EXPLORAREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC.

COMPARTIMENTELE
LICHIDIENE ALE ORGANISMULUI
Echilibrul hiro-electrolitic este definit prin urmatoarele aspecte:
Mentinerea constanta a volumelor compartimentelor lichidiene ale
organismului
(echilibrul hidric);
Mentinerea constanta a concentratiei ionilor si a egalitatii dintre suma anionilor
si suma cationilor din plasma (echilibrul electrolitic);
Mentinerea constanta a osmolaritatii lichidelor organismului (echilibrul
osmotic).
1. ECHILIBRUL HIDRIC
Echilibrul hidric se refera la mentinerea n limite normale a cantitatii de apa din
organism si la mentinerea constanta a volumelor compartimentelor lichidiene ale
organismului.
1.1. APA TOTALA
Reprezinta continutul n apa al organismului uman, cu limite largi de variatie n
functie de:
- greutatea corporala (60%),
- sex,
- starea de nutritie a organismului
- vrsta.
Repartitia apei n organism se face n cele doua sectoare hidrice: intracelular si
extracelular.
SECTORUL HIDRIC INTRACELULAR reprezinta 40% din greutatea corporala si
este alcatuit din:
apa structurala - de constitutie, nemobilizabila, fixata de componentele
citoplasmei;
apa libera - cu rol de mediu de dispersie n citoplasma, mobilizabila, participa
la procesele metabolice si la schimburile transcelulare.
SECTORUL HIDRIC EXTRACELULAR reprezinta 20% din greutatea corporala si
este constituit din:
compartimentul hidric interstitial care cuprinde ultrafiltratul plasmatic
interstitial, delimitat de sectorul hidric intracelular prin membrana celulara, iar
de cel intravascular prin membrana capilara. Reprezinta din apa extracelulara.
Este rapid mobilizabil si participa la schimburile dintre snge si celule. Asigura
schimburile dintre acestea si mediul extern, prin intermediul suprafetelor externe
(pielea), interne de aport exogen (digestive, pulmonare) si de epurare (hepatica,
renala, pulmonara).
compartimentul hidric intravascular este reprezentat de plasma sanguina
si este separat de lichidul interstitial prin membrana capilara. Este sistemul de
legatura ntre mediul intern si mediul extern al organismului, care permite
aportul de substante nutritive si eliminarea catabolitilor. Reprezinta din apa
extracelulara.
EXEMPLU pentru un barbat adult, cu greutatea corporala de 70 kg:
Apa totala (60% din greutatea corporala) .42 litri

Apa intracelulara (40% din apa totala) .............. 28 litri

Apa extracelulara (20% din apa totala) ............. 14 litri

Compartimentul hidric interstitial ( din apa extracelulara)

10,5 litri

Compartimentul hidric intravascular ( din apa

extracelulara).............. 3,5 litri

DETERMINAREA VOLUMELOR SPATIILOR LICHIDIENE.

Se poate realiza utiliznd metoda dilutiei care se bazeaza pe

urmatorul principiu :

Intr-un compartiment cu volum necunoscut (V2) introduce o substanta

colorata sau marcata radioactiv, cu volum V1 si concentratie C1 cunoscute si
care are proprietatea de a se distribui omogen n compartimentul studiat.
Determinnd printr-o metoda specifica, de laborator, concentratia C2 a
substantei dupa dilutie, se poate determina volumul compartimentului cu
ajutorul formulei:
V2 = V1 x C1 / C2
unde: V1 = volumul de substanta injectata
C1 = concentratia substantei injectate
C2 = concentratia substantei dupa dilutie

V2 = volumul lichidian de determinat

Substantele utilizate pentru determinarea spatiilor lichidiene trebuie sa
ndeplineasca urmatoarele conditii:
sa nu fie toxice;
sa se disperseze uniform n compartimentul studiat;
sa nu se fixeze pe endoteliul capilar;
sa ramna n compartimentul studiat un interval de timp suficient pentru
determinare;
sa nu se metabolizeze prea repede;
sa nu-si modifice proprietatile;
Se pot determina volumele urmatoarelor spatii lichidiene:
volumul apei totale din organism se utilizeaza substante care dupa injectarea
n snge, difuzeaza prin membrana capilara si prin membranele celulare (apa
triiata, antipirina)
volumul sectorului extracelular se utilizeaza substante care dupa injectarea n
snge, difuzeaza prin membrana capilara, dar nu pot strabate membranele
celulare (manitol, inulina)
volumul sectorului intravascular (volumul plasmatic) se utilizeaza substante
care dupa injectarea n snge, nu parasesc circulatia sanguina si nu strabat
membrana elementelor figurate (rosu Congo, albastru Evans)
Volumele celorlalte compartimente hidrice se obtin, indirect, prin calcul:
volumul sectorului intracelular = volumul apei totale volumul sectorului
extracelular
VARIATII FIZIOLOGICE.
Continutul n apa al organismului variaza n functie de:

vrsta:

nou-nascuti.................................80% din greutatea corporala

copii.......................................70-75% din greutatea corporala

adulti.......................................... 60% din greutatea corporala

vrstnici.................................<60% din greutatea corporala

sex - femeile au un continut n apa cu aproximativ 5% mai mic

dect barbatii

starea de nutritie - obezitatea, prin excesul de tesut gras

hidrofob, determina o reducere a proportiei de apa din organism.

