1)Originea poporului roman.

Teoria continuitatii,argumente pro si

contra

După ce romanii au cucerit Dacia în 105–106, a început un „proces de

romanizare” a populațiilor locale, dacii adoptând treptat limba și obiceiurile
latine. Aceasta este teoria clasică a continuității daco-române,acceptată de
majoritatea istoricilor români.

Argumente pentru:
• colonizarea intensivă a Daciei.
• coloniștii proveneau din diferite provincii ale Imperiului Roman („ex
toto urbe Romano”), limba comună fiindu-le tuturor coloniștilor
latina. În acest mediu multietnic, latina fiind singura limbă de
comunicare, ar fi obținut poziția dominantă.
Argumente împotrivă:
• timpul scurt de ocupație în Dacia nord-dunăreană: 165 de ani.
• romanii au administrat efectiv doar o mică parte a Daciei (o parte din
Transilvania, Banatul și Oltenia, dar mai ales Dobrogea).

2)Originea poporului roman.Teoria imigrationista,teoria admigratiei si

teoria originii romano-slave.

Teoria imigrationista

Argumentul disparitiei dacilor ca popor in urma razboaielor daco-romane a

fost formulat de Roesler si preluat in diferite forme de adversarii
continuitatii, dar si de unii invatati romani din trecut care doreau ca originea
poporului roman sa fie pur romana. Sustinerea acestei teze pleaca de la
afirmatiile lui Eutropius, autor despre care s-ar putea spune ca s-a bucurat
din partea istoricilor maghiari de o credibilitate care nu a mai fost acordata
nici unuia dintre istoriografii antici,dar o multitudine de dovezi contrazic
afirmatiile sale, sustinand continuitatea dacica. Acesta afirma in lucrarea
"Breviarum ab urbe condita" ca "Traianus, dupa cucerirea Daciei, a adus o
multime foarte mare de oameni din toate colturile lumii romane pentru
popularea oraselor[...], caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma
lungului razboi al lui Decebalus.Pornind de la ideile lui Eutropius, Roesler a
scris teoria imigrationista, fiind argumentata de urmatoarele:
• disparitia dacilor ca popor in urma razboaielor cu romanii;
• disparitia vechii toponimii dacice;
 • imposibilitatea romanizarii Daciei in cei 165 de ani de stapanire
romana;
• parasirea completa a Daciei in timpul lui Aurelianus;
• formarea poporului roman si a limbii romane la sud de Dunare;
• caracterul nomad al romanilor decurgand din ocupatia lor de
capetenie-pastoritul;
• inexistenta unor izvoare istorice care sa ateste prezenta romanilor la
nord de fluviu inainte de secolul al XII-lea, deci inaintea venirii
maghiarilor in Transilvania.

Dar, desigur, exista si contraargumente, iar cel care l-a contrazis pe

Roesler a fost A.D. Xenopol,care afirma:
• adapostirea populatiei daco-romane in munti dovedita de
terminologia "muntelui"de origine romaneasca;
• caracterul sedentar al romanilor dovedit de terminologia agricola
de origine latina;
• diferentele insemnate dintre limba romana si dialectele romanesti
vorbite la sud de Dunare;
• originea transilvana a limbii romane dovedita de elementele
maghiare comune tuturor graiurilor romanesti;
• mentionarea romanilor in izvoare istorice demne de crezare
• toponimia romaneasca de origine latina coexista cu cea de origine
maghiara si slava.

Teoria admigratiei

Dimitrie Onciul are un text („Scrieri istorice” 1885), care e conceput ca o

recenzie a cartii lui A.D Xenopol dar care a devenit o carte de sine
statatoare, in care isi prezinta si teoria sa care a fost numita ulterior
admigrare. Aceasta prezinta o solutie de compromis intre teza continuitatii si
imigratiei si anume intarirea nucleului daco-roman dupa teritoriul fostei
provincii romane prin migratii de mica amploare in anumite conditii istorice
a unor grupe de populatie romanica sud dunareana la nord de dunare, mai
ales in timpul navalililor slave si bulgare. D. Onciul a căutat să explice
soarta elementelor romanice în timpul năvălirii populaţiilor „barbare”, a
examinat atent legăturile românilor cu bulgarii de peste Dunăre şi cu ungurii
de peste Carpaţi, a redat, folosind cuceririle istoriografice din alte ţări, cadrul
politic internaţional în care s-au format statele româneşti, Ţara Românească
şi Moldova. Cu argumente puternice de ordin lingvistic, istoric şi toponimic,
el demonstreaza continuitatea populaţiei daco-romane la nordul Dunării
după retragerea aureliană, a admis - în opoziţie cu A.D. Xenopol - o
admigraţiune de populaţie din sudul Dunării după aşezarea slavilor şi a
bulgarilor în părţile de miazănoapte ale Peninsulei Balcanice în secolul al
VII-lea, până atunci locuite de populaţie romanică. Poporul român şi limba
română s-au format - de o parte şi de alta a Dunării, în strânsă unitate
teritorială. Marele fluviu n-a împiedicat ca limba română de pe ambele
maluri să se dezvolte esenţial în acelaşi fel, comunicaţia dintre ambele
maluri n-a încetat după trecerea la sud de Dunăre a legiunilor şi înaltei
administraţii romane. Perioada cuprinsă între cucerirea romană şi secolul al
VII-lea constituie prima fază în istoria poporului român; ea este perioada
formării în trăsăturile ei esenţiale a limbii române cu cele trei dialecte
principale, daco-român, macedo-român şi istro-român, separate prin invazia
slavă. Aceasta a determinat o parte a populaţiei romanice să se retragă spre
miazănoapte. Anumite fenomene lingvistice comune dialectelor daco- şi
macedo-român le explica D. Onciul printr-o admigraţiune de la sudul la
nordul Dunării. Admigraţiunea din dreapta Dunării nu a alterat caracterul de
continuitate a elementelor daco-romane din stânga fluviului. Populaţia
rămasă în Dacia după retragerea administraţiei romane a format elementul
fundamental din care s-a născut poporul român. Adaosul primit succesiv din
dreapta Dunării a contribuit la întărirea lui numerică. Întăriţi prin admigraţia
de la sudul Dunării, românii din Dacia au putut absorbi cu mai multă
uşurinţă elementul slav conlocuitor, de la care au rămas însă urme în limbă
şi în toponimie. D. Onciul considera că admigrarea din dreapta în stânga
Dunării va fi continuat întrucâtva şi în timpul suzeranităţii bulgare la nordul
Dunării, pe care el o susţinea argumentat, românii avându-şi propriile lor
formaţiuni social-politice, dependente de ţaratul bulgar.

Teoria originii romano-slave

Aici punctul de plecare devine Roma, ca inceputuri ce confereau noblete si

prestigiu. Sustinut mai ales de exponentii Scolii Ardelene, care nu accepta
decat pura obarsie romana, se invoca incompatibilitatea de civilizatie intre
daci si romani care nu ar fi permis contopirea. Ei insa nu pot da un raspuns
coerent ponderea dacilor.Petru Maior se straduia sa explice ca razboaiele
duse de romani impotriva dacilor au fost de exterminare. Prin romani,
romanii se puteau prezenta egali cu oricine din Occident. Acest curent a avut
momentul sau de glorie pana la publicarea dictionarului limbii romane a lui
Laurian, care a discreditat scoala latinista. Kogalniceanu a fost de asemenea
unul din cei mai severi critici ai abuzurilor latiniste..Odata cu Hasdeu care a
insistat asupra ponderii elementului slav se complica problema sintezei
romanilor. Hasdeu considera poporul roman pe deplin format atunci cand a
intrat in raport cu slavii. Cuvntele slave au patruns in limba romana se pare,
nu prin contact etnic ci pe cale politica, religioasa si culturala. Convieţuirea
îndelungată cu slavii şi legăturile cu statele slave, influenţate în organizarea
lor politico-administrativă de Imperiul bizantin, au făcut ca românii din
Dacia să adapteze realităţilor lor, pentru unele instituţii, nume slave. Este
cazul voievodatului şi cnezatului, instituţii cu numiri slave, născute însă în
procesul de dezvoltare al societăţii româneşti şi având trăsături originale,
specifice mediului românesc. Aceste instituţii, diferite prin conţinutul lor de
cele cu nume similar din lumea slavă, s-au păstrat la români, în cazul celor
din Transilvania, chiar şi sub stăpânirea maghiară. Junimistii au reabilitat
influenta slavilor ca replica la scoala latina si ca un exercitiu de depasire a
complexelor nationale. „Dictionarul etimologic” a lui Alexandru Cihac, un
apropiat al Junimii demonstreaza ca fondul lexical al limbii romane are 2/5
elemente slave si alte influente, 1/5 elemente turcesti si tot 1/5 elemente
latine si acest argument impreuna cu teoria circulatiei cuvintelor (Hasdeu) au
constituit tandemul de baza a teoriei slavone. Si Ioan Bogdan considera ca
slavii reprezinta un element constitutiv al sintezei romanesti. Iorga, Giurescu
si Panaitescu admit influenta majora a slavilor insa doar ca element care se
adauga substratului latin.

3)Cavalerii teutoni in Tara Barsei

Ordinul teutonic (în latină Ordo Teutonicus, acronim OT) este un ordin
religios german catolic format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în
Palestina. În timpul Evului Mediu, ei erau un ordin militar cruciat și purtau
veșminte albe cu o cruce neagră.Ordinul teutonic în Țara Bârsei apare in
1211 pentru a ajuta la apărarea contra invaziei cumane și pecenege și să
întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației
locale românești era ortodoxă. Așezarea lor a fost posibilă în urma diplomei
de donație a regelui Andrei al II-lea al Ungariei, emisă în același an. Ordinul
Cavalerilor Teutoni a construit în Țara Bârsei numeroase cetăți de lemn
fortificate (în cei 14 ani de ședere), cu sprijinul localnicilor.De asemenea, a
colonizat un număr însemnat de țărani și meșteșugari în principal germani,
care le asigurau hrana și produsele meșteșugărești necesare.Aceștia au fost
denumiți în timp sași și s-au așezat printre populația autohtonă,formată în
cea mai mare parte din români și mai apoi din slavi și probabil
pecenegi.După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor care
controlau zonele învecinate Transilvaniei, se pare că au primit terenuri
adiționale in zone pe care Ungaria nu le controla și chiar și un accept de a
construi castele de piatră.Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a
început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță.Către
1225,cavalerii teutoni au început să se desolidarizeze de regele maghiar,
punând teritoriul stăpânit de ei sub autoritatea Papei.Acest lucru a fost
favorizat și de legăturile Ordinului cu Papalitatea(era socotit egalul
Ordinului templierilor și Ordinului ospitalierilor) și în special de legăturile
marelui maestru al ordinului,Hermann von Salza,cu împăratul romano-
german Frederic al II-lea și cu Papa Honoriu al III-lea.Drept urmare, în
1225, regele a purtat o luptă hotărâtoare împotriva ordinului, învingându-l și
expulzându-l din Țara Bârsei

4)Structuri politice romanesti intre Dunare si Carpati in sec.XIII

Inspaimantat de marea invazie din 1241 si vrand sa previna o noua expeditie

a tatarilor,dar sa previna si atacuri ale cumanilor si bulgarilor,regele Bela IV
a luat o serie de masuri de aparare.Intre altele,s-a gandit sa instituie o paza
puternica si permanenta in regiunea de granita a Banatului de Severin.In
aceste conditii regele daruieste Cavalerilor Ioaniti printr-o diploma de
privilegii.Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247 oferă prețioase știri despre
structurile politice romanesti intre Dunare si Carpati.Totusi,trebuie precizat
ca inainte populatia ii asimilase pe slavi de la care au preluat denumirea
institutiilor(cneaz,voievod).Cert este ca aceste cnezate si voievodate au
reprezentat nucleele ce au stat la baza intemeierii,formarii Tarii
Romanesti.Diploma Cavalerilor Ioaniti aminteste cnezatele lui Ioan și Farcaș
si voievodatele lui Seneslau si Litovoi.
5)Structuri politice la est de Carpati inainte de intemeierea Moldovei.

Existenta unor stucturi politice romanesti la rasarit de Carpati este

confirmata de izvoarele narative ale vremii(‘Oguzname’,literatura
bizantina,cronici rusesti,documente din cancelaria germana si papala).
Aceste izvoare vorbesc despre locuitorii spatiului dintre Carpati si Nistru:
- volohi, in Cronica lui Nestor;
- walati (valahi), intr-o diploma papala din sec. al XIII-lea;
- ulakes, in Oguzname;
dar si despre tarile acestora:
- Ulakili (tara Vlahilor), in Oguzname;
- Tara Brodnicilor, in sudul Moldovei;
- Tara Berladnicilor, in centrul Moldovei;
- Tara Volohilor, in sudul Moldovei;
- Tara Bolohovenilor, in nordul Moldovei.
Marturiile izvoarelor scrise sunt completate de descoperirile arheologice
care constau in grupari de asezari ce au in centru o fortificatie, in care rezida
un conducator, cum sunt cele de la:
- Fundu Hertii;
- Ibanesti;
- Horodistea;
- Tudora;
- Dersca;
- Pocreaca – Satu-Nou, etc.
Denumirile stravechi de ‘tari’,‘codri’, ‘campuri’, ‘ocoale’, care s-au pastrat
pana azi in Moldova,din perioada de inceput a Evului Mediu.
- Tara Sipenitului;
- Codrii Cosminului;
- Codrii Orheiului;
- Codrii Lapusnei;
- Codrii Hertei;
- Campul lui Dragos, etc.

6)Etapele cuceririi Transilvaniei de catre unguri in sec.XIII

Ungurii reprezinta un popor de origine fino-ugrica,limba lor inrudindu-se cu

cea a finlandezilor.La final de sec.IX ungurii ajung in partea centrala a
Europei fiind organizati pentru expeditii de jaf dar si alungati de pecenegi.Se
stie ca ei proveneau din teritoriul aflat la granița dintre zonele împădurite ale
Munților Urali și stepa euroasiatică.Traseul lor a cuprins Rusia(knezatul
Kievului),Nordul Muntilor Carpati si au patruns in Campia Panonica,de-a
lungul Tisei,totul efectuandu-se sub ducele Arpad,fiul lui Álmos,liderul
triburilor maghiare.Mai tarziu,ofensiva lor condusa de Taksony si
Bulcsú(Vérbulcsú)a fost oprita la Lechfeld,lângă Augsburg,pe malurile
râului Lech(10 august 955) de regele Otto I(912-973)(936-973).
Despre venirea ungurilor in Panonia si etapele cuceririi Transilvaniei ne
vorbeste notarul anonim al regelui Béla al III-lea al Ungariei (1173-
1196),Anonymus in Gesta Hungarorum.Potrivit acestui izvor existau in
stanga Tisei o populatie amestecata romano-slava,care aveau o serie de
organizatii politice .Sunt amintite “ducatele” lui Menumorut(in tara
Crisurilor) ,Glad-de care se spune ca ar fi din Vidin(in Banat) si Gelu de care
se pomeneste ca este roman(bazinele Someșului Mic și Almașului,până la
Poarta Meseșului).Potrivit aceluiasi izvor,primul contact cu ungurii l-a avut
Menumorut.Arpad ii cere lui Menumorut sa i se supuna,Menumorut refuza
si va fi atacat de Zoltan,fiul lui Arpad.Inainte,Tuhutum trimisese o iscoada
ca sa cerceteze starea tarii si a armatei.Menumorut a fost invins in doua
etape,a capitulat si si-a casatorit fiica cu fiul lui Arpad.In sec.X,Tuhutum a
creat un stat mixt de unguri,romani si slavi ce in jurul anului 1000 au migrat
spre centru si au ales oras-resedinta Alba Iulia(Balgrad) Despre Glad se stie
ca ar fi fost din Vidin si in lupta cu ungurii este invins.se ascunde in Keve,la
hotarele bulgarilor si,in cele din urma se supune.Cat despre Gelu,acesta
domnea peste o tara a carei bunatate se dusese faima.Acest “dux blachorum”
se impotriveste dar este invins si ucis langa raul Copusului(Capusului).In
istoriografie mai apare Gyula,menționat de unguri ca voivod dux magnus et
potens in Transilvania,fiul lui Tuhutum.Acesta a fost atacat si invins de
Stefan I cel Sfant.Tot Stefan l-a invins pe Ahtum,a carei tara,fosta odinioara
a lui Glad,cuprindea partea dintre Mures si Crisuri.Transilvania va fi inclusa
in statul maghiar.In jurul anului 1150 Tarnavele sunt ocupate si se ajunge la
linia Oltului iar in jur de 1200 ungurii au ajuns la creasta Carpatilor.

