Sunteți pe pagina 1din 301

1 LEGE nr.

254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Titlul III Executarea pedepselor privative de libertate. Capitolul II Siguranța penitenciarelor

Articolul 15 Condiții generale

(1) Siguranța deținerii se referă la totalitatea activităților desfășurate de administrația penitenciarului


în scopul impunerii unor restricții în ceea ce privește libertatea de mișcare a deținuților, astfel încât
să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor
și a măsurilor privative de libertate, precum și pentru protejarea vieții, integrității corporale și
sănătății acestora, a personalului locului de deținere și a oricăror altor persoane.

(2) Activitățile desfășurate de administrația penitenciarului pentru realizarea siguranței deținerii


constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoțire și supraveghere, în scopul menținerii ordinii și
disciplinei în rândul deținuților.

(3) Măsurile necesare pentru siguranța penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin
ordin al ministrului justiției.

(4) Penitenciarele dispun de amenajările, dispozitivele, personalul și mijloacele tehnice necesare


pentru supravegherea și controlul perimetrelor, spațiilor interioare și căilor de acces, precum și de
armamentul și muniția necesare.

(5) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea și liniștea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în
pericol viața ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor și care depășesc
posibilitățile de intervenție ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor
Interne acordă, la solicitare, sprijinul necesar.

Articolul 16 Utilizarea mijloacelor de imobilizare

(1) Folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare nu este permisă decât în situații în care alte
măsuri de menținere a ordinii și disciplinei în rândul deținuților nu au dat rezultate în una dintre
următoarele situații:

a) pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării deținuților;

b) pentru a proteja deținuții de autovătămare sau pentru a preveni vătămarea altor persoane ori
producerea de pagube;

c) pentru restabilirea ordinii și disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii deținuților la o


dispoziție a organelor judiciare sau personalului locului de deținere.

(2) Mijloacele de imobilizare ce pot fi folosite în scopul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin
regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).

(3) Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta este strict
necesară.
(4) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăși nevoile reale de imobilizare a
deținuților, și încetează de îndată ce scopul intervenției a fost realizat.

(5) Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul


penitenciarului, cu excepția cazurilor în care urgența nu permite acest lucru, situație care este de
îndată adusă la cunoștința directorului.

(6) Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menținerea sau îndepărtarea mijloacelor de
imobilizare, pe durata prezenței deținuților în fața acestora.

Articolul 17 Măsuri în caz de evadare

(1) În cazul producerii unei evadări, în sensul art. 285 din Codul penal, administrația penitenciarului
anunță de îndată organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în
vederea urmăririi și prinderii deținutului, furnizând acestora datele și informațiile necesare.

(2) Personalul locului de deținere poate desfășura activități de căutare a persoanei aflate în situația
prevăzută la alin. (1) pe o durată ce nu poate depăși 24 de ore, cu excepția situațiilor în care există
date precise, informații ori indicii despre aceasta.

Articolul 18 Controlul antiterorist și de specialitate la intrarea în locul de deținere

(1) Toate persoanele și bagajele aflate asupra acestora, precum și mijloacele de transport care au
acces în penitenciar sunt supuse controlului de specialitate și antiterorist.

(2) Controlul de specialitate cuprinde toate activitățile desfășurate de personal pentru stabilirea
calității persoanelor care au acces în locul de deținere și pentru descoperirea și ridicarea obiectelor
interzise a se afla în posesia, folosința sau păstrarea deținuților.

(3) Controlul antiterorist cuprinde toate activitățile desfășurate de personal, folosind mijloacele
tehnice din dotare, pentru descoperirea de armament, muniție, substanțe explozive, alte materiale
sau subansamble care pot contribui la fabricarea de arme sau bombe artizanale.

(4) Accesul persoanelor și al mijloacelor de transport în penitenciar se face cu acordul directorului


acestuia, cu excepția categoriilor de persoane stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3),
ale căror prerogative permit intrarea în penitenciar.

Articolul 19 Percheziționarea deținuților

(1) Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situațiilor de risc, precum și pentru ridicarea
obiectelor interzise, deținuții sunt supuși percheziției.

(2) Percheziția este acțiunea prin care se realizează un control amănunțit asupra deținuților,
echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de deținere și tuturor locurilor unde aceștia
au acces.

(3) Percheziția se efectuează de către persoane de același sex cu deținuții percheziționați și în condiții
în care să nu fie afectată demnitatea deținuților.
(4) Desfășurarea percheziției corporale amănunțite se realizează cu respectarea dreptului persoanei
percheziționate la viața intimă.

(5) Perchezițiile asupra cavităților corporale ale deținuților pot fi realizate numai de către personalul
medical.

(6) Percheziționarea bagajelor și a bunurilor personale se face în prezența persoanei în cauză sau a
altui deținut, atunci când aceasta nu este prezentă.

(7) Tipurile percheziției, modalitățile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării


acesteia, precum și documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul
prevăzut la art. 15 alin. (3).

Articolul 20 Confiscarea bunurilor și sumelor de bani

(1) Bunurile interzise și sumele de bani găsite asupra deținuților, cu prilejul perchezițiilor, se confiscă.
Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se fac venit la bugetul
de stat.

(2) Procedura de valorificare și de distrugere a bunurilor confiscate se stabilește prin regulamentul de


aplicare a prezentei legi.

Articolul 21 Portul armelor de foc

(1) Portul și uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este permis personalului care asigură paza
penitenciarelor sau execută misiuni de pază și escortare a deținuților în afara penitenciarelor, în
cazurile și condițiile prevăzute de lege.

