Cap II.A. Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (sec.

IX-
XVIII)

Vreme de câteva sute de ani după retragerea aureliană, sursele istorice au

pomenit în spațiul carpato- dunărean doar diferitele populații migratoare, pentru că
erau singurele cu o organizare politică , dar mai ales militară.Cei care consemnau
evenimentele politico-militare nu prea se refereau la aspectele etnice ale populațiilor
menționate. Termenul de națiune în sens etnic apare abia în sec XIX.
Românii au convietuit de-a lungul secolelor VIII- IX , in cadrul unor
formatiuni politice timpurii, mai ales cu slavii.

Izvoarele bizantine(primele care se referă la populația romanică Nord-

Dunăreană) semnalează în spațiul balcanic primele realități politice românești și pe
vlahi.Autonomiile românești din Nordul Peninsulei Balcanice au fost supuse unui
efort de anihilare în sec XI- XIII din partea Imperiului Bizantin.Două din
momentele însemnate din punct de vedere politic sunt răscoala vlahilor din
Thessalia în 1066 și în 1185 când sub conducerea fraților români Petru și Asan se
răscoală vlahii din Nordul P-lei Balcanice și se formează statul bulgaro- vlah.

Primele forme de organizare ale societății românești au fost obștile sătești care
se unifică și formează uniunile de obști numite de Iorga romanii populare(sau
democrații țărănești), sau obști de obști după expresia unor documente medievale
risipite în cuprinsul unor țări.Nicolae Iorga spune că satul a devenit, pentru mult timp
forma firească de organizare a strămoșilor noștri. .Aceste autonomii erau de mai
multe tipuri. Țările depindeau de un centru de putere fie direct, fie prin intermediul
unei căpetenii militare , voievod(termen slav) sau duce (dux- termen latin)
În Constituirea statelor medievale românești , lucrare realizată la Editura
Academiei de Științe Sociale și Politice, se afirmă că aceste romanii populare sunt
numite în izvoare cu un termen de origine celto- germană, preluat apoi de slavi,
Vlahii, adică ținuturile locuite de vlahi
 În zona Carpaților au fost consemnate : Țara Bârsei(terra Borza)apare ca țară
românească în 1222, Țara Maramureșului în 1299 , Țara Făgărașului consemnată
ca Terra Blachorum în 1222, Țara Hațegului(terra Harszok)consemnată în 1247, Țara
Loviștei.
Găsim Țări și în depresiunile subcarpatice și pe văile unor râuri ca Tazlău,
Câmpulung Muscel, Târgu-Jiu, Vrancea și Câmpulung, Neamț, Vaslui, Dorohoi,
Bacău.Autonomiile locale au existat în cadrul unor complexe puternice- Imp.
Bizantin, Regatul Maghiar- și a migratorilor turanici, pecenegii, uzii, cumanii și mai
târziu tătarii.
Florin Constantiniu în O istorie sinceră a poporului român afirmă că
autohtonii au locuit laolaltă sau s-au juxtapus cu pecenego- cumanii, a căror
prezență este atestată de toponime terminate în ui : Călmățui, Covurlui...Cumanii,
întocmai ca mai târziu tătarii, au împiedicat extinderea Regatului ungar dincolo de
Carpați, oferind astfel populației locale posibilitatea de a-și crea propriile structuri
și instituții statale...
La est de Carpați, tradiția istorică localizează, în jurul anului 1000, Țara
Șipenițului, confirmată și de descoperirile arheologice. Tot la est de Carpați sunt
menționate diverse forme de organizare ca Codrii(Codrii Herței, Cosminului- între
sec IX- XI , Orheiului), câmpuri(Câmpul lui Dragoș, Câmpul lui Vlad situate la Est
de Carpați), ocoale(Câmpulung, Vrancea), cobâle(Dorohoi, Neamț, Bacău, Vaslui)
 Romanitatea orientală și autonomiile ei regionale au ocupat un spațiu întins, din
Peninsula Balcanică până în Nordul arcului Carpatic. Ele și-au făcut simțită prezența
sub formă de țări- terrae, locuitorii fiind cunoscuți sub numele de vlahi, volohi,
valahi, blachi în izvoarele armene, bizantine, ruse și maghiare, și de români, armâni în
vorbirea proprie.
Mihai Bărbulescu în Istoria României afirmă că autonomiile teritoariale ale
romanității răsăritene poartă în sursele epocii denumirea de Vlahia, Vlahia de Sus,
Vlahia de Jos, Terra Blacorum....
În 1227 apare termenul de Cumania într-un act, arătând încercarea papalității de
răspândire a catolicismului la Est de Carpați.
Referitor la spațiul extracarpatic, în 1234 o bulă papală menționa existența unor
elemente de ierarhie bisericească ortodoxă, ceea ce implică și o organizare politică.

Transilvania

Din sec IX- X în spațiul românesc se constituie primele formațiuni politice

medievale, respectiv cnezatele și voievodatele. Până în sec al XIII-lea, zona nord-
dunăreană a fost dominată de migrații. Din sec IX, s-au succedat maghiarii, apoi după
anul 1000 pecenegii, uzii, cumanii iar în 1240-1241 tătarii. Hanatul Hoardei de aur
realizat de tătari în nordul Mării Negre și-a exercitat dominația mai ales asupra zonei
extracarpatice, constituind totodată o barieră în calea expansiunii în regiune a altor
state vecine precum Ungaria, principatul Kievului sau Imp Bizantin.
896- aşezarea ungurilor în Câmpia Pannonică, triburile sunt unificate de primul
conducător Arpad.
-în “Gesta Hungarorum” Anonymus, notarul regelui maghiar Bela al III-lea,
relatează conflictele ungurilor cu cei găsiți în drumul expansiunii lor spre Răsărit,
dincolo de Tisa. El aminteşte voievodatele conduse de Menumorut, Gelu şi Glad cu
care ungurii intră în contact la sfârşitul sec. al IX-lea.:

→Menumorut domnea prin părţile Crişanei, având centrul de putere la Biharea

→Glad în Banat , centrul în cetatea Cuvin;
→Gelu în regiunea Someşurilor,în Depresiunea Transilvaniei cu centrul- cetatea
Dăbâca.În jurul anului 904 oastea lui Gelu este înfrântă lângă râul Almaș de expediția
tribului maghir condus de Tuhutum.

