Cetatea Chilia

Executor: Popov Vlada

Profesor: Mereacre Tatiana
 Descriere

Cetatea lui Ștefan, ale cărei

urme se văd și azi, avea un zid
de incintă cu patru turnuri la
colțuri, unele pătrate, altele
rotunde și era împrejmuită cu
un șanț.
În interior, se afla o mică
fortăreață, care reprezenta,
probabil, prima formă a cetății.
 Denumirea localităţii provine de la cuvântul grecesc chilie, ceea ce înseamnă cămară
pentru păstrat bucate.

Spre sfârşitul sec. XIII, românii din

partea meridională a spaţiului
carpato-nistrean coborau în delta
Dunării (formată din mai multe
braţe), unde îşi comercializau
produsele agricole. Treptat, pe
malurile braţului de nord al marelui
fluviu s-au constituit câteva târguri.
Unul dintre acestea era Chilia,
ulterior Chilia Veche (atestată
documentar în 1318-1323), aşezare
românească, înconjurată din toate
părţile de apă.
 Negoțul
Plasată favorabil pe artera comercială ce lega pământurile
româneşti cu lumea orientală, Chilia atrăgea interesul negustorilor
străini. Deseori, aceştia luptau pentru dreptul de a desfăşura
activităţi comerciale în interiorul cetăţii şi de a face negoţ cu
populaţia românească. În anii ‘50-‘60 ai sec. XIV, s-a produs o
manifestare de rivalitate între negustorii genovezi şi veneţieni.
Obţinând câştig de cauză, genovezii şi-au creat la Chilia o colonie,
în frunte cu un consul şi un notar, actele cărora ne furnizează
informaţii interesante din viaţa acestei comunităţi italiene. În baza
lor putem stabili că o bună parte a negustorilor din oraş făcea
negoţ cu pâine, miere şi ceară, procurate de la ţăranii români. Într-
o perioadă destul de scurtă – de la 3 martie până la 12 mai 136l –
din Chilia au fost transportate spre alte oraşe pontice 4.000 tone
de pâine, 4 tone de miere etc. În comerţul cu pâine fuseseră
antrenaţi şi meşteşugarii.
Deşi Moldova lupta pe atunci pentru consolidarea independenţei faţă de Ungaria, fapt ce presupunea
evitarea unei implicări mai active în lupta pentru dreptul asupra acestui port comercial, inflenţa politică a
tânărului stat moldovenesc asupra oraşului creştea. În Chilia au început să circule banii emişi de Petru
Muşat, domnul Moldovei (1374-1391)

