Argumentele anatomiei

comparate și ale embriologiei

în evoluția lumii vii
 Argumente ale anatomiei comparate
• Prezența organelor omoloage
– organele omoloage au origine comună un plan unic de organizare,
dar îndeplinesc funcții diferite;
– ele indică o evoluție divergentă (tulpina și floarea la plante; paleta
delfinului, aripa liliacului, piciorul calului, mâna omului).
Organele omoloage prezintă un argument
puternic pentru o origine evolutivă comună deci fiecare organ este
adaptat pentru îndeplinirea unei anumite funcții.
 Prezența organelor analoage

– organele analoage au origine diferită și un plan diferit de

organizare, dar îndeplinesc aceeași funcție;
– ele indică o evoluție convergentă (asemă­narea
organizării diferitor organisme care locuiesc în condiții
similare – înotătoarea peștelui și paleta delfinului, aripile
insectelor și aripile mamiferelor zburătoare, spinii la
cactus și la păducel, tuberculii de cartof și de gherghină).
 Prezența organelor rudimentare

– organele rudimentare sunt organe care și-au pierdut semnificția

anterioară;
– ele indică asemănarea dintre diferite grupe de organisme
(apendicele vermiform la om, măseaua de minte, membrana
nictitantă a ochiului, mușchii urechii etc.).
Organele rudimentare existente astăzi dovedesc faptul că la
strămoșii organismelor actuale ele erau bine dezvoltate și
funcționau. Omul are peste 100 de asemenea organe.
Din cauza schimbării mediului și a modului de viață al speciei,
unele organe au devenit inutile pentru supraviețuire și treptat au
dispărut, devenind rudimentare.
 Prezența atavismelor

– atavismele reprezintă niște organe care

au fost caracteristice (probabil)
strămoșilor și au dispărut;
– ele indică asemănarea dintre diferite
grupe de organisme (prezența cozii
externe și a mai multor mameloane la om
etc.).
 Argumente ale embriologiei
 Legea embriologică
– embrionii animalelor diferitor grupe de organisme se aseamănă între ei;
– embrionii animalelor superioare se aseamănă cu embrionii animalelor
inferioare, și nu cu formele adulte.
În etapele timpurii de dezvoltare, embrionii animalelor vertebrate se
aseamănă foarte mult între ei după forma și regiunile corpului, prezența
fantelor branhiale etc. La această etapă este foarte dificilă diferențierea unui
embrion uman de un embrion de maimuță, de găină, de șopârlă, de broască-
țestoasă sau de pește.
Cu timpul, la embrioni apar unele caracteristici care pun în evidență
trăsăturile generale ale claselor de vertebrate (forma capului, închiderea
fantelor branhiale, evidențierea regiunii craniene etc.). Spre sfârșitul
embriogenezei, fiecare embrion capătă însușirile caracteristice speciei.
 Legea recapitulării

– dezvoltarea individuală a organismului (ontogeneza)

reprezintă o succintă recapitulare a dezvoltării istorice a speciei
(filogenezei) (mormolocul la amfibieni, larvele la fluturi,
protalul la ferigi etc.).
Embrionul uman inițial se aseamănă cu embrionul unui pește
(prezența fantelor branhiale, a cozii, a inimii cu un atriu și un
ventricul etc.). Mai târziu, el se aseamănă cu embrionul unei
reptile (închiderea fantelor branhiale, dividerea atriului în două
etc.). Spre a șaptea lună de dezvoltare intrauterină, acest
embrion se aseamănă cu un embrion de maimuțe și numai la
naștere prezintă caracteristicile sale specifice.
 Legea filembriogenezei

Ontogeneza, fiind o succintă recapitulare a filogenezei, poate

influența particularitățile dezvoltării filogenezei, ca urmare a
modificărilor în structura și funcția organelor (diferențierea
solzilor la pești și la reptile: inițial, solzii se dezvoltă din celulele
ectodermului, iar mai apoi se diferențiază în solzi osoși la pești și
solzi cornoși la reptile ).
Cunoașterea interacțiunii dintre ontogeneză și filogeneză ne poate
permite obținerea unei imagini generale a dezvoltării
organismelor.
Sfârșit