Cetatea Albă

Cetatea Albă (în ucraineană Білгород-Дністровський, transliterat: Bilhorod-Dnistrovskîi, în rusă Белгород-

Днестровский, Аккерма́ н) este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi
(regiunea Odesa).
În timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras și ținea de regatul dacic al acestuia. Cetatea s-a aflat sub
suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci.
Orașul devine parte a României între 1918 și 1940 (și iarăși în 1941–1944). Populația românească în oraș era de 2%,
conform ultimului recensământ ucrainean din 2001. Teritorial, orașul are o formă aproape pătrată.

Istorie[modificare | modificare sursă]

 Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.e.n. când marinarii greci din Milet (Marea Egee) au întemeiat aici
colonia numită Tyras, zisă și Ofiussa („Cetatea Șerpilor”, astfel numită, după Herodot, din cauza
numeroaselor năpârci din împrejurimi).[2]
 În jurul cetății trăiau Nevrii (identificați pe hărțile antice cu numele de NAURII/NIORII/IÑORII) și Thiriții/Thir(γ/g)itii/
Tyragetii, popoare scitice, precum și Bastarnii, popor celto-germanic, care au fost înfrânți de daci în jurul
anului 300 î.Hr.
 În secolul al II-lea î.Hr., orașul este din nou menționat ca cetate grecească, principala ocupație fiind cea de
comerț în zonă, cu Tyrageții, un popor dacic. Orașul face parte din Regatul Pontic.
 Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.
 Invazia hunilor din 375 devastează colonia romană, însă orașul s-a renăscut pe la 545 sub stăpânirea bizantină -
în timpul împăratului Iustinian I (cel Mare) - cu numele de Turris, și face atunci comerț cu anții (popor slav)
și alanii (popor iranian) dimprejur.
 În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron („cetatea neagră”), este cucerită de tătari care o
denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o
numesc Moncastro sau Moncastro, în grecește Asprokastron („cetatea albă”).[3] Orașul devine parte a principatului
Moldovei în 1359.[4]
 Cetatea este mărită și refăcută în 1407 și în 1440 respectiv sub domnitorii moldoveni Alexandru cel Bun și Ștefan
al II-lea.
 În 1450 a fost asediată de turci. Domnitorii moldoveni Alexandru Vodă în 1451, și Ștefan cel Mare în 1481 refac și
măresc la rândul lor cetatea. Turcii cuceresc cetatea și distrug orașul în 1484. Otomanii denumesc cetatea Ak-
Kerman („cetatea albă”) și o stăpânesc până la 1812 când este luată în stăpânire de Imperiul Rus, care
reclădește un nou oraș împrejur numit „Akkerman”.
 La 26 iulie 1816 a fost sfințită biserica Sf. Gheorghe din orașul nou, cunoscută ulterior și drept „biserica bulgară”.[5]
 în 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzând
Cetatea Albă.
 În 1918, Republica Democratică Moldovenească unindu-se cu România, orașul trece în componența Regatului
României.
 În 1940, orașul este ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene; între 7 august și 1 decembrie
orașul primește noul nume de „Belgorod-Dniestrovski” și devine reședința regiunii Ismail. Românii din oraș sunt
deportați în Kazahstan.[6]
 În 1941, după intrarea României în Al doilea război mondial, orașul redevine românesc. Evreii din oraș sunt
deportați în Transnistria.[6]
 În 1944 orașul trece din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o parte din credincioșii ortodocși din oraș
sunt deportați în Siberia.[6]
 În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul devine parte a Ucrainei independente.