigenului pt. țesuturi. Dacă cordul nu
mai pompează sângele echilibrul organismului se pierde ducând la deces. Având în vedere că
sângele circulă cu presiune, dacă apare o fisură ân sistemul circulator, atunci sângele se
scurge prin această fisură, fenomen numit hemoragie. Organismul se apără de hemoragii prin
fenomenul de coagulare.
Coagularea este un proces fiziologic în cursul căruia au loc procese biochimice
complicate care duc la formarea cheagului, care are rolul de a astupa fisurile. Cheagul
este format dintr-o rețea fină de fibrină (o subst. de natură proteică, care se formează în cursul
coagulării din fibrinogen care este o proteină plasmatică). Cu timpul din acest cheag se separă
un lichid cu compoziție asemănătoare cu plasma, care se numește ser.
Compoziția serului diferă de cea a plasmei, prin faptul că nu conține fibrinogen și prin
prezența sau absența subst. care s-au format ori s-au consumat în cursul procesului de
coagulare. Procesul de coagulare are loc spontan în eprubetă dacă recoltăm sange de la un
pacient. După separarea serului de cheag, serul necesar analizelor biochimice se poate obține
prin centrifugarea eprubetei care conține sîngele recoltat coagulat(supernatantul). Acest ser
are o compoziție asemănătoare cu plasma pacientului, deci este utilizabilă dacă se respectă
condițiile recoltării corecte. Dacă recipientul în care se recoltează nu este curat, serul are o
compoziție modificată față de plasma pacientului. Apa diluează serul și prezintă pericolul
hemolizei sîngelui. Hemoliza este procesul de distrugere a hematiilor, proces care este însoțit
de eliberarea conținutului intracelular. Nu se pot efectua analize biochimice corecte din
sangele hemolizat! Alte cauze care duc la hemoliză în afară de umiditate sunt: recipient cald,
vid produs în cursul aspirației cu seringa, infectarea cu germeni hemolizanți.
Timpul de coagulare este timpul necesar pentru apariția primului fir de fibrină
într-o picătură de sânge depusă pe o lamă ( de 8 minute la un om sănătos). Prelungirea
timpului de coagulare peste limita normală arată o perturbare în procesul de homeostază, care
este periculoasă din cauza apariției hemoragiilor. Hipercoagulabilitatea este periculoasă
deoarece duce la apariția cheagurilor.
Timpul în care se coagulează sângele în eprubetă durează mai mult de 8 minute.
Coagularea este urmată de retracția cheagului, cu separarea serului, proces care durează 1-2
ore. Astfel nu avem ser pentru analize biochimice decât după acest interval.
Pentru a scurta intervalul scurs de la recoltare până la efectuarea analizelor există
posibilitățile:
-Recoltarea sângelui pe substanțe care accelerează procesul de coagulare și retracția
cheagului.Se recoltează sangele în eprubete conținând un gel accelerator. Imediat după
recoltare tubul ce conține gelul si sângele se agită ușor, pentru a evita hemoliza.
-Recoltarea sângelui pe substanțe deproteinizante. În acest caz trebuie respectat
raportul dintre soluția de deproteinizante și sângele recoltat. Eprubeta care conține sângele
trebuie agitată.
-Recoltarea de plasmă este posibilă, dacă se recoltează sângele pe substanțe
anticoagulante. Cei mai mulți anticoagulanți acționează prin îndepărtarea ionilor de calciu.
Anticoagulanții sunt: oxalații, EDTA (acid etilendiaminotetraacetic)- sub forma sărurilor de
sodiu sau de potasiu, fluorura de sodiu, citratul de sodiu etc. Cealaltă categorie de
anticoagulanți intervin în procesul enzimatic al coagulării și sunt subst. naturale existente în
organism în cantități mici și au rolul de a interveni în reglarea procesului de hemostază. Ex.
heparina sub forma sărurilor de sodiu, litiu, potasiu și amoniu. Sângele recoltat pe
anticoagulant se agită ușor pentru a se amesteca cu anticoagulantul. Acest proces trebuie
efectuat imediat după recoltare, pt. a preveni începerea procesului de coagulare. După
amestecarea anticoagulantului cu sângele recoltat se trece la separarea elementelor figurate
obținându-se o plasmă care nu este identică cu plasma care circulă prin organismul
bolnavului. Chiar dacă se folosesc anticoagulanți solizi raportul trebuie respectat, deoarece
utilizarea unei cantități insuficiente de anticoagulant ar putea duce la coagularea parțială a
sângelui, iar o cantitate mare ar putea cauza hemoliza. Toate acestea ar deteriora rezultatul
analizelor.
Etapele procesului de coagulare sunt:
1. tromboplastinogeneza este activarea coagulării
2. trombinogeneza (formarea de trombină din protrombină)
3. fibrinogeneza (formarea fibrinei din fibrinogen)
4. sinereza ( formarea unei rețele de fibrină)
5. retracția cheagului (eliberarea serului din cheagul inițial cu formarea unui dop)
6. fibrinoliza (proces în cursul caruia cheagul de fibrină este distrus de enzimele
proteolitice în timp ce locul cheagului este luat de țesut nou refăcut).