7)Voievodatul Transilvaniei:statut politic si principalele

institutii:voievod,vicevoievod si congregatia nobiliara.

Dupa venirea ungurilor,Transilvania capata alt statut politic,de provincie

autonoma in Regatul Ungariei. Deși regii maghiari au reușit să anihileze
formațiunile politice prestatale din Transilvania totuși datorită luptelor
pentru tron, a anarhiei interne și a presiunilor venite din exterior nu au reu șit
să-și instaleze imediat stăpânirea în Transilvania-Abia în 1075 cancelaria
arpadiană emite un document referitor la cetatea Turda. După anul 1100,
maghiarii încercă să organizeze Transilvania după model apusean impunând
catolicismul printr-un „episcopus Ultratransilvaniae", amintit in 1111 sub
numele de Simion și încercând, prin intermediul lui Mercurius „princeps
Ultratransilvaniae", să înlocuiască în 1113 instituția voievodatului cu
principatul. Ambele măsuri, atât cea religioasă cât și cea politico-
administrativă, au avut de înfruntat opoziția populației locale. Deși nu au
renunțat la ideea de catolicizare, sprijiniți fiind puternic de către papalitate,
totuși au fost nevoiți să renunțe la ideea de principat. Acest lucru ni-l
demonstrează menționarea în 1176 a lui „Leustachius Voyevoda", voievodul
Transilvaniei, vasal al regelui Ungariei. Voievodul, ajutat de vicevoievod,
avea largi privilegii și o mare autonomie față de Coroana maghiară. Cu
scopul de a apăra granițele și de a stimula dezvoltarea economică, regalitatea
maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui și pe sași în regiunile de
graniță ale Transilvaniei. Aceștia se bucură de multiple drepturi și avantaje,
și sunt organizați în scaune.În secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei
profită de problemele din Ungaria pentru a încerca să se îndepărteze de
aceasta. Pentru aceasta, Roland Borșa (1282,1284-1285,1288-1293)
convoacă în 1288, prima Adunare obștească (Congregația generală),
numește comiți și acordă privilegii. Ladislau Kan (1294-1315), în schimb, a
fost un adevărat arbitru al situației din regat care, își constituie la Deva, o
adevărată curte, de unde își exercită atributele de șef al unui stat autonom și
încheie înțelegeri cu țări de sine stătătoare.Abia regii angevini sunt aceia
care readuc Transilvania la statutul de voievodat vasal regelui Ungariei.
Situația românilor din Transilvania s-a agravat în condițiile în care regii
maghiari încep politica de maghiarizare și catolicizare forțată.Apartenența la
o funcție a fost legată de apartenența la religia catolică.
Voievodul exercita atributii judecãtoresti si militare.El numea pe
vicevoievod, pe conducãtorii comitetelor,pe slujitorii sãi directi,convoca
adunarea nobililor (congregatia) si îi conducea lucrãrile.Avea drept de
jurisdictie supremã asupra Transilvaniei.Avea totusi competentã limitatã, de
autonomia comitatelor, a scaunelor secuiesti si sãsesti, de privilegiile
acordate bisericii catolice, precum si de atributiile superioare ale regelui
Ungariei. Era comandant al armatei din Transilvania.Se sprijinea pe un
aparat central,asemãnãtor celui din Tara Româneascã si Moldova.
Vicevoievodul avea rol consultativ,indeplinea functii publice sau la curtea
suveranului,conducea Transilvania in lipsa voievodului,avea atributii uneori
administrative,legislative,judecatoresti.
Congregatia nobililor era adunare reprezentativã pe stãri,convocatã periodic
de voievod. La lucrarile Congregatiei nobililor au participat si nobilii români
pâna în anul 1291, ocazie cu care acestia sunt mentionati pentru ultima data
în calitate de participanti la Congregatia nobililor – universis nobilibus
Saxonis, Siculis et Olachis.Dupã anul 1437, când s-a constituit unio trium
nationum,a fost interzisã în mod expres participarea românilor în viata
politicã,inclusiv în congregatia nobililor.

8)Secuii si sasii in Transilvania

In stransa legatura cu cucerirea Transilvaniei a fost aducerea sasilor si a

secuilor.Regii unguri vroiau sa aiba in noua tara puncte de sprijin,locuitor de
alt neam,care sa incadreze pe localnici si pe care sa se poate bizui.In acelasi
timp,doreau sa intemeieze centre mai mari,unde sa se poata dezvolta cu
trecerea timpului o viata oraseneasca de la care sa aiba venituri
corespunzatoare.De aceea ei apeleaza la sasi si secui.Despre sasi se crede ca
ar fi sosit prima oara in Transilvania pe vremea lui Geza II(1141-
1162),procesul de colonizare continuand si sub Bela III si Andrei II.Au
ocupat zona Tarnavelor,partile Sibiului,Tara Barsei,zona Rodnei si Bistritei.
Secuii,populatie rezultata din amestecul unor popoare de origine turcica au
fost asezati in partile Crisanei iar pe la mijlocul sec XII ii stramuta in zona
Tarnavelor ca apoi sa fie atestati in estul Transilvaniei.
Prima mentiune documentara a secuilor si sasilor a fost cu prilejul expeditiei
comitelui Ioachim din Sibiu contra rasculatilor din Vidin,oastea sa fiind
formata din sasi,secui,romani si pecenegi.

9)Premisele intemeierii Tarii Romanesti

Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247 oferă prețioase știri despre structurile
politice romanesti intre Dunare si Carpati.Totusi,trebuie precizat ca inainte
populatia ii asimilase pe slavi de la care au preluat denumirea
institutiilor(cneaz,voievod).Cert este ca aceste cnezate si voievodate au
reprezentat nucleele ce au stat la baza intemeierii,formarii Tarii
Romanesti.Diploma Cavalerilor Ioaniti aminteste cnezatele lui Ioan și Farcaș
si voievodatele lui Seneslau si Litovoi.Conjuctura a fost favorabila,un rol
hotarator avand Ungaria prin politica sa:
• aducerea Ordinului Cavalerilor Teutoni in Tara Barsei,ce se extind
peste Carpati
• expansiunea ungurilor in Severin,o parte din Oltenia avand stapani pe
Asanesti
• 1230-1247-evolutie a politicii externe spre Ungaria
Un alt punct important a fost invazia tatara,tatarii avand centre de putere pe
Volga(Batie Han) dar si in Nordul Dobrogei(Nogai).Disparitia banilor
maghiari de Severin in a doua jumatate a sec.XIII dovedeste ca tatarii au
stapanit provinciile de la sud de Carpati.
O premiza favorabila in constituirea Tarii Romanesti a fost moartea lui
Nogai precum si anarhia instaurata in Ungaria dupa moartea lui Bela IV ce
s-a accentuat in timpul lui László IV(Ladislau Cumanul 1272-1290).Pe
vremea regelui Ladislau Cumanul are loc o prima tentativa de intemeiere a
Tarii Romanesti.Litovoi profita de criza din Ungaria si se rascoala impotriva
ungurilor.Regele trimite o expeditie armata impotriva lui Litovoi in urma
careia e înfrânt şi cade în luptă.Fratele lui Litovoi,Barbat este luat prizonier
si apoi rascumparat cu o mare suma,ce dovedeste o buna dezvoltare
economica la sud de Carpatii Meridionali. András/Endre(Andrei III)(1290-
1301),ultimul arpadian a incercat sa stopeze anarhia din Ungaria.Acesta
convoaca congregatia din 1291 la care participa si romanii si cu aceasta
ocazie nobilul Ugrynus isi recapata mosiile din Fagaras pe cale legiuita.In
1301 vine la tron Carol Robert din dinastia Anjou de origine franceza,cu
sprijinul papei.Ungaria era impartita in tabere nobiliare si a urmat un razboi
civil de durata(24 de ani).Razboiul civil din Ungaria a fost conditia
favorabile pentru Basarab I(1310-1352) sa unifice cnezatele si voievodatele
la sud de Carpati.Se mai lua in considerare si imaginea pozitiva ce fusese
creata in randul unor nobili maghiari.Tara Romaneasca s-a format din
initiativa conducatorilor feudali romanesti,beneficiind de doua premize
importante:stapanirea tatareasca din sudul Basarabiei-N Dobrogei si criza
din Ungaria.Recunoasterea Tarii Romanesti a fost consfiintita in urma
victoriei lui Basarab I de la Posada(9-12 nov.1330)

10)Raporturile lui Carol Robert cu Basarab I

Carol Robert era implicat intr-un razboi civil si nu s-a pus problema unei
suzeranitati maghiare asupra lui Basarab I.Dupa ce insa Carol a fost
recunoscut ca singur stapanitor de toti,s-a pus din nou problema relatiilor cu
Ungaria.Documentele ne prezinta realitatea.Intr-un document din
1324,Basarab este numit “voievodul nostru transalpin” ceea ce inseamna ca
relatiile cu Ungaria erau bune si ca regele trebuia sa recunoasca realitatile
politice de la sud de Carpatii Meridionali.Aceasi situatie este intalnita in
1327,cand,intr-o scrisoare a papei Ioan XXII catre “nobilul barbat
Basarab,voievodul transalpin” prin care il lauda pentru zelul ce il depune in
“stapanirea necredinciosilor” si il roaga sa primeasca cu cinste pe calugarii
ce vin sa faca cercetari in acele regiuni.Dupa 1327 relatiile dintre cei Carol
si Basarab se racesc si se va ajunge la un conflict armat.Cauza reiese din
Cronica Pictata de la Viena si anume ca regele Ungariei “dupa sfatul
voievodului Toma(Toma Szécsényi 1321-1342) si al lui Dionisie,fiul lui
Nicolae” s-a dus in “tara voievodului vlahilor Basarab...ca sa alunge din tara
aceasta pe Basarab sau cel putin sa dea uneia din sfatuitorii sai”.In aceste
conditii,regele Ungariei porneste in fruntea unei armate intr-o campanie
impotriva lui Basarab I.Ocupă Banatul de Severin(pe care il va primi
Dionisie) și înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către
Basarab,Argeș.Datorită acestei strategii de apărare,în rândurile armatei
invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Țara
Românească.Pe drum, Carol Robert primește o solie din partea domnitorului
româncare îi aduce o propunere de pace.Oferta de pace făcută de Basarab I
este refuzată de către rege,deși i se promitea plata a 7.000 de mărci de argint
ca despăgubire,cedarea cetății Severinului și trimiterea unui fiu la curtea
ungară ca garanție, "numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că
de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele".Carol Robert răspunde cu
aroganță că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă
din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de
Argeș, pe care o găsesc pustie și o incendiază.Batalia decisiva s-a dat la
Posada((9-12 nov.1330),într-o vale îngustă și prăpăstioasă,unde armata
maghiara a suferit o înfrângere umilitoare.Victoria lui Basarab I de la Posada
a consfiintit recunoasterea Tarii Romanesti.Pana la moartea lui,Carol
Robert(1342) nu a mai avut relatii conflictuale cu Basarab.

11)Premisele intemeierii Moldovei

In sec XIII,teritoriul Moldovei,mai ales partea nordica a fost stapanit de

cnezatul Haliciului.Partea de sud a fost stapanaita in mod cert de catre
cavalerii teutoni.In 1241 tatarii navalesc in teritoriul dintre Carpati si
Prut.Exista putine informatii legate de Moldova in aceasta perioada,ele
aparand abia in 1320-1340.In 1340 moare cneazul Daniil,lasand Haliciul in
vizorul lituanienilor,tatarilor,polonezilor si ungurilor.Castig insa au avut
polonezii si ungurii,ce au ocupat Haliciul.In 1344 Ludovic planuieste o
expeditie impotriva tatarilor,regele aflandu-se in persoana in Transilvania
pentru a inabusi o rascoala a sasilor.Au loc doua campanii la est de Carpatii
Orientali(1345,1349) in urma careia tatarii sunt invinsi.In aceste conditii
apare si maramuresanul Dragos.Este intemeiata o marca de aparare,vasala
Ungariei.Scopul acesteia era de a asigura apararea impotriva tatarilor si
controlul drumului comercial de la Est de Carpati.Au urmat la tron Sas si
Balc ce au dus politica de vasalitate fata de regele Ungariei.Acest lucru n-a
fost agreata de catre localnici care se revolta.In aceste conditii apare
Bogdan.Bogdan,originar din Maramures(Cuhea sau Cuhnea) a fost atestat
documentar in 1342/1343 fiind un fost voievod.Varsta nu se stie dar cert este
ca a fost razvratit impotriva nobilimii maghiare.Bogdan profita ca o parte a
romanilor sunt plecati in razboi si le ocupa mosiile.Acest fapt demonstreaza
ca in Maramures erau doua tabere:cnezii romani supusi regelui Ungariei si
cnezii romani care erau impotriva regelui.Aflandu-se in conflict inca din
1343,Bogdan nemaiputandu-se mentine in Maramures,trece muntii,in
Moldova.Acesta reuseste prin lupta sa alunge pe Balc si pe fii acestuia,fapt
ce atrage mai mult ostilitatea regelui Ungariei si sa organizeze expeditii
impotriva lui Bogdan.Bogdan reuseste cu sprijin de la tatari si lituanieni sa
invinga armata regala(lituanienii si tatarii erau adversari Ungariei) iar pe 2
febr.1365 regele Ungariei emite un document prin care erau confiscate
mosiile lui Bogdan dar il recunostea conducator al Moldovei.Practic,acest
document reprezinta dovada nasterii statului moldovenesc.

