Cronicarul bizatin Kekaumenos: Poporul blachilor [românilor] (...

) locuia mai întâi lângă

Dunăre și Saos, râu pe care acum îl numim Sava, unde locuiesc mai de curând sârbii, în locurile
întărite natural și greu accesibile.

Tratatul geografului Gardizi, intitulat Podoaba istoriilor: vorbește despre români așezându-i
între slavi ( bulgari) , ruși și unguri, într-un spațiu cuprins între Dunăre și un munte mare, probabil
Munții Carpați.

Antonio Bonfini spunea că românii locuiesc acum pe pământurile geților și dacilor, deoarece
sunt urmașii coloniștilor romani, așa cum o dovedește asemănarea limbii lor cu cea a latinilor.

Primul umanist italian care afirmă originea romană a poporului român este Poggio Bracciolini. El
afirmă continuitatea elementului roman în Țările Române, locuite de o populație romană de la
Traian încoace și care nu și-a pierdut uzul limbii latine, transformată în limbă română.
Argumentează latinitatea limbii române cu probe culese din spațiul românesc de la cunoscători ai
limbii latine.

Flavio Biondo, contemporan cu Poggio Bracciolini, afirma despre românii cu care se

întâlnise la Roma că „invocau cu mândrie originea lor romană.

Filippo Buonaccorsi, consilier la curtea iagellonă, a călătorit în Moldova, unde, cunoscându-i

pe localnici, află despre „descendența românilor din coloniști romani”.

Enea Silvio Piccolomini este umanistul italian care a contribuit cel mai mult la răspândirea
teoriei despre originea romană a poporului român. El și-a cules informațiile de la misionarii
dominicani și franciscani. A influențat ca nici un alt istoric, opiniile despre originile romane ale
poporului român.

Martin Opitz a găsit o confirmare a originii romane a poporului român în limba română,
considerată cea mai apropiată de latină dintre limbile romanice și îm obiceiurile populare
românești.

Cărturarul sas David Herman afirmă autohtonia românilor, arătând că atât cei de dincolo de
Carpați, cât și cei din Transilvania, își trag originea și numele, ba chiar și limba română din
coloniștii aduși de Traian.

Benkö Iozsef, în cartea Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus , arăta că la

abandonarea provinciei traiane „mulți romani împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc.”

Învățatul sas Michael Lebrecht scria chiar în timpul răscoalei lui Horea că românii, ca urmași ai
romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”.

Istoricul englez E. Gibbon, autor al unei celebre istorii a Imperiului Roman, arăta că în Dacia,
după retragerea aureliană, a rămas „o parte însemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau
de migrare decât de stăpânitorul got”. De la acești locuitori vor deprinde migratorii „agricultura și
plăcerile lumii civilizate.”

Contele Teleki, președinte al Cancelariei Aulice Transilvane, recunoștea că românii sunt

locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei.
Istoricul Huszti Andras afirma : „Nicio națiune nu are limba atât de apropiată de acea veche
romană ca națiunea valahilor, ceea ce este un semn sigur și care nu poate înșela că ei sunt în
Transilvania urmașii vechilor colonii romane.”

Marele slavist Paul Ioseph Schafarik susținea că „valahii de la nord și de la sud de fluviu au toți
aceeași origine” evoluând din „amestecul tracilor și geto-dacilor cu romanii”.

„teoria imigraționistă” a lui Franz Sulzer, potrivit căreia românii nu se trag din coloniștii romani din Dacia,
aceasta fiind părăsită de toată populația odată cu retragerea romană. Prin urmare, românii s-au născut ca
popor la sud de Dunăre, într-un spațiu neprecizat, undeva între bulgari și albanezi, de la care au preluat
influențe în limbă, precum și credința ortodoxă. De aici, ei au emigrat către mijlocul secolului al XIII-lea în
nordul Dunării și Transilvania, unde îi vor găsi stabiliți pe unguri și sași. Pag 6 Corint Magda Stan

Teoria imigraționistã, care îi prezenta pe români ca fiind un popor format la sud de Dunãre, de unde ar fi
imigrat la nord de fluviu abia prin secolul al XIII-lea, a fost susținutã, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea,
de Fr.J. Sulzer și de I.C. Eder. Pag 11 Niculescu

Sulzer susține că românii nu au origine romanică și că s-au format ca popor în Peninsula Balcanică ,
undeva în Moesia sau Tracia. Aici au îmbrățișat creștinismul și în secolul XIII ar fi imigrat la nord de
Dunăre, după venirea ungurilor. Pag 15 Preuniversitaria.

Sulzer, ofițer de justiție în armata austriacă, susținea într-o lucrare că românii nu se trăgeau din coloniști
romani și că poporul român s-ar fi format în sudul Dunării, de unde ar fi imigrat în secolul al XII . Pag 19
Felicia