(2) Portul și uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este interzis în sectorul de deținere, astfel
cum este definit prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, cu excepția unor incidente critice
definite în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), cazuri în care se delimitează vizibil un perimetru
interior.

(3) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice
din dotare, în condițiile legii.

Articolul 22 Recoltarea de probe biologice

În cazul în care există indicii că un deținut a consumat substanțe stupefiante, alcool ori substanțe
toxice sau a ingerat fără prescripție medicală medicamente de natură a crea tulburări de
comportament, directorul penitenciarului dispune, cu avizul judecătorului de supraveghere a privării
de libertate, ca acesta să fie supus recoltării probelor biologice prin mijloace noninvazive ale corpului,
în vederea testării, în condițiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.

Articolul 23 Cazarea temporară în camera de protecție și supravegherea deținuților prin intermediul


camerelor de luat vederi

(1) Dacă există indicii că un deținut intenționează să recurgă la acte de autoagresiune sau de suicid,
să rănească o altă persoană, să distrugă bunuri ori să tulbure în mod grav ordinea, directorul
penitenciarului poate dispune ca acesta să fie cazat individual într-o încăpere anume destinată și
amenajată.

(2) Pe perioada cazării în camera de protecție, deținutul este observat permanent prin intermediul
camerelor de luat vederi.

(3) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată până la încetarea stării care a generat-o, dar nu mai
mult de 24 de ore.

(4) În ipoteza cazării în camera de protecție pentru prevenirea autoagresiunii ori suicidului,
personalul medical are obligația de a monitoriza și evalua starea deținutului, ori de câte ori este
necesar, dar nu mai puțin de o dată la 4 ore.

(5) Pe perioada cazării în camera de protecție, deținutul este consiliat psihologic.

(6) Deținuții cazați în camera de protecție iau masa și își satisfac necesitățile fiziologice în alt spațiu
decât cel în care sunt cazați.

Articolul 24 Deținuții care prezintă risc

Deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului li se aplică măsuri de pază,
supraveghere și escortare sporite, fără a le fi afectate drepturile prevăzute de prezenta lege.

Articolul 25 Cazarea pe durata cercetării disciplinare

Pe durata cercetării disciplinare, directorul penitenciarului poate dispune preventiv, din motive de
siguranță, cazarea într-un alt spațiu de deținere a deținutului cercetat pentru comiterea unei abateri
disciplinare.

Articolul 26 Informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

Folosirea mijloacelor de imobilizare și a armamentului, cazarea temporară a deținutului în camera de


protecție și supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi sunt aduse, în scris, la
cunoștința judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Articolul 27 Supravegherea electronică la distanță

(1) Deținuții pot fi supravegheați electronic la distanță.

(2) Categoriile de deținuți și cazurile în care pot fi supravegheați electronic la distanță se stabilesc
prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Articolul 28 Protecția martorilor amenințați și deținuților vulnerabili

(1) Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului au obligația de a


asigura, în condițiile legii, protecția și asistența martorului amenințat sau vulnerabil, care execută o
pedeapsă sau o măsură privativă de libertate.

(2) Protecția și asistența deținuților vulnerabili se asigură în condițiile prevăzute la alin. (1).
(3) Criteriile privind vulnerabilitatea și măsurile de protecție se stabilesc prin regulamentul de
aplicare a prezentei legi.

Articolul 29 Audierile prin videoconferință

(1) În cazul în care un deținut urmează să fie audiat în cadrul unei proceduri prevăzute de prezenta
lege de către personalul sau judecătorul de supraveghere a privării de libertate din alt penitenciar
decât cel în care se află deținutul, audierea poate avea loc prin videoconferință. În cazul în care un
deținut urmează să fie audiat în cadrul oricărei proceduri judiciare sau al unei proceduri prevăzute de
prezenta lege, audierea poate avea loc prin videoconferință.

(2) Directorul penitenciarului în care se află deținutul primește cererea de audiere și este competent
să dispună asupra datei de realizare a acesteia.

(3) Audierea prin videoconferință se desfășoară potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(4) Dacă deținutul este asistat de un apărător, ales sau numit din oficiu, administrația penitenciarului
va permite accesul acestuia în camera de videoconferință, alături de persoana pe care o reprezintă.

(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și traducătorului sau interpretului.

(6) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazul deținuților aflați în secțiile
exterioare ale unui penitenciar, centre de reținere și arestare preventivă, centre educative sau centre
de detenție, precum și în cazul altor proceduri judiciare din alte materii, în măsura în care audierea
prin videoconferință este posibilă din punct de vedere tehnic.

Capitolul III Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

Articolul 30 Dispoziții generale privind regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau
la baza executării pedepselor privative de libertate.

(2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv și
regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condițiile prevăzute de prezenta
lege.

(3) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate asigură respectarea și protejarea


vieții, sănătății și demnității persoanelor condamnate, a drepturilor și libertăților acestora, fără să
cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnată.

Articolul 31 Tipurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt, în ordinea descrescătoare a


gradului de severitate, următoarele:

a) regimul de maximă siguranță;

b) regimul închis;

c) regimul semideschis;
d) regimul deschis.

(2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferențiază în raport cu gradul de


limitare a libertății de mișcare a persoanelor condamnate, modul de acordare a drepturilor și de
desfășurare a activităților, precum și cu condițiile de detenție.

Articolul 32 Comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a


pedepselor privative de libertate

(1) În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea


regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului,
care este și președintele comisiei, șeful serviciului sau biroului pentru aplicarea regimurilor și șeful
serviciului sau biroului educație ori șeful serviciului sau biroului asistență psihosocială.