12)Raporturile Tarii Romanesti si al Moldovei cu Ungaria in a doua

jumatate a sec.XIV

Tara Romaneasca

Dupa cum stim,victoria de la Posada a consfiintit recunoasterea Tarii

Romanesti.Pana la moartea lui,Carol Robert(1342) nu a mai avut relatii
conflictuale cu Basarab.Reluarea relatiilor cu Ungaria a avut loc dupa
moartea lui Carol Robert si a avut un caracter de egalitate.
Nicolae Alexandru(1352-1364) a continuat cu succes politica lui Basarab I.O
cronica maghiara sustine ca in 1343 Nicolae Alexandru a încheiat un acord
de supunere cu regele Ludovic.In realitate este vorba de reluarea rela țiilor
diplomatice între cele două state precum și purtarea unor discuții cu privire
la campania împotriva tătarilor.Abia mai tarziu când devin sigure semnele
unor îmbunătățiri a relațiilor între cele două părți,Nicolae Alexandru apare în
actele maghiare ca supus autorității coroanei(“voievodul nostru transalpin”)
și primitor al unor „beneficii”(1355).Relatiile se racesc în momentul în care
Ludovic I cel Mare, ca un suveran absolut asupra pământului de peste
munți,dă în 1358 drepturi negustorilor brașoveni să treacă nestingheriți și
netaxați pe teritoriul cuprins între Buzău și Prahova, de la locul unde
Ialomița se varsă în Dunăre și până la vărsarea Siretului,ignorand autoritatea
domnitorului.Brașovenii au cerut si o garanție suplimentară suzeranului
maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul Tarii Romanesti.O alta cauza a
racirii relatiilor dintre Ungaria si Tara Romaneasca este legata de
intemeierea mitropoliei Ungrovlahiei la Curtea de Arges,recunoscuta la
Constantinopol(1359),punand stavila ofensivei catolicismului in partea
central estica a Europei,ofensiva ce a avut ca actor principal pentru acest
spatiu Regatul Ungariei.In urma acestor fapte,domnitorul muntean renunta la
suzeranitatea regelui Ludovic.
Vladislav I(1364-1377) a avut o domnie ce a insemnat un pas important in
dezvoltarea Tarii Romanesti.Nicolae Alexandru isi incheiase domnia in
raporturi incordate cu ungurii ceea ce il determina pe regele Ungarie sa-i
declare razboi lui Vladislav.Razboiul avea sa cuprinda si pe ruda
domnitorului,tarul Sracimir(Stracimir) de la Vidin.Armata regala il ataca pe
tarul Sracimir,il invinge si anexeaza partea nord-vestica a Bulgariei ce o
alipeste cu partea timiseana a Banatului de Severin si o transforma intr-un
fel de Banat al Bulgariei,conducerea fiind atribuita lui Dénes(Dionisie)
Lackfi(1359-1367).Regele Ungariei s-a multumit cu acest succes iar in 1366
stim ca Vladislav si Ludovic se aflau in bune relatii.Se poate spune ca a
acceptat suzeranitatea maghiară,fapt pentru care a primit ca feude
Amlașul,Severinul și Făgărașul.In 1368 sau 1369 regele Ungariei impreuna
cu Vladislav I resping un atac indreptat asupra Banatlui Bulgariei,de Ioan
Alexandru stapanitor al Bulgariei Rasaritene,in armata lui Ioan participand si
efective militare turcesti.Raporturile dintre Tara Romaneasca si Ungaria se
racesc.Cauza a fost urmatoarea:o revolta in Banatul Bulgariei il determina pe
Vladislav I sa intervina personal in inabusirea rascoalei si ocupa Vidinul cu
gandul de a-l inapoia lui Sracimir.Regele Ungariei intervine cu doua armate
impotriva lui Vladislav.Prima,condusa personal de rege readuce sub
ascultarea coroanei maghiare,Vidinul in timp ce a doua,condusa de
voievodul Transilvaniei,Nicolae Lackfi sufera o infrangere catastrofala pe
râul Ialomița, în apropiere de Târgoviște.A urmat o perioada de relatii
pasnice intre domnul Tarii Romanesti si regele Ungariei ca apoi situatia sa
se schimbe.Printr-un act emis la 16 martie 1373 Ludovic interzice sa se mai
importe sare din Tara Romaneasca.Se mai lua in calcul si prezenta unor
boieri in Ungaria ce au aratat ca domnitorul s-ar fi aliat cu
turcii.Totusi,politica domnitorului roman era una realista:turcii se aflau in
plina expansiune iar primul contact al lui Vladislav I cu acestia s-a terminat
in favoarea primului.Totusi domnitorul si-a dat seama de fapt ce insemnau
acesti noi navalitor si,ca sa intampine un nou atac din partea lui Ludovic,a
facut alianta cu turcii.Si sub acest domnitor propaganda catolica a incercat sa
castige teren dar fara succes caci Vladislav a dat o atentie deosebita
ortodoxismului creand o eparhie in Oltenia si intemeind prima manastire,la
Vodita.
Radu I(1377-1383),a urmat aceeasi politica fata de coroana Ungariei ce a
dus-o fratele sau,Vladislav I.Relațiile cu regalitatea maghiară sunt în
continuare încordate,ajungându-se la conflicte armate.O cronica italiana
“Cronaca Carrarese” aminteste de o expeditie a regelui Ungariei cu gand de
al supune pe Radu,expeditie ce s-a terminat cu esec pentru
Ludovic.Domnitorul nu a vrut sa recunoasca suzeranitatea regelui si a vrut
sa mentina independenta statului sau.De aceea,Radu nu a stapanit feudele de
peste munti.
Dan I(1383-1386),fiul lui Radu I si frate cu Mircea cel Batran,a dus in
continuare politica tatalui sau fata de Ungaria.Un document din 1390
aminteste de o expeditie a lui Dan asupra castelului de la
Mihald(Mehadia).Putem banui ca o cauza a conflictului a fost dorinta
domnitorului de a relua posesiunile de dincolo de munti.

Moldova

Dupa cum stim Dragos si urmasii sai,Sas si Balc au acceptat suzeranitatea

regelui Ungariei.Influenta maghiara in spatiul dintre Carpati si Prut a avut
doua urmari:prezenta coloniilor maghiare in spatiul Siretului(ceangai) si
politica domnitorilor moldoveni fata de Ungaria.Bogdan I il alunga pe Balc
si preia tronul schimband orientarea politica externa,fiind in conflict cu
regele Ungariei,reusind sa il invinga pe Ludovic.Pe 2 febr.1365 regele
Ungariei emite un document prin care il recunostea conducator al
Moldovei.Practic,acest document reprezinta dovada nasterii statului
moldovenesc.
Latcu(1365/1367 –1373/1375) urmeaza la tron lui Bogdan I.In 1372,regele
Ludovic al Ungariei devine si rege al Poloniei asa incat Moldova se vede
cuprinsa din doua parti de aceeasi forta.Intreaga politica a lui Latcu a fost de
ordin intern caci lipsesc documente care sa ne prezinte care au fost relatiile
sale cu vecinii.Sprijinitor al catolicismului,in timpul domniei sale este
infiintata o episcopie catolica la Siret unde si-au desfasurat activitatea
Nicolae de Melask și Paul de Schweidnitz.Aceștia reușesc să-l convertească
pe Lațcu la catolicism.La 9 martie 1371,Andrei este hirotonisit Episcop de
Siret de către Arhiepiscopul de Cracovia și instalat apoi în scaun,după ce
Lațcu, o sumă de boieri și o parte a poporului trecuseră în mod solemn la
biserica catolică. La 3 septembrie 1371, Papa Grigore XI numește și un
episcop de Milcov,acest post fiind vacant de ceva timp unde si-a desfasurat
activitatea Nicolae de Buda.
Petru I(1373/1375–1391),primul musatin,a fost initial vasal al
Ungariei.Dovada o constituie faptul ca Petru bate moneda proprie ce aveau
pe revers crinii angelini.Dupa moartea lui Ludovic(1382),optiunile politice
ale lui Petru I se schimba,devenind vasal al Poloniei printr-un act omagial
făcut la Liov(1387) si legand alianta si cu Tara Romaneasca.
Roman I(1391 – 1394) continua politica inaintasului sau fiind in relatii bune
cu Polonia,si isi ia titulatura de "Marele și singur stăpânitor, din mila lui
Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte,
până la Marea cea Mare",dovada ca procesul de unificare al cnezatelor de pe
teritoriul Moldovei era încheiat.
Stefan I(1394-1399)obtine tronul cu sprijin de la regele Poloniei cu care era
si inrudit prin casatoria lui Stefan cu o ruda a regelui polon.A fost vasal
regelui Poloniei,promitandu-i ajutor impotriva oricarui dusman al lui
Vladislav Jagello.Relatia de alianta si de rudenie nu era vazuta cu ochi buni
de catre Ungaria ce se vedea amenintaa,in caz de conflict,dinspre doua
parti.Se mai lua in considerare faptul ca regele Ungariei,Sigismund de
Luxemburg(1387 – 1437) avea pretenții de suzeranitate asupra Moldovei.În
aceste condiții,Sigismund organizează o expediție împotriva lui Ștefan I
Mușat,și trecând munții asediază cetatea Neamțului,dar fără a o putea
cuceri.In timpul retragerii armata regala a fost atacata si zdrobita la
Hindau(Ghindaoani) in jud.Neamt.Spre sfarsitul domniei nu se mai poate
preciza de o stare incordata intre Ungaria si Moldova.Acest fapt reiese din
participarea unui dregator moldovean la scaunul de judecata al nobililor din
Solnocul Inferior(22 mai 1398).

13)Relatiile internationale ale Tarii Romanesti in timpul lui Mircea cel

Batran

Mircea cel Bătrân(1386-1418) ramane o personalitate istorica cu o activitate

interna si externa ce a avut un succes apreciat de contemporanii sai dar si in
zilele noastre.Istoricul german Leunclavius il caracterizeaza ca fiind
„principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”.In politica sa externa a
urmat doua directii:relatia cu Polonia si Ungaria,principalele forte din spatiul
central-estic al Europei si cea cu Imperiul Otoman,stat ce se afla intr-o
continua expansiune.Politica externa a lui Mircea a fost dominata de un fapt
capital:expansiunea turcilor in sud-estul Europei.Toate razboaiele duse de
Mircea s-au facut numai cu turcii,nu cu ungurii,moldovenii sau polonezii.
O prima actiune pe plan extern are loc in 1388,în timpul conflictului dintre
armatele otomane ale lui Ali bei și cele creștine ale țarului Șișman și ale
despotului Ivanco,Mircea trimite trupe muntene care ocupă unele cetăți
dobrogene,însă acțiunea acestora este respinsă de către otomani.Însă,după
retragerea armatelor otomane,Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea,
cu cetatea Silistrei.Apoi,cronicarul Sukrullah aminteste ca la Kossovopolje a
participat,de partea sarbilor,un corp de oaste trimis de catre
Mircea,informatie intalnita si la Seadeddin si Leunclavius.
In 1389,Mircea isi orienteaza politica externa spre est si in acest fel
incheie,prin intermediul lui Petru I al Moldovei,un tratat de alianta cu
Polonia la Radom(10 dec.1389) urmand sa se ractifice la Lublin(20
ian.1390).Cauza incheierii aliantei cu Polonia o constituie politica dusa de
inaintasii sai fata de coroana maghiara.Deci,Jagello si Mircea se angajau sa
se ajute reciproc in fata regelui Ungariei precum si impotriva altor
adversari.Aceasta alianta produce efecte imediate.Sigismund de Luxemburg
se vedea amenintat atat dinspre Polonia cat si dinspre Tara Romaneasca si a
cautat o apropiere fata de domnul muntean.S-a luat in considerare faptul
ca,intr-o eventuala confruntare cu turcii,polonezii erau prea departati si ca o
alianta cu Ungaria ar fi mai utila.
Conform unor cronici turcesti se crede ca turcii ar fi facut o expeditie de jaf
la nord de Dunare,fapt ce l-a determinat pe Mircea sa parjoleasca malul
drept al Dunarii.Cert este ca ostilitatiile trebuiau sa izbucneasca si ca
motivul real il constituiau Dobrogea si Silistra.Dupa cucerirea
Bulgariei,Baiazid I Fulgerul organieaza o expeditie impotriva Tarii
Romanesti(aprox. 40.000 de soldați, dupa unii autori).Sunt cucerite Silistra
si Turnu,turcii avand ca tinta resedinta domnitorului de la Arges.Batalia se
da la Rovine(10 oct.1394) si se incheie cu victoria lui Mircea.Totusi este o
victorie a la Pyrrhus,caci,dupa inca o lupta data langa Arges,dupa cum spun
izvoarele turcesti,Mircea se retrage in Transilvania,tronul Tarii Romanesti
fiind ocupat de Vlad I Uzurpatorul.De voie,de nevoie,Sigismund de
Luxemburg il recunoaste domn,blamându-i politica sa pro-otomană.
In aceste conditii Mircea si Sigismund incheie un tratat de alianta la
Brasov(7 martie 1395),in conditii de perfecta egalitate.Tratatul avea
urmatoarele prevederi:
• sprijin reciproc in lupta contra turcilor
• trecerea armatelor regale era libera
• proviziile vor fi platite cu bani gata
• orasele cucerite vor primi garnizoana formata din trupe maghiare si
muntene
Au existat tentative de alungare a lui Vlad Uzurpatorul.Astfel,expediția lui
Ștefan(Istvan) de Lozoncs din mai 1395,relatată și în cronica lui Thurocz se
soldează cu un dezastru militar.O a doua expeditie,condusa de Sigismund de
Luxemburg,probabil secondat si de Mircea a dus la cucerirea cetatii
Turnu.Acest succes nu a putut fii exploatat indeplin caci Vlad nu a putut fii
alungat,acesta atacand armata maghiara in momentul retragerii dinspre
Turnu,in munti.Pe tot parcursul anului următor,1396,luptele pentru
înlăturarea lui Vlad,sprijinit de turci,continuă,fiind întrerupte doar de
participarea regelui împreună cu vasalii săi,printre care și Mircea cel Bătrân,
la cruciada de la Nicopole.In proiectul de cruciada mai aderase Imperiul
Bizantin,Venetia,contingente de francezi,burgunzi,englezi,germani la care se
mai adaugau efectivele militare transilvanene.Vidinul si Rahova fusesera
cucerite fara greutate iar cetatea Nicopole a fost supusa unui asediu.Insa,in
confruntarea desfasurata in camp deschis,pe 28 sept.1396,cruciatii au suferit
o infrangere severa.Totusi infrangerea de la Nicopole nu a insemnat
abandonarea luptei impotriva turcilor.În octombrie 1396,o altă expediție
militară condusă de voievodul Transilvaniei,Stibor de Stiboricz(1395-
1401;1410-1414) duce capturarea lui Vlad,astfel încât ianuarie 1397 îl
găsește pe tron pe Mircea cel Bătrân.
Participarea lui Mircea la Nicopole trebuia sa atraga o replica a lui
Baiazid.Aceasta a venit in 1397 cand o armata turceasca trece Dunarea dar
fu invinsa de Mircea.O alta victorie a domnitorului Tarii Romanesti a fost in
1400 cand,o armata turceasca ce venea dupa o expeditie de prada din
Ungaria,fu atacata de trupe muntene.
Regele Sigismund de Luxemburg s-a implicat în probelemele politice
europene și după 1400 s-a abătut de la scopul cruciadei
antiotomane.Interesul pentru alte coroane,ca cele ale Boemiei, ale Imperiului
Romano-German, sau pentru problemele Bisericii și lupta conrtra ereziilor,
au captat atenția regelui maghiar și doar momentele de criză în relațiile cu
turcii l-au readus pe rege la granița sudică a regatului.În 1401-1403 regele s-
a confruntat cu o gravă criză internă,datorită rebeliunii unei partide nobiliare
care i-a contestat autoritatea.În aceste condiții, ale rebeliunii nobiliare din
Ungaria și a scăderii autorității regelui Sigismund de Luxemburg, Mircea cel
Bătrân a încheiat în secret un nou tratat cu regele polon. Deși în 1406 Mircea
a confirmat omagiul cu ocazia întâlnirii cu regele maghiar la Tismana,curând
Mircea a declinat această relație de vasalitate,încurajat desigur de evoluțiile
internaționale favorabile.Înrăutățirea relațiilor dintre regele maghiar și
domnul român este dovedită de faptul că după 1407 banatul de Severin era
dat spre administrare unui demnitar maghiar,deci a fost luat de la Mircea.În
timpul în care trupe românești erau în sudul Dunării pentru a-l ajuta pe
acesta să ocupe tronul, Mircea s-a confruntat cu presiunea militară și politică
a lui Sigismund. În aceste condiții a încheiat în 1410 un nou tratat cu regele
Poloniei. Acordul era formulat împotriva inamicului comun, regele
maghiar,și marchează independența aboslută a lui Mircea cel Bătrân în anii
respectivi.Încheierea tratatului de la Lublin în 1412 între regele maghiar și
cel polon a marcat sfârșitul epocii de independență a lui Mircea, care a fost
trădat de aliatul polon.Acordul maghiaro-polon prevedea,printre altele,
delimitarea sferelor de influență.Țara Românească a rămas în sfera de
influență a lui Sigismund.Recunoașterea suzeranității de către Mircea este
dovedită de primirea cetății Bran la scurt timp după înțelegerile polono-
maghiare și de confirmarea privilegiilor comerciale ale brașovenilor
In 1402,la Ankara,sultanul Baiazid sufera o infrangere severa din partea lui
Timur Lenk.Victoria tatarilor avea sa schimbe situatia politica din sud-estul
Europei.Se iscase un razboi civil intre urmasii lui Baiazid I
,Suleiman,Musa,Mustafa,Mahomed.Mircea intervine in acest conflict pentru
a-si pastra si spori posesiunea sa transdanubiana.Il sprijina cu armata pe
Musa care reuseste sa ajunge sultan in 1411 dupa victoria de la Cosmedion
impotriva lui Suleiman.Pentru o vreme politica lui Mircea biruise caci in
1413,Mahomed il invinge pe Musa la Ciamurli,langa Sofia si e incoronat ca
sultan la Adrianopol.Dupa moartea lui Musa,Mircea continua sa
intervina,sustinandu-l pe Mustafa,dar acesta va fi invins in 1416 si silit sa se
refugieze la Salonic unde a fost inchis.Sprijinul pe care Mircea l-a acordat
adversarilor in razboiul civil l-a determinat pe sultan sa atace Tara
Romaneasca in 1417.Giurgiu si Turnu au fost cucerite iar Dobrogea ocupata
in intregime.In aceste conditii,fiind amenintat cu razboi atat dinspre est dar
si dinspre sud,Mircea va accepta sa incheie o pace cu turcii si sa plateasca
anual tribut in schimbul independentei.Se angaja sa isi trimita un fiu drept
garanție,fiind primul domnitor ce va aplica acest obicei.
Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat
la ctitoria sa de la Cozia.Mircea a domnit peste Tara Romaneasca timp de 32
de ani. Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile
economice înțelepte pe care le-a luat, și un adevărat creștin, lăsând în urma
sa mai multe lăcașe de cult. Pe lângă succesele militare, Mircea a fost un
strălucit diplomat, atât în relațiile cu Ungaria și Polonia, cât și cu Imperiul
Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situația internă

14)Vlad Tepes-intre Imperiul Otoman si Regatul Maghiar.