Ștefan Pascu Voievodatul Transilvaniei afirmă că Țara Transilvaniei, stăpânită de

ducele Gelu, nu este conturată, în ce privește marginile, de cronicar

Stelian Brezeanu în Identități și solidarități medievale, controverse istorice afirmă cu

totul diferit este statutul ducatului transilvan al lui Gelou,căruia Anonymus îi
consacră mai multe capitole.Ducatul, în frunte cu românul Gelou , era populat cu
români și slavi.Iscoadele lui Tuhutum, unul dintre căpitanii lui Arpad, laudă bogățiile
regiunii...

Menumorut şi Glad recunosc într-un final suzeranitatea maghiară iar Gelu

moare în luptă.Gelu este singurul despre care Anonymus spune clar că este român ,
vorbind despre “ducatul românului Gelu”.El afirma ca românii si slavii sunt cei
mai sârmani oameni din toata lumea Realitățile expuse de Anonimus au început să
fie contestate în sec XVIII- XIX , în contextul în care românii din Transilvania cereau
drepturi politice și naționale.
Instalarea ungurilor in Câmpia Panonică și cuceririle lor după creștinarea Regatului
Ungar , precum și ofensivele încununate de success ale împăraților bizantini Ioan
Tzimiskes (969- 976)și Vasile al II-lea (976-1025), care au anihilat primul Țarat
Bulgar, mai întâi în Estul, apoi în Vestul Peninsulei Balcanice, au adus în lumina
izvoarelor romanitatea răsăriteană și autonomiile sale locale.Autonomiile teritoriale
ale romanității răsăritene poartă numele de Vlahia, Vlahia de Sus, Vlahia de Jos, Terra
Blacorum . Anihilarea primului Tarat Bulgar in 1018 de Vasile al II lea
În opinia istoricului K. Koredt extinderea autorității ducale, și apoi regale
maghiare asupra Transilvaniei s-a produs în 5 etape-
- În jurul anului 900 maghiarii ajung până la Someșul Mic
- În jurul anului 1000 este ocupată valea Mureșului
- În jurul anului 1100 se atinge valea Târnavei Mari
 - În jurul anului 1150 se atinge linia Oltului
- În jurul anilor 1200 se atinge linia Carpaților Răsăriteni și Meridionali
În Transilvania, regalitatea maghiară își exercita autoritatea prin intermediul nobililor
unguri deținători de fiefuri, în virtutea relațiilor vasalice care îi legau de regele
Ungariei. Unele dintre aceste fiefuri care se bucurau de autonomie se formaseră pe
locul vechilor formațiuni politice premaghiare, pe care le cuceriseră.
-regele Ştefan(997-1038)- în timpul său are loc creştinarea ungurilor în rit catolic,
urmaşii săi luând numele de regi apostolici.Are binecuvântarea papei pentru a cuceri
noi teritorii, motivând că luptă pentru propagarea religiei catolice.

-lucrarea “Viaţa sfântului Gerard” vorbeşte despre Ahtum care stăpânea prin
Banat(unde fusese Glad) cu reședința la Morisena, unde întemeiase o mănăstire
ortodoxă. Acesta intră în conflict cu regele Ştefan şi moare în luptă; de asemenea la
Vest de Carpaţi exista voievodatul lui Gyula(centrul Transilvaniei, stăpânitor al fostei
țări a lui Gelu, cu centrul la Alba- Iulia((Bălgrad))) care refuză convertirea la
catolicism, drept urmare în 1002-1003 ţara sa este ocupată.Urmașii regelui Ștefan cel
Sfânt au organizat Transilvania ca entitate politică vasală regelui Ungariei.
-ungurii reuşesc să se impună efectiv în Transilvania abia după mijlocul secolului al
XI-lea.
Coroana maghiara cucereste treptat spaţiul dintre Tisa şi Carpaţii Meridionali
impunând aici feudalismul de tip occidental. Transilvania se constituie într-un
voievodat în urma cuceririi acestui spațiu de către Regatul Ungar între sec XI- XIII.
1111- atestarea lui “Mercurius princeps ultrasylvanus” care arată efortul de
integrare a Transilvaniei în statul ungar.În același an este atestat primul episcop
catolic al Transilvaniei, Simion Ultrasilvanus, cu reședința în cetatea de la Bălgrad,
azi Alba- Iulia
-introducerea formelor de organizare administrativ-teritoriale specifice ungurilor:
comitatele conduse de funcţionari regali,inzestrate cu garnizoană si o cetate dar si cu
domeniile aferente, proprietăţi funciare luate obştilor libere si date coloniştilor, de fapt
nobilimea feudală maghiară..Apare astfel un sistem de proprietate condiţional de
relaţiile dintre suzeran şi vasal, apar noi autoritati administrative, militare si spirituale.

In 1111 este atestat primul comitat: Bihorul, în 1164 Crasna şi Dăbâca, în 1175
Cluj, Alba, Timiş.
Sec. XII- cronica lui Nestor numita Povestea anilor care au trecut spune că la
trecerea ungurilor prin Carpații Păduroși, spre Panonia, i-au găsit acolo pe români și
pe slavi.

1176- este amintit voievodul Leustachius, probabil identic cu Leustachius, comite

de Dăbâca, atestat în 1164, care ne arată faptul că încă mai existau vechile forme de
organizare ale românilor.Primul voievod propriu- zis numit de rege apare documentar
în 1199 și are atribuții administrative, juridice și militare.Transilvania era singura
zonă din regatul Ungariei care purta denumirea de voievodat (Bogdan Murgescu în
Istoria României în texte vorbește despre prima atestare documentară a titlului de
voievod al Transilvaniei- Leustachie

Ștefan Pascu Ce este Transilvania? Afirmă că din instituțiile băștinașe găsite de regii
arpadieni la cucerirea Transilvaniei s-a născut și forma de organizare politică a
acestei țări, voievodatul, care nu e altceva decât dezvoltarea pentru întreaga
Transilvanie a vechilor ducate (voievodate) din secolele IX- XI

- vechi forme de organizare româneşti ca “ţările” sau cnezatele, autonomii românesti,

se menţin mai ales în regiunile vecine Carpaţilor: Braşov, Făgăraş, Haţeg,
Zarand(autonomie relativă), Maramures. Din a doua jumătate a secolului XIII
voievozii încep să-și organizeze curte separată, cancelarie, aparat administrativ și
armată.

