SISTEMUL SCHELETIC

OSTEOGENEZA

CONFORMAŢIA ŞI STRUCTURA
OASELOR
 toate componentele sistemului scheletic – derivă din
mezodermul embrionar - țestut embrionar, reticular,
fibrous;
 țesut= celule, matricea intercelulară și componenta
fibroasă (colagen/elastina);
Dezvoltarea și creșterea cartilajelor

 celule: condroblaste, condrocite, condroplaste;

 componenta intercelulară – fibre de
colagen/elastină care conțin glicozaminoglicani.
 cartilagele – nu sunt vascularizate sau inervate
 tipul de fibre: hialin; elastic; fibrocartilajul.
 condrogeneza
 OSTEOLOGIA

 Oasele = organe dure şi rezistente, cu grad redus de

elasticitate;
 În stare proaspătă au o culoare alb-gălbuie sau roşietică
când conţin o mare cantitate de sânge;
 Determină forma şi dimensiunile corpului, au rol în
protejarea organelor esenţiale dispuse în cavităţi, oferă
suprafeţe de inserţie pentru muşchi sau ligamente şi
constituie un important rezervor de substanţe minerale
pentru organism;
 Totalitatea oaselor din organism formează scheletul;
 deriva din mezoderm;
 OSTEOGENEZA
ȚESUTUL OSOS
 este cel mai dur ţesut al organismului;
 rezultă prin metaplazia ţesutului conjunctiv;
 constituie rezervor de minerale (Ca, P);
 este format din: celule osoase și matricea osoasă;
 celulele osoase: osteoblastele, osteocitele; osteoclastele;
 matricea osoasă: substanţa fundamentală – oseina, substanţe
organice (fibre de colagen şi glicozaminoglicani) şi substanţe
anorganice (cristale de hidroxi apatită, ioni de Mg, K, Na).
 oasele prezintă un corp numit diafiză (Diaphysis
), străbătut de un canal medular
şi două extremităţi, una proximală şi alta distală, numite
epifize (Epiphysis).
 Periostul – tunica conjunctivă care înveleşte osul la exterior;
 Endostul - tunica conjunctivă
 Țesutul osos: compact sau spongios.
Structura osului
 Țesutul osos compact (haversian)

 diafiza oaselor lungi/corticala oaselor scurte;