Vlad Tepes ramane o figura controversata in istoria romanilor.Vlad Tepes

intr-adevar a fost un voievod crud,care si-a justificat pe deplin porecla.Dar
pedepsele pe care le aplica el ci aveau intotdeauna o ratiune de stat.Ele
serveau drept pentru exemplu pentru pretendentii de tron,pentru cei care
faceau nelegiuri dar si pentru dusmanii din afara ca sa se stie ca in tara este o
vointa puternica.Intreaga politica externa a lui Tepes s-a desfasurat intre
evenimentele din Ungaria si cele din Imperiul Otoman.
A domnit in trei randuri(1448,1456-1462,1476).Prima oara a obtinut tronul
susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent de trupe
împrumutate lui de pașa Mustafa Hassan.Dar,două luni mai târziu,a fost
înfrânt de Vladislav al II-lea ce s-a intors in tara dupa ce luase parte la lupta
de la Kossovopolje.
Vlad Tepes si-a inceput domnia a doua sub semnul dublei suzeranitati:in
septembrie confirma innorea legamantului de credinta fata de Ladislau
Postumul,regele Ungariei dar accepta sa se inchine turcilor si sa le plateasca
tribut.Totusi Vlad infaptuieste si un gest de independenta cu urmari
insemnate in istoria romanilor.In primavara lui 1457 il ajuta pe varul sau
Stefan sa ocupe tronul Moldovei.Succesul inregistrat in Moldova,l-a
indemnat pe Vlad Tepes sa se orienteze spre o alta actiune,in Transilvania.
Se stie ca in timpul conflictelor interne,in sudul Transilvaniei se refugiau
diversi pretendenti la tron.Initial,Vlad Tepes incheiase acorduri comerciale
cu sasii din Sibiu si Brasov,dar acestia le-au incalcat,prin adapostirea
diversilor pretendenti domnesti.Drept raspuns Vlad Tepes a luat masuri
comerciale protectioniste si a intrat in mai multe randuri cu armata in partile
sudice ale Transilvaniei,profitand si de faptul ca in Ungaria era deja instalata
anarhia dupa moartea lui Iancu de Hunedoara.Venirea la tornul Ungariei a
lui Matia Corvin(1458) a dus la stoparea acestei anarhii,domnia sa de 32 de
anii fiind cea mai stralucita din istoria Ungariei.Tanarul rege a incercat sa
ajunga la o intelegere cu domnitorul muntean prin solul Benedict de
Boithor,dar aceasta nu a avut efectul scontat caci Tepes a continuat
represaliile impotriva sasilor din sudul Transilvaniei.Regele Ungariei a
incercat si calea armelor,sustinand pe Dan,fiul lui Vladislav II,sa-l detroneze
pe Vlad Tepes,dar aceasta incercare s-a soldat cu esec.Domnitorul muntean
a trecut la represalii intrand cu armatele in Tara Barsei(mai 1460).A doua
actiune de mare avengura a fost incursiunile in Amlas si Fagaras,desfasurate
in vara lui 1460,incursiuni ce a avut ca scop aducerea celor doua tinuturi sub
ascultare.S-a ajuns apoi la o intelegere cu sasii pentru a-si asigura spatele si
a-si crea aliati care sa il sprijine in viitoarele confruntari cu turcii.In
contextul proiectului de cruciada lansat de Papă și în care regele Ungariei,
Matia Corvin, ar fi urmat să joace rolul principal ( acesta chiar primește de
la Papă suma de 40.000 galbeni, suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni
și 10 nave de război dar banii vor fii cheltuiti in alte scopuri). În acest
context politic,Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin,probabil la
începutul lui 1460 ca apoi sa dejoace un plan al turcilor de a-l captura pe
domnitor si apoi sa atace cetatile de la Dunare in iarna lui 1461-1462. O
întinsă regiune, de la Oblucița la Novoe Selo și de la vărsarea Dunării în
Marea Neagră până la Rahova, a fost devastată. Mai mult, cetatea Nicopole
fiind ocupată prin vicleșug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele
valahilor, numărul celor uciși fiind indicat de însuși Vlad Țepeș într-o
scrisoare adresată lui Matei Corvin. Tot în această scrisoare, expediată din
Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita în mod insistent sprijin regelui
ungar. Deși l-a asigurat la 4 martie 1462 că îi va veni în ajutor, Matei Corvin
a părăsit Buda abia la sfârșitul lui august, când campania otomană era deja
încheiată.În ceea ce-l privește pe Mahomed al II-lea, acesta, surprins de
actiunile lui Țepeș, îi va pregăti un răspuns pe măsură.In vara lui
1462,Mahomed II ataca Tara Romaneasca cu armata terestre in timp ce flota
lovea Chilia.Ramane memorabil atacul de noapte de la Targoviste,Vlad
avand ca model atacul de la Kossovopolje(1389) cand un soldat sarb l-a ucis
pe sultanul Murad I.Boierimea a fost de partea lui initial si apoi l-a parasit
din ideea ca la turci se afla Radu cel Frumos si un pretendent la tron insemna
evitarea transformarii tarii in pasalac/În aceste condiții, părăsit de cea mai
mare parte a boierilor, dar având încă o oaste destul de numeroasă cu care se
pare că în jurul datei de 8 septembrie ar fi dobândit chiar o ultimă victorie
asupra adversarilor săi, în octombrie 1462 Țepeș trece în Transilvania
pentru a se întâlni cu aliatul său Matei Corvin(pe toata durata razboiului a
stat in sudul Transilvaniei pentru a apara granitele de un eventual atac
turcesc).Totusi intalnirea cu Matia l-a surprins pe domnitor caci regele a dat
ordin sa fie arestat.Motivele nu se cunosc,se crede ca ar fi fost o scrisoare de
pace pe care Tepes ar fi trimis-o sultanului.Vlad a fost inchis la Visegrad
vreme de 12 ani ca apoi sa fie eliberat.Vlad Tepes a ramas fidel
convingerilor sale antiotomane si a participat cu armata lui Matia Corvin in
luptele din Bosnia.
In iulie 1476,Vlad Tepes se afla in Transilvania,si, impreuna cu Stefan
Bathory urma sa intre in Moldova pentru a-l sprijini pe Stefan cel Mare in
razboiul pe care il ducea cu insusi sultanul Mehmet II.Armata transilvaneana
a intrat in Moldova,dar dupa batalia de la Razboieni,si a contribuit in
alungarea turcilor din tara.In toamna aceluiasi an,armatele lui Bathory si ale
lui Stefan au intrat in Tara Romaneasca si l-au schimbat pe Laiota Basarab
cu Vlad Tepes.Din nefericire,a stapanit tronul pentru o scurta vreme caci
Laiota Basarab,cu sprijin turcesc,a trecut Dunarea.Vlad Tepes nu avea decat
200 de moldoveni pe care Stefan cel Mare ii lasase ca garda personala a
domnitorului.In urma luptei ce a avut loc,Vlad Tepes a fost invins si ucis.

15)Iancu de Hunedoara si cruciada tarzie

Iancu de Hunedoara ramane un exponent important in proiectele de cruciada

tarzie meritele sale fiind apreciate de contemporanii sai. Pe piatra sa funerară
stă înscris "s-a stins lumina lumii". Ca omagiu papa Calixt al III-lea elogiază
victoria obținută de Ioan de Hunedoara ca fiind "cel mai fericit moment al
vieții sale".Ajunge voievod al Transilvaniei in 1441 in contextul in care
turcii se aflau in plina ofensiva iar Ungaria se afla in conflict cu Frederic III
de Habsburg (1440-1493) si cu aliatul acestuia Jan Jiskra liderul husittilor
din Boemia.Astfel,el a reușit să imprime Ungariei o linie politică
predominant antiotomană,celelalte conflicte intrand pe plan secund.Desi a
fost voievod,cea mai inalta treapta a ierarhiei civile si militare o atinge in
1446 cand ajunge guvernator al Ungariei.
Timp de 15 ani Iancu nu a facut altceva decat sa poarte razboaie cu turcii. În
septembrie 1441 intervine în teatrul de luptă din Serbia, pe principiul că o
apărare bună împotriva turcilor se putea face doar prin ofensivă. Armata lui
Iancu iese deplin victorioasă lângă Semendria, dar în luptă moare fratele lui,
Ioan.Reîntors în ţară, Iancu este primit cu laude, iar faima lui sporeşte. În
primăvara lui 1442 turcii întreprind o campanie împotriva Transilvaniei
condusa de Mezid-bei.O prima ciocnire are la Santimbru unde trupele lui
Iancu suferă o înfrângere. La 22 martie are loc lupta, în apropiere de Sibiu
unde turcii sunt invinsi doar câteva cete turceşti reuşesc să se retragă pe la
Turnu Roşu, dar sunt urmărite mai departe de Basarab, fiul lui Dan. Pe
urmele lor a venit şi Iancu cu armata sa şi l-a instalat pe Basarab domn în
Ţara Românească. Succesul lui Iancu avu drept urmare o şi mai mare reacţie
din partea turcilor. Preocupat de pierderea influenţei în Ţara Românească şi
dorind să-l răzbune pe Mezid-bei, sultanul trimite o armată in frunte cu
beilerbeiul Rumeliei,Sehabeddin.Turcii trec Dunărea pe la Nicopole.
Basarab nu le poate rezista singur şi se retrage spre munţi, aşteptând ajutoare
din Transilvania. Între timp turcii se răspândesc prin ţară în expediţii de
pradă. Atunci Iancu trece cu armata sa munţii şi pe data de 2 septembrie
1442 atacă pe turci pe valea Ialomiţei unde castiga o noua victorie.Fidel
concepţiei militare conform căreia atacul este cea mai bună apărare, Iancu
trece Dunărea în noiembrie-decembrie, împrăştie pe turci la Vidin şi se
reîntoarce victorios prin Serbia. Victoria lui Iancu de pe Ialomiţa a provocat
o reacţie de admiraţie în toată Europa.La apelul Papei, europenii pornesc o
puternică ofensivă diplomatică pentru un război mai mare împotriva turcilor,
cu scopul de a-i scoate definitiv din Europa.Ungaria era considerata cea mai
mare susţinătoare ale campaniei antiotomane.In acest context are loc marea
expeditie din 1443 in urma careia armata lui Iancu a ajuns pana in Muntii
Balcani.Aceste succese s-au răspândit în tot occidentul. Turcii suferiseră o
grea înfrângere, cum nu mai avusese loc niciodată de la venirea lor în
Europa. Fuseseră nevoiţi să părăsească Serbia şi vestul Bulgariei, iar acum
încercau să-şi repoziţioneze armatele pentru a-şi apăra imperiul. Faima lui
Iancu s-a răspândit în toată Europa, ca şi în rândurile inamicului. Occidentul
credea că momentul este cel mai potrivit pentru a-i scoate pe turci din
Europa.În urma entuziasmului provocat de succesul campaniei din 1443,
deja în una aprilie 1444 în Dieta ungară se hotărăşte organizarea unei noi
campanii antiotomane. Urmează însă o perioadă în care Vladislav duce pe
de-o parte tratative de pace cu turcii, pe de altă parte face pregătiri de război.
Puterile occidentale profită de această conjunctură şi prin activitatea
diplomatică intensă, se angajează cu promisiuni de ajutor în sprijinul
campaniei, în speranţa de a acapara noi posesiuni în Balcani. Întregul ajutor
militar s-a concretizat în doar câteva galere veneţiene, burgunde şi raguzane,
care au plecat spre Constantinopole în vara lui 1444. Între timp, Iancu s-a
pregătit de război şi a depus demersuri pe lângă ţările române pentru un
ajutor armat. În iulie, pe când Vladislav era la Seghedin în pregătire de
război, sosesc solii sultanului care oferă pacea în condiţii foarte avantajoase.
Vladislav decide să semneze pacea, în ciuda opoziţiei cardinalilor. Iancu de
Hunedoara era şi el de acord cu pacea, dar era tot timpul supus deciziei
regale.La presiunile occidentului şi în special ale papei, Vladislav se
răzgândeşte şi jură să continue campania împotriva „necredincioşilor”, însă
ruperea tratatului de la Seghedin avea să se dovedească o mare greşeală. În
august Serbia semnă o pace separată cu turcii, recăpătându-şi teritoriile şi
cetăţile pierdute în ultimii ani. Mişcarea sârbilor slăbea cu mult frontul
comun antiotoman. Războiul era însă decis, iar pregătirile de război erau în
toi.Din nefericire a doua campanie nu a avut rezultatul propus si s-a incheiat
cu dezastrul de la Varna,pe campul de batalie pierzandu-si viata regele
Ungariei. În timpul în care regele Vladislav era plecat la război, în Ungaria
se formase o locotenenţă regală din patru nobili, care asigura conducerea
provizorie. Odată cu moartea regelui în bătălie, s-a declanşat din nou o luptă
aprigă pentru putere. Reîntors în Transilvania, Iancu de Hunedoara era cel
mai mult preocupat de refacerea capacităţii militare. El era de părere că
luptele interne erau foarte dăunătoare şi că principala grijă a regatului trebuia
să fie pericolul de la miazăzi. Mica nobilime a început tot mai mult să
strângă rândurile în jurul său, izolând pe marii nobili şi intrigile lor.
Consiliul de conducere a împărţit ţara în câteva regiuni, fiecare având în
frunte un „căpitan”. Astfel, Iancu devine căpitan al ţinuturilor de la răsărit de
Tisa (pe lângă funcţiile deja deţinute). Imediat trece la organizarea militară,
calmează tulburările interne din Transilvania şi îşi asigură sprijinul ţărănimii
şi orăşenimii pentru formarea armatei. Între timp turcii dădeau târcoale
hotarului şi deja în primăvara lui 1445 apar în preajma Belgradului cu o
armată de dimensiuni reduse. Iancu reuşeşte să distrugă tabăra otomană în
ciuda moralului scăzut care persista după usturătoarea înfrângere de la
Varna. Occidentul era şi el preocupat de riposta turcească şi păstra flota în
Strâmtori şi la Constantinopol. În urma tratativelor dintre comandantul
flotei, Wallerand de Wavrin şi Iancu, se pune la cale un plan de atac la
Nicopole, susţinut pe apă de flota burgundă şi de pe uscat de armata lui
Iancu. Vlad Dracul participă şi el cu armată, căruţe, hrane şi 40-50 de bărci.
În prima jumătate a lunii august sosi flota burgundă la Isaccea, precum şi
sprijinul lui Vlad Dracul de circa 5-6.000 de oşteni. Iancu a întârziat cu
câteva zile, astfel că trupele româneşti susţinute de flota apuseană au pornit
în susul Dunării,ocupand Silistra,au ars cetatea Turtucaia apoi asediară
cetatea Giurgiului.Operatiuni militare au avut loc si la Nicopole si Turnu in
timp ce Rusciucul s-a predat fara lupta.Totusi nu s-a ajuns la un rezultat
general apreciabil. Reîntors din campania de la Dunăre, Iancu de Hunedoara
a avut timpul necesar pentru consolidarea situaţiei interne. În dieta Ungariei
de la 1 iunie 1446 a fost recunoscut dreptul la succesiune al lui Ladislau
Postumul, dar pentru că acesta era minor, se decise alegerea unui guvernator
provizoriu până la împlinirea majoratului regelui. La alegerile din 5 iunie
1446, Iancu de Hunedoara, sprijinit de numeroşii nobili mici, a fost ales în
unanimitate guvernator al Ungariei. Popularitatea sa, averea personală,faima
şi gloria cu care se umpluse în bătăliile antiotomane, erau motivele
principale pentru care Iancu a fost ales guvernator.Insa activitatea lui Iancu
in cadrul cruciadei tarzii nu se opreste aici caci este organizata o noua
campanie anti-otomana.Rezultatul a fost defavorabil lui Iancu fiind invins la
la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) în jurul zilei de 14-15 octombrie. Puterea
sa politică era destul de slăbită de eşecul suferit, mulţi nobili nemaifiind de
acord cu politica sa. Doi ani de pregătire asiduă au fost irosiţi. Înfrângerea de
la Câmpia Mierlei obliga pe europeni să stagneze orice acţiune ofensivă
împotriva turcilor şi să se concentreze pe partea defensivă. Au urmat ani de
tratative de pace în urma cărora s-a semnat la 20 noiembrie 1451 un
armistiţiu cu turcii pe trei ani (la 29 mai 1453 turcii aveau să zguduie Europa
cucerind Constantinopolul). În ianuarie 1453 Iancu şi-a dat demisia din
funcţia de guvernator pentru a face loc restaurării puterii regale în Ungaria.
Noul rege instalat l-a umplut de laude şi de posesiuni, dar pe de altă parte a
încercat, împreună cu partida marilor nobili, să-l înlăture de la putere. În
ultimii ani a încercat să ţină piept turcilor şi să întărească linia Dunării.
Turcii au rupt armistiţiul în 1454 şi au asediat Semendria, dar Iancu a
repurtat o nouă victorie împotriva lor la Krusevac, unde i-a zdrobit cu
desăvârşire. Miza cea mai mare era cetatea Belgradului,cheia portilor
Ungariei,pe care sultanul Mohamed al II-lea se pregătea intens să o
cucerească.De această dată a beneficiat şi de un sprijin mai consistent din
Apus.Asediul Belgradului a fost deosebit de puternic.Flota cruciată a
câştigat bătălia pe apă de la Salankemen iar atacul decisiv(21-23 iul.1456) a
fost respins cu succes.Concepţia strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l
înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forţe defavorabil. Victoria împotriva
celui care cucerise Constantinopolul a fost răsunătoare, dar peste bucuria
victoriei a venit vestea morţii lui Iancu de Hunedoara.El a murit la 11 august
1456, răpus de ciumă în tabăra de la Zemun

