Celule stem

Celulele stem - denumite in trecut celule sușă (souche, fr.) - sunt celule nediferențiate cu un enorm potențial
de diferențiere. Celulele stem stau la baza dezvoltării tuturor organismelor. Au un rol primordial în embriologie
cât și în refacerea țesuturilor și a rănilor, sau formarea de noi celule diferențiate în organe. După cum știm
astăzi, celulele stem au un rol major în formarea cancerului și a tumorilor. În biologia modernă s-a introdus
noțiunea de "stemness" (engl.), ce definește potențialul și posibilitățile celulelor stem (i) de a parcurge cicluri
mitotice simetrice, producând la sfârșitul ciclului două celule fiice identice (diviziunea celulei mamă este
considerată în acest caz ca fiind simetrică), sau (ii) cicluri celulare asimetrice, producând celule fiice diferite (non
identice). Una dintre celule ramâne o celulă stem nediferențiată - celula "self-renewing"(engl.) - care continuă
ciclul celular și diviziunea mitotică, în timp ce sora ei iese din ciclul celular și se diferențiază, trecând prin mai
multe stadii de diferențiere (vezi imaginea alaturată). La sfârșitul diferențierii, această celulă devine celula adultă
din țesuturi și organe (celula diferențiată terminal, imagine tip C). Una și aceiași celulă stem poate da naștere la
o multitudine de celule diferite în funcție de potentialul ei de diferențiere (potențial intrinsec) sau de influențele
micro-mediului în care trăește (stimuli extrinseci). Diferențierea se realizează în bună parte prin mecanisme
epigenetice. Expresia genetică este coordonată de sisteme regulatorii (engl.: gene regulatory networks, GRN)
care diferențiază celula într-o anumită direcție sau în alta. În funcție de stimulii de mediu pe care ii primește
celula stem trece de la diviziuni simetrice, de amplificare (imagine, stadiul 1 si 3) la diviziuni asimetrice, de
diferențiere (imagine, stadiul 2)[1]

Originea evolutivă a celulelor stem

Calitatea de stemness este inerentă tuturor eucariotelor, începând cu eucariotele primitive (protiste/
protozoare) și terminând cu eucariotele superioare (celulele organismului uman). Dupa cum a
stabilit Vladimir F. Niculescu (cercetator biolog de origine română) calitatea de stemness apare foarte
devreme în evoluție, fiind dobândită probabil incă de către ancestorul comun al tuturor eucariotelor - așa
numitul LECA ("last common eukaryotic ancestor") - și transmisă tuturor eucariotelor moderne,
indiferent dacă e vorba de protozoare sau metazoare. Inițial s-a crezut că diviziunile asimetrice și
calitatea de stemness au apărut târziu în cursul evoluției, odată cu trecerea de la unicelulare (protiste)
la pluricelulare respectiv metazoarele inferioare (animale primitive ca hidra și spongierii). Celule de tip
stem au fost descoperite insă și în ciclul de viață al protozoarelor (Entamoeba, Giardia) cât și în cancer.

Celule stem primitive

Celulele stem primitive generează toate tipurile de celule pe care organismele unicelulare le prezintă în cursul
vietii lor (ciclul de viață). Cu cât organismele sunt mai rudimentare, sau mai primitive, ciclul lor de viață se
aseamană din ce în ce mai mult cu ciclurile ancestorului comun LECA. Entamoebele duc o viață parazitară în
intestin (colon); desfășurarea ciclului de viață depinde primordial de condițiile de mediu întâlnite acolo.
Gradientul de oxygen existent în intestin (0,1- 6,0% conținut de oxigen) determină stilul de viață
al Entamoebelor, care nu poseda mitocondrii aerobe. Chiștii de Entamoeba sunt chiști reproductivi, ce
eliberează în intestinul subțire 8 mici celule fiice (amoebulae), care formează linia de celule stem a amibelor.
Celulele stem se înmulțesc în condiții de anaerobioză prin diviziuni asimetrice. In concentrații de oxygen mai
ridicate se trece la diviziuni simetrice. Linia de celule stem diferențiază în colon două alte sublinii. Prima sublinie
este o sublinie oxigenofilă, a căror celule "progenitoare" divizează asimetric, producând fiecare o nouă celulă
stem, și o celulă soră ce se transformă într-un nou chist. Este sublinia specializată în diferențiere ciclică
autonomă (ACD+) care generează in permanență noi linii de celule stem. A doua sublinie este o sublinie
somatică-vegetativă (ACD-), incapabilă de diferențiere autonomă [5]. Dar chiar și sublinia somatică ACD- are un
potențial de diferențiere ascuns. În condiții de stres fiziolgic, celula stresată formează și ea chiști, care, în condiții
favorabile dechistării, refac linia de celulele stem. Cele trei linii/sublinii diferite formează un lineaj de diferențiere,
cu stadii de diferențiere intermediară și terminală http://dx.doi.org/10.7243/2054-717X-2-2. În fond toate celulele
lineajului amoebian (reproductive sau somatice) corespund unei mari "famili" de celule stem. Aceleași principii
ancestrale de diferențiere par a exista și în cancer (doi 10.15406/mojtr.2018.01.00015).