COMPOZIIA

CHIMICA A
MATERIEI VII

Constituenii de baz ai lumii vii

Constituenii de baz ai

lumii vii:
*proteinele
*hidraii de carbon
*lipidele
*acizii nucleici
Alte substane organice:
pigmenii clorofilieni din
plante, hormonii,
vitaminele
Contin C,H,O,N,P,S
Elemente minerale
esentiale: ioni metalici saruri, sisteme moleculare
complexe

Organismele snt formate din:

A) bioelemente
B) biomolecule

A)

Bioelemente numar mic (cca 20)

% din numrul total de atomi ai organismului uman: H

(63%); O (25,5%);
C (9,5%), N (1,4%); Ca, P, Cl, K, S, Na, Mg (<1%) % de mas uscat: C (61,7%), urmat de N (11,0%), O
(9,3%), H (5,7%),
Ca (5,0%), P (3,3%), K (1,3%), S (1%), Cl, Na, Mg etc.(< 1%)
C, H, O, N, P, S cele mai abundente elemente
apa - ntre 70% i 90% din
greutatea celor mai multe
organisme vii
C, H, O, N - legturi
covalente (inclusiv legaturi
multiple)
C - geometrie tetraedric
permite formarea de structuri
tridimensionale cu rol/activitate
biologica

 Dupa proportia in care se gasesc in organism:

macrobioelemente (bioelemente plastice) in
compozitia tuturor celulelor si lichidelor biologice: nemetalele
C,H, O, N, P, S, Cl si metalele: Na+, K+, Ca2+, Mg2+
Na+, K+ - principalii cationi extracelular/intracelular
contribuie la reglarea presiunii osmotice si a volumului
celular
intervin in permeabilitatea membranelor, in transportul
activ al unor metaboliti, in reglarea pH-ului, reglarea cantitatii
de apa din organism si a balantei dintre apa intra- si
extracelulara, reglarea echilibrului hidro-salin etc.

 Ca2+ - in matricea oaselor si a dintilor, actioneaza

asupra permeabilitatii membranelor, intervine in procesul
coagularii sangelui, stimuleaza activit. unor enzime

P in oase si dinti; acizi nucleici, intermediari

fosforilati ai metabolismului, sisteme
tampon
PO43- - principalul anion intracelular; Cl- si
HCO3- sunt principalii anioni extracelulari

 oligobioelemente (microbioelemente) (< 0,1%),

inegal distribuite n esuturi; rol f. important n organism,
lipsa provoaca dereglri funcionale
- fac parte din structura unor enzime (Mn2+, Cu2+, Zn2+),
hormoni (I), vitamine (Co n vitamina B12), hemoglobin
(Fe2+);
ultramicrobioelemente (cantiti extrem de mici): rol
biologic (F, Cr, Mo, Se etc.) sau apar accidental n
esuturi n urma unor contaminri: Pb, Hg, Sr, Ag, As etc.
Mo (molibdopterina) functionarea unor enzime
Se in structura unor aminoacizi non-standard
(selenocisteina, selenometionina)

B) Biomolecule - componentele de baz ale materiei

vii; asigur organizarea structural i funcional
specific organismelor

*biomolecule anorganice:
- apa
- sruri minerale
*biomolecule organice, cu rol:
- plastic i energetic:
proteine,
glucide, lipide
- informaional: acizi nucleici
- catalitic: enzime
- de reglare: hormoni,
vitamine

B1) Apa
Apei i-a fost dat puterea de
a deveni seva vieii pe pmnt
Leonardo
da
Vinci

Apa este purttoarea vieii pe pmnt, unul dintre solvenii

cei mai buni creai vreodat de natur.

 Coninutul hidric al organismului variaz invers proporional

cu vrsta:
embrion - cca 90% ap
copil -70-75%
adult de 30 ani - 60-65%
vrstic de 70 ani -aprox. 46%

Dup provenien
- exogen introdus prin
alimentaie
- endogen format n
organism prin oxidarea la nivel
celular a unor compui redui.

 Apa, in organism, se gaseste in:

*compartimentul intracelular

particip
la
formarea
structurii celulare, a sistemelor
coloidale, hidrateaz ionii i
moleculele
*compartimentul
extracelular :
-lichidul interstiial
- lichidele transcelulare: lich.
cefalo-rahidian,
umoarea
apoasa;
spatiul
pericardic,
peritoneal, pleural, sinovial;
secretii (sudorala, digestiva)
-spaiile
intravasculare
(artere,
vene,
capilare
limfatice)

Rolurile apei n organism:

1. structural in fluidele biologice; formarea structurii
celulare;
2. solvent biologic solubilizeaz molecule organice si
anorganice; favorizeaz disocierea electrolitica a multor
substante devin active biologic
3. mediu de reacie n ap au loc reaciile biochimice
4. reactant particip la reacii de hidroliz i hidratare;
este un nucleofil foarte bun
5. generator de ioni H3O+ i HO- necesari proceselor de
tamponare i cataliz enzimatic
6. stabilizator al mediului biologic
7. termoreglator meninerea temperaturii organismului
n limite constante

