ÎNTEMEIEREA ȚĂRII

ROMÂNEȘTI ȘI A MOLDOVEI

Proiect realizat de: Neață Georgiana Laura

Profesor coordonator: Ovidiu Dincă

 Formarea statelor medievale românești este un proces istoric care se derulează începând
cu secolul al VIII-lea și sfârșind cu secolul al XIV-lea, prin care nobilimea din țările medievale române se
emancipează treptat de stăpânirea împărățiilor sau regatelor vecine, și care se încheie cu
întemeierea voievodatelor istorice românești: Țara Românească și Moldova. Apariţia pe harta politică a
Europei a Ţării Româneşti şi Moldovei în cursul secolului XIV, proces care a consacrat politic
supravieţuirea romanităţii nord-dunărene în îndelungata perioadă a migraţiilor, a fost rezultatul împletirii
a trei linii de evoluţie interdependente: concentrarea formaţiunilor politice în cadre teritorial-politice
unitare; crearea instituţiilor supreme, laice şi ecleziastice, ale puterii autonome; eliberarea teritoriului
celor două state de sub dominaţiile străine înlăuntrul graniţelor lor istorice, astfel cum s-au conturat în
secolul XIV. 

Întemeierea Ţării Româneşti cuprinde următoarele etape:

-formarea cnezatelor şi voievodatelor atestate de Diploma Cavalerilor Ioaniţi;
-unificarea formaţiunilor politice de la sud de Carpaţi sub autoritatea unui singur conducător. Această
etapă este explicată de tradiţia istorică prin „descălecatul” lui Negru-Vodă din Făgăraş.
Voievodul Basarab I şi-a impus autoritatea asupra ţării, luându-şi titlul de „mare voievod”. Victoria
acestuia de la Posada (1330), asupra regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, a consacrat independenţa
statului Ţara Românească faţă de regatul ungar.
Criză politică internă a Ungariei și slăbirea dominației tătarilor a favoritzat afirmarea tendințelor
de autonomie ale formațiunilor statale românești. În cronicile din Țara Românească, începutul procesului
de unificare este corelat cu venirea din Țara Făgărașului a legendarului Negru Vodă(sau Radu Negru
Vodă), care prin 1290, a descălecat la Câmpulung, punând bazele Țării Românești în stânga Oltului.
Până atunci, cetatea Câmpulungului a fost un avanpost al regatului maghiar, un important sediu al
comunității catolic pentru sași și maghiari, situat pe drumul comercial ce lega Transilvania cu Dunărea de
Jos și cu Marea Neagră. A devenit prima reședință domnească a Țării Românești, locul unde au fost
îngropați primii voievozi.
În același an, a murit Ladislau al IV-lea supranumit "Cumanul", iar criză din Ungaria s-a
accentuat. Succesorul sǎu, Andrei al III-lea al Ungariei, a încercat să restaureze autoritatea regală, dar
s-a ciocnit cu interesele nobilimii maghiare care s-a opus cu forță. A încercat să reglementeze problemele
din Transilvania, fiind restaurată stăpânirea magistrului Ugrinus asupra a două sate din Țara Făgărașului.
În 1301, regele Andrei III moare și Dinastia Arpadiană se stinge. Carol Robert de Anjou, sprijinit de
papalitate, a câștigat coroana în 1308. Și-a stabilit reședința la Timișoara, în apropierea granițelor Țării
Românești. Unul dintre marii nobili oponenți, banul Teodor, și-a concentrat forțele în cetatea Mehadiei,
unde a fost asediat câteva luni de trupele regale. Regele maghiar și noul domnitor român din sudul
Carpaților după 1310, Basarab I(numit domnitor chiar de rege) au colaborat în asedierea cetății banului
Tudor. În timpul domniei sale, procesul de formare a Țării Românești s-a finalizat. Într-o diplomă a
regelui maghiar Carol Robert de Anjou, din 1324, apare numele voievodului Basarab denumit "voievodul
nostru transalpin", cu reședința la Argeș.. Domnitorul era popular în rândul nobilimii maghiare și chiar
un nobil l-a lăudat pe acesta și l-a defăimat pe regele maghiar. Relațiile dintre domnitor și regele maghiar
s-au înrăutățit după 1325.
Basarab dorea să continue procesul de unificare a teritoriilor sud-carpatice, iar regele dorea să
refacă autoritatea anterioară anarhiei asupra acestei regiuni. Nobilul maghiar numit de rege în funcția de
ban al Severinului a reușit să îl determine pe rege să pornească în 1330 o campanie împotriva lui
Basarab.Legăturile cu regalitatea maghiară aveau să se înăsprească brusc, voievodul muntean refuzând să
mai plătească tribut și ocupă Banatul de Severin și cetatea Severinului. Conștient de situația internă
nesigură, Carol Robert a trimși solii cu propuneri de pace, încercând să-l aducă sub ascultare. În zadar, și
astfel, la începutul lui septembrie 1330 , oastea maghiară a pătruns în Țară Românească, profitând de
înfrângerea de la Velbujd a românilor, tătarilor și soldaților târâtului bulgar. Dorind să evite un război
sângeros, Basarab a trimis o solie regelui ungar, prin care renunță la Banatul Severinului și se obligă să
plătească o despăgubire de 7000 de mărci de argint-o suma ce atestă starea înfloritoare a economiei
Țării Românești. Carol a refuzat, nu vedea altă soluție decât pedepsirea celui pe care l-a numit "pǎstorul
oilor sale"-"scoaterea de barbă din ascunzișurile sale". Atras de promisiunile și intrigile curtenilor săi,
Carol Robert a neglijat potențialul militar al voievodului. Oastea maghiară a pătruns în Țară Românească
prin regiunea Severinului pe care a ocupat-o și l-a instalat pe banul sau, apoi a traversat Oltenia și a ajuns
la cetatea Argeșului.