16)Raporturile lui Stefan cel Mare cu turcii

Raporturile lui Stefan cel Mare cu turcii au diferit si pentru o analiza domnia
sa va fi impartita pe perioade.Intr-o prima faza domnitorul s-a axat pe
politica interna si a pastrat relatii bune cu turcii carora le platea tribut
anual(Moldova platea tribut sultanului inca de pe vremea lui Petru
Aron).Moldova se afla sub regim de dubla suzeranitate caci Stefan era vasal
Poloniei inca din 1459 dar si Imperiului Otoman.In 1462,Chilia a fost
atacata de flota otomana in timp ce pe uscat era asediata de turci,fapt ce
demonstreaza inca odata ca domnitorul era in relatii bune.In 1465 Chilia va
fii cucerita de catre Stefan,fiind marul discordiei dintre Moldova si Tara
Romaneasca.Relatiile cu turcii se racesc urmand sa degenereze intr-un
conflict armat.Cauza?Stefan cel Mare intra in Tara Romaneasca,pricina clara
fiind Chilia cu intentia sa il schimbe pe Radu cel Frumos,fratele lui Vlad
Tepes.Conflictul incepe prin arderea Brailei,a Targului de Floci si
Ialomitei(ian.1470).Radu nu a putut replica direct in acelasi an dar,prin
plangerile sale catre sultan,a determinat invazia tatarilor din august
1470,soldata cu infrangerea acestora la Lipnic.Replica lui Radu cel Frumos a
avut loc in 1471 cand a intrat cu armata in Moldova pustiind Tara de Jos.Pe
7 martie,Stefan i-a iesit in intampinare la Soci si l-a invins.Intre timp tatarii
navalira din nou in Moldova,arzand totul in calea lor pana la
Siret,domnitorul fiind prea departe ca sa poata riposta.In toamna lui ,mai
exact in noiembrie 1473,Stefan cel Mare intra in Tara Romaneasca pentru a
doua oara,il invinge pe Radu cel Frumos la Cursul Apei si ocupa
Bucurestiul,instalandu-l domn pe Basarab cel Batran zis Laiota,fiul lui Dan
II.O tentativa a turcilor de a restabili situatia se incheie catastrofal:toata
armata lor,vreo 13.000 de oameni a fost nimicita.Laiota nu a fost in stare sa
isi mentina tronul caci Radu se intoarce cu sprijin de la turci si,drept
represalii intra in Moldova si parjoleste totul in cale pana la Barlad.In
primavara lui 1474,Stefan intra pentru a treia oara in Tara Romaneasca si
reuseste sa il schimbe pe Radu cel Frumos cu Laiota Basarab.Fiul lui Dan II
prefera insa sa incheie alianta cu turcii si sa anuleze toate eforturile lui
Stefan de a crea un avanpost.Astfel intra in oct,1474 in Tara Romaneasca in
timp ce pe alta directie ataca Basarab cel Tanar zis si Tepelus.Laiota reuseste
sa il invinga pe pretendentul domnesc dar va fi invins de catre Stefan pe 20
oct.1474,dupa ce domnitorul moldovean arsese Teleajenul.Ungaria l-a
sprijinit pe Stefan in conflictul cu turcii.Inca din 1474 se cunosc negocieri
intre regele maghiar si domnul moldovean pentru ca ungurii au avut de
suferit din cauza turcilor.Replica sultanului nu a intarziat sa apara.La
inceputul lui ianuarie 1475,o armata turceasca condusa de Soliman
Hadimbul a intrat in Moldova.Confruntarea se da la Podul Inalt(Vaslui) si
stie ca alaturi de armata lui Stefan a luat parte si Balázs(Blasius)
Magyar,voievodul Transilvaniei.Lupta se incheie cu victoria lui Stefan.In
vara lui 1475 Stefan cel Mare depune un omagiu de vasalitate regelui
Ungariei.Dupa acest omagiu va primi domenii in Transilvania(Ciceul si
Cetatea de Balta).Totusi conflictul cu turcii e departe de a fii
incheiat.Replica turcilor a fost pe masura faptelor domnitorului.Dupa ce
anihileaza ultimele ramasite ale Imperiului Bizantin(dec.1475-ocuparea
Mangopului),sultanul isi indreapta toate fortele asupra Moldovei.In vara
anului 1476,sultanul in fruntea unei armate relativ puternice intra in
Moldova dinspre sud in timp ce dinspre est tararii lui Eminek Marza.De data
aceasta Stefan cel Mare se afla singur in fata adversarului caci polonezii erau
intelesi pe ascuns cu turcii sa nu intervina in timp ce armata pe care regele
Ungariei a trimis-o in sprijinul lui Stefan ajunsese la treactoarea Oituzului
abia dupa ce sultanul se retrasese din Moldova.Stefan isi imparte
armata,steagurile razesilor reusind sa ii respinga pe tatari dar nu au mai putut
sa ajunga in confruntarea cu turcii.Stefan ramasese cu steagurile boieresti si
cu curtenii si se hotarase sa primeasca lupta.Pe 26 iule 1476,la Razboieni
si ,dupa cum spune pisania bisericii ridicate de Stefan in amintirea luptei
”fura biruiti crestinii de catre pagani”.Totusi cetatiile Neamt,Suceava si
Hotin au rezistat asediilor.Afland ca armata maghiara urmeaza sa vina in
ajutorul domnitorului si nereusind sa indeplineasca obiectivele
propuse(inlaturarea lui Stefan,supunerea tarii si anexarea Chiliei si Cetatii
Albe),sultanul ordona retragerea ce a semanat mai mult ca o fuga caci
distanta pana la Dunare a fost parcursa in 3 zile.Pana la urma armata
maghiara condusa de Istvan Bathory ajunge si face jonctiunea cu trupele lui
Stefan si il sprijina pe Vlad Tepes sa ocupe tronul dar pentru scurta vreme
caci Laiota se intoarce cu sprijin turcesc si in lupta data,Tepes este invins si
ucis.Nici incercarea cu Tepelus din 1477 nu are efectul scontat caci domnul
Tarii Romanesti prefera sa aibă relatii bune cu turcii si participa la expeditia
din Transilvania(1479).Acest fapt il determina pe Stefan sa mai intervina
odata cu armata in Tara Romaneasca,invingandu-l pe Tepelus la
Ramnic(1481) dupa ce domnitorul moldovean respinsese un atac turco-
muntean la Lunca Mare.In urma acestei campanii Tepelus a fost schimbat cu
Vlad Calugarul.Noul domnitor insa prefera sa aplice politica inaintasilor sai
si sa se inchine turcilor.De aceasta data Stefan s-a multumit sa isi intareasca
granita dinspre Muntenia,luand cetatea Craciuna(1482).Doi ani mai tarziu,in
conditiile in care Ungaria si Venetia incheiase pace cu otomanii,iar Polonia
prefera sa pastreze relatiile bune cu Inalta Poarta,Stefan se confrunta din nou
cu un atac turcesc.De data aceasta pierde Chilia si Cetatea Alba.In anii ce au
urmat Stefan castiga luptele de la Catlabuga(1485) si Scheia(1486).Dupa
aceste actiuni,Stefan incheie pace cu turcii in 1487.Se stie ca in luptele cu
polonezii de partea lui Stefan cel Mare au fost tatarii si turcii,contingente ale
acestora luptand la Codrii Cosminului.In anul 1500 papa Alexandru IV
lanseaza un apel catre cruciada iar pe 12 mai 1501 regele Ungariei,Vladislav
II anunta in mod solemn inceperea razboiului cu turcii.In acest context
Stefan a trimis un corp de oaste sa atace cetatile de la mare dar in sprijinul
turcilor au venit tatarii.

17)Relatiile Moldovei cu Polonia in timpul lui Stefan cel Mare

Stefan cel Mare s-a aflat in relatii bune cu Polonia,mai ales in perioada
1459-1490.Pentru ai fii recunoscuta domnia de catre poloni,ce-l ascundeau
pe Petru Aron,asasinul tatalui sau Bogdan II,Stefan organizeaza trei
incursiuni in sudul Poloniei in cursul anului 1458,fapte confirmate de
cronicarul polonez Jan Dlugosz.In primavara lui 1459 se ajunge la o
intelegere,incheiata la Overchelauti in urma careia regele Poloniei il
recunostea pe Stefan domn al Moldovei in schimbul acceptarii suzeranitatii
Poloniei asupra Moldovei.Ca o dovada a sentimentelor sale de
amicitie,Stefan confirma in 1460 privilegiul comercial pe care il aveau de la
predecesorii sai negustorii lioveni.Nevrand initial sa recunoasca autoritatea
lui Matia Corvin,pe 2 martie 1462 domnitorul iscaleste un act in urma caruia
acesta ii fagaduia credinta lui Cazimir.Politica lui Stefan fata de poloni s-a
dovedit a fi fructuoasa.In confruntarea cu turcii de la Vaslui,in armata lui
Stefan au fost si 2000 de polonezi.Dar la Razboieni,Stefan cel Mare a fost
singur caci Cazimir a avut o atitudine vinovata:din scrisoriile si soliile
schimbate intre el si sultan reiese ca intre cei doi se stabilise o ”prietenie
frateasca”.Se mai lua in considerare ca regele polonez vroia omagiul
personal al domnitorului pentru ai acorda sprijin militar.Atitudinea lui
Cazimir l-a determinat pe Stefan sa se aproprie de regele Ungariei.Ocuparea
Chiliei si a Cetatii Albe de catre turci a insemnat o pierdere grea pentru
Stefan,o pierdere de ordin politic,militar si economic.Regele Matia s-a
multumit insa sa protesteze pe langa Baiazid desi sultanul i-a replicat ca in
intelegerea de pace stabilita intre Ungaria si Imp.Otoman nu exista nicio
prevedere legata de Moldova.Stefan s-a intors din nou spre polonezi.Dorind
sa recucereasca cele doua cetati de la mare,Stefan a acceptat sa depuna
omagiul personal la Colomeea(15 sept.1485) in schimbul obtinerii
sprijinului militar pentru a cuceri cele doua cetati.Insa regele a uitat sa isi
respecte angajamentul.In luptele cu turcii din 1485 si 1486,Stefan a avut din
partea regelui Poloniei doar 3000 de osteni,prea putini pentru un juramant
asa de mare.Silit de situatia internationala(Venetia si Ungaria incheiasera
pace cu turcii),Stefan incheie pace cu sultanul Baiazid.
In anii ce au urmat se observa o schimbare a raporturilor dintre Polonia si
Moldova.Vrand sa dea o replica pentru Colomeea si tinand cont ca Polonia
semnase o intelegere de pace cu turcii la 21 martie 1489,Stefan cel Mare
`organizeaza o incursiune in 1490 in sudul Poloniei in urma careia ocupa
Pocutia.Pocutia a fost mar al discordiei intre Polonia si Moldova in sec.XV-
XVI dintr-o singura cauza:Petru I Musat l-a imprumutat pe regele Poloniei
Vladislav Iagello cu 4.000 ruble de argint (1388),pentru care i s-a amanetat
Pocuția.Până la urmă,suma nu a fost returnată niciodată în întregime.A mai
urmat o incursiune a tatarilor in Polonia,tatarii ajungand pana dincolo de
Rohatin si se crede sau se pare ca acestia au fost indemnati de catre
Stefan.Incursiunile au continuat si in anii urmatori:in 1491 si 1492
moldovenii au ocupat castre poloneze transferand populatia de origine
ortodoxa ce locuia in sudul Poloniei in Moldova.In 1492 moare
Cazimir,locul lui fiind luat de increzutul Jan Albert,avand o atitudine
dispretuitoare fata de vecinii sai si fiind gata de razboi cu oricine,mai ales cu
Stefan cel Mare.In 1493,moldovenii intra din nou in Polonia castiga lupta de
la Lwow si isi continua incursiunea pana la Braclaw.Pe 17 aprilie 1494 are
loc consfatuirea de la Lewocea,o intelegere intre fii lui Cazimir.Jan Albert
era rege al Poloniei,Alexandru era cneaz peste lituanieni in timp ce
Vladislav ocupase tronul Ungariei dupa moartea lui Matia Corvin.Se
hotarasera sa atace Moldova,sa o ocupe si sa il schimbe pe Stefan cu
Sigismund.Sub pretextul unei expeditii impotriva turcilor ce avea ca scop
cucerirea Chiliei si Cetatii Albe,Jan Albert intra in Moldova.Stefan simtise
adevaratul scop al expeditiei si cere ajutor pe care il si primeste:voievodul
transilvanean Bartolomeu Dragfi,ruda de altfel cu Stefan,vine cu un corp de
armata,turcii,muntenii si tatarii se grabira si ei sa trimita ajutoare
Moldovei.Campania lui Jan Albert se incheie cu o catastrofa:Suceava nu a
fost cucerita,Jan Albert a fost invins la Codrii Cosminului(26
oct.1497),corpul de oaste trimis de cneazul Alexandru al Lituaniei in
sprijinul fratelui sau este batut la Lentesti iar in noaptea de 30 oct.1497
polonezii au fost atacati prin surprindere la Cernauti.Ca sa dea o replica
regelui polonez,Stefan ataca Polonia in anul urmator in colaborare cu
tatarii.Pe 22 iunie 1498,sunt ocupate Trembowla
,Buczacz,Podhajec,ajungand la Liov de unde s-a indreptat spre Halicz si
Przemysl(prezenta lui Stefan cel Mare la Przemysl este atestata de fresca din
biserica franciscanilor din oras).Incursiunea nu s-a oprit aici,domnitorul
ocupand orasul Braclaw si inaintand pana la raul Wisakla.Starea critica in
care se afla Polonia l-a determinat pana la urma pe Jan Albert sa apeleze la
fratele sau,regele Ungariei ca sa intervina pe langa Stefan ca sa ii acorde
pace si liniste.Pacea dintre Polonia si Moldova s-a incheiat pe 12 iulie 1499
la Harlau si nu cuprindea nimic referitor la Pocutia,aceasta chestiune,dupa
marturia insasi a lui Stefan,lasand sa fie solutionata ulterior.In ultimii ani de
domnie,mai ales dupa moartea lui Jan Albert si venirea la tron a lui
Alexandru relatiile dintre Polonia si Moldova au fost intr-o oarecare masura
incordate datorita nesolutionarii problemei Pocutiei.