Ioan Aurel Pop, Thomas Nagler în Istoria Transilvaniei vorbește despre o puternică
și durabilă organizație românească , alături de Făgăraș, Hațeg și Banat, s-a afirmat,
până în secolul al XV-lea, în Maramureș. Maramureșul era o veche formațiune
politică românească, alcătită din câteva cnezate de vale

Adunări ale fruntaşilor români au avut loc la Congregaţia din 1291 , apoi in 1355..

Secuii – de origine turcică, avangarda oştirilor maghiare deplasaţi spre Estul

Transilvaniei.;La marea invazie tătaro- mongolă sunt atestați apărând împreuna cu
românii crestele Carpaților. în secolele XIII-XIV formează o zonă autonomă în
Voievodatul Transilvaniei.Se stabilesc în S-E Trans. Ei au fost progresiv depasați
către răsăritul Transilvaniei, pe măsura extinderii regatului Maghiar. Instalați în
Bihor, apoi în zona Târnavelor și în Subcarpații Răsăriteni pentru apărarea
trecătorilor, ei vor conviețui cu românii.
Saşii ajung în Transilvania în secolele XII-XIII ( flandresi, teutonii, saxonii),
contribuie la aducerea Transilvaniei sub controlul efectiv al maghiarilor..Se aşează în
zona Sibiului,Târnavelor, Rodnei şi Ţara Bârsei, unde vor întemeia Sibiul, Bv,
Sighișoara, Bistrița.Li se dau privilegii de către regii maghiari (diploma regelui
Andrei al II-lea numită Andreanum sau Bula de Aur acordată în 1224 prin care se
puteau organiza pe bază autonomă, prin care menționa și dania pădurii românilor și a
pecenegilor
Colonizarea sașilor și secuilor accentuează caracterul multietnic al regiunii, dar
românii rămân majoritari și își continuă viața organizați în districte.Districtele erau
conduse de juzi sau cnezi care aveau atribuții administrative și juridice, unde jurații
proveniți dintre cnezi și preoți români cercetau și dădeau sentințe potrivit dreptului
românesc(jus valachicum)Ungurii au încercat să limiteze această autonomie, stârnind
reacții adverse.
-cavalerii teutoni(ordin de călugări militari) aduşi de regele Andrei al II-lea în 1211
în Ţara Bârsei împotriva atacurilor cumanilor(trebuiau să apere frontierele răsăritene
ale regatului și să facă prozelitism catolic în rândul populației românești și turanice)
vor încerca să ducă o politica independentă de a maghiarilor, drept urmare Andrei al
II-lea îi alungă în 1225.
-după 1241 ungurii continuă extinderea dincolo de Carpaţi, fiind aduşi în Țara
Severinului cavalerii ioaniţi.
Diploma Cavalerilor Ioaniţi(sau Cavalerii Sfântului Ioan de la Ierusalim) din
1247 , dată de regele Bela al IV-lea marelui preceptor Rembald prezintă situaţia
românilor după marea invazie mongolă din 1241.Sunt atestate formaţiuni ale
românilor între Carpaţi şi Dunăre: - Ţara Severinului(sau Banatul de Severin- marcă
de apărarea organizată de regele maghiar Andrei al II-lea),
-cnezatele lui Ioan , Farcaş,
-voievodatul lui Litovoi(în dreapta Oltului, stăpânea depresiunea Targu Jiului, Țara
Hațegului și Nordul Olteniei ),aflat în zona subcarpatică a Olteniei
- voievodatul lui Seneslau.(în stânga Oltului, stăpânea Țara Făgărașului și N-V
Munteniei ).
Prin intermediul banului de Severin Regatul Ungar controla formațiunile de la Sud de
Carpați.Se pare că voievodatul lui Seneslau nu este controlat de unguri.În schimbul
libertății recunoscute de către rege, voievodatele lui Litovoi și Seneslau participau cu
forțele armate la războaiele defensive ale Regatului Maghiar. Cnezatele depindeau de
Țara Severinului, extinsă până la Olt. În diplomă ne este atestată existența
stratificării sociale, existând rusticii, probabil țărănimea , și maiores terrae , mai
marii pământurilor.
La sfârşitul secolului al XIII-lea privilegiaţii: nobilii unguri,saşii şi secuii cu organul
lor de reprezentare Congregaţia Generală a Ţării.
În 1291, ultimul reprezentant al dinastiei Arpadiene, Andrei al III-lea,
desființează autonomia Țării Făgărașului.In 1301 se termină dinastia Arpadiană, au
loc lupte pentru tron până în 1308 când vin la conducere Angevinii( de Anjou)
1317- Carol Robertă confirmă privilegiul acordat saşilor de Andrei al II-lea; Formele
de organizare administrativ-teritoriale ale saşilor şi secuilor= scaunele.(Orașe ca
Sibiu, Brașov, Sighișoara, Mediaș, Bistrița s-au dezvoltat ca autonomii urbane săsești,
cu instituții autonome proprii.Comitatul Sibiului, condus de un comite regal, a fost
compus din 7 scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu a purtat și denumirea de
Șapte Scaune )
1324- regele Carol Robert acordă scutiri fiscale nobilimii.

1365,1366- regele Ludovic I hotărăşte ca statutul de nobil să-l primească

numai catolicii(diplome antiromânești).Stapânirea pamantului se facea numai pe
baza unui act scris de rege , fiind exclusi din randul feudalilor cnezii romani care se
bazau pe ius valahicum.
O parte din elitele românesti trec la catolicism, dar cei care raman ortodocsi isi
continua activitatea in cadrul autonomiilor locale, unde invoca vechile libertati
romanesti si actioneaza contra abuzurilor autorităților.Faptul ca se păstrează aceste
adunari cneziale arata ca feudalismul promovat de maghiari s-a întâlnit aici cu un
feudalism autohton, cu ierarhii si structuri sociale care se pastreaza in pofida
ungurilor.
1437- răscoala de la Bobâlna în urma căreia se formează o înțelegere a secuilor,
sașilor și ungurilor, numită Unio Trium Nationum, prin care cele 3 deveneau
națiunile privilegiate ale Transilvaniei, românii fiind considerați tolerați.

