GRINDINA, POLEI,

ÎNGHEȚ
 GRINDINA

Grindina este o formă de precipitații, particulele de apă din atmosferă că zâ nd

pe suprafața solului în formă de gheață . Se formează atunci câ nd pică turile de
ploaie traversează straturi de aer cu temperaturi scă zute (sub 0 °C).
• Particulele de gheață au în general o formă neregulată , diametrul mediu
fiind în general de 5 – 50 mm, dar putâ nd fi mult mai mare în
cazul furtunilor electrice. Particulele sunt formate din gheață transparentă
sau dintr-o alternanță de staturi de gheață transparentă și gheață
translucidă , grosimea straturilor fiind de cel puțin 1 mm. Cea mai grea
grindină a avut 1 kilogram și a că zut în anul 1986 în gopalganj, bangladesh.
• Grindina se produce mai ales în sezonul cald, fiind asociată cu averse, vâ nt
și descă rcă ri electrice. În româ nia este mai frecventă în bă ră gan, dobrogea și
sudul moldovei și este întotdeauna provocată de nori cumulo-nimbus.
 Efectele grindinei

Prin acțiunea de izbire, grindina poate cauza prejudicii

majore asupra culturilor agricole, poate deteriora
acoperișurile imobilelor sau caroseriile mașinilor. Sunt
cunoscute cazuri în care, din cauza dimensiunilor mari
ale fragmentelor, au murit 300 de persoane în
bangladesh. Pe teritoriul româ niei, în data de 20 iunie
1997, în 2 localită ți din județul dolj, au murit 4
persoane. Martorii spun că dimensiunile unui
fragment depă șeau mă rimea unui ou de struț, stratul
de grindină atingâ nd atunci cca 50 cm.
 MĂ SURI DE PROTECȚ IE
Pentru a proteja terenurile agricole de acest fenomen
periculos, în R. Moldova sunt folosite rachetele antigrindină de
mai mulți ani. Acestea elimină în atmosferă o cantitate de
iodură de argint și împiedică formarea grindinei. Deși
specialiștii afirmă că lansarea rachetelor este cea mai eficientă
metodă în lupta cu grindina, anual, mii de hectare sunt afectate
de aceste precipitații.
Experții spun că eficacitatea de lansare a rachetelor
antigrindină este de 75 la sută , acesta fiind cel mai înalt
indicator dintre toate celelalte metode de protecție. Prin
urmare, specialiștii avertizează că mereu există riscul de
grindină , însă rachetele reduc pierderile de la că derea acesteia
de 5-10 ori. În ultimul timp, pe teritoriul dintre nistru și prut,
se aplică tot mai mult şi metoda de protecţie prin intermediul
plaselor, dar aceasta s-a dovedit a fi mai puțin eficientă .
 POLEI
Poleiul este o depunere de gheață , transparentă sau opacă ,
ce se formează în urma îngheță rii pică turilor suprară cite
de ploaie sau burniță , care cad pe suprafețe cu temperaturi
cuprinse între 0,1 °C și -1,0 °C. Depunerile de polei sunt
deosebit de periculoase, provocâ nd pagube
economiei: livezilor și suprafețelor forestiere. De
asemenea, sub greutatea poleiului pot ceda cablurile
telefonice, electrice etc. Transportul rutier este și el
perturbat, iar uneori întrerupt, din cauza stratului
alunecos de pe carosabil, trotuare etc. Poleiul constituie un
fenomen de risc care constă în greutatea mare a depunerii,
durată destul de lungă de menținere a stratului format,
temperaturile negative care îl provoacă și care acționează
asupra vegetației.
 MĂ SURI DE PROTECȚ IE