(2) Secretariatul comisiei prevăzute la alin. (1) se asigură de către șeful serviciului sau biroului
evidență din penitenciarul respectiv.

(3) Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate își
desfășoară activitatea, de regulă, o dată pe săptămână.

Articolul 33 Aplicarea provizorie a regimului de executare

(1) După terminarea perioadei de carantină și observare prevăzute la art. 44, persoanei condamnate
căreia nu i s-a stabilit regimul de executare i se aplică provizoriu regimul de executare corespunzător
cuantumului pedepsei pe care o execută, potrivit art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art.
37 alin. (1) și art. 38 alin. (1).

(2) În cazul persoanelor inițial arestate preventiv, regimul provizoriu se aplică de la momentul primirii
mandatului de executare a pedepsei, până la prima întrunire a comisiei prevăzute la art. 32.

(3) Aplicarea regimului provizoriu se face în baza deciziei directorului penitenciarului, care este
executorie și definitivă.

(4) Regimul de executare stabilit pentru persoanele condamnate și arestate preventiv în altă cauză se
suspendă până la încetarea arestului preventiv. Pe perioada de suspendare se aplică regimul specific
arestaților preventiv.

Articolul 34 Regimul de maximă siguranță

(1) Regimul de maximă siguranță se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe
viață și persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum și celor care
prezintă risc pentru siguranța penitenciarului.

(2) Criteriile de stabilire și procedura de evaluare a riscului pe care îl prezintă persoana condamnată
pentru siguranța penitenciarului se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și persoana condamnatului
pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de
severitate, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranță sunt supuse unor
măsuri stricte de pază, supraveghere și escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează muncă
și desfășoară activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială,
moral-religioase, instruire școlară și formare profesională, în grupuri mici, în spații anume stabilite în
interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă, în condițiile stabilite prin regulamentul de
aplicare a prezentei legi.

Articolul 35 Categorii de persoane cărora nu li se aplică regimul de maximă siguranță

(1) Regimul de maximă siguranță nu se aplică următoarelor persoane condamnate:

a) care au împlinit vârsta de 65 de ani;

b) femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an;

c) persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum și celor cu afecțiuni locomotorii grave.

(2) Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) lit. a) execută pedeapsa privativă de libertate în
regim închis. Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) execută pedeapsa privativă de
libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea regimului de
maximă siguranță.

(3) La data încetării cauzei care a determinat neaplicarea regimului de maximă siguranță, situația
persoanei condamnate este analizată în condițiile art. 40.

(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor condamnate care prezintă risc pentru siguranța
penitenciarului, stabilit ca atare, potrivit criteriilor și procedurii de evaluare a riscului prevăzute de
regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Articolul 36 Regimul închis

(1) Regimul închis se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani,
dar care nu depășește 13 ani.

(2) În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana condamnatului, precum
și comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea
persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior sau superior ca grad de severitate, în
condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun,
prestează muncă și desfășoară activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și
asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională, în grupuri, în interiorul
penitenciarului, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a
prezentei legi.

(4) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta munca și pot desfășura
activități educative și culturale în afara penitenciarului, sub pază și supraveghere continuă, cu
aprobarea directorului penitenciarului.
(5) Măsurile de siguranță specifice regimului închis se aplică persoanelor condamnate, altele decât
cele din regimul de maximă siguranță, transferate temporar într-un alt penitenciar, pentru
prezentarea în fața organelor judiciare.

(6) Măsurile de siguranță specifice regimului închis se aplică deținuților internați în penitenciare-
spital și în infirmeria penitenciarului.

Articolul 37 Regimul semideschis

(1) Regimul semideschis se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de
un an, dar care nu depășește 3 ani.

(2) În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana condamnatului, precum
și comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea
persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior sau imediat superior ca grad de
severitate, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în comun, se pot
deplasa neînsoțite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului, prestează muncă și desfășoară
activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-
religioase, instruire școlară și formare profesională, sub supraveghere, în grupuri, în spații din
interiorul penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei, în condițiile stabilite prin regulamentul
de aplicare a prezentei legi.

(4) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot presta muncă și
desfășura activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială,
moral-religioase, instruire școlară și formare profesională, în afara penitenciarului, sub supraveghere
inclusiv electronică. Supravegherea îndeplinirii obligației de a purta permanent un dispozitiv
electronic de supraveghere se face în condițiile stabilite prin lege specială.

(la 21-05-2021, Alineatul (4) din Articolul 37 , Capitolul III , Titlul III a fost modificat de Punctul 1,
Articolul 45, Titlul II din LEGEA nr. 146 din 17 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din
18 mai 2021 )

Articolul 38 Regimul deschis

(1) Regimul deschis se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an.

(2) În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana condamnatului, precum
și comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea
persoanei condamnate în regimul de executare imediat superior ca grad de severitate, în condițiile
stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun, se pot
deplasa neînsoțite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului, pot presta munca și pot
desfășura activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială,
moral-religioase, instruire școlară și formare profesională, în afara penitenciarului, fără
supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4) Persoanele condamnate din regimul deschis sunt analizate în comisia prevăzută la art. 32 numai
dacă se impune schimbarea regimului de executare într-unul superior ca grad de severitate.

Articolul 39 Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabilește de către comisia prevăzută la
art. 32 la prima întrunire a acesteia, după terminarea perioadei de carantină și observare sau după
aplicarea regimului provizoriu.