In Dobrogea
- va fi întemeiată ca stat în sec XIV pe măsura slăbirii autorității Imp. Bizantin și a
Țaratului Bulgar.
Bizantinii, sub conducerea lui Ioan Tzimiskes au ocupat teritoriul dintre Dunăre și
Mare. Pecenegii, uzii și cumanii au invadat timp de 3 secole acest teritoriu.
-în 943 într-o inscripţie la Mircea Vodă apare jupan Dimitrie, probabil conducător
al unei formaţiuni politice locale.Tot în sec X este menționat jupan Gheorghe, într-o
inscripție din complexul Basarabi-Murfatlar. Nu știm sigur dacă erau români.
Spațiul dobrogean va intra în zona themei bizantine Paristrion(sau
Paradunavon),realizată de Tzimiskes, între 971- 1204
Primele formaţiuni politice atestate la sfârşitul sec. XI de către autoarea Ana
Comnena (în contextul apariției unor noi valuri de migratori, ca pecenegii, uzii și
cumanii)în “Alexiada” şi erau conduse de :
→Tatos în Sudul Dobrogei cu reşedinţa la Dristor;
→Sestlav în Nord-Vest cu reşedinţa la Vicina.
→Satza în Nord-Est cu reşedinţa la Preslav.(toți 3 probabil pecenegi)
1018- anihilarea primului Țarat Bulgar de către Vasile al II-lea Macedoneanul.
In sec XI în Dobrogea pătrund migratorii pecenegi.
Din 1285 organizată o arhiepiscopie, apoi o mitropolie la Vicina
În sec XIII teritoriul danubiano- pontic a trecut în stăpânirea vremelnică a Asăneștilor
și apoi a conducătorilor celui de al doilea Țarat Bulgar.
In timpul imparatului bizantin Constantin al VIII lea Paleologul (1259- 1282) se pare
ca au loc colonizari de turci selgiucizi in Dobrogea
- 1225- se va atesta aici Ţara Cărvunei,cu centrul la Caliacra, pe litoralul pontic.In
1335 era condusă de Balica, puternic din punct de vedere militar, lucru dovedit de
participarea sa în războiul civil din Bizanţ.

Din 1347 probabil devine voievod Dobrotiţă , recunoscut ca strateg, apoi ca

despot de bizantini a luat sub stăpânirea sa toată Dobrogea.Fiul său Ioancu(moare în
confruntarea cu turcii) sau Ivanco bate monedă proprie și este ameninţat de
apropierea otomanilor.

In 1388-1389 Mircea cel Bătrân alipeşte Dobrogea Ţării Româneşti.

Statul Asăneştilor- înrăutăţirea situaţiei vlahilor balcanici în secolul al XII-lea

datorită crizei Imperiului Bizantin.
 Este primul stat creat de romanitatea răsăriteană aparține vlahilor balcanici . În
sec XII ei își văd amenințate privilegiile de dinastia bizantină Anghelos.

1185- vlahii crescători de oi şi vite refuză plata noilor taxe şi impozite, declanşând
răscola.Conducători ai vlahilor şi bulgarilor au fost fraţii români Asan şi Petru.Sunt
ajutaţi de românii Nord-Dunăreni,și de cumani, îi înving pe bizantini şi formează un
stat independent de la Dunăre la Balcani.

Niketas Choniates Despre Răscoala Asăneștilor din 1185 afirmă La început vlahii se
codeau și fugeau de răscoala la care erau împinși de Petru și Asan...

Alţi conducători ai statului Asăneştilor: Ioniţă cel Frumos( Kaloian)(1197-

1207); la 8 nov 1204 este recunoscut ţar(împărat)în schimbul acceptării catolicismului
de către papa Inocențiu al III-lea. In timpul său este recunoscut statul .
Ioan Asan al II-lea(1218-1241)- statul ajunge la culmea puterii, dar bulgarii
devin majoritari numeric în stat.Sunt rupte legăturile cu Roma, se revine la
confesiunea răsăriteană.
Între 1202- 1204 se desfășoară Cruciada a IV-a , care a dus la invadarea Imperiului
Bizantin și a Constantinopolului.

Ţara Românească- (teritoriul de la Sud de Carpați, Muntenia sau Valahia)

- voievodatul din Nordul Olteniei condus de Litovoi nu mai recunoaşte suzeranitatea

maghiara, refuzând plata tributului; poate în 1277-1279 intră în luptă cu regele
maghiar Ladislau al IV-lea şi moare;fratele său Bărbat este luat prizonier și se
răscumpără contra unei mari sume de bani, lucru care ne demonstrează capacitatea
financiară a voievodatului.

-prin 1290 cronicile vorbesc despre descălecatul lui Negru Vodă din Făgăraş la
Câmpulung şi la Argeş;Cauza ar putea fi desființarea autonomiei Țării Făgărașului de
către ultimul Arpadian,Andrei al III- lea , care i-a determinat pe unii fruntași ai
românilor să treacă la Sud de Carpați.Orașul Câmpulung devine prima capitală a Țării
Românești și necropolă domnească.

Din stânga Oltului pleacă procesul de unificare a formațiunilor politice de la Sud de

Carpați.

În jurul anului 1300 are loc unirea teritoriilor oltene ale lui Litovoi cu cele ale
voievodatului argeșean al lui Seneslau, sub domnia lui Basarab.Afirmarea
independenței față de regatul maghiar se făcea în contextul colaborării românilor cu
tătarii , bulgarii și sârbii.

-Basarab I(?1310-1352)a unit în jurul Argeşului cnezate şi voievodate, şi a eliberat

teritoriile româneşti aflate sub influenţa Hanatului Hoardei de Aur.Numele lui
Basarab , de origine cumană, este consemnat în documente din Țara Hațegului..

In 1317 regele Carol Robert de Anjou(1308- 1342) îl recunoaşte pe Basarab

ca voievod.În 1324 Basarab se recunoștea vasal al regelui maghiar Carol Robert de
Anjou care îi recunoștea domnia asupra unei țări sud- carpatice unificate (Terra
Transalpina)fiind numit într-un document voievodul nostru transalpin. La scurt timp
intră în conflict cu maghiarii pentru stăpânirea Banatului de Severin, regele
considerând că Basarab nu și- a îndeplinit obligațiile vasalice.

