Evoluția

Omului
 Antropogeneza
Antropogeneza este o parte a antropologiei, care studiază evoluţia şi
dezvoltarea omului, procesul apariţiei şi dezvoltă rii omului, a speciei umane.
Ea relevă trecerea omului din starea de animalitate în cea de umanitate,
trecere condiţionată de existenţa a trei coordonate esenţiale: starea bipedă
(staţiunea verticală ); limbajul articulat; gâ ndirea.
 Istoria
De exemplu, Anaxi­mandru și Empedocles sustineau ca oamenii au aparut din pamantul cu
fertilitate înaltă . Aristotel, studiind corpul omenesc, l­a inclus pe om în sistemul regnului
animal, determinâ ndu­l ca zoon politicon. Odata cu descoperirea analogiei dintre structura
corpului omului si a maimutei, de catre medicul si anatomistul ro­man C. Galenus, si
descrierile minuțioase ale structurii cimpanzeului, de că tre anatomistul englez E. Tyson
(1699), a fost posibilă clasificarea omului în cadrul regnului animal.
 Clasificare
Conform clasifică rii moderne, omul ocupă urmă toarea poziție
sistematică :
Regnul: Animalia – organisme heterotrofe cu nutriție holozoică .
Subregnul: Metazoa – animale pluricelulare.
Încrengă tura: Chordata – animale cu coardă .
Subâ ncrengă tura: Vertebrata (Craniata) – animale ce au coloană
vertebrală . Supraclasa: Tetrapoda – animale cu patru membre.
Clasa: Mammalia – animale care își hră nesc puii cu lapte.
Subclasa: Eutheria – mamifere placentare.
Ordinul: Primates – mamifere cu creier bine dezvoltat și mâ ini ce
pot apuca. Familia: Hominidae – organisme cu creier mare și
locomoție bipedă .
Genul: Homo – oameni ce prezintă față plată , bă rbie cu
proeminență .
Specia: Homo sapiens – om înțelept.
 Factorii
Factorii care au asigurat evoluția omului pot fi divizați în:
1. Factori biologici:
• ereditatea – asigură conservarea caracterelor ereditare și transmiterea lor urmașilor; determină
existența omului ca specie;
• variabilitatea – asigură obținerea noilor caractere în condițiile variabile de trai; determină adaptarea
omului la condițiile de trai;
• selecția naturală – asigură selectarea celor mai adaptați indivizi la condițiile variabile ale mediului; de­termină
supraviețuirea celor mai adaptați indivizi;
• lupta pentru existență– asigură existența omului în relația lui cu alte organisme, care poate fi concu­rente, neutre sau
neconcurente; determină adaptabilitatea omului;
• selecția sexuală – asigură dimorfismul sexual în populația umană ; determină păstrarea unui anumit raport (1:1) de
sexe;
• exercițiul – asigură dezvoltarea sau reducerea anumitor organe în funcție de utilizarea sau neutilizarea
lor; determină avantajarea anumitor organe în lupta pentru existență;
• înmulțirea – asigură transmiterea caracterelor urmașilor și obținerea noilor caractere în urma noilor
combinări de gene.

2. Factori sociali:
• capacitatea de a produce unelte de muncă – asigură perfecționarea continuă a omului;
• organizarea socială - asigură perfecționarea omului pe seama realizărilor celor din jur (ale societății);
• limbajul articulat – asigură acumularea experienței în urma comunicării;
• conștiința – asigură reflectarea realității și prognozarea comportamentului adecvat.

Din cele menționate, se desprinde concluzia că omul este o ființă biosocială. Astăzi, evoluția speciei umane are un curs
stabilizator, evoluția fizică fiind în linii mari încheiată, dar mai este posibilă evoluția pe plan social, economic și cultural,
datorită nivelului săude inteligență.
 Evoluția
Se presupune că în cadrul evoluției hominide­lor au existat ramuri nereușite:
Ramapitecii, gigantopitecii și australopitecii, cu circa 1,5–5 milioane de ani în urmă .
Se susține că australopitecii tră iau în regiuni despă durite, cu vegetație predominant ierboasă ,
în apropierea nemijlocită a apelor.

Ramapitec Gigantopitec Australopitec (pe nume Lucy)

 Pitecantropii și sinantropii,

Pitecantropii și sinantropii, cu circa 550 de mii de ani în urmă .

Pitecantropii și sinantropii aparțin unui grup de fosile care
reprezintă prima etapă în evoluția umană – arheantropii.
Arheantropii se caracterizau prin poziție verti­cală și mers biped
mai evoluat decâ t al austra­lopitecilor. Neurocraniul lor era lung și
îngust.Se evidenția fruntea, care era îngustă și teșită .
Lă rgimea maximă a cutiei craniene era caracteristică regiunii
temporale (ca la pongine). Fosele nazale ale arheantropilor erau
largi. Ei aveau dentiția foarte asemă nă toare cu cea a omului
modern. Volumul cerebral varia între 680 cm3 (la Omul abil), 860
cm3 (la pitecantrop) și 1050 cm3 (la sinantrop).
 Neandertalienii
Neandertalienii, cu circa 20–40 de mii de ani în urmă .
Neandertalienii alcă tuiesc grupul de oameni paleantropi. Ei se caracterizau printr­un corp
masiv, puțin înclinat înainte, statura moderată (circa 155 cm), craniu alungit și robust, cu o
capacitate craniană de 1300–1600 cm3. Aveau fruntea încă destul de teșită . Masivul facial era
voluminos. Lipseau fosele canine. Orbitele erau mari și circulare. Bolta palatină era lungă și
largă . Dinții neandertalienilor erau mai voluminoși decâ t la neantropi.
 Specii umane
Specia umană este o specie politipică , alcă tuită dintr­-o serie de
tipuri secundare, care formează rasele de oameni, ră spâ ndite pe
teritorii geografice mai mult sau mai puțin distincte:
1. Leucodermă (rasa albă ), care se caracterizează prin piele de
culoare deschisă , barbă și mustață puternic dezvoltate, pă rul
drept sau ondulat, de culoare blondă sau închisă , nasul drept și
proeminent cu sept nazal înalt. Unghiul facial este aproape sau
între 70°. Cuta pleoapei superioare este puternic dezvoltată .
Buzele au grosime medie, barba este proeminentă . Rasa albă este
subdivizată după o serie de caractere (culoarea pă rului și ochilor
etc.) în subrase: nordicii, est­europenii, mediteraneenii, alpinii,
dinarii ș.a.
 Xantodermă
2. Xantodermă (rasa galbenă ), care se caracterizează prin piele de culoare galbenă pâ nă la
brun, pă rul drept, rigid și cilindric, barbă și mustață slab dezvoltate, nasul, de regulă , turtit și
puțin proeminent. Rasa galbenă ocupă o mare parte din continentul asiatic, iar în America ea
a pă truns prin strâ mtoarea Bering la sfâ rșitul epocii glaciare.
 Melanodermă
3. Melanodermă (rasa neagră ), care se caracterizează prin piele de culoare neagră sau brună ,
pă rul creț sau lâ nos, fața puțin pă roasă , nas turtit și larg, buze groase, bă rbia moderat
dezvoltată . Femeile au sâ nii conici. Rasa este subdivizată în subrase (etiopienii, pigmeii ș.a.).
Sfâ rșit