(2) La stabilirea regimului de executare se au în vedere următoarele criterii:

a) durata pedepsei privative de libertate;

b) gradul de risc al persoanei condamnate;

c) antecedentele penale;

d) vârsta și starea de sănătate ale persoanei condamnate;

e) conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenție


anterioare;

f) nevoile identificate și abilitățile persoanei condamnate, necesare includerii în programe


educaționale, de asistență psihologică și asistență socială;

g) disponibilitatea persoanei condamnate de a presta muncă și de a participa la activități educative,


culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară
și formare profesională.

(3) Decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se comunică


persoanei condamnate împreună cu menționarea căii de atac existente și a termenului de exercitare
a acesteia. Împotriva modului de stabilire a regimului de executare, persoana condamnată poate
formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data
la care i s-a comunicat decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de
libertate.

(4) Plângerea nu suspendă executarea hotărârii comisiei.

(5) Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a


privării de libertate.

(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea în termen de 10 zile de


la data primirii acesteia și pronunță, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea și dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia prevăzută la


art. 32;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;

c) ia act de retragerea plângerii.


(7) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei
condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.

(8) Încheierea este executorie de la data comunicării către administrația penitenciarului.

(9) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de


libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare.

(10) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată


și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află
penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

(11) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat


încheierea.

(12) Contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la
primirea acestora.

(13) Contestația nu suspendă executarea încheierii.

(14) Contestația se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației


penitenciarului.

(15) Persoana condamnată și administrația penitenciarului pot depune memorii și concluzii scrise.

(16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind
audiată.

(17) Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației
penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii.

(18) Instanța se pronunță prin sentință definitivă, în ședință publică.

(19) Sentința se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului.

Articolul 40

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de comisia


prevăzută la art. 32.

(2) Comisia prevăzută la art. 32 are obligația ca, după executarea a 6 ani și 6 luni, în cazul pedepselor
cu detențiunea pe viață, și a unei cincimi din durata pedepsei cu închisoarea, precum și în situația
prevăzută la art. 35 alin. (3), să analizeze conduita persoanei condamnate și eforturile pentru
reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoștința persoanei condamnate, sub
semnătură.

(3) Comisia prevăzută la art. 32 va dispune schimbarea regimului de maximă siguranță în regim închis
în cazul persoanelor condamnate care au împlinit vârsta de 65 de ani.
(4) În activitatea sa, comisia ține cont și de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a
activităților desfășurate de deținuți, aprobate prin decizie a directorului general al Administrației
Naționale a Penitenciarelor.

(5) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior
ca grad de severitate se poate dispune, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a
infracțiunii, dacă persoana condamnată:

a) a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate și sancțiunile aplicate și
nu a recurs la acțiuni care indică o constantă negativă a comportamentului;

b) a întreprins eforturile necesare în cadrul muncii prestate sau s-a implicat activ în activitățile
stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică.

(la 21-07-2017, Litera b) din Alineatul (5) , Articolul 40 , Capitolul III , Titlul III a fost modificată de
Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 169 din 14 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 571 din
18 iulie 2017 )

(6) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se
poate dispune, în orice moment al executării pedepsei, dacă persoana condamnată a comis o
infracțiune sau a fost sancționată disciplinar pentru o abatere disciplinară foarte gravă sau pentru
mai multe abateri disciplinare grave.

(7) Dacă persoana condamnată a fost inclusă în categoria celor cu grad de risc pentru siguranța
penitenciarului, în condițiile art. 34 alin. (1) teza finală, se dispune schimbarea regimului de executare
a pedepselor privative de libertate în regimul de maximă siguranță.

(8) Hotărârea comisiei prevăzute la art. 32, prin care se dispune menținerea sau schimbarea
regimului de executare, cuprinde și termenul de reanalizare care nu poate fi mai mare de un an.

(9) Comisia prevăzută la art. 32 are obligația de a analiza, periodic, situația persoanei condamnate, la
împlinirea termenului stabilit conform prevederilor alin. (8).

(10) În cazul în care unei persoane condamnate i s-a schimbat regimul de executare în condițiile alin.
(7), trecerea în regimul imediat inferior ca grad de severitate, potrivit art. 31, se poate face numai
după executarea fracțiunilor prevăzute la alin. (2) sau, după caz, la împlinirea termenului stabilit la
alin. (8).

(11) Hotărârea de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se


comunică persoanei condamnate împreună cu menționarea căii de atac existente și a termenului de
exercitare a acesteia. Împotriva hotărârii comisiei, persoana condamnată poate formula plângere la
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data la care i s-a
comunicat hotărârea.

(12) Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a


privării de libertate.

(13) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea în termen de 10 zile


de la data primirii acesteia și pronunță, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea, dispunând asupra modificării regimului de executare stabilit de comisia
prevăzută la art. 32;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;

c) ia act de retragerea plângerii.

(14) Prin încheiere, judecătorul de supraveghere a privării de libertate fixează termenul de


reanalizare, care nu poate fi mai mare de un an. Termenul curge de la data emiterii hotărârii comisiei
prevăzute la art. 32.

(15) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei


condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.

(16) Încheierea este executorie de la data comunicării către administrația penitenciarului.

(17) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de


libertate de la penitenciarul a cărui comisie a dispus menținerea sau schimbarea regimului de
executare.

(18) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată


și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află
penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

(19) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat


încheierea.

(20) Contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la
primirea acestora.

(21) Contestația nu suspendă executarea încheierii.

(22) Dispozițiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 41 Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se stabilește de


comisia prevăzută la art. 32, în funcție de durata condamnării, conduita, personalitatea, gradul de
risc, vârsta, starea de sănătate, nevoile identificate și posibilitățile de reintegrare socială a persoanei
condamnate.

