Formarea statelor

medievale românești
Realizat de:
Gheorghe-Enache Ana-Ariadna
XII B
Introducere
 În secolele IX-XIII, în urma destrămării dominaţiei slavilor în nordul şi la sudul Dunării,
românii din aria carpato-dunăreană şi Peninsula Balcanică, au fost semnalaţi nu numai
ca entitate etnică dar şi în cadrul organizaţiilor lor autonome (ţări, codri, câmpuri,
cobâle, cnezate, voievodate) cu structurile lor politice, militare şi eclesiastice cuprinse
în vaste conglomerate plurietnice din Europa Centrală, Răsăriteană şi Sud-Estică.
 Formarea statelor medievale româneşti se desfăşoară într-un context extern favorabil
derulării acestui proces. Regatul ungar, întemeiat la începutul secolului al XI-lea şi
creştinat în rit catolic în timpul regelui Ştefan şi care a căutat să-şi impună autoritatea
asupra teritoriilor româneşti trecea la începutul secolului al XIV-lea printr-o criză
dinastică (stingerea dinastiei arpadiene şi venirea dinastiei de Anjou). Imperiul bizantin,
încă stat puternic, era interesat de teritoriile dintre Dunăre şi Marea Neagră din motive
strategice şi militare. În urma năvălirilor pecenegilor şi uzilor, după anul 1000, la
mijlocul secolului al XI-lea, în câmpia nord-dunareană sunt atestaţi cumanii, organizaţi
într-un stat ce a durat până în secolul al XIII-lea.
 Marea invazie tatară (1240-1241) s-a soldat cu apariţia unui nou stat în nordul Mării
Negre: Hanatul Hoardei de Aur. Astfel prezenţa cumană şi tătară, ca şi cea a altor
migratori, a creat un echilibru de forţe care a împiedicat Ungaria, statele ruse Kiev sau
Halici şi Imperiul Bizantin să-şi extindă dominaţia în zonă.
Întemeierea statului medieval Ţara Românească
 Întemeierea statului medieval Ţara Românească s-a realizat prin unificarea formaţiunilor
politice existente între Carpaţi şi Dunăre. Conform tradiţiei istorice a descălecatului, în
contextul anihilării autonomiei româneşti din Ţara Făgăraşului de către regele maghiar Andrei
al III-lea, Negru-Vodă sau Radu Negru trece la sud de Carpaţi (1290-1291). Descalecă la
Câmpulung, prima reşedinţă a Ţării Româneşti, sediul unei comunităţi catolice, alcătuită din
saşi şi unguri, etapă importantă a drumului comercial care lega Transilvania cu Dunărea de Jos
şi Marea Neagră.
 ,,Descălecatul de la Câmpulung” a fost urmat de întemeierea ţării adică de agregarea
formaţiunilor politice preexistente (cnezate şi voievodate din stânga şi din dreapta Oltului).
Această tradiţie istorică nu are însă acoperire în documente.
 Istoria certă a Ţării Româneşti începe cu Basarab I (1310-1352), cel care unifică autonomiile
locale, confirmat fiind şi de izvoarele istorice. Regalitatea maghiară înregistra procesul de
unificare înfăptuit la sud de Carpaţi, recunoştea noul stat întemeiat de Basarab precum şi
domnia acestuia, numit în documentele cancelariei ,,voievodul nostru transalpin.” Acesta a
recunoscut suzeranitatea maghiară dar între cei doi, Basarab şi regele maghiar Carol Robert de
Anjou, au apărut neînţelegeri legate de Banatul de Severin. În acest context, în anul 1330 a
avut loc confruntarea directă dintre cei doi, la Posada. Soldată cu victorie pentru români,
aceasta a însemnat sfârşitul suzeranităţii maghiare şi apariţia primului stat românesc
independent.
Formarea Ţării Moldovei
 Formarea Ţării Moldovei, în secolele IX-XIII, în spaţiul situat între Munţii Carpaţi şi Nistru s-au
desfăşurat procese similare cu cele din teritoriile dintre Carpaţi şi Dunăre. Cercetările arheologice ne
permit să urmărim concentrarea populaţiei în jurul unor complexe teritoriale, apărate de fortificaţii în
mai multe zone pe cursul inferior al Jijiei, Bahluiului şi Prutului, în regiunea dintre Prut şi Bârlad, pe
teritoriuldintre Prut şi Nistru - pe valea Ciuhurului, în regiunea codrilor (teritoriul viitorului ţinut
Lăpuşna-Orhei) etc.
 Este cert faptul că pe la mijlocul secolului al XlV-lea prin acţiunea lui Bogdan a fost înlăturată
suzeranitatea regelui maghiar şi Voievodatul Moldovei a devenit stat independent. Chiar la începutul
domniei sale Bogdan a unificat voievodatul din Valea Moldovei cu cel de la Suceava-Rădăuţi, apoi cu
Ţara Şepeniţului, cu cetăţile ei de la Hmilov, Teţina şi Hotin pe Nistru. Statul constituit - Ţara Moldovei
- mai era numit şi Ţara de Sus, deoarece în partea de sud-est a spaţiului Carpato-Nistrean-Pontic, dar şi
dincolo de Nistru (în Podolia Mică), exista o altă formaţiune statală, numită Ţara de Jos, care includea
teritoriile eliberate de sub dominaţia tătară. La 1386 aici era domn voievodul Costea. în anul următor,
1387, în timpul domniei lui Petru Muşat (1375-1391) Ţara de Sus şi Ţara de Jos au fost unificate. Ţara
Moldovei a mai inclus în componenţa sa şi "culuarul unguresc" - o porţiune de teritoriu la Curbura
Carpaţilor, care unea stăpânirile ungare cu gurile Dunării şi separa Moldova de Ţara Româ­nească.
Contopirea Ţării de Sus cu Ţara de Jos a însemnat încheierea procesului de formare a statului
moldovenesc. La sfârşitul secolului al XlV-lea teritoriul Ţării Moldovei ajunge până la Marea Neagră.
 Prin Moldova trecea un drum comercial care unea Marea Baltică cu Marea Neagră. Acest drum, numit
apoi "drum moldovenesc", era protejat de statul moldo­vean, care beneficia pe această cale de anumite
avantaje economice.
Mulțumesc pentru atenție !