 alcătuită din osteoane (sisteme Harvers);
 Țesutul osos spongios (trabecular)
 formează epifiza oaselor lungi
/porţiunea centrală a oaselor
scurte sau plane;
 are aspect de burete, datorită
trabeculelor osoase care se
întretaie pe direcţii
determinate de factorii
genetici, de presiune şi de
tracţiune;
 trabeculele delimitează o serie
de cavităţi care conţin măduvă
osoasă.
 Creşterea oaselor
 Osificarea = procesul prin care se formează şi cresc oasele (atât în
lungime cât şi în grosime sau lăţime);
 două modele: osificarea membranoasă şi osificarea cartilaginoasă;
 ambele modele de osificare se realizează pornind de la unul sau mai multe centre de
osificare;
 Centrul de osificare primar = diafiză, iar centrele de osificare
secundare = epifiza oaselor lungi;
 creşterea în lungime a osului se realizează pe seama cartilajului epifizar
(de creştere), iar creşterea în grosime pe seama stratului osteogenic al
periostului.
 Prin osteogeneză membranoasă se formează şi cresc oasele calvariei şi
oasele feţei; acestea apar printr-o transformare directă a țestului
mezenchimal în ţesut osos; substanţa osoasă compactă începe să se
formeze de la lama internă osteogenică a periostului, iar substanţa
osoasă spongioasă de la nivelul centrilor de osificare;
 Prin osteogeneză cartilaginoasă se formează şi cresc oasele lungi, cele
scurte şi cele neregulate; modelul cartilaginos este învelit de pericondru,
osificarea porneşte atât de la pericondru cât şi de la centrele de osificare,
primar şi secundar;
 Conformaţia oaselor
 Forma oaselor diferă foarte
mult, în funcţie de locul pe
care îl ocupă în cadrul
scheletului, de funcţia lor şi
de specia de la care provin.
 Luând în considerare cele
trei dimensiuni ale oaselor
(lungime, lăţime şi
grosime), ele pot fi
sistematizate în mai multe
tipuri morfologice: lungi,
scurte, plane, late,
neregulate, pneumatice.
 Osul lung - lungimea mult
mai mare decât lăţimea şi
grosimea ex: humerus,
radius, femur, tibie,
metacarp, metatars,
falangele proximale.
 Oase alungite
lipsit de canal medular, ex: coastele, ulna sau fibula
 Oase scurte
volum redus, dimensiuni sensibil egale, ex. carpienele şi tarsienele.
 Oase plane
lungimea şi lăţimea sunt mult mai dezvoltate decât grosimea, ex.
oasele capului;
 Oase late
lungimea şi lăţimea predomină în raport cu grosimea, prezintă canal
medular sau cavităţi umplute cu măduvă osoasă, ex: spata, iliumul,
ischiumul, pubisul, sternul.
 Oase neregulate
prezintă multe depresiuni sausuprafeţe neregulate
Osul pneumatic
- există şi oase care nu fac parte din schelet, ex. la bovinele bătrâne se
găsesc oasele cordului, la carnivore osul penian, la suine osul rostral
sau osul râtului, la cămilă osul diafragmei și de asemenea oasele din
urechea mijlocie: ciocănaşul (Malleus), nicovala (Incus) şi scăriţa
(Stapes), oase ale urechii medii
 Proeminenţele articulare
 sunt acoperite de cartilaj articular
participă la formarea articulaţiilor şi sunt
prezente în special la nivelul extremităţilor
oaselor lungi, fiind denumite în funcţie de
forma lor:
 Cap - ca o sferă sau emisferă: capul
femurului, capul humerusului, capul
mandibulei etc;
 Capitul - sau căpşor, o proeminenţă
osoasă mică: capitulul sau căpşorul
humerusului;
 Condil - ca un segment de cilindru:
condilul humerusului, condilul
femurului, condilul occipitalului;
 Troclee - două segmente de cilindru
despărţite de un şanţ median: trocleea
humerală, trocleea femurală;
Dinte - de forma unui pivot,ex. dintele
axisului;
Proces articular - o proeminenţă de diferite
forme;
Tubercul articular-o excrescenţă: la osul
temporal.
 Proeminenţele nearticulare
- expansiuni osoase pe care se inseră muşchi, tendoane sau ligamente:
 apofiza - proeminenţă osoasă;
 procesul - expansiune osoasă de diferite forme:
 procesul coracoid - la spată;
 procesul hamat;
• procesul coronoid
• procesul condilar
•Procesul anconat
•Procesul lenticular
• procesul mastoid la osul temporal;
• procesul pterigoidian - bazisfenoid;
• procesul piramidal – osul palatin;
• procesul stiloid - osului temporal;
• procesele jugulare
proces unguicular - falangei
distale, la carnivore;
procesul accesoriu - vertebrele
lombare;
procesul spinos - de pe vertebre;
proces transvers ;
procesul hemal - pe vertebrele
caudale;
• procesul cornual -la ru;
• procesul tentoric-sau cortul
osos al cerebelului;
• tuberculul nucal.
tuberul - tuberul
calcaneului, tuberul
ischiadic, tuberul
olecranian etc;
 Cavităţile articulare
 sunt căptuşite de cartilaj
articular şi participă la
formarea articulaţiilor:
 Acetabulul - are

forma unei cupe,

negativul unui cap
articular în formă de
sferă; ex. coxal;
Cavitatea glenoidă - negativul unui cap articular emisferic, ex.
cavitatea glenoidă a spetei.
 Cocleea - negativul trocleei, două
cavităţi despărţite de o creastă, la
nivelul extremităţii distale a
tibiei.
Fovea - o depresiune, negativul
unui condil sau proces articular mai
mare, ex. extremitatea cranială sau
caudală a atlasului;
 Cavităţile nearticulare
 Fosa/fosetă: fosa atlasului, fosa hipofizară,fosa
supraspinoasă/infraspinoasă;
Foveea: fovea capului femurului, fovea
pterigoidiană.
Fisura: fisura interincisivă,
fisura orbitară, fisura
palatină;
Incizura: incizura
nazoincisivă, incizura
vaselor faciale;
Şanţul: şanţul carotic, şanţul
coastei, şanţul chiasmei
optice, şanţul inter-
tubercular;
Gaura: gaura vertebrală,
gaura alară, gaura sfâşiată;
Canalul: canalul
mandibular, canalul tarsian,
canal vertebral;
Meatul: meatul acustic
intern, meatul acustic extern;
Hiatul: hiatul maxilar, hiatul
orbitar;
Apertura: apertura osoasă a
nasului, apertura cranială a
toracelui, apertura cranială a