(2) Persoana condamnată este inclusă, ținând seama de criteriile prevăzute la alin. (1), în activități
educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase,
instruire școlară și formare profesională.

(3) Activitățile prevăzute la alin. (2) sunt realizate de personalul serviciilor de educație și asistență
psihosocială din cadrul penitenciarelor, cu participarea, după caz, a consilierilor de probațiune, a
voluntarilor, a asociațiilor și fundațiilor, precum și a altor reprezentanți ai societății civile.
(4) Pentru fiecare persoană condamnată, specialiștii serviciului de educație și asistență psihosocială
întocmesc un Plan individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, în care
consemnează activitățile și programele recomandate, în funcție de riscurile și nevoile identificate.

Articolul 42 Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în cazul


tinerilor

(1) Tinerii condamnați sunt incluși, pe durata executării pedepsei, în programe speciale educaționale,
de asistență psihologică și asistență socială, în funcție de vârsta și de personalitatea fiecăruia. În
sensul prezentei legi, se consideră tineri persoanele condamnate care nu au împlinit vârsta de 21 de
ani.

(2) La mutarea într-un penitenciar de adulți a tinerilor condamnați, sunt reevaluate nevoile de
educație și asistență psihosocială ale persoanei condamnate.

(3) Programele speciale prevăzute la alin. (1) sunt realizate de personalul serviciilor de educație și
asistență psihosocială din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de probațiune, a
voluntarilor, a asociațiilor și fundațiilor, precum și a altor reprezentanți ai societății civile.

(4) Dispozițiile art. 57 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor condamnate prevăzute la
alin. (1).

Capitolul IV Condițiile de detenție

Articolul 43 Primirea persoanelor condamnate

(1) Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face oricând, pe baza mandatului de


executare a pedepsei privative de libertate, după stabilirea identității acestora. Persoanele
condamnate se depun în penitenciarul cel mai apropiat de locul în care acestea au fost arestate sau
deținute, indiferent de profilarea penitenciarului, cu respectarea principiului separației pe sexe și pe
vârste, respectiv majori sau minori.

(2) Persoanele condamnate sunt primite de la organele de executare a mandatului de executare a


pedepselor privative de libertate, în condițiile și cu documentele prevăzute în regulamentul de
aplicare a prezentei legi, constituite într-un dosar.

(3) Primirea persoanelor condamnate se face în spații special amenajate, femeile fiind separate de
bărbați.

(4) Îndată după primirea în penitenciar, persoana condamnată are dreptul de a încunoștința personal
sau de a solicita administrației să încunoștințeze un membru al familiei sau o altă persoană
desemnată de aceasta, despre penitenciarul în care se află.

(5) Administrația penitenciarului are obligația de a aduce la cunoștința persoanei condamnate


dispozițiile alin. (4), precum și de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat
încunoștințarea.

(6) Dacă persoana condamnată nu este cetățean român, aceasta are și dreptul de a încunoștința sau
de a solicita încunoștințarea misiunii diplomatice ori a oficiului consular al statului al cărui cetățean
este sau, după caz, a unei organizații internaționale umanitare, dacă nu dorește să beneficieze de
asistența autorităților din țara sa de origine ori a reprezentanței organizației internaționale
competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecția unei astfel de
organizații.

(7) Măsurile ce se dispun la primirea în penitenciar a persoanelor condamnate sunt realizate în


următoarea ordine:

a) efectuarea percheziției corporale amănunțite;

b) întocmirea unui inventar al bunurilor personale;

c) efectuarea unui examen clinic general de către personalul de specialitate al penitenciarului, al


cărui rezultat este consemnat în fișa medicală;

d) prelevarea amprentelor, urmând ca aceste date să fie transmise și stocate pe suport hârtie în
dosarul individual al persoanei condamnate și în format electronic în baza de date națională de
comparare a amprentelor;

e) fotografierea, în vederea operaționalizării documentelor de evidență;

f) informarea persoanei condamnate cu privire la drepturile, obligațiile și interdicțiile persoanelor


condamnate, precum și cu privire la recompensele care pot fi acordate, abateri și sancțiuni
disciplinare care pot fi aplicate;

g) intervievarea, în vederea stabilirii nevoilor imediate ale persoanei condamnate.

(8) În cazul în care persoana condamnată nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate
exprima, administrația penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoștință a
informațiilor prevăzute la alin. (4), întocmindu-se un proces-verbal în acest sens.

(9) În cazul cetățenilor români aparținând minorităților naționale, informarea prevăzută la alin. (4) se
poate face în limba lor maternă.

(10) În cazul în care persoana condamnată prezintă dizabilități, administrația penitenciarului dispune
măsurile necesare executării, de către aceasta, a pedepsei, în condiții care să respecte demnitatea
umană.

Articolul 44 Perioada de carantină și observare

(1) După primirea în penitenciar, persoanele condamnate se repartizează în secția de carantină și


observare, pentru o perioadă de 21 de zile.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt cazate separat pe camere, în funcție de sex și vârstă, precum
și de alte cerințe legale, de ordine interioară sau de siguranță.