Pentru a evita războiul , Basarab se oferă să restituie Banatul Severinului și să

plătească regelui 7000 de mărci de argint, echivalentul a 74 de kg de aur, lucru care
demonstrează forța economică a voievodatului muntean.Carol Robert refuză oferta. In
sept 1330 regele ocupă cetatea Severin.

Inițial ungurii par victorioși, dar într-o trecătoare, la Posada(nume dat de

Nicolae Iorga) are loc lupta între 9-12 nov 1330.(episod relatat de Cronica Pictată de
la Viena)unde ungurii sunt grav învinși, consfințind independența noului stat. Basarab
stăpânea Oltenia, Muntenia, Banatul de Severin, Basarabia(în urma cuceririi Sudului
Moldovei)Prima cetate de scaun a Țării Românești a fost așezată de Basarab la
Câmpulung.Prin 1340 Basarab il asocia la domnie pe fiul sau Nicolae Alexandru.

Șerban Papacostea în Geneza statului în Evul Mediu românesc afirmă că

întemeierea statelor române în secolul XIV este rezultatul - agregării formațiunilor
politice, creării instituțiilor supreme, emancipării teritoriilor de sub dominație
străină

-după Basarab , Nicolae Alexandru(1352- 1364)îşi afirmă independenţa faţă de

regele maghiar Ludovic I(1342- 1382) ; Nicolae Alexandru și Ludovic de Anjou vor
relua raporturile în contextul necesității luptei comune împotriva tătarilor.

La Curtea de Argeş în 1359 este aşezată cu aprobarea Patriarhului prima

Mitropolie Ortodoxă(a Ungrovlahiei), primul mitropolit fiind Iachint.Mitropolitul
Țării Românești era exarh al plaiurilor, adică reprezentant al Patriarhiei în ținuturile
locuite de ortodocși aflate sub stăpânirea Regatului Maghiar.În 1359 Alexandru își ia
titlul de sine stăpânitor(samodîrjeț- autocrat). De inspirație bizantină, domnia
autocrată se afirmă ca domnie de drept divin.

-Vladislav Vlaicu(1364- 1377).In 1368 intră în conflict cu maghiarii care doreau să-şi
reia stăpânirea asupra Ţării Româneşti şi reuşeşte să menţină independenţa ţării. Se
pare că în timpul său are loc în 1369 primul conflict româno-otoman.In 1370 apare a
doua mitropolie la Severin cu mitropolitul Nicodim.Bate monedă: ducaţii de
argint.Potrivi unor păreri , Vladislav Vlaicu recunoaște din nou suzeranitatea
maghiară și primește ca feude Severinul și Făgărașul.

Moldova- în sec. XII-XIII la Bâtca Doamnei probabil şi-a avut reşedinţa un cneaz.

1241- are loc marea invazie tătaro-mongolă, ultima migrație. Tătarii își formează
un stat la gurile Dunării numit Hanatul Hoardei de Aur, căruia teritoriul de la Est de
Carpați îi plătea tribut. Pe aici trecea importantul drum comercial care lega zone din
Europa Centrală (Polonia) cu Marea Neagră, fapt care a favorizat în mare măsură
unificarea economică a acestui spațiu.

La Sud de Carpați tătarii s-au confruntat cu Seneslau (numit și Mișelau). Marea

invazie a dezorganizat cnezatele și voievodatele românești, dar a slăbit și regatul
ungar, care își manifesta influența și asupra zonelor extracarpatice. Acum presiunea
maghiară scade și se crează condițiile afirmării politice la Sud și Est de Carpați.
 Presiunile triburilor turce nomade și tendințele agresive ale statelor vecine, în
principal ale cnezatelor rusești Halici și Kiev , Regatul Ungar și Hoarda de Aur la Est
de Carpați au determinat necesitatea structurării autonomiilor românești în vederea
apărării comunităților. La Nord de Moldova, în teritoriile revendicate de cnezatul
Halician, letopisețele rusești semnalează în secolul al XIII-lea pe cnezii bolohoveni.

După invazia din 1241- 1242 în teritoriile unde stăteau triburile turanice se
extinde stăpânirea mongolă. Pozițiile Hoardei de Aur în S- E Moldovei au fost
menținute până în jurul anului 1370.

- este atestată o Valahie în Nordul Moldovei în sec. al XIV-lea cu reşedinţa la Siret.

Într-un document al cancelariei papale din 1332 se vorbea despre puternicii acelor
locuri care confiscaseră bunurile episcopiei Cumaniei.

-sec. XIII-XIV comerţul susţinut de genovezi a dus la dezvoltarea oraşelor de pe

litoralul pontic nordic şi estic.Ungaria şi Polonia doresc să alunge tătarii din zonă
pentru a stăpâni rutele comerciale de la E Carpaţilor.

1345- 1346, 1354- regele Ludovic I reuşeşte să micşoreze influenţa tătarilor la E

Carpaţilor.; În 1347 se constituie o marcă de apărare în Nord-Vestul Moldovei
condusă de Dragoş, cu centrul la Baia, subordonată maghiarilor..Dragoș întemeiază o
Moldovă Mică sub suzeranitatea maghiarilor.În jurul Moldovei Mici se va constitui
statul.

-Pe fondul nemulțumirii românilor maramureșeni față de desființarea de către unguri a

autonomiei Maramureșului , cneazul Bogdan din Maramureş(cu reşedinţa la Cuhea)
trece probabil în 1359 în Moldova și are o tentativă eșuată în 1359 de a îndepărta
suzeranitatea maghiară..

Acesta îi alungă pe urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc,poate în 1363-1364(în

același timp în care aveau loc conflictele între Muntenia și Ungaria), preia
conducerea Moldovei(capitala la Baia) şi respinge încercările de aservire ale regelui
maghiar Ludovic, obținând independența în 1365, recunoscuta de Ludovic. .Aceste
lucruri ne sunt prezentate de Cronica domniei lui Ludovic, scrisă de Ioan de Târnave.

Până la sfârșitul sec XIV Moldova se va extinde către Sud, înglobând gurile Dunării.
Laţcu(1365-1375)In 1370 intră în legătură cu papalitatea , care îi recunoaște titlul de
duce al Moldovei și este constituită o episcopie catolică la Siret

Petru Muşat(1375- 1391);In 1387 prestează primul jurământ omagial regelui polonez
Wladyslav I Jagello.In 1388 ii acorda acestuia un imprumut de 4000 de ruble de
argint, urmand a ocupa orasul Halici si tinutul vecin al Pocutiei, in caz de neplata a
imprumutului.