Aceasta etapă are loc în interiorul organismului, este foarte importantă deoarece vasele de
sânge în absența ei s-ar astupa creand probleme de circulație.
Hipercoagulabilitatea este patologică și periculoasă.

Elemente figurate din sânge

Hematiile (globulele roșii, eritrocite) alcătuiesc peste 99% din volumul elementelor
figurate. Există 5000000 eritrocite/ mm3 în sângele unui bărbat si 4500000/mm3 la femei.
Eritrocitele sunt celule anucleate rotunde,discoidale care conțin 60% apă și 40% subst. uscată
din care 35% este hemoglobină și 65% alte substanțe (două treimi sunt de natură proteică și o
treime de natură lipidică ambele fracțiuni înglobând o cantitate de săruri minerale). Rolul
principal al hematiilor este transportul oxigenului și al dioxidului de carbon prin plasmă.

Trombocite (plachete sanguine)

Sunt celule anucleate. Rolul lor este de a interveni în coagularea sangelui, fiind prima barieră
în sângele circulant față de corpi străini. Valoarea normală a nr. de trombocite este de 150000-
300000/mm3 Scăderea lor duce la apariția hematoamelor.

Leucocitele (globulele albe) sunt celule cu nucleu valoarea lor fiind de

4000-9000/mm3. Rolul lor este de apărare a organismului împotriva agenților străini
(infecțioși). Sunt bogate în enzime. În sângele circulant apar 3 tipuri de leucocite: monocite,
limfocite și polinucleare( pot fi: eozinofile, bazofile și neutrofile)

Compoziția plasmei

Plasma este alcătuită din 90% apă, 7,5% proteine și 2,5% alți constituenți ( organici și
anorganici)
 Substanțele proteice concentrația proteinelor în ser și plasmă diferă, iar diferența o
reprezintă fibrinogenul, factorul I al coagulării care nu există în ser, dar există în plasmă.
Valorile normale 0,2-0,4g/dl.
Proteinele din ser au concentrația 6,5-8,5g/dl. Prin electroforeză se separă în 5
fracțiuni: albumine, globuline α1 , globuline α2 ,globuline β , globuline γ .Deși ele se separă
în 5 fracțiuni au mai mult de 35 fracțiuni. Globulinele sunt formate din proteine
transportatoare de diferite subst. Globuline γ sunt formate din imunoglobuline(IgA, IgG, IgM,
Ig D, IgE) cu funcție anticorpică. Lipoproteidele participa la transportul compusilor lipidici in
plasma.
Lipidele se găsesc în plasmă sub mai multe forme: acizi grași liberi, colesterol,
trigliceride, fosfolipide. În plasmă circulă sub formă de complexe lipoproteice, deoarece sunt
insolubile în mediu apos. Valorile normale pt. concentrația lipidelor sunt 400- 800 mg%, iar
pt. colesterolul total 120-240 mg%.

Chilomicronii sunt formați 99% din lipide și 1% proteine. Alimentele proaspăt

absorbite migrează în plasmă sub această formă. Aceștia in exces dau un aspect tulbure
serului sau plasmei și fac imposibilă efectuarea unor analize biochimice. Din această cauză
rezultatele analizelor efectuate din seruri chiloase trebuie privite cu rezervă mai ales cele cu
valori ridicate.
α-lipoproteidele migrează electroforetic cu α globulinele, au densitate înaltă și au
rolul de a transporta colesterolul extras din pereții celulari spre ficat. Au rol protector
împotriva aterosclerozei. Se mai numesc lipoproteide HDL.
β-lipoproteide migrează electroforetic cu β globulinele, au densitate scăzută.
Colesterolul din compoziția lor favorizează constituirea arterosclerozei și formarea trombilor.
Se numesc lipoproteide LDL.

Pre β lipoproteidele migrează electroforetic înaintea β globulinelor, conțin 15%

proteine, se formează în ficat, conțin trigliceride și colesterol esterificat. Se numesc
lipoproteide VLDL.
Lipoproteida X nu se găseste in plasma, dar apare în caz de obstructie a canalului
coledoc sau lipsa enzimei LCAT din cauze genetice.
Nivelul colesterolului creste in unele boli genetice, hipertiroidism, stres, diabet decompensat,
ateroscleroza

Glucide- cea mai importanta este glucoza (70-110mg%) Avand in vedere metodele
neenzimatice de dozare a glucozei, nu fac diferenta dintre glucoză și celelalte glucide. Bolile
genetice sunt foarte rare dar o atentie deosebita trebuie avută la gravide și lăuze, care fac
lactozemie și lactozurie fiziologica, nu diabet.