(3) În perioada de carantină și observare se desfășoară activități de evaluare și intervenție inițială, se


efectuează examene medicale și se dispun măsuri de informare și documentare, sub pază și
supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Articolul 45 Transferarea persoanelor condamnate


(1) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii provizorii a
regimului de executare, se dispune de către directorul penitenciarului, conform profilării
penitenciarelor stabilite prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

(2) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării
regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se
dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul
comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(3) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activității unui organ
judiciar, se dispune, la solicitarea organului judiciar, de către directorul penitenciarului iar, în cazul
persoanelor condamnate solicitate de mai multe organe judiciare în aceeași perioadă de timp,
transferarea temporară se dispune de către directorul general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

(4) Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor dispune transferarea temporară în


situația prevăzută la alin. (3), ținând cont de următoarele criterii:

a) cauzele penale în care, pentru persoanele condamnate, au fost emise mandate de arestare
preventivă;

b) cauzele penale au prioritate față de cauzele civile;

c) instanțele judecătorești au prioritate față de celelalte organe judiciare;

d) gradul de jurisdicție a organului judiciar care instrumentează cauza;

e) netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.

(5) Cu ocazia primirii citației de către persoana condamnată în cadrul unei proceduri judiciare
declanșate de aceasta, în măsura în care condamnatul contestă inițierea acestui demers judiciar,
cererea condamnatului de nerecunoaștere sau de retragere a cererii urmează a fi transmisă de
îndată, prin grija administrației penitenciarului, instanței sau parchetului învestit.

(6) Transferarea deținuților în centrele de reținere și arestare preventivă ce funcționează în


subordinea Ministerului Afacerilor Interne, necesară activității organelor judiciare, se face cu
aprobarea directorului penitenciarului și informarea judecătorului de supraveghere a privării de
libertate. Perioada și motivele de transfer fac parte din adresa scrisă și semnată, după caz, de șefii
Inspectoratului General al Poliției Române, inspectoratelor județene de poliție, directorul general al
Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau al Direcției Generale Anticorupție, avizată
de procuror. La expirarea perioadei, deținutul este depus la penitenciarul de unde a fost transferat.

(7) Dispozițiile art. 43 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător.

(8) Este interzisă transferarea în penitenciare, pentru o perioadă mai mare de 10 zile, a persoanelor
care execută măsura educativă a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție.
Dispozițiile art. 36 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(9) Abrogat.
(la 23-12-2019, Alineatul (9) din Articolul 45 , Capitolul IV , Titlul III a fost abrogat de Punctul 1,
Articolul II din LEGEA nr. 240 din 19 decembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1028 din
20 decembrie 2019 )

Articolul 46 Transportarea persoanelor condamnate

(1) Transportarea persoanelor condamnate se realizează cu respectarea cerințelor de aerisire și


iluminare, precum și a celor privind siguranța mijloacelor de transport, în condiții care să nu producă
acestora suferințe fizice umilitoare.

(2) Atunci când persoanele condamnate sunt transferate într-un penitenciar sau în alte locuri,
acestea sunt expuse cât mai puțin privirii publice.

(3) Cheltuielile de transport sunt suportate de administrația penitenciarului sau de autoritatea care
organizează și răspunde pentru transportarea persoanelor condamnate.

(4) Transportarea persoanelor condamnate de la un penitenciar la altul se face în baza unui grafic
aprobat de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 47 Modul de executare a pedepselor privative de libertate de categoriile speciale de


persoane condamnate

(1) Femeile condamnate execută pedeapsa separat de bărbații condamnați.

(2) Tinerii condamnați execută pedeapsa separat de condamnații cu vârsta mai mare de 21 de ani sau
în locuri de deținere speciale.

(3) Administrația Națională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice
și psihice a persoanelor cu dizabilități.

Articolul 48 Cazarea persoanelor condamnate

(1) Administrația Națională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creșterea progresivă
a numărului spațiilor de cazare individuală.

(2) Reamenajarea spațiilor de deținere existente și construirea spațiilor de deținere noi se fac cu
respectarea prevederilor alin. (1) și a recomandărilor internaționale, în special ale Comitetului
European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante.

(3) Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.

(4) Camerele de cazare și celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat
natural și de instalațiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.

(5) Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc
prin ordin al ministrului justiției.

(6) Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziție un pat și cazarmamentul stabilit prin decizie
a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
(7) Condițiile de cazare în penitenciare-spital trebuie să respecte normele sanitare stabilite de
Ministerul Sănătății.

(8) În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depășită, directorul acestuia
are obligația de a informa directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor în vederea
transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Administrației
Naționale a Penitenciarelor stabilește dacă transferul se impune, cu precizarea penitenciarelor în
care se transferă persoanele condamnate.

Articolul 49 Ținuta persoanelor condamnate

(1) Persoanele condamnate poartă ținută civilă decentă, indiferent de regimul de executare a
pedepselor privative de libertate.

(2) În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ținută civilă personală și nici de mijloace
financiare suficiente, ținuta civilă se asigură gratuit de către administrația penitenciarului.

(3) Normele de echipare și durata de folosință a ținutei asigurate de administrația penitenciarului


sunt stabilite prin ordin al ministrului justiției.

Articolul 50 Alimentația persoanelor condamnate

(1) Administrația fiecărui penitenciar asigură condiții adecvate pentru prepararea, distribuirea și
servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentației, în funcție de vârstă, starea de sănătate,
natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana
condamnată printr-o declarație pe propria răspundere.

(2) Persoanele condamnate au acces la apă potabilă.

(3) Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc, după consultarea unor specialiști în nutriție,
prin ordin al ministrului justiției.

Articolul 51 Ascultarea persoanelor condamnate de către autorități ale statului

(1) Ascultarea persoanelor condamnate în penitenciare se poate face de către reprezentanți ai


structurilor Ministerului Afacerilor Interne, cu aprobarea sau în baza delegației semnate de
procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, ori, după caz, de către șefii
structurilor din cadrul Poliției Române, Poliției de Frontieră Române, Direcției Generale Anticorupție,
cu funcție de reprezentare până la nivel de șef birou.