Negru Voda Carol Robert Basarab I

Între 9-12 noiembrie 1330, s-a desfășurat Batalia de la Posada.Ghizii români puși la dispoziția
regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană.
Odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, ungurii sunt atacați și zdrobiți de către mulțimea
românilor urcați pe răpi, aruncând cu săgeți și pietre.Avantajat de teren, voievodul român a reușit să
obțină o victorie care i-a asigurat pentru mai mulți ani un statut de independența față de regatul maghiar.
După trei zile, însuși regele Carol Robert, și-a schimbat veșmintele cu ale unui supus și deghizat, a reușit
să fugă, scăpând cu viață, pe când ostașul deghizat a fost ucis.

Batalia de la Posada
Drumul de întoarcere al armatei maghiare a fost foarte probabil prin Culoarul Rucar-Bran, cel
mai important drum de comunicare între cele două versante ale Carpaților în momentul respectiv. Vestea
înfrângerii regelui maghiar a ajuns și la urechile Papei Ioan al XXII-lea, care, într-o scrisoare din
august 1331, îl felicita pe Carol Robert că a scăpat teafăr din cursa ce i-a fost pregătită. Independența
Țării Românești față de coroana maghiară devenise un fapt realizat. Basarab a devenit întemeietor de
stat, cât și creator al organismului politic, înființat de voievodul Litovoi. În 1352 , o inscripție în limba
slavonă, descoperită sub tencuiala bisericii domnești din Curtea de Arges, la Campulung a murit marele
Basarab voievod, îngropat în biserica mănăstirii de acolo, ce poartă astăzi, numele de Negru Vodă.

Biserica Negru Voda

 Intemeierea Moldovei:

In spatiul romanesc de la rasarit de Carpați,statul s-a constituit in a doua jumatate a secolului al