Importana apei n organism se bazeaz pe

proprietile sale:
polaritatea moleculelor (=1,84 D) <=> constant
dielectric mare (~80, la 20C)
solvent f. bun pentru
sruri i pentru substane
organice mai mult sau mai
puin polare disocierea
substanelor
formare legturi de hidrogen
(cu eliberare de energie)
realizarea i stabilizarea
structurii spaiale a biomoleculelor:
structura sec si ter. a proteinelor,
conformaia ADN, conformaia
lanurilor celulozice
stabilizarea mediului celular

 Interacia biomoleculelor cu apa influeneaza

structura biomoleculelor (majoritatea amfipatice) si
indeplinirea functiilor biologice specifice
Exemple:
1) proteinele se pliaza astfel nct
grupele polare i cele ncarcate electric
din aminoacizii polari s se afle spre
exteriorul
moleculei (la suprafaa de
contact cu apa), iar resturile de
aminoacizi nepolari se orienteaza spre
interior

2) fosfolipidele din stratul dublu lipidic al membranelor

celulare se orienteaza cu capetele polare ale fosfatidil
serinei sau fosfatidil etanolaminei catre apa, n timp ce
restul catenelor nepolare din acizii grai se grupeaza
mpreuna, creand o zona hidrofob

=> favorizarea formrii unui numar maxim de interaciuni

ion-dipol, dipol-dipol i de legaturi de hidrogen ntre

biomolecule i apa

Alte proprieti ale apei:

temperaturi de solidificare i vaporizare mai ridicate dect
ale substanelor nrudite structural: H2S, H2Se, CH4, NH3 etc.
cldur de vaporizare mare (537 Kcal/mol) i cldur
specific mare (18 cal/mol.grad) si aproape constanta intre
27- 40C
rol termoreglator
vscozitatea relativ mic
tensiune superficial relativ mare
electrolit slab => H+ i HO-

Kw = [H3O+] [HO-]
Kw = produsul ionic al apei
=10-14 M2
pH = -lg [H3O+] = lg1/[H3O+]

Sisteme tampon
Lichidele biologice sunt caracterizate de valori
specifice i foarte bine determinate ale pH-ului:
plasma sanguin i lichidul interstiial 7,4
lichidul intracelular din muchi - 6,1
lichidul intracelular din ficat 6,9
sucul gastric 0,8 - 3
saliva 6,4 - 6,9
urina 5 - 8 etc.

* reaciile biochimice au loc n limite riguros meninute

ale valorilor de pH, compatibile cu viaa

Un sistem tampon este amestecul la echilibru

al unor cantiti echivalente de acid slab si baza
conjugat sau de baza slaba si acidul conjugat,
capabil s-i pstreze pH-ul n limite constante la
adugarea unei cantiti mici dintr-un acid sau o
baz tare.
Capacitatea de tamponare a
unui sistem este maxim atunci
cnd
pH = pKa 1.

Ecuatia Henderson-Hasselbalch

A- + H3 O +

HA + H2O

H O A
K

K=ct de disociere
Ka = ct de aciditate
pKa = exponent de aciditate

HA H 2 O

H O A
K H O

Ka

(VI)

HA

pKa =

A log

HA

10

log10 K a log10 H 3 O log10

log10 Ka
-

log10

K a log10 H 3 O

A
-

HA

pH pK a log10

A
-

HA

Utilitatea ecuatiei Henderson-Hasselbalch

pH-ul solutiei unui acid slab depinde de exponentul de
aciditate al cuplului acid-baza conjugata din care face
parte acidul si de concentratia celor doua specii chimice
In practica se prepara diversi

reactivi sau se efectueaza diverse

reactii chimice (din care rezulta
H+ sau HO-) in solutii tampon de
un anumi pH
Ecuatia H-H permite calcularea

concentratiilor de acid si baza

conjugata (sub forma de sare)
necesare obtinerii practice a unui
sistem tampon cu o anumita
valoare a pH

Cele mai importante sisteme tampon in vivo

a) fosfat monosodic/fosfat disodic principalul tampon
intracelular
b) pentru meninerea constant a pH-ului sngelui/plasmei:
sistemul tampon acid carbonic / bicarbonat), hemoglobina +
participarea sistemului respirator (eliminarea CO2 n exces) i a
rinichilor (eliminarea HCO3- i a altor ioni)
a) fosfat monosodic / fosfat disodic
_
(pKa = 6,8)_
2
+

H2PO4

HPO 4 + H

b) acid carbonic bicarbonat

(pKa=6,1)
_

H2CO3

CO2 (aq) + H 2O
CO2 (g) + H 2O

HCO3 + H

H2CO3

(1)
(2)