(2) Ascultarea persoanelor condamnate în incinta penitenciarului se poate face și de către:

a) procuror, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe baza împuternicirii conducătorului instituției;

b) senatori sau deputați ai Parlamentului României, cu împuternicire din partea comisiei din care fac
parte;

c) europarlamentari, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;

d) reprezentanții serviciilor de probațiune, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;


e) orice altă persoană abilitată prin lege, împuternicită de conducătorul instituției din care face parte;

f) persoane care desfășoară activități liberale, care reprezintă autoritățile statului.

(3) Identitatea și calitatea persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2) se dovedesc cu actul de identitate și
legitimația de serviciu.

(4) Ascultarea persoanelor condamnate în situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se face în condiții de
confidențialitate.

(5) Prevederile art. 18 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 52 Documente privind decesul și afectarea gravă a sănătății și integrității corporale a


persoanelor condamnate

(1) În cazul decesului unei persoane condamnate, administrația penitenciarului înștiințează de îndată
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul și Administrația Națională a
Penitenciarelor, familia persoanei decedate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz,
reprezentantul legal.

(2) Efectuarea autopsiei medico-legale și eliberarea certificatului medical constatator al decesului


sunt obligatorii.

(3) Soțul/Soția sau o rudă până la gradul al IV-lea inclusiv ori o altă persoană desemnată de acestea
are acces la dosarul individual, certificatul medical constatator al decesului și orice alt act privitor la
decesul persoanei condamnate și poate obține, la cerere, contra cost, fotocopii ale acestora.

(4) Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate
acesteia. În absența lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria
din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4), în vederea înhumării, se înmânează certificatul medical constatator al
decesului și certificatul de deces în original.

(6) În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a
unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, urmașii acesteia
beneficiază de pensie de urmaș, potrivit legii.

(7) În cazul în care persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea
corporală, personalul medical are obligația de a întocmi un referat medical, de a consemna în fișa
medicală cele constatate, precum și declarațiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu
orice altă agresiune și de a anunța conducerea unității. Dispozițiile art. 72 alin. (4) și (5) se aplică în
mod corespunzător.

(8) În cazul prevăzut la alin. (7), administrația penitenciarului înștiințează, de îndată, judecătorul de
supraveghere a privării de libertate, parchetul și Administrația Națională a Penitenciarelor, familia
persoanei condamnate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.

(9) Administrația penitenciarului are obligația de a înștiința, de îndată, familia persoanei condamnate
sau o persoană apropiată acesteia, atunci când persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav
sănătatea ori integritatea corporală sau este transferată într-o instituție medicală pentru tratarea
unei boli psihice. Înștiințarea se face cu acordul persoanei condamnate, dacă acesta poate fi
exprimat.

Articolul 53 Punerea în libertate

(1) Punerea în libertate se dispune, de îndată, la expirarea duratei pedepsei închisorii, la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiționată, precum și la orice altă dată
hotărâtă de organele judiciare competente, în situațiile anume prevăzute de lege, cu precizarea în
registrul de evidență a executării punerii în libertate, prin indicarea datei și orei de ieșire din
penitenciar. Administrația penitenciarului comunică punerea în libertate organului judiciar care a
dispus măsura și, dacă este cazul, celui care controlează executarea măsurilor de supraveghere și
obligațiilor dispuse potrivit Codului penal.

(2) Administrația penitenciarului are obligația de a comunica persoanei vătămate punerea în libertate
a deținutului la data executării în întregime a pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin.
(6) din Codul de procedură penală, la datele de contact furnizate de persoana vătămată în cursul
procesului penal și transmise distinct de instanța de executare odată cu transmiterea hotărârii de
condamnare și a mandatului de executare. În cazul în care punerea în libertate a făptuitorului are loc
înainte de împlinirea termenului de executare a pedepsei sau a măsurilor preventive privative de
libertate, informarea părții vătămate o realizează organul judiciar care a dispus liberarea, sau după
caz, instanța de executare. În cazul permisiunii de ieșire din penitenciar, al desfășurării activităților de
către deținuții din regim deschis, care se deplasează neînsoțit în exteriorul locului de deținere,
precum și în situația producerii unei evadări, informarea părții vătămate o realizează organul de
poliție sesizat de către administrația locului de deținere.

(2^1) Atunci când, odată cu acordarea liberării condiționate, instanța impune condamnatului să
execute obligația prevăzută la art. 101 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu
modificările și completările ulterioare, informarea persoanei vătămate conform alin. (2) se va face și
asupra acestei obligații, precum și a duratei sale.

(la 10-04-2019, Articolul 53 din Capitolul IV , Titlul III a fost completat de Articolul III din ORDONANȚA
DE URGENȚĂ nr. 24 din 3 aprilie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 10 aprilie 2019 )

(3) La punerea în libertate, persoanei condamnate i se efectuează un examen clinic general,


rezultatul examenului înscriindu-se în fișa medicală a persoanei condamnate, i se restituie bunurile și
actele personale și îi sunt prelevate probe biologice, în condițiile legii, în vederea introducerii
profilurilor genetice în sistemul național de date genetice judiciare.

(4) În situația în care persoanele condamnate nu dispun de mijloace bănești la punerea în libertate și
au domiciliul sau reședința în România, Administrația Națională a Penitenciarelor va asigura acestora
contravaloarea transportului până la domiciliu sau reședință, la nivelul tarifelor practicate de
Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R" - S.A.

