CELULELE STEM

ALIDOUSTI ARYAN
CLS A X-A B
• Celulele stem - denumite in trecut celule sușă - sunt celule nediferențiate cu un enorm
potențial de diferențiere. Celulele stem stau la baza dezvoltării tuturor organismelor. Au un
rol primordial în embriologie cât și în refacerea țesuturilor și a rănilor, sau formarea de noi
celule diferențiate în organe. După cum știm astăzi, celulele stem au un rol major în
formarea cancerului și a tumorilor. În biologia modernă s-a introdus noțiunea
de "stemness" , ce definește potențialul și posibilitățile celulelor stem de a parcurge
cicluri mitotice simetrice, producând la sfârșitul ciclului două celule fiice
identice (diviziunea celulei mamă este considerată în acest caz ca fiind simetrică), sau
cicluri celulare asimetrice, producând celule fiice diferite (non identice). Una dintre celule
ramâne o celulă stem nediferențiată - celula "self-renewing"(engl.) - care continuă ciclul
celular și diviziunea mitotică, în timp ce sora ei iese din ciclul celular și se diferențiază,
trecând prin mai multe stadii de diferențiere. La sfârșitul diferențierii, această celulă devine
celula adultă din țesuturi și organe. Una și aceiași celulă stem poate da naștere la o
multitudine de celule diferite în funcție de potentialul ei de diferențiere (potențial intrinsec)
sau de influențele micro-mediului în care trăește (stimuli extrinseci). Diferențierea se
realizează în bună parte prin mecanisme epigenetice. Expresia genetică este coordonată de
sisteme regulatorii care diferențiază celula într-o anumită direcție sau în alta. În funcție de
stimulii de mediu pe care ii primește celula stem trece de la diviziuni simetrice, de
amplificare la diviziuni asimetrice, de diferențiere.
ORIGINEA EVOLUTIVĂ A CELULELOR STEM

• Calitatea de stemness este inerentă tuturor eucariotelor, începând cu eucariotele primitive (protiste/
protozoare) și terminând cu eucariotele superioare (celulele organismului uman). Dupa cum a
stabilit Vladimir F. Niculescu (cercetator biolog de origine română) calitatea de stemness apare foarte
devreme în evoluție, fiind dobândită probabil incă de către ancestorul comun al tuturor eucariotelor - așa
numitul LECA ("last common eukaryotic ancestor") - și transmisă tuturor eucariotelor moderne,
indiferent dacă e vorba de protozoare sau metazoare. Inițial s-a crezut că diviziunile asimetrice și
calitatea de stemness au apărut târziu în cursul evoluției, odată cu trecerea de la unicelulare (protiste)
la pluricelulare respectiv metazoarele inferioare (animale primitive ca hidra și spongierii). Celule de tip
stem au fost descoperite insă și în ciclul de viață al protozoarelor (Entamoeba, Giardia) cât și în cancer.
 CELULE STEM PRIMITIVE

• Celulele stem primitive generează toate tipurile de celule pe care organismele unicelulare le prezintă în cursul vietii lor
(ciclul de viață). Cu cât organismele sunt mai rudimentare, sau mai primitive, ciclul lor de viață se aseamană din ce în
ce mai mult cu ciclurile ancestorului comun LECA. Entamoebele duc o viață parazitară în intestin (colon);
desfășurarea ciclului de viață depinde primordial de condițiile de mediu întâlnite acolo. Gradientul de oxygen existent
în intestin (0,1- 6,0% conținut de oxigen) determină stilul de viață al Entamoebelor, care nu poseda mitocondrii
aerobe.
POTENȚIALUL DE DIFERENȚIERE (PLASTICITATEA
CELULARĂ
• În funcție de potentialul lor de diferentiere celulele stem pot fi clasificate în celule totipotente, pluripotente
oligopotente și unipotente.
• Celulele totipotente sunt cele mai versatile. Amoebulele rezultate in urma procesului de inchistare-dechsiatre sunt
celule totipotente. Zigotului rezultat în urma fertilizării și cele 8 blastocite rezultate din primele
diviziunii mitotice ale oului sunt deasemeni considerate celule totipotente, ele având potențialul de a genera toate
celulele și țesuturile care vor da naștere la embrion. Celulele pluripotente sunt asemănătoare celor totipotente în
sensul că pot da naștere mai multor categorii de țesuturi dar, spre deosebire de acestea, nu pot dezvolta un
întreg organism metazoar. Celulele unipotente sunt celulele ce dau naștere unui singur tip de celule (spre exemplu,
celulele stem din stratul bazal al pielii ce dau naștere cheratinocitelor).
• Celulele stem de metazoare se mai pot împărți în două mari categorii: embrionare și adulte. Celulele
stem embrionare pot da naștere oricărui alt tip de celulă/țesut (pluripotențialitate), și pot fi obținute din
țesut embrionar. Utilizarea lor este însă limitată din considerente etice. Expresia unor factori de
transcriere ca Oct-4, Nanog și Sox-2 este caracteristică acestor celule. În contrast, celulele stem din
țesuturile adulte (ASC) au o capacitate de diferențiere mai limitată (mono-, bi- sau multipotențialitate),
și anume pot da naștere doar unor celule caracteristice țesutului din care provin. Este remarcabil că,
într-un mediu de creștere optim, celulele stem din măduva osoasă și cele din sângele cordonului
ombilical au o capacitate de diferențiere mult mai mare decât cele provenind din alte țesuturi.
 CELULELE STEM ÎN CANCER ȘI TUMORI
• Se apreciază că tumorile sunt generate de niște celule stem, tipice pentru cancer. Ele manifestă
proprietăți similare cu celulele stem cell normale (diviziuni asimetrice, diferențieri, formare de
numeroase tipuri de celule canceroase). În fiecare tumoare există una sau mai multe celule CSC
provenite din clone diferite. Orice tumoare ar avea o anumită "ierarhie" și celula CSC ar sta în vârful
piramidei tumorale. Câteva dintre celule tumorale sunt tumorigene, ele pot produce tumori în animalele
de experiență, drept care sunt bănuite a fi CSC-uri. Majoritatea celulelor tumorale nu reproduc tumori în
experimente și sunt considerate mai degrabă a fi celule canceroase somatice (nu tumorigene). Studii
recente sugerează că celulele CSC sunt responsabile de rezistența multor forme de cancer (mamar,
leucemii) la terapiile actuale.