Subiectul: Țara Moldovei pe timpul lui Alexandru cel Bun (1400 - 1432)

Alexandru cel Bun, vine la domnia Ţării Moldovei susţinut

militar de Mircea cel Bătrîn (domn al Munteniei), care îşi
dorea un aliat în scaunul de la Suceava.
A fost un domn paşnic, de unde şi porecla de "cel Bun", un
bun gospodar, continuînd politica de extindere teritorială. Ţara
Moldovei s-a întins încetul cu încetul de la nucleul unde se
formase, de la Suceava, cu marele oraş Baia din ce în ce mai
mult. Moldova lui Alexandru cel Bun se întindea pînă la
Marea Neagră, icluzînd şi Cetatea Albă la Nistru. Potrivit celor
scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o
importantă operă de organizare politică, administrativă şi
ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmînd
negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care
este atestat pentru prima oară şi oraşul Iaşi.
Meritul lui Alexandru cel Bun în viața spirituaălă, în afară de consolidarea Mitropoliei
Moldovei, a fost că a întemeiat două mănăstiri: Moldoviţa şi Bistriţa, în cea din urmă fiind
ulterior înmormîntat.
Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de
abile a voievodului moldovean, care a menţinut echilibrulși a știut să manevreze între Ungaria şi
Polonia ca să-și mențină independența statală. Astfel, recunoscînd suzeranitatea lui Vladislav
Jagello - a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402 și în anii următori, fagaduindu-i acestuia sfat
şi ajutor împotriva oricarui duşman - Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei
încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecînd
prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.
Acordul dintre Polonia şi Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412,care era un acord de
împărţire a unui teritoriu românesc în sfere de influenţă, reprezenta un mare pericol
pentru Moldova. Acordul nu a fost însă aplicat, datorită faptului că Alexandru şi-a onorat
întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui polon. Astfel, Alexandru cel
Bun a trimis un contingent de 400 de călăreţi în ajutor regelui polonez împotriva dușmanilor ce
năvălise asupra Poloniei din partea de nord - ordinul teuton - urmaşi ai cavalerilor cruciaţi din
Palestina care erau stabiliţi în nordul Poloniei, justificîndu-şi prezenţa prin misiunea de a-i
creştina pe acei păgâni care mai rămăseseră în nord-estul continentului: lituanienii. Cifra de 400
călăreți pare o cifră derizorie, dar pentru acea epocă nu însemna puţin. Aceşti călăreţi, spune o
cronica, au fost cei care au hotărît soarta bătăliei aplicând o tactică militară eficientă: atacă
frontal, iar când ajung în faţa duşmanului se opresc brusc, şi se prefac că fug. Cavalerii,
îmbrăcaţi în armuri, se iau după ei, dar, fiind greoi, se împrăştie. Cavaleria uşoară se opreşte
brusc din nou şi îi înconjoară, câte trei-patru împotriva unuia, şi îi distrug pe cavaleri. Această
tactică e încă o dovadă că de la cumani au deprins românii în Evul Mediu arta militară: avem, la
un interval de 200 de ani, exact aceeaşi tactică a cavaleriei uşoare pentru a hotărî soarta unei
bătălii.
 Alexandru cel Bun este totuşi vasal al regelui Poloniei. Sunt documente despre împrejurările în
care a prestat jurământul împreună cu boierii lui, şi nu numai atît, este şi o altă dovadă că şi-a
îndeplinit îndatoririle de vasal, scăpân astfel de o cucerire maghiară. Alexandru cel Bun însă, cu
toate că l-a ajutat încă o dată pe regele Poloniei și în alte bătălii, la sfîrşitul domniei sale s-a aliat
cu Ungaria şi cu Ordinul Teutonic împotriva Poloniei, ca să pună stăpânire pe ţinutul Pocuţiei,
dat amanet de regele Poloniei unui predecesor al lui Alexandru, în schimbul unui împrumut de 3
000 de ruble de argint, niciodată restituit. Această nefericită „afacere" va strica periodic relaţiile
polono-moldovene timp de o sută de ani.
De asemenea, în timpul său, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova şi Imperiul
Otoman. Turcii au asediat Chilia şi Cetatea Albă, dar Alexandru a reuşit să le apere. Alexandru
cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia şi
Ungaria. În urma lui au ramas mai multi fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.

Sarcini: Prezentați în 3 argumente contribuția lui Alexandru cel Bun în politica internă;
Prezentați în 3 argumente contribuța lui Alexandru cel Bun în politica externă.
Vă amintesc algoritmul de construcție a argumentului:
1. Personalitatea;
2. Statutul/funcția personalității;
3. Acțiunea întrprinsă;
4. Impactul acțiunii.
Succes, aveți grijă de voi, stați acasă.