VOLEMIA

 DEFINITIE. Volemia reprezinta volumul sanguin total (VST), adica suma

dintre volumul plasmatic (VP) si volumul globular (VG).
VST = VP + VG
VALOARI NORMALE. Volemia normala (normovolemia) este de 30,5
litri/m2 s.c. sau 78 ml/kg corp, ceea ce reprezinta 7-8 % din greutatea
corporala. Astfel, un adult de 70 kg are o volemie de aproximativ 5 litri, din
care 3 litri sunt plasma sanguina si 2 litri elemente figurate ale sngelui.
VARIATII FIZIOLOGICE. n anumite conditii, mentinerea n limite normale a
volumului sanguin total se realizeaza cu modificarea raportului dintre volumul
plasmatic si volumul globular.
Spre exemplu, n anemii scaznd VG va creste VP, iar n bolile cardiopulmonare
cronice crescnd VG va scadea VP.
Volemia se modifica n functie de:

Sex - este mai mare la barbai datorita adaptarii eritropoiezei la un

consum crescut de oxigen determinat de o masa musculara mai
bine dezvoltata

Vrsta

nou-nascui = 80-100 ml/kg corp datorita stimularii

eritropoiezei n condiiile hipoxiei perinatale
adulti = 78 ml/kg corp

Starea fiziologica creste la gravide n ultimul semestru de sarcina

datorita reteniei hidrosaline provocata de hipersecreia de estrogeni
si progesteron
Starea de activitate

la persoanele neantrenate volemia scade cu 10% prin

extravazarea de lichide n spaiul interstiial muscular

la persoanele antrenate volemia creste cu 100 ml/kg prin

mobilizarea sngelui de depozit

Condiii externe

la altitudine volemia creste prin cresterea volumului globular

(policitemia de altitudine)

temperatura crescuta determina scaderea volemiei prin

deshidratare

Modificarile de postura

dupa 30 minute de ortostatism volemia scade cu aproximativ

15% datorita cresterii presiunii hidrostatice n capilarele de la
nivelul membrelor inferioare
clinostatismul de scurta durata creste usor volemia

clinostatismul de lunga durata scade volemia

VARIATII PATOLOGICE
Hipovolemia reprezinta scaderea volumului sanguin total sub valorile
normale. Aceasta poate aparea prin:

scaderea VG n anemii

scaderea VP n deshidratari (varsaturi si diaree severa, arsuri)

scaderea VP si VG n hemoragii

Hipervolemia reprezinta cresterea volumului sanguin total peste valorile

normale. Aceasta poate aparea prin:

cresterea VG n policitemii (de altitudine, policitemia vera)

cresterea VP n hiperaldosteronism

cresterea VP si VG n hipertiroidism, leucemii

ECHILIBRUL ELECTROLITIC
IZOIONIA. Reprezinta mentinerea n limite normale a concentratiei
principalilor electroliti plasmatici. Echilibrul electrolitic poate fi apreciat cu
ajutorul ionogramei plasmatice si urinare.
IONOGRAMA PLASMATICA. Reprezinta exprimarea cantitativa a
concentratiei principalilor electroliti n plasma sanguina.

Modificarea concentratiei diferitilor ioni defineste diselectrolitemia. De exemplu:

scaderea concentratiei K+ plasmatic (<3,5 mEq/l) se numeste

hipopotasemie si se poate produce prin pierderi digestive sau
renale, n hiperaldosteronism etc.

Cresterea concentratiei K+ plasmatic (>5,5 mEq/l) se numeste

hiperpotasemie si apare n insuficienta renala, hipoaldosteronism,
etc.

IONOGRAMA URINARA. Reprezinta exprimarea cantitativa a concentraiei

(mEq/l) principalilor electrolii n urina. Valorile concentraiei electroliilor urinari
variaza n limite foarte largi pentru a mentine n limite normale concentratia
electrolitilor plasmatici.

TULBURARI ALE ECHILIBRULUI HIDROELECTROLITIC

 Exista doua tipuri de tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic:

deshidratarea si hiperhidratarea, evideniate prin modificarile umorale
plasmatice
1. Deshidratare izotona=pierdere proportionala de apa si electroliti (n
special Na+) ; cauze: pierderi de snge si plasma;

Daca pierderile de apa sunt mai mari dect cele de sodiu se produce o
deshidratare hipertona extracelulara, care va favoriza iesirea apei din
celule, urmata de deshidratare intracelulara. Asocierea deshidratarii
celulare cu cea extracelulara defineste deshidratarea globala.
Cele mai frecvente cauze de deshidratare globala sunt pierderile digestive
si sudorale.
n situatiile n care se produc pierderi de apa si sodiu, dar la care o terapie
incorect aplicata a favorizat o ncarcare hidrica n exces, deshidratarea
hipotona extracelulara se nsoteste de hiperhidratare celulara.

Daca acumularea de apa este superioara retentiei de sodiu, hiperhidratarea

hipotona extracelulara va face ca apa sa patrunda n celule, urmata fiind de o
hiperhidratare celulara.
Asocierea hiperhidratarii celulare cu cea extracelulara defineste hiperhidratarea
globala.
EVALUAREA STARII DE HIDRATARE A ORGANISMULUI se face prin:

masurarea tensiunii arteriale (TA scazuta n deshidratari)

examen clinic (globi oculari nfundati n orbite, limba uscata,

absenta turgorului cutanat n deshidratari)

masurarea greutatii corporale (scade n deshidratari, fiind utila mai

ales la copii).