Bate monedă proprie, groşii.El ar fi organizat cancelaria domnească. Aproape

de Suceava, unde mută el noua capitală din 1388 de la Siret, construieşte o catedrală
ortodoxă. Infiinţează Mitropolia Ortodoxă, dar primul ierarh nu e recunoscut de
Patriarh.(e recunoscută abia în 1401 în timpul lui Alexandru cel Bun)

Roman I(1391-1394) - realizează unificarea teritorială a statului și înglobează gurile

Dunării .El instituie domnia autocrată în 1393 .In timpul lui Moldova devine stat
riveran Marii Negre, el numindu-se domn de la munte până la mare

Statul şi instituţiile sale în epoca medievală

Transilvania, Ţara Românească si Moldova se constituie in voievodate;

T.R. si Moldova:instituţia principală= Domnia ;Regimul politic a evoluat către
realizarea monarhiei feudale, dar cu trăsături specifice societății românești.
In Tara Românească s-a afirmat ferm , mai ales dupa instituirea Mitropoliei,
o stăpânire de sine statatoare, cu afirmarea fermă a autocratiei de esenta divină,
apropiata de monarhia imperiala bizantina.
In Moldova, aflata in relatii apropiate cu regatul polonez, s-au preluat
caracteristici ale monarhiei de stari, mai dependentă de elitele politice boieresti.
În primele secole de după întemeiere, veniturile domniei proveneau mai ales din
beneficiile aduse de drumurile comerciale care străbăteau spațiul românesc.
Semnificativă pentru autoritatea domnului valah este opera politica a lui
Mircea cel Batran, reprezentat in fresca de la Cozia, ctitoria sa, cu insemnele
imperiale.
 Organizarea instituțională și mai ales ceremonialul de la curte erau de inspirație
bizantină.Însemnele domniei erau coroana, buzduganul și sceptrul.
Domnul –(de la dominus- stăpân) are întinse atribuţii şi pe plan intern, şi pe plan
extern; calitatea de mare voievod- comandat suprem al armatei, este “domn si singur
stăpânitor”(şef al unui stat independent si suveran),stăpânul întregii țări(dominium
eminens) conduce administraţia statului, reprezintă suprema instanţă judecatorească,
bate monedă, aprobă exercitarea sau schimbarea de proprietate prin emiterea de
hrisoave de catre cancelaria domnească (teoretic este stăpânul întregului pământ,are
drept de preemțiune asupra întregului fond funciar, el personal având întinse
domenii), instituie sistemul de impozite , iniţiază politica externă a statului şi
semneaza tratate; puterea sa este îngrădită doar de marea boierime;Particula Io – de
la Ioannes însemna cel ales de Dumnezeu, arătând acceptarea divină.Dobândeau
această calitate în urma ungerii cu mir și a încoronării, care le acorda harul divin.El
poate retrage proprietățile boierilor care unelteau sau trădau- caz de hiclenie, dar îi
poate și condamna la moarte.

Pe măsura accentuării autorității otomane , autoritatea domnească începe să se

restrângă iar boierii își manifestă autoritatea asupra domnului.
La conducerea ţării conducerea s-a făcut pe cale : ereditară(Basarabii în Ţara
Românească şi Muşatinii în Moldova) dar şi pe cale electivă, prin alegerea domnului
de către marea boierime din membrii familiei domnitoare. Putea fi ales oricare din
descendenții familiei domnitoare, chiar dacă nu era rodul unei căsătorii legitime.Era
de ajuns să fie os de domn.
Lucian Boia în România- țară de frontieră a Europei afirmă s-a adăugat, ca un
handicap suplimentar, și sistemul nefericit al succesiunii la tron ...era amestecat,
ereditar- electiv
In titulatura sa , domnul îşi arată binecuvântarea dată de divinitate prin
asumarea particulei “Io”(Ioannes- cel ales de Dumnezeu); de ex: Io, Mircea
Voievod.....Este uns şi încoronat domn de către mitropolitul ţării

După cucerirea otomană : domnul era numit direct de către Poartă, fără să mai fie
consultată boierimea,mai ales din sec XVII;
Din a doua jumătatea a sec XVI domnia nu mai este considerată atribut exclusiv al
voinței divine, ci depinde de voința unui stăpân lumesc, care era sultanul.
 În sec XVII evoluează spre monarhia feudală reprezentată de Matei Basarab
și Vasile Lupu(1634- 1653).domnul era considerat înalt dregător(funcţionar al Porţii),
având grad în administraţia Imperiului Otoman;
Vlad Georgescu în Istoria românilor afirmă : din punct de vedere al formei de
guvernământ , Principatele se încadrează încă de la întemeiere în categoria
domniilor absolute , forma monarhică mereu afirmată de domnitori, de la Basarab I
la Brâncoveanu și Cantemir
Din sec XVIII dispare și domnia pământeană, apar domnii din Fanar.Domnii
fanarioți sunt integrați în ierarhia administrativă otomană, domnia într-o țară
românească urmând funcției de mare dragoman al Porții (interpret- traducător al
limbilor străine). Domnii Principatelor erau asimilați unui pașă cu 2 tuiuri(cozi de cal,
1, 2 sau 3, care marcau rangul generalilor- pașale turci), responsabili numai în fața
sultanului.
Principala funcție a statului devine cea fiscală . Crește foarte mult
fiscalitatea, mai ales că comerțul internațional nu mai aducea beneficiile anterioare,
Marea Neagră devenind lac turcesc..
Fiind nevoie de bani, s-a generalizat sistemul venalității , prin care se vindeau,
uneori la licitație, dregătoriile.
În secolele XVIII- XIX este reorganizată Academia Domnească de la Sf. Sava, de
către
– 1707- Constantin Brâncoveanu
- 1776, Alexandru Ipsilanti
- 1814- 1817- Ion Caragea

Durata scurtă a domniilor , în medie de 2,5- 3 ani, cele 6 războaie în care au fost
implicate Principatele în timpul fanarioților, epidemiile de ciumă , fiscalitatea
excesivă, au făcut ca domniile fanariote să fie percepute negativ.
Alexandru Moruzi domnește în Moldova (1792-1793, 1802- 1806) și în Țara
Românească (1793-1796, 1799-1801)
Alexandru Șuțu (1818- 1821)domn al Țării Românești, ultimul fanariot.