Prevenirea înză pezirii drumurilor se realizează prin

patrularea cu utilaje. Această acțiune se desfă șoară în
timpul ninsorilor liniștite sau câ nd viscolele sunt slabe
(tă ria vâ ntului sub 30 km/oră ), iar ză pada spulberată nu
poate imobiliza utilajele pe drum. În cazul în care tă ria
vâ ntului crește peste valoarea menționată și ză pada este
spulberată în cantită ți din ce în ce mai mari, acțiunea de
patrulare încetează și utilajele se retrag, lucrâ nd pâ nă la
baza de reședință sau, dacă nu este posibil, pâ nă la prima
localitate de pe traseu, în scopul menținerii condițiilor de
circulație pentru autoturisme, autobuzele sau
autocamioanele care sunt cuprinse de viscol.
 ÎNGHEȚ
Înghețul, înghețarea, este un fenomen natural care
se manifestă la o temperatură  mai joasă de zero
grade, prin fenomenul de solidificare, adică de
trecere a apei în stare solidă , de gheață .
Fenomenul de îngheț în zonele de climă temperată ,
are loc de regulă în anotimurile reci de toamnă  tâ rzie
și iarnă .
 CAUZELE Ș I REPARTIȚ IA GEOGRAFICĂ
După cauzele care le determină , îngheţurile sunt de trei tipuri., Îngheţuri advective, îngheţuri de
radiaţie şi îngheţuri mixte.
• Îngheţurile advective sunt determinate de invaziile de aer rece polar, a că rui temperatură este sub 1°c
şi nu depăşeşte această limită nici în cursul zilei.
• Ele cuprind de regulă teritorii mari şi sunt semnalate mai ales în prima jumă tate a primăverii,
menţinâ ndu-se de la 1 pâ nă la 2-3 zile.
• Îngheţurile de radiaţie(radiative) se formează în nopţile senine şi liniştite sau cu slabe adieri ale
aerului, determinate de pierderea intensă a că ldurii de că tre suprafaţa solului prin radiaţii.
• Intensitatea şi durata acestor îngheţuri depinde în foarte mare mă sură de forma reliefului, de starea
suprafeţei solului, de umiditatea solului, a aerului şi de alte condiţii locale. La îngheţurile radiative
diferenţa de temperatură de la suprafaţa solului şi pâ nă la 2 m în aer, poate să atingă 10°C.
• Îngheţurile de radiaţie se produc de regulă noaptea avâ nd maximum de intensitate înainte de
ră să ritul soarelui.
• Îngheţurile mixte (advectiv-radiative) se formează în urma invaziilor maselor de aer rece a că ror
temperatură continuă să scadă în cursul nopţii, prin efecte de radiaţii. În aceste condiţii temperatura
poate coborî noaptea pâ nă la -4°C şi chiar -6°C. În cursul zilei temperatura poate ajunge la 10°C, 15°C
sau 20°C.
• Îngheţurile tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, au în mod frecvent un caracter mixt şi se
produc în condiţiile unor temperaturi medii zilnice relativ ridicate. Numai evoluţia normală a
temperaturilor zilnice în aceste perioade nu poate declanşa ră cirea aerului pâ nă la 0°C; fenomenul
este însă determinat de invazia aerului rece şi de ră cirea acestuia prin radiaţie, în nopţile senine.
 CONSECINȚ E A ÎNCHEȚ URILOR
Primăvara pentru culturile agricole un pericol mare îl prezintă
îngheţurile, care se semnalează după trecerea stabilă a
temperaturii medii zilnice a aerului prin 10°C în direcţia creşterii
ei (16–23 aprilie). Îngheţurile în aer primăvara se menţin în medie
pe teritoriul moldovei pâ nă la 6 – 21 aprilie, la suprafaţa solului
pâ nă la 22 – 30 aprilie. Însă , în unii ani îngheţurile se semnalează
şi în luna mai.
Îngheţurile provoacă daune considerabile recoltei culturilor
pomicole în perioada înfloririi. Probabilitatea vă tă mă rii de că tre
îngheţuri a florilor şi fructelor la cais constituie în medie 15 – 40%,
la celelalte culturi pomicole – pâ nă la 15%.
Un pericol deosebit pentru viţa de vie prezintă îngheţurile tardive
de primăvară după desfacerea mugurilor. Probabilitatea acestor
îngheţuri pe teritoriul republicii constituie 10 – 30% ani.
Asupra repartiţiei şi intensită ţii îngheţurilor, un rol deosebit îl au
condiţiile locale
SFÂ RȘ IT