Compușii azotati: a) ureea este produsul final al catabolismului proteic, forma de

eliminare a amoniacului din organism. Ureea este sintetizată în ficat din amoniac și se elimină
prin urină. Valori normale 20-40 mg%, iar cresteri apar in insuficientă renală
b) amoniacul este prezent in plasmă in cantități foarte mici este toxic pt. organism mai
ales pt. sist. nervos central. Cresterea conc. de amoniac apare in stadiul final de ciroză
hepatica, coma hepatica și hemoragiile digestive.
c) aminoacizii rezulta din degradările proteice, alimente digerate și absorbite; valori
normale 5-7mg%; cresteri apar in deficiente enzimatice ereditare
d) creatinina este componentul constant al plasmei; se elimina prin urina prin filtrare
glomelulara; val. normale 0,6-1,1mg%; cresteri apar in alterarea filtrarii glomerulare și în
distrofia musculara.
 e) acidul uric este termenul final al catabolismului acizilor nucleici; val. normale 1,5-
6 mg% la femei și 2,5-7 mg% la barbati. Originea sa este endogenă și exogenă, iar eliminarea
este renală; cresteri apar in bolile renale, mielom multiplu, psoriazis, obezitate etc.
f) bilirubina este un produs al degradarii hemoglobinei; după formare aceasta circulă
legata de albumine, deoarece este insolubila in mediu apos; ea nu poate fi eliminata nici prin
bila, nici pe cale renala prin urina. Se numeste bilirubina indirecta deoarece nu reactionează
cu reactivul diazo.
Pt. a fi eliminat din organism in ficat este conjugat cu acidul glucoronic, formând
glucuronobilirubina solubila, eliminati prin bilă sau prin urină dacă depășește pragul de 3 mg
%. Aceasta formă a bilirubinei se numețte bilirubină directă, deoarece reacționează fără adaos
de accelerator diazo. Suma celor 2 forme de bilirubină reprezintă bilirubina totală. Valorile
normale sunt: bilir. directă 0,25 mg%; bilirub. indirectă 0,75 mg%; bilirub. totală≤ 1mg%.
Bilirub. este toxică pt. organism. Dacă se acumulează in organism apare fenomenul de icter.
Acumularea excesivă de bilirub. duce la depunerea sa in nucleul celulelor țesutului nervos
fenomen numit icter nuclear cu consecințe grave.

Substanțe minerale

Sodiul valori normale 138-148 mEq/l. Este principalul cation extracelular. Creșteri
apar in: dehidratări hipertonice (insuficiența inginerării apei la bolnavii inconștienți),
hiperhidratări hipertonice datorită administrării de lichide hipertone.
Hiposodemiile apar in: hiperhidratări hipotonice( insuficientă renală cu oligurie, insuficiență
cardiacă, insuficiență hepatică, secreție excesivă de vasopresină), hipohidratări
hipotonice( diaree, vomă, sângerări urmate de consum de lichide hipotone.
Persoanele la care se controlează obligatoriu sodemia sunt: persoanele in comă, cu
insuficiență renală, cei tratați cu diuretice sau cortizon in doze crescute, cei cu diaree severa.

Potasiul este principalul cation intracelular. Regimul hipersodat și alcaloza scad, iar
acidoza și regimul desodat cresc potasemia. Valorile normale 3,5-5 mEq/l
Hipopotasemiile apar in: pierderi digestive sau urinare.
Hiperpotasemiile apar in caz de suferințe celulare asociate cu oligurie, secreție
insuficientă de aldosteron sau glucocorticoizi. De obicei potasemia se verifică paralel cu
sodemia. Sângele se recoltează în vase curate spălate cu apă distilată.
Calciul plasmatic se găsește sub 3 forme: calciu ionic, calciu nedifuzibil, calciu legat
de proteine. Valorile normale 8,8-10,5 mg% pt calciul total și 4,2-5,4 mg% pt. calciu ionic.
Hipocalcemiile apar in deficitul de vitamină D, hipotiroidism, hipoparatiroidism,
pancreatită acută, alcaloză (deficit de calciu ionic cu calciu total normal).
Hipercalcemii apar in supradozaj de vitamină D, hipertiroidism),hiperparatiroidism,
cancer pulmonar, afecțiuni ale oaselor, acidoză.
Fosforul valori normale 2,5-4,8 mg% numai pt. adulți
Hipofosfatemiile apar in hiperpartiroidism,cancer pulmonar
Hiperfosfatemiile apar in insuficienta renala,coma diabetica,boli infectioase acute.
Magneziul valori normale 1,9-2,5 mg%.
Hipomagneziemiile sunt mai frecvente la copii. Cauzele sunt: cresterea rapidă in
primele luni de viata, tulburari gastrointestinale,terapie cu calciu si Vitamina D.
Cauzele hipermagneziemiilor sunt: insuficienta renala.
Fierul valori normale 90-140 μg% pt. barbati si 80-130 μg% pt. femei. Scaderea
sideremiei este cauza anemiilor.
Cauzele hiposideremiilor sunt: necesitati crescute (graviditate, alaptare, pubertate),
stari infectioase, pierderi de sange, procese neoplazice.
 Cauzele hipersideremiilor sunt: anemii hemolitice, anemii aplastice. Cresterea
sideremiilor din hepatite duce la cresterea transaminazelor.
Clorul este principalul anion extracelular. Val. normale 350-390 mg%
Hipocloremiile apar in boala Adison din cauza pierderii renale de clorura de sodiu,
fenom. Este insotit de crestera ureei in singe.
Ionii de H+(pH-ul) val. normale 7,35-7,45.