18)Relatiile Moldovei cu Ungaria in timpul lui Stefan cel Mare

Inca de la inceputul domniei sale Stefan cel Mare a continuat in mare

politica inaintasilor sai,devenind vasal Poloniei.Petru Aron a inteles ca nu
mai putea avea sprijin din partea Poloniei si se refugiaza in Transilvania,in
secuime.Stefan actioneaza prompt si intra cu armatele in secuime,trece prin
foc si sabie dar nu reuseste sa il prinda pe Petru Aron.Dupa aceasta actiune
Petru Aron se refugiaza la curtea lui Matia Corvin care-l vroia sa-l aiba la
indemana spre al impresiona mai usor pe Stefan si a-l sili sa-i recunoasca
astfel autoritatea.Nevrand initial sa recunoasca autoritatea lui Matia
Corvin,pe 2 martie 1462 domnitorul iscaleste un act in urma caruia acesta ii
fagaduia credinta lui Cazimir.Domnitorul de data asta nu se mai indreapta
impotriva secuilor ci a Cetatii Chilia,cetate ce fusese cedata de Petru II lui
Iancu de Hunedoara drept rasplata ca voievodul transilvanean il ajutase sa
castige tronul.Cetatea Chilia nu a putut fii cucerita in 1462 ci trei ani mai
tarziu.Conflictul moldo-maghiar era inevitabil.Cauzele:apropierea fata de
Polonia,incursiunile in secuime pentru prinderea lui Petru Aron,cucerirea
Chiliei.La aceasta s-ar mai fii adaugat si faptul ca Stefan cel Mare ar fi
sprijinit rascoala sasilor si secuilor din Transilvania(1467).Matia Corvin
vine personal cu armata si reuseste sa inabuseasca rascoala ca apoi sa treaca
muntii si sa atace Moldova in nov.1467.Armata regala distruge Targul
Trotus,Bacaul,Romanul.Targul Neamt deschizandu-si calea spre orasul Baia
caci calea spre Suceava era inchisa de armata lui Stefan.Campania lui Matia
Corvin a durat 40 de zile si s-a soldat cu infrangerea de la Baia,regele insusi
fiind ranit in lupta.In 1468,Stefan da replica regelui Ungariei,organizand
incursiuni devastatoare in Transilvania.A urmat inca o expeditie in 1469
condusa de data aceasta de spatarul Filip Pop cu scopul de a-l prinde pe
Petru Aron.Victoria lui Stefan de la Baia a consolidat pozitia Moldovei pe
plan extern si a asezat pentru mult timp raporturile de buna vecinatate cu
Ungaria.Matia Corvin l-a sprijinit pe Stefan in lupta cu turcii,la Vaslui
participand voievodul Transilvaniei Balázs(Blasius) Magyar(1472-1475),la
ordinul lui Matia Corvin.In vara anului 1475,Stefan cel Mare depunde
omagiu de vasalitate regelui Ungariei.Insa in 1476,Stefan cel Mare a fost
singur in fata armatei otomane comandata insusi de sultan.Regele Ungariei a
trimis armata condusa de Istvan Bathory in sprijinul domnitorului,dar
aceasta a ajuns la pasul Oituz abia dupa ce sultanul parasise Moldova.Totusi
Stefan cel Mare impreuna cu armata lui Bathory intervine in Tara
Romaneasca unde-l sprijina pe Vlad Tepes sa ocupe tronul.Situatia se
schimba dupa 1480 caci Matia fiind in conflict cu Frederic,imparatul
Imp.Habsburgic,incheie un tratat de neagresiune cu turcii.In aceste
circumstante,mai ales dupa pierderea Chiliei si a Cetatii Albe(1484),Stefan
se vede nevoit sa incheie pace cu turcii.Politica lui Stefan cel Mare se
schimba,orientandu-se din nou catre Ungaria dupa ce Cazimir si Baiazid
semnasera si ei un tratat de pace.Ca o compensatie pentru pierderea cetatilor
de la Marea Neagra dar si ca garantie ca Moldova va pastra legaturi strane se
Ungaria,Matia Corvin daruieste domnului moldovean Ciceul si Cetatea de
Balta.Dupa moartea lui Matia Corvin in 1490,urmeaza la tron Vladislav,fiul
lui Cazimir Jagello al Poloniei.Acesta va pastra totusi relatiile bune cu
Moldova si va media conflictul moldo-polon ce se va incheia cu pacea de la
Harlau(12 iul.1499).

19)Rolul Ungariei de factor de echilibru in bazinul Dunarii de Jos in sec.XV

20)Constituirea principatului autonom al Transilvaniei-premise politice

interne si externe

Venirea la carma Imperiului Otoman a lui Soliman Magnificul si domnia sa

avea sa aduca o noua schimbare a raportului de forte in sud-estul
Europei.Nici nu a trecut bine un an de la inscaunare caci sultanul asediaza si
cucereste Belgradul(1521) astfel este poarta deschisa spre centrul europei
.Pe 29 august 1526 are loc batalia de la Mohacs,unde armata Ungariei este
infranta iar regele Ludovic II moare.La coroana Ungariei apar doi
pretendenti: János Szapolyai si Ferdinand de Habsburg.Primul se impune cu
ajutorul turcilor,a nobilimii si a lui Petru Rares,domnul Moldovei.Se va
ajunge la o pace intre Szapolyai si Ferdinand prin care fiecare stapanea ce
avea pana acum, iar la moartea acestuia ar fi condus Ferdinand tot.Peste
putin timp din cauza campaniei sultanului turc in Moldova Szapolyai ar fi
denuntat tratatul.Intre timp marii nobili din Transilvania in frunte cu Stefan
Mailat au facut un tratat secret prin care ar fi vrut sa-si impuna propriul
domn dupa moartea lui Szapolyai.Mailat vroia sa separe Transilvania de
ungaria intr-un stat distinct care sa plateasca tribut turcilor.Szapolyai
descopera complotul si vine in Transilvania pentru a-i pedepsi pe complotisti
insa moare in timpul campaniei la Medias din cauza unei boli mai
vechi.Episcopul de Oradea,Martinuzzi a reusit sa convoace o dieta care l-a
ales ca rege al Ungariei pe fiul lui Szapolyai un bebelus de cateva luni.In
1541 ia nastere Pasalacul de la Buda,Ungaria fiind divizata in 4
parti:Transilvania si cu Partium raman lui János Zsigmond
Szapolyai,Banatul lui Petru Petrovic,centrul si sudul Ungariei sunt
transformate in pasalac iar partea vestica revine habsburgilor. In martie
1542,alta dieta ardeleana la Turda a invitat-o pe regina
mama,Isabella,vaduva lui Szapolyai, sa vina in Transilvania cu fiul
ei.Familia regala s-a stabilit la Alba Iulia care a devenit capitala
Transilvaniei

21)Libera electio

22)Instaurarea regimului dominatiei otomane in Tara Romaneasca si

Moldova la mijlocul sec.XVI.

In sec.XVI s-a instaurat treptat regimul dominatiei otomane(dominatie care

s-a manifestat in plan politic,dar si in plan economic) asupra Tarilor
Romane,datorita instabilitatii politice in interior (a crescut influenta boierilor
in alegerea domnilor) si expansiunii turcilor care au transformat centrul
ungariei in Pasalacul de la Buda si Transilvania in Principat autonom supus
Portii Otomane (1541).

Tara Romaneasca

Dupa domnia lui Radu cel Mare urmeaza o perioada tulbure pentru tara.Sub
Mihnea cel Rau(1508-1510),fiul nelegitim al lui Vlad Tepes incepe
conflictul cu marea boierime,reprezentata atunci de catre
Craiovesti(Barbu,Danciu,Parvu,Radu).Acestia reusesc sa il impuna initial cu
sprijin turcesc pe Vladut(1510-1512) dar intra in conflict si cu noul domn.Cu
ajutor de la turci,puternica partida boiereasca il invinge pe Vladut la
Vacaresti,sustinand pe o ruda de-a lor,Neagoe Basarab.A urmat o perioada
de relativa pace insa dupa moartea lui Neagoe Basarab(1521) a declansat o
anarhie in Tara Romaneasca,in luptele pentru tornul tarii fiind implicat Radu
de la Afumati,un partizan al luptei anti-otomane,Teodosie,fiul lui Neagoe
Basarab,Vladislav III si Radu Badica.A urmat Moise Voda(1529-1530),ce s-
a implicat in conflictul din Transilvania dintre Ferdinand si Szapolyai,in
sprijinul celui din urma,A urmat la tron Vlad Inecatul(1530-1532) ce a fost
in conflict cu marea boierime,confiscand cateva mosii Craiovestilor.Vlad
Vintila de la Slatina(1532-1535) ajunge la tron cu sprijinul Craiovestilor,dar
fiind in conflict cu ceilalti boieri.A pierdut tronul,fiind victima unui
complot.Declinul politic al Tarii Romanesti continua si sub Radu
Paisie(1535-1545).In timpul domniei sale,Braila este ocupata de turci si
transformata in raia.A urmat o jumatate de secol de framantari,o decadere
politica a Tarii Romanesti:
• Mircea Ciobanul(1545-1552;1553-1554;1558-1559) fiul lui Radu cel
Mare.Intra in conflict puternic cu boierii invingand tentativele
acestora de detronare la Peris si Miloste.A fost unul din domnitorii
care s-a aflat in relatii bune cu turcii
• Radu Ilie Haidăul(1552-1553) a luat tronul cu sprijinul lui
Castaldo,invingandu-l pe Mircea la Manesti dar nu s-a mentinut mult
la domnie.Mircea Ciobanul sprijinit de domnitorul
Moldovei,Alexandru Lăpușneanu personal,și-a recâștigat tronul
• Patrascu ce Bun(1554-1557),fiu al lui Radu Paisie.Castigand tronul cu
sprijinul lui Alexandru Lapusneanu a fost singura domnie linistita din
aceasta perioada.Alaturi de domnul Moldovei a intrat,la ordinul
sultanului,cu armata in Transilvania,alungandu-i pe imperiali si
restabilind la conducerea principatului János Zsigmond Szapolyai.
• Petru cel Tanar(1559-1568),fiul lui Mircea Ciobanul a obtinut tronul
dupa ce a invins factiunile boieresti rivale cu sprijin turcesc.Petru se
deosebea total de tatăl său,având o fire blândă și religioasă.Deoarece
era prea tânăr,țara era condusă de mama sa,care era abilă în
neutralizarea intrigilor pretendenților la tron și a pârilor făcute la
Poartă de principele transilvănean Ioan Sigismund.După ce Doamna
Chiajna a căzut în dizgrația turcilor,Petru a fost chemat la
Constantinopol și închis.
• Alexandru II Mircea(1568-1574;1574-1577),nepotul lui Mihnea cel
Rau,obtine tronul cu sprijin turcesc, la intervențiile lui Mihail
Cantacuzino.Acest domnitor intra si el in conflict cu
boierimea,reusind sa distruga o conspiratie a acestora.Domnia sa s-a
 caracterizat si printr-o politica fiscala destul de grea,fapt ce si-a atras
porecla de ”Oaie Seaca”.
• Vintila(1574),ocupa tronul cu sprijinul domnitorului Moldovei Ioan
Armeanul,zis si Ioan Voda cel Viteaz sau Cumplit dar pentru scurt
timp.
• Mihnea Turcitul(1577-1583;1585-1591),fiul lui Alexandru II
Mircea.A domnit sub tutela mamei sale,Ecaterina.A innabusit cateva
revolte ale boierimii,invingand la Craiova o incercare de a fi detronat
si a dus o politica fiscala excesiva.
• Petru Cercel(1583-1585),fiul lui Patrascu cel Bun si frate cu Mihai
Viteazul.A mutat capitala Țării Românești la Târgoviște.Datoriile si
imprumuturile pe care le facuse ca sa obtina tronul l-a determinat sa
puna cateva biruri si taxe destul de grele ce i-a creeat o imagine
negativa la turci,fapt pentru care l-au mazilit
• Stefan Surdul(1591-1592),fiul lui Ioan Voda cel Viteaz,personalitate
slaba,stearsa in comparatie cu cea a tatalui sau
• Alexandru cel Rau(1592-1593),fiul lui Bogdan Lapusneanu,obtine
tronul facand imprumuturi mari pe la creditorii constantinopolitani.