-in Transilvania
 Voievodul Transilvaniei era vasal regelui Ungariei , fiind numit de acesta,și
cunoaște o evoluție instituțională de tip occidental.El are atribuții administrative,
judiciare, militare, este ajutat de o cancelarie proprie și secondat de un vicevoievod.
Conducerea Transilvaniei se baza pe colaborarea stărilor sau națiunilor
privilegiate, respectiv nobilimea- mai ales maghiară, patriciatul săsesc și fruntașii
secuilor.
Creste autonomia faţă de coroana maghiară; Roland Borşa(1282, 1284- 1285,
1288-1293) si Ladislau Kan(1294/1295- 1315) actioneaza ca adevaraţi suverani ,
complet desprinşi de regatul ungar.Primul, în numele unui Regnum Transilvanum,
autonom față de Regatul Maghiar, convoacă la Deva în 1288 prima Adunare
Obștească (Congregația Generală- atribiții judiciare)la care participă nobilii din cele 7
comitate, clerul superior, orășenii și reprezentanții țărănimii libere. Ultima participare
a elitei politice a românilor la o congregație a stărilor transilvane este amintită în
1355.
În secolele XIV- XV, țările din zonele marginale ale Transilvaniei au dispărut,
fiind organizate sub forma unor districte românești conduse de demnitari numiți de
Coroana maghiară
- instituţia voievodatului, care se păstrează până în sec. al XVI-lea arată autonomia
faţă de Coroana ungară

1526- Ungaria este învinsă de turci în bătălia de la Mohacs, centrul Ungariei

devenind paşalâc cu centrul la Buda; Transilvania îşi schimbă statutul politico-juridic,
devenind din 1541 principat autonom aflat sub suzeranitate otomană.
În 1552 Banatul e transformat în pașalâc. Până la acest moment, el împreuna
cu comitatele din Partium au constituit principatul autonom al Transilvaniei sub
suzeranitatea otomană.Autonomia principatului s-a manifestat în dreptul Dietei de a-l
alege pe principe care era apoi confirmat și învestit cu semnele puterii de Poartă.
Din sec. XVI Dieta Transilvaniei era o continuare a congregațiilor celor 3
națiuni privilegiate și se întrunea anual, sau chiar de mai multe ori într-un an.
Sub otomani, Transilvania este condusă de un principe ales de
Dietă(instituţie legislativă pentru Transilvania între sec. XVI-XIX)și confirmat de
sultan; are atribuţii largi pe plan intern. Dreptul de a alege principele , pe care sultanul
îl acorda Dietei , a fost legiferat de Dieta întrunită la Cluj în 1543.
În 1599 Mihai Viteazul a intrat în Transilvania și a fost recunoscut de Dietă ca
locțiitor al împăratului.
Din sec. al XVII-lea- domnii şi principii sunt fie aleşi de Stările Privilegiate, fie
numiţi direct de Poartă şi confirmaţi de sultan
La începutul sec. XVII principele Gabriel Bethlen a inaugurat politica de
concolidare a absolutismului princiar pentru a consolida statutul autonom al
principatului în fața tendințelor expansioniste ale Habsburgilor.

Regimul Habsburgic este introdus în Transilvania la sf sec XVII ca urmare a

extinderii teritoriale a Habsburgilor in S-E Europei. Noul statut politic, de principat a
fost definit prin Diploma Leopoldină din 4 dec 1691..Titlul de principe revine
împăratului, Transilvania păstrându-și vechea organizare internă.
Conducerea propriu- zisă nu mai era asigurată de Dietă, ci de un
guberniu(instituție administrativă creată în 1693) condus de un guvernator militar.
Cancelaria aulică de la Viena coordona conducerea principatului. Turcii confirma prin
pacea de la Karlowitz în 1699 pierderea Transilvaniei
1691- prin Diploma Leopoldină Transilvania este organizată ca principat în Imperiul
Habsburgic.

Din punct de vedere religios apare și un element nou, Unirea cu Roma, acceptată
de o parte a românilor în schimbul promisiunii că vor primi drepturi egale cu ale
celorlalte națiuni.
Diploma Leopoldină din 1701 îi număra pe uniți printre privilegiați , dar în
realitate promisiunile nu au fost respectate.

Din a doua jumătate a sec al XVIII-lea va fi numit Mare Principat , împăratul

Habsburg având titulatura de principe, fiind reprezentat de guvernator.
Instituțiile principatului erau – Guberniul(guvern provincial format din 12
consilieri),Armata, Tezauriatul, care aplică politica economică a imperiului,
subordonate Vienei prin cancelaria Aulică.
Sfatul domnesc si principalii dregători

-instituţie centrală
- este de inspiraţie bizantino-slavă

-politica internă si externă a statului este elaborată de voievod şi Sfat, iniţial format
din mari boieri,apoi din boieri cu dregătorii.

După menţionarea în documentele Ţării Româneşti acestea sunt:

vornic-şeful Curţii Domneşti(1387)

stolnic-avea grija mesei domnului(1392),

vistier-avea grijă de visteria ţării(1389-1400),

logofăt-şeful Cancelariei Statului(1391),

paharnic(1392) ,

spătarul-purtătorul de spadă(1415).- comandant militar, numit hatman în Moldova

postelnic- (marele portar sau marele ușar)- activități diplomatice, primea soli străini ,
realiza ceremonialul primirii lor

Banul, mai intai de Severin, apoi al întregii Oltenii, ocupa la sfârsitul secolului XV
prima pozitie in sfat imediat dupa domn,echivalentul său era portarul din Moldova).

Atribuţiile Sfatului:- organ consultativ, are atribuţii juridice;

-îl asistă pe domn la scaunul de judecată;

- aprobă actele importante ale domnului;

- de la sfârşitul sec. XVI Sfatul ia numele de divan

Pentru Transilvania- la sf. sec. XVII- Cancelaria aulică a Transilvaniei, cuprinzând

un cancelar aulic şi şase consilieri are funcţie de guvern
Adunarea ţării si Adunările obşteşti
-împreună cu Domnia şi Sfatul au functionat si Adunările stărilor privilegiate
(nobilimea, clerul, oraşenii, uneori şi ţăranii liberi)

- nu are caracter permanent, este convocată doar când se alege domnul sau apar
probleme de politică externă. Au avut uneori rolul de a sancționa alegerea unui domn
sau de reorgaizarea generală a societății(ca în reformele lui Constantin Mavrocordat).