CO2 (aq) + H 2O (3)

CO2(aq) = CO2 dizolvat in apa (spatiul intracelular)

CO2(g) = CO2 gaz (spatiul alveolar)

B2) Biomolecule organice

numr foarte mare de biomolecule componente
(E. coli - aprox. 3 000 de tipuri de proteine i aprox. 1
500 de tipuri de acizi nucleici; n organismul uman peste 100 000 de tipuri de molecule din care aprox. 10
000 de tipuri de proteine).

organizare
ntr-o
molecular progresiv:

ierarhie

de

complexitate

- precursori chimici - molecule simple, cu mas

molecular mic: CO2, H2O, N2 etc. care prin procese
metabolice intermediare (de biosintez) n care apar
metabolii intermediari (cu mase moleculare cuprinse ntre 50
- 150) sunt transformai n
- biomolecule de baz utilizate pentru biosinteza
biomacromoleculelor: aminoacizi, zaharuri, acizi grai,
mononucleotide etc. (mase moleculare medii: 100-350)
- biomacromoleculele - prin unirea prin legturi
covalente a biomoleculelor simple, cu mase moleculare relativ
mari (103 - 109)
aminoacizi proteine
acizi grai lipide
monozaharide polizaharide
nucleotide acizi nucleici

* numr foarte redus de

molecule
simple:
20
aminoacizi, 8 nucleotide ce
cuprind doar 2 baze purinice
(adenina, guanina) i 3 baze
pirimidinice (uracil, timina,
citosina), 8 monoglucide

n cursul evoluiei s-au selectat doar acele

biomolecule care au funcionalitate multipl
i care asigur existena proceselor vitale
integrate i o complementaritate structural
absolut
indispensabil
pentru
formarea
structurilor
supramoleculare,
tridimensionale, active biologic.

- biomacromoleculele (conin legturi covalente) se

asociaz ntre ele => sisteme supramoleculare (mase
moleculare foarte mari 106 - 109): complexe enzimatice,
lipoproteine, glicoproteine, nucleoproteine, ribozomii etc.

structura supramoleculelor rezultatul unei

complementariti geometrice i structurale precise a
prilor componente
este realizat prin legaturi de hidrogen, fore van der
Waals, interacii hidrofobe asociere necovalent foarte
specific

- cel mai nalt nivel de organizare:

diferitele complexe i sisteme
supramoleculare snt asamblate
mpreun n organitele celulei:
nucleu, mitocondrii, cloroplaste
etc.

celule => esuturi =>

=> organe => organisme

 Principalele clase de biomolecule au funcii

identice n toate tipurile de celule.
Fiecare specie/individ are un set propriu de
proteine i de acizi nucleici care este specific i
distinct.

Natura legturilor chimice n biomolecule

*legturi covalente - cele mai puternice i stabile legturi;
caracterizate prin: geometrie i lungimi fixe ale legturilor, valori
exacte ale unghiurilor, rotaie liber a atomilor n jurul legaturilor
simple, rigiditatea legturilor multiple, mobilitatea i delocalizarea
electronilor ;

*legturi coordinative se formeaz prin cedarea unei

perechi de electroni de ctre atomul donor ctre un atom
acceptor;

*legturi ionice (electrovalente) fore de atracie

electrostatic

*legturi de hidrogen legturi slabe, de natur

electrostatic ce se stabilesc ntre atomi de hidrogen
legai de atomi electronegativi i ali atomi cu
electronegativitate mare (O, F, N); se pot stabili intra- i
intermolecular i au rol n realizarea si meninerea
configuraiei spaiale a biomoleculelor

 Importanta legaturilor de hidrogen in

biomolecule
(exemple)
a) Proteine (structura secundara)
(v. si capitolul Proteine pt.
structura tertiara si cuaternara)

b) Acizi nucleici (ADN) conformatie de dublu-helix

H
H
H3C

O
timin
(form lactam)

N
N

N
N

H
adenin
(form amino)

guanin
(form lactam)

citozin
(form lactam)

*fore van der Waals sunt fore mai slabe dect

legturile de hidrogen ce apar ca urmare a interaciilor
dintre dipolii temporari produi de micarea rapida a
electronilor n atomi. Pot fi fore de atracie sau de
respingere

*interaciuni hidrofobe se manifest ntre molecule sau

grupe de atomi cu caracter nepolar aflate n mediu apos
conducnd la tendina lor de a se agrega n ap; nu
reprezint legturi propriu-zise; intervin n stabilirea structurii
proteinelor globulare i n organizarea structural a
biomembranelor

(v. exemplul urmator)

 n mediu apos (polar) compuii nepolari au tendina

de a se auto-asocia (necesitatea de minimizare a
interaciilor acestora cu apa, defavorizate energetic) +
tendinta moleculelor de apa de a reface reteaua
tridimensionala a legaturilor de hidrogen => interactii
(legaturi) hidrofobe