Moldova

Urmasii lui Stefan cel Mare s-au straduit sa duca mai departe opera politica a
nepotului lui Alexandru cel Bun.Bogdan III(1504-1517),semana destul de
mult cu tatal sau dupa cum sustin contemporanii,a fost o fire razboinica ce e
drept,ducand razboaie cu polonezii dar a avut de suferit in urma invaziilor
tatare.Stefan cel Tanar(1517-1527) incheie tratat cu polonii,ii bate pe tatari
la la Ciuhru lângă târgul Serbanca,ba chiar ataca un corp de oaste turcesc ce
se intorsese din Polonia in urma unei expeditii de jaf(1524).A avut totusi un
conflict puternic cu boierii ce au organizat un complot in urma careia a cazut
victima domnitorul.Petru Rares(1527-1538;1541-1546),fiul natural al lui
Ștefan cel Mare,păstra multe din calitățile tatălui
său:ambiția,îndrăzneala,vitejia,religiozitatea,gustul artistic dar era în schimb
o fire nestatornică și îi lipsea simțul politic.A intervenit in Transilvania
sustinandu-l pe Szapolyai in lupta cu Ferdinand,s-a luptat cu polonezii
pentru Pocutia si a fost un continuator al tradiției moștenite de la Ștefan cel
Mare,atat pe plan bisericesc si artistic.A dus o politica antiotomana in prima
parte a domniei.Stefan Lacusta(1538-1540)obtine tronul cu sprijin de la turci
ce intrasera cu armata in Moldova ca sa-l schimbe pe Petru Rares.La
intoarcere,sultanul ia Tighina si transforma tinutul inconjurator in raia.A fost
asasinat de boieri.Alexandru Cornea(1540-1541),fiul lui Bogdan III a avut
legaturi cu habsburgii si a atacat garnizoanele turcesti de la Tighina,Chilia si
Cetatea Alba.Turcii au replicat sprijinindu-l pe Petru Rares,fiul lui Stefan cel
Mare invingandu-l pe Alexandru Cornea la Galati si obtinand tronul pentru a
doua oara. Dupa moartea lui Petru Rares a urmat o jumatate de secol de
framantari,o decadere politica a Moldovei:
• Ilias Rares(1546-1551),fiul lui Petru Rares.In timpul domniei lui,
Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului
de alianță cu Sigismund I al Poloniei.Întreprinde o expediție în
Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al
Munteniei,însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un
rezultat.Fiind pus de sultan sa mareasca tributul,prefera sa renunte la
domnie si sa se turceasca,luând numele de Mehmet, și devine pașă de
Silistra
• Stefan Rares(1551-1552),fiul lui Petru Rares.In timpul domniei sale
are loc persecutia armenilor.A dus o politica oscilanta,initial
apropriindu-se de Ferdinand cerand un subsiduu pentru plata oastei de
mercenari si stapanirea Ciceului si a Cetatii de Balta dar neobtinand
ceea ce a dorit,a trecut de partea turcilor,efectuand o incursiune in
Transilvania.Moare asasinat de boieri in tabara de la Tutora si de acest
fapt se pare ca nu a fost strain Castaldo.
• Joldea(1552) a fost ales de boierii domn al Moldovei dar nu a apucat
sa ajunga la resedinta domneasca,fiind prins la Sipote de Alexandru
Lapusneanu,insemnat la nas si calugarit
• Alexandru Lapusneanu(1552-1561;1564-1568).Fiul lui Bogdan III,a
luat domnia cu sprijinul Poloniei.A fost in relatii bune cu polonezii si
cu turcii si a intrat cu armata in Transilvania in doua randuri.In 1556 il
sprijina pe János Zsigmond Szapolyai sa obtina tronul principatului
Transilvaniei,alungandu-i pe imperiali.In urma acestui sprijin se
gandea ca va reprimi posesiunile din Transilvania.Neobtinand ce a
dorit,a intrat in Transilvania in 1558,pradand Tara Barsei.In a doua
domnie s-a aflat in conflict cu boierii.
• Ioan Iacob Heraclid(1561-1563) incearca sa faca din Moldova un stat
asemanator in mare parte cu cele occidentale,favorizant propaganda
protestanta,infiintand o scoala la Cotnar si marginalizand boierii prin
aducerea de consilieri străini.A pierdut tronul in urma unei revolte.
• Stefan Tomsa(1563-1564) domn de rascoala.Tomșa a fost ales ca
domn de boierii răsculați împotriva lui Ioan Iacob Heraclid.Tomsa
asediaza Suceava si il prinde pe Ioan Iacob Heraclid pe care il
 ucide.Nu cu mult timp înainte îl prinsese și-l trimise la Constantinopol
și pe hatmanul Dimitrie Wisnoewieki, care trăgându-se dintr-o soră a
lui Petru Rareș,intrase în Moldova tot pentru tron,dupa ce il invinsese
la Vericicani.Drept represalii,Tomsa organizeaza o expeditie de prada
in Pocutia.Turcii nu au vrut să-l recunoască însă și l-au numit pe
Alexandru Lăpușneanu ca domn pentru a doua oară.Tomșa neputând
să se mențină pe tron, a fugit în Polonia, unde regele Sigismund
pentru a-i mulțumi pe turci, a pus să i se taie capul în mai 1564 la
Liov
• Bogdan Lapusneanu(1568-1572),fiul lui Alexandru Lapusneanu.
Bogdan a fost partizan politic și aderent personal al polonezilor,față
de care încheie tratate de supunere, și se și înrudește cu aceștia,fapt ce
starneste nemultumirea boierimii,aceștia temandu-se de introducerea
catolicismului.
• Ioan Armeanul(1572-1574),fiul lui Stefan cel Tanar,A dus o politică
de întărire a autorității princiare,lovind în boierime care l-a numit
"Ioan Vodă cel Cumplit".Ramane totusi un episod glorios din aceasta
perioada de timp.Aliat cu cazacii zaporojeni,domnitorul duce mai
multe lupte cu turcii pe care ii invinge la Jilistea,in Bugeac dar
contraofensiva otomana duce la infrangerea lui Ioan Armeanul in
luptele de la Iezerul Cahul si Roscani si uciderea acestuia
• Petru Șchiopul(1574-1577;1578-1579;1583-1591) a fost nepotul lui
Mihnea cel Rau si primul Basarab ce a domnit in Moldova.Domnia lui
a fost tulburată de o mulțime de pretendenți,frati ai lui Ioan Armeanul
dar reuseste sa ii alunge pe toti cu sprijin turcesc.
• Ioan Potcoavă(nov.-dec.1577) a fost frate cu Ioan Voda cel Cumplit.
L-a răsturnat de pe tron pe Petru Șchiopul insă turcii nu l-au
recunoscut ca domn,și i-au ridicat pe polonezi și munteni împotriva
lui.A fost prins si apoi decapitat la Liov
• Iancu Sasul(1579-1582) a fost fiul lui Petru Rareș.Domnia sa s-a
caracterizat printr-o politica fiscala impovoratoare ce a determinat o
rascoala a lapusnenilor,inabusita la Balota(1581).Politica fiscala dusa
precum,inrautatirea relatiilor cu boierii precum si relatiile ce le avea
cu habsburgii ii determina pe turci sa il mazileasca si sa ii dea domnia
lui Petru Schiopul.Este însă prins,i se ia averea și este ucis la Liov în
septembrie 1582
23)Precedentele Unirii lui Mihai Viteazul:proiectele lui Castaldo,János
Zsigmond Szapolyai si Stefan Josika.

Unirea celor trei principate a reprezentat punctul culminant al evolutiei unei

idei politice.Unirea nu a fost o solutie de moment ci formula unei idei
politice care s-a conturat si s-a definit pe parcursul secolului al XVI intr-un
mediu politic mai larg,care nu se limiteaza numai la Mihai Viteazu si elita
politica romaneasca.
Primul proiect de unire il are generalul Castaldo,general al trupelor
austriece.Acesta propune regelui Ferdinand de Habsburg ,unificarea tarilor
intr-un regat al Daciei,care sa fie condus de un membru al dinastiei de
Habsburg si sa fie parte integranta a Imperiului Habsburgic.Proiectul nu se
pune in aplicare pentru ca in 1556 austriecii sunt nevoiti sa paraseasca
Transilvania.Proiectul cade,insa ideea ramane si va fi reluata.
Un proiect similar are loc 17 ani mai tarziu,la finalul unui razboi intre
Transilvania si habsburgi.Existenta catorva documente cu rol important,ce
reflectau situatia din principate :
-Ciorna dupa proiectul tratatului de pace(partea transilvaneana) in cadrul
careia se remarca un pasaj interesant ,,dupa ce vor trece dincolo de
Dunare,Tara Romaneasca si Moldova se unesc si devin supuse
Transilvaniei’’
-1572-document in arhivele din Viena,raport despre situatia politica din
centrul Europei.Boierii din cele doua tari intentionau sa se inchine
principilor Transilvaniei.
1572 Ioan Sigismund Zapoya a complotat cu un grup din cele doua
principate in vederea inchinarii lui,proiectul de unire este refuzat de
austrieci.
Prima unire este efectuata de Sigismund Bathory,Acesta se afla in fruntea
Transilvaniei din 1591,fire instabila emotional,influentabila.Stefan
Josika,primeste calitatea de cancelar al Transilvaniei si va avea o influenta
puternica asupra lui Sigismund,care schimba optiunea politica a
Transilvaniei printr-o lovitura de stat(era roman de origine,din Caransebes)
Contextul politic este dominat de aparitia Ligii Sfinte (1593)la care adera
principele Transilvaniei,apoi Tara Romaneasca si Moldova(Petru Aron).
In 1594 Mihai depune omagiul de vasalitate fata de Sigismund Bathory si se
alatura Ligii Sfinte,bazandu-se pe faptul ca daca victoria va fi de partea
crestinilor,va scapa de imensele datorii care le avea de dat turcilor.
Iarna 1594-1595 au loc mai multe atacuri ale lui Mihai Vitezul la
Dunare,scopul fiind acela de dispersare a fortelor otomane.Urmeaza si
atacuri ale lui Petru Aron care ataca braila si zona de nord a Dobrogei.Intre
timp replica otomana era intens pregatita,astfel este trimisa o armata condusa
de Sinan Pasa impotriva lui Mihai,aparand pentru prima data pericolul
transformarii Tarii Romanesti in pasalac.La Calugareni are loc o ambuscada
in urma careia invinge Mihai.Nu este o victorie propriu zisa ci un castig de
moment,motiv pentru care se retrage in munti asteptand ajutorul armatelor
transilvanene.Urmeaza campania de la Giurgiu(victorie impotriva turcilor).
Mai 1595 Sigismund se autoproclama principe al celor trei tari.
Campania de la Giurgiu este efectul militar al primei uniri,unire care se rupe
insa dupa aceasta campanie,pentru ca Ieremia Movila este pus pe tronul
Moldovei cu ajutorul polonezilor.In iarna 1595-1596 Mihai calatoreste in
Transilvania,de Craciun si sta la palatul lui Josika,intre cei doi legandu-se o
prietenie foarte stransa.Apoi in urma unei batalii impotriva turcilor,simtindu-
se incapabil de a face fata situatiei decide sa cedeze Transilvania
habsburgilor,nobilimea nu era de acord cu aceasta cedare.
Mai 1597 Josika propune lui Mihai sa fie principele Transilvaniei,cautand
astfel orice varianta impotriva planului de cedare.4 august 1598 Sigismund
renunta oficial,Stefan Josika e arestat,se anunta oficial cedarea,nobilii se
impotrivesc si cer eliberarea dar sunt executati.
La sf lunii august reapare Sigismund,care este proclamat iar principe.Josika
este executat 4 sept 1598.
Se retrage,cedeaza tronul lui Andrei Bathory,care avea o atitudine filo-
polona,filo-otomana.Este incheiata pace separata cu turcii.Situatia devine si
mai dificila avand in vedere ca pe tronul Moldovei vine Ieremia Movila cu
ajutorul polonezilor.Acesta si polonezii intentionau sa il sprijine pe Simion
Movila pentru preluarea tronului Tarii Romanesti.Simtindu-se izolat Mihai
reia legaturile cu imperiul habsburgic ,pentru a putea rezista in fata
turcilor.Porneste campanii militare in Moldova si Transilvania in vederea
indepartarii pericolelor.
La Selimbar victorie contra turcilor(secuii nu lupta pt Bathory pentru ca
incepuse sa ii impoziteze si se rascoala).
Intrare fastuoasa la Alba Iulia 1 noi 1599 si incepe sa ia masuri.Convoaca
dieta,se proclama principe al Transilvaniei la ordinele lui Rudolf,numeste
boieri de-ai sai castelani in Transilvania =>unire a Transilvaniei cu Tara
Romaneasca.Porneste apoi campanie in Moldova,primavara 1600,intra in
Moldova,Ieremia e inlaturat.Din pacate cand inca se afla in Moldova afla ca
nobilimea maghiara din Transilvania s-a rasculat,incearca sa refaca
autoritatea insa in batalia de la Miraslau 18-28 sept 1600 este infrant.In
Moldova revine Ieremia Movila si in Tara Romaneasca Simion Movila preia
tronul.Incearca sa obtina ajutor de la Rudolf al 2lea.Solutia gasita este
colaborarea cu generalul Basta.
3 aug 1601 batalia de la Goraslau,o stralucita victorie impotriva lui
Sigismund,in acelasi timp Simion Movila e indepartat .
9 aug 1601 ucis din ordinul lui Basta.
Dispare unirea,insa ideea ramane.Primul roman care constituie unirea,dar
care nu rezista din cauza coalizarii factorilor externi si interni.

24)Razboiul de 15 ani si Unirea lui Mihai Viteazul

25)Institutia domniei in Tarile Romane :titulatura,insemne si atributii.

Suveranul țării purta titlul de domn, din latinescul „dominus”, adică stăpân.
Domnul era stăpănul recunoscut al țării, căreia i se închinau boierii, în
calitate de vasali. În ceremonialul înscăunării un rol important îi revenea
închinării, care se manifesta prin sărutarea mâinii de către boieri. Domnul
era singur stăpânitor,termen care echivala cu grecescul autocrator.Acest
termen reflectă situația de independență, chiar dacă de multe ori era doar o
aspirație din cauza presiunilor externe.Un alt titlu purtat de domnitorii
Țărilor Române a fost cel de mare voievod, adică comandant militar. Marele
voievod era căpetenia voievozilor locali,care și-au unificat formațiunile lor
politice și au constituit țara.Înaintea numelui domnitorului s-a aflat și
particula Io. Majoritatea istoricilor consideră că Io ar fi prescurtarea numelui
teofor „Ioan”, adică „cel dăruit de Dumnezeu” cu domnia sau cel ales de
Dumnezeu pentru a domni.Domnitorii Țării Românești care au stăpânit Țara
Făgărașului și Țara Amlașului din Transilvania au mai purtat și titlul de
herțeg,adică duce.Acest titlu le-a fost conferit de către regii Ungariei, cei
care le-au dăruit aceste posesiuni în Transilvania cu drept temporar, limitat
de credința față de rege.

26)Mestesuguri.Ucenic.Calfa.Mester.Organizarea breslelor

Poporul roman a cunoscut si a practicat din cele mai vechi timpuri

mestesugurile esentiale.Daca termenii de mester si mestesug vin din
maghiara,termenii de maiestru sau maiestrie vin din fondul latin al limbii
romane iar numele mestesugurilor fundamentale poarta tot numiri latine sau
sunt formate in romana prin adaugarea sufixului caracteristic –
ar :fierar,tamplar,morar,olar,dogar,scafar,blidar,cizmar.Transilvania a fost
superioara Tarii Romanesti si Moldovei,a avut mesteri mai multi si mai
specializati,fiindca a avut o viata oraseneasca mai puternica.Moraritul era
dezvoltat,il gasim mentionat in Diploma Cavalerilor Ioaniti iar in Moldova
gasim mori la Baia si in tinutul Covurlui.Tot in acelasi tinut sunt atestate
pivele de sumane cunoscute in Transilvania sub numele de darstele,de unde
se batea lana pentru a obtine cunoscutele cergi si postavul ordinar.La Baia si
la Suceava erau si berarii sau sladnite.Alaturi de acestea mai intalnim
povernele sau velnitele de facut rachiu.Croitoria a fost atestata in sec XV in
timp ce barbierul era adeseori totuna cu medicul.Din Transilvania veneau
ceasornicele,radvanele si leaganele dar si armamentul(mesterii transilvaneni
erau priceputi in construirea de sabii,sulite,arcuri si mai tarziu arme de
foc).Mesterii erau grupati in bresle,in Ardeal se numea tzeh si cuprindea pe
cei ce practicau acelasi mestesug.Fiecare breasla isi avea un sfant al sau ca
patron sau protector,la a carui zi se facea mare praznic la o biserica anume
hotarata.