Adunarea stărilor și-a definit atribuțiile mai ales în timpul lui Matei Basarab
când au apărut conturate deosebirile între Sfat- Sfatul sau Divanul Domnesc a marilor
boieri , Soborul- fețele bisericești și Adunarea a toată țara care cuprindea
reprezentanții tuturor categoriilor sociale îndreptățite să participe.Ultima alegere a
unui domn de către Adunarea Țării a avut loc în 1730 iar ultima reunire dedicată
desființării șerbiei în 1749. Sub o formă modernizată instituția va renaște între 1831
și 1848 sub numele de Adunarea Obștească.

-in Ţ.R. si Moldova Adunarea Ţării convocată periodic din sec. XV- alege domni,
aproba politica fiscală, aprobă tratatele semnate de domn.E alcătuită din reprezentanți
ai clerului, boierimii, orașenilor și țăranilor liberi

-in Transilvania Adunarea generală a nobililor avea mai ales atributii judecătoresti;
iniţial cuprindea şi reprezentanţi ai românilor( 1291,1355);Este o instituție cu caracter
reprezentativ alcătuită cu timpul numai din stările privilegiate.

1366-diplome regale ale regelui maghiar Ludovic I , prin care calitatea de nobil
era condiţionată de apartenenţa la catolicism; drept urmare nobilii si cnezii români
sunt eliminati din viata politica.După răscoala de la Bobâlna,1437,când se formeaza
Unio Trium Nationum (prin care naţiunile privilegiate ale Transilvaniei, maghiarii,
saşii şi secuii, îşi recunoşteau doar lor drepturi, nu şî românilor) apar Congregatiile
generale ale nobilimii din care românii sunt excluşi si Congregaţiile sau Adunările
scaunelor săseşti şi secuieşti.

Organizarea administrativ-teritorială
Tara Românească: judeţe: Jaleş(1385), Vâlcea(1392)
Moldova: ţinuturi;primul ţinut atestat- al Neamţului în 1402.
-judeţele si ţinuturile conduse de judeţi,pârcălabi şi vornici, cu funcţii judecătoresti,
administrative si fiscale;
Transilvania: districtele,scaunele si comitatele.Districtele româneşti dezvoltate din
vechile cnezate sunt atestate in Ţara Maramureşului (sec.XIII), Fagaraş(1222);aveau
in frunte voievozi, cnezi sau juzi;ele sunt teritorii autonome locuite de români.
Comitatea atestate – 1111 Bihor
- 1164 Crasna și Dăbâca
-1175 Cluj, Alba, Timiș
-Sec XIII- Arad, Zarand, Târnava

-in sec. XIII-XIV se formează scaunele săseşti si secuieşti;organizarea saşilor

cuprindea si două districte, al Braşovului si al Bistriţei, iar acestea împreună cu cele 7
scaune locuite de sași vor evolua evolua treptat spre “Universitatea sașilor”, o
adunare teritorială si politică.

-comitatele,mai intâi regale, apoi nobiliare cuprind de obicei teritoriul din jurul unei
cetăţi, cele mai vechi datand din sec.XII si marcând efortul maghiarilor de a supune
Transilvania propriei lor organizări statale.Comitatul va coexista mult timp cu
districtul românesc.
-in orasele transilvănene Sfatul orăşenesc era ales din locuitorii aşezării şi compus din
12 juraţi,iar conducatorul sau- judele, îl reprezenta pe rege.
-in Ţ.R. si Moldova judeţul, respectiv şoltuzul ajutat de 12 pârgari,se afla sub
controlul domnului

Armata

« oastea cea mică »- are caracter permanent, este formată doar din membrii claselor
privilegiate;
« oastea cea mare »-cuprinde întreaga populaţie aptă să lupte, este convocată doar în
caz de primejdie; după trecerea sub suzeranitatea otomană nu mai este convocată

Biserica

În a doua jum a sec XIII apare un arhiepiscopat bine organizat la Vicina care se
va transforma într-o mitropolie.
- majoritatea populaţiei este de religie ortodoxă în Ţara Rom şi Moldova
-este preluat modelul bizantin
Ierarhia bisericească:
-în Ţara Românească: mitropolia apare în timpul lui Nicolae Alexandru în 1359;
Are sediul la Curtea de Argeş;
Este recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol;
Patriarhul dă mitropolitului Ţării României titlul de “exarh al plaiurilor”, arătând că
mitropolitul avea autoritate spirituală şi aupra ortodocşilor transilvăneni
-în Moldova, mitropolia apare din iniţiativa lui Petru Muşat, având sediul la Suceava
Este recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol abia în timpul lui Alexandru
cel Bun(1400-1432)
In Transilvania, populaţia majoritară sunt românii, de religie ortodoxă
Prin mijloacele de integrare a Transilvaniei în structurile ungare, ungurii au încercat şi
convertirea românilor la religia catolică:

în 1365-1366 regele maghiar Ludovic cel Mare , prin Diplomele Regale,

condiţionează calitatea de nobil la apartenenţa la catolicism, excluzând astfel românii
de la conducere. Unii nobili români s-au maghiarizat, alţii şi-au pierdut pământurile
Biserica ortodoxă transilvăneană a fost susţinută de domnii Moldovei şi Ţării
Româneşti, care au acordat danii şi au fost ctitori de biserici în Transilvania;
Rolul bisericii: - cultural (şcoli şi tipografii pe langă biserici şi mănăstiri)
- este element de unitate pentru românii din cele 3 ţări
româneşti;
- păstrează credinţa ortodoxă în faţa încercărilor de introducere
a catolicismului şi în faţa religiei islamice;
 - mitropolitul este şeful Bisericii ortodoxe, având rol şi de a
confirma episcopii, de a încorona şi unge cu mir domnitorul,
de a participa la alegerea domnului
Domnia şi Biserica sunt instituţii centrale în Evul Mediu românesc, colaborând de-a
lungul acestuia