În anii1389-1391, la Chilia a fost stabilită dominaţia politică a domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân.
Sub presiunea Porţii Otomane, care în 1396 i-a învins pe cruciaţi la Nicopole şi a atacat Ţara
Românească, Chilia a cerut, în 1397, ajutor unei garnizoane din Transilvania, care manifesta interese
economice în regiunea Dunării de Jos. Dar pentru că nu avea încheiat un contact teritorial cu Transilvania,
în 1399, garnizoana transilvăneană s-a retras din oraşul Chilia, mereu ameninţat
Începutul sec. XV marchează o schimbare în relaţiile politice ale Chiliei cu ţările române. Pe timpul domniei
lui Alexandru cel Bun (1400- 1432), în condiţiile unei conjuncturi internaţionale favorabile, situaţia politică
internă şi externă a Ţării Moldovei s-a consolidat. Faptul a condus la creşterea inflenţei Ţării Moldovei la
Gurile Dunării. În 1402, sultanul Baiazid I, suferind o grea înfrângere din partea lui Tamerlan, s-a angajat
într-un şir de lupte interne ce au slăbit presiunea otomană asupra nordului Dunării.
Deci, legăturile economice anterioară ale Chiliei cu Moldova s-au intensifiat în ultimele decenii ale sec. XIV,
find susţinute de relaţiile politice din primul deceniu al sec. XV. Astfel, în primii ani ai sec. XV, Chilia a
devenit parte integrantă a Ţării Moldovei
Intrarea Chiliei în componenţa Ţării Moldovei s-a produs cu atât mai lesne, cu cât majoritatea
populaţiei oraşului era de origine românească. Drept mărturie servesc mai multe din relatările
contemporanilor.
Plasarea favorabilă a Chiliei la Gurile Dunării stârnea în permanenţă dorinţa vecinilor de a o poseda. În
1420, urbea a fost din nou atacată de otomani. La anumite intervale, Transilvania şi Ţara
Românească înaintau şi ele pretenţii faţă de Chilia.Întărirea poziţiei Moldovei la Gurile Dunării s-a
datorat, în mare parte, anume acestei fortăreţe. În fruntea garnizoanei locale fusese numit un pârcălab
care, potrivit unui hrisov al lui Petru II, din 19 februarie 1446, oferea unei mănăstiri câte două merţe de
peşte pe an. În 1448, Petru II a cedat Chilia lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei şi rege
neîncoronat al Ungariei, care o şi inclusese în frontul antiotoman. La Chilia a fost stabilită o
administraţie mixtă munteano-ardeleană, garnizoana find formată din ardeleni, iar administraţia, vama
şi pescuitul aflndu-se în mâinile muntenilor. Foarte curând, sistemul de apărare al Chiliei a fost atacat
de către otomani. Din ordinul sultanului Murad II, flta otomană, care asediase fără succes
Constantinopolul, s-a îndreptat către Gurile Dunării şi, în ultima săptămână a lunii iunie 1448, a atacat
Chilia, fără a reuşi însă s-o cucerească.
Situaţia s-a complicat şi mai mult după ce, în 1453, turcii au cucerit Constantinopolul, intenţionând să
transforme Marea Neagră într-un lac intern al Imperiului Otoman. Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti,
şi Iancu de Hunedoara apărau cu success linia antiotomană de pe Dunăre. După moartea lui Iancu,
presiunea otomanilor asupra ţărilor române s-a înteţit. În 1456, Moldova fusese obligată să plă-tească
tribut turcilor
Odată cu urcarea lui Ştefan cel Mare pe tronul
Moldovei, starea lucrurilor începuse să se
schimbe vizibil. Unul din scopurile marelui
domnitor era de a-şi întări hotarele de sud şi de
a readuce Chilia în componența țării.

Pe 22 iulie 1462 Ștefan cel Mare a asediat fără

izbândă Cetatea Chilia, apărată de o garnizoană
regală ungară. În cadrul atacului, Ștefan a fost rănit
la gleznă. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a
pierdut doar două bătălii, una dintre care fiind
asediul Chiliei din 1462.
La doi ani și jumătate de la eșec, în 25 ianuarie
1465, după un asediu de o zi (24 ianuarie), Ștefan
cel Mare cucerește Cetatea Chiliei. Domnitorul îl
numește pe Isaia, cumnatul său, pârcălab al cetății.
• Pentru îmbunătățirea sistemului de
apărare, în vara lui 1479,
Ștefan cel Mare reconstruiește Cetatea
Chilia pe malul stâng al Dunării (Cetatea
Chilia Nouă). La lucrări participă 800 de
zidari și 17.000 de ajutoare.
• În 1484 are loc campania sultanului
Baiazid al II-lea în Moldova. Cu efective
de peste 60.000 de omoeni la 6 iulie
1484 începe asediul Cetății Chilia,
apărată de 400moldoveni conduși de
pârcălabii Ivanco și Maxim. După opt
zile, la 14 iulie, cetatea este cucerită de
invadatori.
 Cetatea Chilia este stăpânită de
otomani până în 1812, când, odată cu
Cetatea Chilia anexarea Basarabiei de către
Imperiul Rus, urmează destinul
provinciei respective, cu excepția
perioadei 1856-1878, când Basarabia
de sud este reîntoarsă Moldovei (după
Unirea din 1859, în componența
României).
 Actualmente

Urmele vechii cetăți pot fi văzute în localitatea

Chilia Nouă din regiunea Odessa (azi în
Ucraina). Cetatea este în ruine, complet
abandonată de autoritățile din România,
Republica Moldova și Ucraina.
În prezent, din cetate nu a mai rămas decât un
turn (aparent, capela cetății) care se află pe
teritoriul privat al unei întreprinderi industriale.