29)Constiinta romanitatii la romani in Evul Mediu

In nordul ca şi in sudul Dunării locuia o numeroasă şi foarte dispersata

populaţie romanică a cărei atestare documentară, sporadică anterior, devine
din ce in cemai frecventă de la sfirşitul secolului XII. Ştirile mai numeroase
şi variate cu privire la această populaţie ingăduie o mai clară percepţie
asupra felului cum cunoşteau şi cum caracterizau străinii romanitatea
răsăriteană. Una din trăsăturile cele mai izbitoare ale romanităţii răsăritene in
secolul XIII e extraordinara ci răspindire pe un imens spaţiu care se intindea
din sudul Peninsulei Balcanice pină in nordul lanţului munţilor Carpaţi.O
dovedeşte in primul rind numele de vlahi, unul şi acelaşi in diversele sale
variante,nume care desemnează in germană, slavă, greacă, maghiară ctc.
ramura răsăriteană a romanităţii.Cunoaşterea apartenenţei vlahilor la familia
popoarelor romanice,definite lingvistic, pe tot intinsul acestei vaste arii pe
care o locuiau şi a identităţii diverselor lor ramuri e aşadar implicită in
denumirea sub care ii cuprindeau popoarele străine din vecinătatea lor sau
mai indepărtate.Cind,in 1288, papa Nicolae IV işi trimitea misionarii in
Răsărit, la creştinii de rit ortodox şi la păgini,el nu a omis să menţioneze in
rindul acestora şi pe romani,cu precizarea anume că avea in vedere „ţările
(terrae) romanilor oriunde ar locui..." („...ad terras... Vlachorum ubique
existentium")1'', formulă care ii cuprindea atit pe romanii din sudul Dunării
cit şi pe cei din nordul fluviului, inglobind multitudinea cadrelor teritorial-
politice in care vieţuiau.Conştiinţa identităţii romanicilor nord şi sud-
dunăreni nu e numai un fenomen implicit; ea apare direct afirmată de unele
texte ale vremii. Pentru misionarul franciscan Guillaume de Rubruck, care a
indeplinit o insemnată misiune diplomatică la curtea marelui han mongol in
1253—1254, vlahii sud-dunăreni, ain „ţara lui Asan", derivau din cei nord-
dunăreni: „Alături de Pascaturse află Illac (Hac), ceea ce este acelaşi lucru
cu Blac, dar tătarii nu pronunţă B; de la aceştia au venit cei care se află in
ţara lui Asan.<Tătarii> ii numesc şi pe unii şi pe alţii Illac"18. „Pascatur",
cum a arătat o cercetare recentă, indică poporul başkir, dar nu cum s-a
inţeles greşit in trecut ramura de pe Volga a başkirilor,ci grupul stabilit in
Ungaria, unde este atestat de izvoarele secolului XIII.Identitatea numelui
folosit de mongoli pentru a desemna pe romanii din vecinătatea Ungariei şi
pe cei din Taratul vlaho-bulgar şi raportul de derivare al celor din urmă din
cei dintii atestă cunoaşterea măcar de către unii dintre contemporani a
strinsei legături dintre romanitatea din nordul Dunării şi cea din Peninsula
Balcanică.Dar informaţia lui Rubruck nu e izolată. Cu aproape două secole
mai devreme, bizantinul Kekaumenos susţinea de asemenea că vlahii din
Grecia proveneau din regiunea Dunării,teză reluată la inceputul secolului
XIV cu unele deosebiri de cadru de o descriere anonimă a
Europei.Răsăritene datorată unui misionar catolic.Şi romanitatea romanilor a
fost in repetate rinduri explicit afirmată de oamenii vremii.Si in lumea
bizantină, identitatea etnică a romanilor a fost neindoielnic dintotdeauna
cunoscută. Oricum, in secolul XII, ea apare in izvoare ca un fapt de largă
răspindire. Istoricul Kinnamos, care aminteşte participarea masivă a vlahilor
la o expediţie bizantină la nordul Dunării in anul 1166, inregistrează cu acest
prilej tradiţia originii lor romane; potrivit lui, vlahii sunt cei „despre care se
spune că sunt colonii de demult ai celor din Italia"21. in acelaşi secol, un alt
text bizantin stabileşte echivalenţa intre „vlahi" şi „coloniştii romani",
susţinind că vlah e termenul popular folosit de greci pentru a-i desemna pe
„romani"22. Constituirea primului stat al romanităţii orientale, cel intemeiat
de vlahii din Balcani cărora li s-au asociat ulterior şi bulgarii, a prilejuit o
puternică afirmare a temei originii romane, amplu reflectată in
corespondenţa papei Inoccnţiu III cu Ioniţă cel Frumos in primii ani ai
secolului XIII.Ungurii care, ca şi bizantinii, au intreţinut un contact
permanent cu romanii din vremea aşezării lor in Panonia au cunoscut şi ei
romanitatea romanilor, chiar dacă au manifestat tendinţa de a o releva in
forme peiorative. Notarul anonim al regelui Bela afirma, spre sfirşitul
secolului XII, că la sosirea lor ungurii au găsit diverse popoare in Panonia:
slavi, bulgari şi „blachii adică păstorii romanilor" (...et Blachi ac pastores
Romanorumja. Mai explicit exprimată apare legătura dintre „vlahi" şi
„păstori iromanilor" in opera celui de al doilea cronicar ungur in ordine
cronologică, Simon de Keza, care şi-a redactat scrierea in a doua jumătate a
secolului XIII. Potrivit lui Simon de Keza, la venirea hunilor lui Attila,
romanii, mai exact locuitorii oraşelor (civitates) din Panonia şi din alte
provincii, s-au inapoiat in Italia, doar „Vlahii, care au fost păstorii şi
agricultorii acestora (ai romanilor) au rămas de bună voie in Panonia"24.
Textul lui Simon de Keza nu numai recunoaşte legătura strinsă dintre
romani şi vlahi —chiar dacă intr-o formulare care tinde să circumscrie
diminuant semnificaţia romanităţii romanilor —, dar şi evidenţiază
continuitatea romanităţii in acest spaţiu. Mai mult incă, textul reflectă fidel
caracterul real al părăsirii de către romani a teritoriilor dunărene sub
loviturile barbarilor. Din spusele cronicarului ungur rezultă limpede că in
viziunea sa masa populaţiei romanice — elemente agricole-pasioralc pe care
le cuprinde in denumirea de blacki —, a rămas locului, doar pătura ei
suprapusă, citadină, „romanii",s-au retras in Italia.Vechimea romanilor in
Regatul ungar era de altminteri un fapt cunoscut nu numai celor dintii
istorici unguri dar şi curţii regale ungare. Cind, in 1256, confirma
arhiepiscopiei de Strigoniu privilegiile ei străvechi, care datau „de la prima
sa intemeiere" — aşadar din vremea regelui Ştefan I şi a creştinării ungurilor
—, regele Bela IV nu uita să amintească faptul că intre daniile originare se
aflau şi „dijmele din veniturile regale din partea secuilor şi a romanilor,
dijme in vite mari şi mici şi in orice
fel de animale...". Cu adaosul, deosebit de insemnat pentru cunoaşterea marii
răspindiri a romanilor in teritoriile cuprinse sub puterea noului regat creştin:
„...dar să aibă dreptul de a lua de la romanii de oriunde şi de la oricare dintre
ei dijmele obişnuite a se plăti in Regatul Ungariei...".Privilegiul a fost
confirmat şase ani mai tirziu de acelaşi rege intrun text mai cuprinzător, dar
identic in esenţă in ceea ce priveşte indatoririle fiscale ale romanilor şi
secuilor 26. Aşadar, cancelaria regală ştia că la intemeierea regatului romanii
se aflau in Ungaria, că ei au avut, ca şi alte etnii, intre care secuii, un statut
care s-a extins progresiv, pe măsura intinderii regatului, asupra romanilor
„de oriunde...in regatul Ungariei". E de la sine inţeles că pentru ca un
asemenea privilegiu să fi fostacordat la data intemeierii arhiepiscopiei de
Strigoniu, romanii trebuie să se fi aflat in acea vreme in cuprinsul regatului;
constatare care confirmă afirmaţia anterioară a Notarului anonim şi cea
ulterioară a lui Simon de Keza cu privire la prezenţa romanilor in teritoriile
cucerite de unguri in vremea instalării lor in Europa Centrală.Constatarea
marii răspindiri a romanităţii răsăritene conţine şi observaţia implicită a
fragmentării ei politice intr-o multitudine de autonomii teritoriale incadrate
in ariile de dominaţie sau de hegemonie ale marilor puteri imperiale sau
plurietnice ale regiunii: Imperiul bizantin, hoarda dominantă in stepa nord-
pontică, Regatul ungar etc. Aceste autonomii, „romanii" sau „romanii
populare" cum le numea Nicolae Iorga, erau teritorii mai mult sau mai puţin
intinse,recunoscute ca „ţări" romaneşti in cadrul unor invoieli cu puterile
dominante. in izvoare, aceste „ţări" apar insoţite de calificativul etnic care le
definea esenţa sau desemnate exclusiv prin acest conţinut: Vlahia
Mare,Vlahia de Sus şi de Jos,Terra Blacorum, Vlaşca Zemlja,
Walachenland. Una dintre ele si-a păstrat autonomia chiar cind a fost
inglobată in Ţara Romanească.Orice colectivitate etnică se defineşte in
primul rind prin limbă. Identitatea limbii romane era sigur cunoscută in
această vreme, dar referirile scrise sunt puţine şi vagi.Niketas Choniates
relatează incercarea făcută de un preot din oastea bizantină,căzut prizonier in
cursul luptelor dintre Bizanţ şi adversarii săi din nordul Peninsulei
Balcanice,de a-şi reciştiga libertatea prin captarea bunăvoinţei lui Asan
căruia „ii cerea indurare vorbindu-i in limba sa, căci era cunoscător al
graiului vlahilor" 27. Imprecis se referă la limba romanilor in prima jumătate
a secolului XIII şi arhiepiscopul de Toledo,Rodrigo Ximenez care, intr-o
inşiruire a „limbilor" şi „naţiilor", aminteşte indistinct „limba vlahilor şi a
bulgarilor"; ceea ce e fie un ecou al asocierii statale vlaho-bulgare in vremea
Asăneştilor, fie, mai degrabă, o referire la slava veche, adoptată şi de romani
ca limbă sacră, liturgică, in urma coabitării lor cu slavii de sud.După limbă,
al doilea element definitoriu al oricărei colectivităţi etnice era religia sau
confesiunea căreia ii aparţinea, aşadar sistemul de valori spirituale pe care le
impărtăşea cu alte colectivităţi etnice, formate in aceeaşi arie de civilizaţie.
Apartenenţa romanilor la confesiunea răsăriteană era, fireşte, şi ea cunoscută
celor care au intrat in contact cu ei in secolul XIII, vreme a unei rapide
inăspriri a antagonismului dintre cele două segmente ale creştinătăţii,
catolici şi „schismatici". Deindată ce teritoriile romaneşti extracarpatice au
intrat in raza de acţiune a Romei şi a misionarilor ei,papalitatea a luat
cunoştinţă despre existenţa romanilor in acest spaţiu şi a ierarhilor lor
bisericeşti, nelegitimi in viziunea curiei papale, intrucit urmau „ritul
grecilor", „in dispreţul bisericii romane"29. Varietatea riturilor constatate la
romanii nord-dunăreni, in ciuda apartenenţei lor la aceeaşi confesiune, e una
din informaţiile comunicate la Roma de clericii şi misionarii catolici sosiţi
aici după lichidarea dominaţiei cumane.Constatarea avea să revină mai
amănunţit in textele misionarilor catolici din secolul următor.Prin
intermediul legatului său, papa obţinuse incă dinainte jurămintul regelui
Bela de a-i aduce la supunere pe toţi „nesupuşii" faţă de Roma din regatul
său, intre care, in chip explicit, pe romani.Dar Roma a inţeles şi partea de
rezistenţă „naţională" care se ascundea sub refuzul de a accepta ierarhi
străini şi de aceea a preconizat instituirea unui ierarh catolic,vicar episcopal,
„potrivii acelei naţiuni".Observaţia papei de insemnătate capitală nu numai
pentru că semnalizează rezistenţa romanilor din afara Carpaţilor impotriva
dominaţiei străine şi a manifestărilor ei pe plan bisericesc, dar mai ales
pentru că dezvăluie, fie şi numai indirect, legătura slrinsă dintre
„confesiune" şi „naţiune" incă din această vreme.Observaţiile papei
oglindesc fidel cunoaşterea exactă de către Biserica romană a esenţialului
identităţii etnico-spirituale a romanilor nord-dunăreni de către curia romană
in primele decenii ale secolului XIII.Statele dominatoare, indeosebi Imperiul
bizantin şi Regatul ungar, cu care romanii s-au aflat in contact permanent şi
impotriva cărora şi-au apărat in repetate rinduri identitatea, şi-au făurit şi au
inregistrat in scris o imagine precumpănitor negativă despre ei. Revoltele
vlahilor balcanici impotriva puterii bizantine, care nu o dată le-a incălcat
autonomiile, au constituit prilej de vehemente diatribe antivlahe din partea
scriitorilor bizantini. Răscoala vlahilor din Tessalia in 1066 a incitat pana
bizantinului Kekaumenos, care a schiţat una dintre cele mai negative
caracterizări ale acestei ramuri a romanităţii răsăritene. Necredincioşi faţă de
Dumnezeu şi de impărat, ca de altminteri şi in relaţiile personale, inşelători,
hoţi, sperjuri, fricoşi, curajoşi doar din frică, acestea sunt principalele
trăsături ale portretului colectiv al vlahilor schiţat de
Kekaumenos.Invectivele la adresa vlahilor — de data aceasta e vorba de cei
din Munţii Balcani,răsculaţi sub Petru şi Asan, calificaţi drept „nelegiuiţi şi
spurcaţi", „turmă de porci" etc. — apar şi in scrierea lui Niketas Choniates,
principala sursă cu privire la istoria intemeierii Statului vlaho-bulgar şi la
istoria sa timpurie.Atitudine ostilă, care nu i-a impiedicat pe bizantini să
utilizeze din plin capacitatea fiscală şi militară a vlahilor in indelungata
perioadă de cooperare bizantino-vlahă cuprinsă, cu unele intreruperi, intre
sfirşitul secolului X — inceputul secolului XI — zdrobirea Taratului bulgar
— şi sfirşitul secolului XII — constituirea Stalului vlaho-bulgar.Şi scrierile
ungureşti contemporane exprimă o viziune negativă cu privire la
romani.Pentru Notarul anonim al regelui Bela, romanii şi slavii din
Transilvania sunt „cei mai netrebnici oameni din lume", caracterizare
justificată prin armamentul inferior pe care il foloseau.Romanitatea vlahilor
e recunoscută, e drept, dar cu nuanţa diminuantă că ei nu sunt decit
„agricultorii" şi „păstorii" romanilor. in secolele următoare, calificarea avea
să se modifice in rău, pe măsura agravării antagonismului istoric, romanii
fiind declaraţi coboritori din „tilharii Romei".Dar,ca şi bizantinii,şi ungurii
foloseau din plin capacitatea militară şi fiscală a romanilor in interesele
propriului lor stat.

30)Drumuri comerciale in Tara Romaneasca si Moldova.Drum si stat

Directia drumurilor era determinata de asezarea marilor centre comerciale.In
Tara Romaneasca erau drumurile care uneau porturile de la Dunare cu cele
doua orase sasesti Sibiul si Brasovul.De la acesta din urma,negustorii spre
Braila pe drumul Buzaului,Teleajenului,al Prahovei,foarte multi mergeau pe
la Bran,prin Rucar si Campulung,spre Orasul de Floci,tot pe la Bran si Valea
Ialomitei;spre Darstor,spre Giurgiu pe drumul care strabatea Codrii Vlasiei
trecea prin Bucuresti spre Turnu si Nicopole din fata strabatand Codrii
Teleormanului.Sibienii foloseau Valea Oltului si inca o cale pe la
Valcan.Era apoi drumul care venea din Moldova si strabatea Tara
Romaneasca de-a lungul,pe sub podgorie.In afara de „drumurile sarii” mai
erau „drumul oilor”.Bineinteles,mai era si marele drum al Dunarii.In
Moldova erau pe vremea lui Alexandru cel Bun drumul cel mare al Liovului
ce trecea prin Cernauti,ajungea la Suceava si cobora spre Pascani unde se
bifurca:o ramura apuca prin Roman,Bacau,Adjud,Tg.Putnei si o alta ramura
trecea prin partea central-sudica a Basarabiei.Din prima ramura se desfacea
un drum ce trecea prin Baia spre Bistrita si un al doilea,din Adjud cu directia
spre Brasov.Cealalta cale de comert era aceea a Camenitei,care intra in tara
pe la Hotin si cobora la Iasi pana la Braila.In Transilvania,directia
drumurilor era determinata de asezarea marilor centre comerciale.Drumul
cel mare venea de la Buda,trecea prin Solnoc si zona Crisurilor si apoi se
bifurca:o ramura apuca spre Oradea si raspandea intreaga vale a Muresului si
cealalta ramura apuca spre Arad,trecea prin Deva,Alba Iulia si se unea cu
primul pana la varsarea Ariesului.Din Cluj pornea un drum la Dej apoi la
Bistrita ajungand in Moldova,un alt drum se desfacea la Santimbru,la N de
Alba Iulia,trecea prin Medias si Sighisoara si ajungea la Brasov.In sfarsit,de
la Vintul de Jos se desfacea un alt drum,care,prin Sebes,raspundea la Sibiu