XIV-lea,in contextul eliminarii dominatiei mongole din regiune sub presiunea regatelor catolice, cu
deosebire a celui maghiar, in vremea lui Ludovic I de Anjou (1342-1382). Chiar daca Moldova era cel
mai mare voievodat, cu reședința la Baia, cetate semnalată în surse din 1200, cnezatele rusești își
exercitau autoritatea în spațiul moldovean, de la Kiev și Halici. Invazia mongolă a înlăturat stăpânirea
rusă. După un secol de stăpânire mongolă, au apărut factori care au favorizat întemeierea țării Moldovei.
În 1340, moare cneazul Boleslav al Haliciului, declanșându-se o criză de proporții în sistemul politic
internațional din regiune. Pentru dominația asupra cnezatului rus s-au luptat Polonia,Ungaria,Lituania si
Hoarda de aur. Polonia și Ungaria și-au plănuit din 1335 să-și orienteze politică externă spre regiunile
ruse. Succesul lor a fost anihilat de reacția boierimii ruse și de intervenția mongolilor. Cazimier al II-lea
al Poloniei a intervenit și a ocupat cnezatul, recunoscându-i autonomia. Pentru stăpânirea Haliciului s-au
format două tabere: Polonia aliată cu Ungaria contra Lituaniei și Hoardei de Aur. Potrivit acordului,
Haliciul revenea Poloniei, cu condiția că în cazul morții fără urmași a regelui polon, tronul polonez să fie
ocupat de regele Ungariei, Ludovic. Acordul a fost aplicat în 1370, când Ludovic al Ungariei a devenit și
rege al Poloniei.Conflictele asupra Haliciului s-au extins și asupra teritoriului Moldovei, unde s-au
confruntat Ungaria și Hoardă de Aur.Ungaria dorea să controleze cel puțin în această parte un segment al
drumului comercial.
Campania din 1345 condusă de voievodul Transilvaniei a determinat restrângerea ariei de
dominație tătară la estul Carpaților și formarea unui pol de putere maghiară în regiune. Succesul
maghiar a fost revelat de încercarea de a restaura episcopia Milcoviei, ce a aparținut cumanilor. Din
regiunea sudică, maghiarii s-au extins către nord, cuprinzând formațiunile politice românești existente.
Tradiția îl consideră pe Dragos I din Maramures că fiind primul domnitor al Moldovei. Dragoș a fost în
mod cert numit de regele maghiar în fruntea teritoriilor moldovenești cucerite de oastea maghiară în urmă
campaniilor anti-mongole, infiintand o marca de granița, de apărare-unitate politico-teritorială și militară
condusă de Dragoș din Giulești, voievod de Maramureș, cu capitală la Baia.
După doi ani de domnie, a fost urmat de fiul său, Sas, a cărui conducere a durat patru ani.
În 1359, pe tron a urcat unul dintre fii acestuia, Balc, care se confruntă cu un fost voievod de
Maramureș, Bogdan I de Cuhea și cu o răscoala moldovenească împotriva dominației maghiare, fiind
necesară intervenția unei oaste din Transilvania condusă de Dragoș din Giulești, care să readucă
Moldova sub autoritatea regelui maghiar. Simultan, doi frați, Petru și Ștefan, și-au disputat tronul în
nordul Moldovei, în conflictul lor interveniind trupele poloneze și maghiare.

Dragos I Voda
Bogdan I
Numit infidel de către curtea maghiară, Bogdan, în fruntea boierimii locale revoltate împotriva
coroanei maghiare, a părăsit Maramureșul, împreună cu familia, acoliții săi, și prin lupta, a proclamat
autonomia Moldovei, îndepărtându-l pe urmașul lui Dragoș, Bâlc. Nemulțumit, Ludovic de Anjou a
întreprins, între 1359 și 1365, o serie de expediții de pedepsire a lui Bogdan, dar fără succes. La 2
februarie 1365, regele Ungariei, Ludovic, recunoștea eșecul oamenilor săi în Ungaria și acceptă succesul
lui Bogdan printr-un document ce poate fi considerat un act de naștere a noului stat, recunoscut de
puterile străine . I-a răsplătit pe fii lui Sas-Drag, Dragomir și Ștefan și pe Balc pentru "serviciile sale
strălucite și lupta dusă împotriva lui Bogdan, cel care a trecut pe ascuns din regatul ungar în țară
Moldovei și s-au silit s-o păstreze spre ofensă majestății sale. " Astfel, în 1365, a luat naștere cel de-al
doilea stat românesc independent, cu capitală pe Siret. Bogdan a clădit o biserica în stil romanic în
târgușorul Rădăuților.
Regele a confiscat moșiile lui Bogdan din Maramureș, pe care l-a acuzat de răzvrătire, și le-a
dăruit nepoților lui Dragoș, care au fost primiți la .Succesul lui Bogdan se explică prin ajutorul
diplomatic și probabil militar pe care l-a primit din partea lituanienilor și tătarilor.Descoperiri
arheologice recente indică chiar o posibilă relație de vasalitate față de Hoardă de Aur. Procesul de
unificare a teritoriilor de la est de Carpați a continuat până în timpul lui Roman I, care a reușit să adauge
și regiunile sudice până la mare.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Formarea_statelor_medievale_rom%C3%A2ne%C8%99ti#
%C3%8Entemeierea_%C8%9A%C4%83rii_Rom%C3%A2ne%C8%99ti

https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/10/16/intemeierea-tarii-romanesti-si-a-
moldovei-i/

http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=688

https://materialedeistorie.com/2017/11/15/intemeierea-statelor-medievale-tara-
romaneasca-moldova-dobrogea/

https://materialedeistorie.com/2017/11/15/intemeierea-statelor-medievale-tara-
romaneasca-moldova-dobrogea/

Manual istorie clasa IX