Articolul 54 Refuzul de hrană


(1) În situația în care o persoană condamnată intenționează să refuze hrana, anunță verbal sau în
scris agentul supraveghetor și înaintează acestuia eventuale cereri scrise cu privire la motivele
refuzului de hrană.

(2) În cazul în care există indicii că persoana condamnată nu se alimentează, însă aceasta nu anunță
verbal sau în scris că refuză hrana, agentul supraveghetor va constata din oficiu această situație.

(3) Despre aspectele prevăzute la alin. (1) sau (2), agentul supraveghetor înștiințează de îndată șeful
secției de deținere, care ascultă persoana condamnată și ia măsurile care se impun, dacă aspectele
invocate intră în aria sa de competență. În cazul în care persoana condamnată își menține hotărârea
de a refuza hrana, șeful secției informează directorul și medicul penitenciarului.

(4) Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul închis sau de
maximă siguranță, șeful secției dispune cazarea acesteia la infirmerie ori într-o altă cameră de
deținere, singură sau împreună cu alte persoane aflate în procedura prevăzută de prezentul articol,
în vederea supravegherii atente și monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare și
din tutun.

(5) Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul semideschis sau
deschis, șeful secției dispune cazarea acesteia la infirmerie, în vederea supravegherii atente și
monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare și din tutun.

(6) Dacă persoana condamnată cazată în condițiile alin. (4) și (5) refuză să primească 3 mese
consecutive, șeful secției sesizează directorul penitenciarului.

(7) Directorul penitenciarului ascultă persoana condamnată și înștiințează judecătorul de


supraveghere a privării de libertate, dacă aceasta își menține hotărârea, cu precizarea motivelor
refuzului de hrană. Din momentul înștiințării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se
consideră că persoana condamnată se află în refuz de hrană.

(8) Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată vizează aspecte în legătură cu dispozițiile art.
39, 40, 56 și 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate are obligația de a asculta
persoana condamnată, urmând a soluționa, prin încheiere, aspectele sesizate.

(9) Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată nu vizează aspecte în legătură cu dispozițiile art.
39, 40, 56 și 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana
condamnată.

(10) În urma ascultării, dacă persoana condamnată își menține refuzul de hrană, judecătorul de
supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului penitenciarului.

(11) În cazurile prevăzute la alin. (3), (7)-(9), dacă persoana condamnată refuză să dea declarație, se
consemnează despre acest lucru într-un proces-verbal.

(12) Administrația penitenciarului are obligația de a transfera temporar persoana aflată în refuz de
hrană într-o instituție medicală din rețeaua medicală a Ministerului Sănătății și de a înștiința familia
persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, în cazul în care persoanei condamnate îi
este afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta.
(13) Dacă persoana condamnată declară în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate
că renunță la refuzul de hrană, este încunoștințat directorul penitenciarului.

Articolul 55 Încetarea refuzului de hrană

Încetarea refuzului de hrană a persoanei condamnate are loc în următoarele situații:

a) declarație scrisă sau verbală;

b) acceptarea hranei, care este oferită zilnic, la orele fixate, de administrația penitenciarului;

c) constatarea faptului că s-a alimentat, în mod direct ori pe baza investigațiilor sau determinărilor
clinice de specialitate.

Articolul 55^1 Abrogat.

(la 23-12-2019, Articolul 55^1 din Capitolul IV , Titlul III a fost abrogat de Punctul 2, Articolul II din
LEGEA nr. 240 din 19 decembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1028 din 20 decembrie
2019 )

Capitolul V Drepturile persoanelor condamnate

Articolul 56 Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate

(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în


condițiile prevăzute de Constituție și lege.

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de
către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de
supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de
măsura luată.

(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul de
supraveghere a privării de libertate.

(4) În cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de
supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în condițiile art. 29, sau poate
solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc
de deținere, care înaintează declarația luată.

(5) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei
persoane din sistemul penitenciar, în vederea aflării adevărului.

(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere


motivată, în termen de 15 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea, în tot sau în parte, și dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către
administrația penitenciarului ori obligă administrația penitenciarului să ia măsurile legale care se
impun;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă,
după caz;

c) ia act de retragerea plângerii.

(7) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei


condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.

(8) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de


libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.

(9) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și


administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află
penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

(10) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat


încheierea.

(11) Contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la
primirea acestora.

(12) Dispozițiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 57 Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate

(1) Respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele condamnate este asigurată de
judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

(2) Reprezentanții organizațiilor neguvernamentale, care desfășoară activități în domeniul protecției


drepturilor omului, pot vizita penitenciarele și pot lua contact cu persoanele condamnate, cu acordul
directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(3) Întrevederile dintre reprezentanții organizațiilor neguvernamentale prevăzute la alin. (2) și


persoanele condamnate se desfășoară în condiții de confidențialitate, sub supraveghere vizuală.

Articolul 58 Libertatea conștiinței, a opiniilor și libertatea credințelor religioase

(1) Libertatea conștiinței și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase ale persoanelor
condamnate nu pot fi îngrădite.

(2) Persoanele condamnate au dreptul la libertatea credințelor religioase, fără a aduce atingere
libertății credințelor religioase ale celorlalte persoane condamnate.

(3) Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimțământ, la servicii sau întruniri
religioase organizate în penitenciare, pot primi vizite ale reprezentanților cultului respectiv și pot
procura și deține publicații cu caracter religios, precum și obiecte de cult.

Articolul 59 Dreptul la informație

(1) Dreptul persoanelor condamnate de a avea acces la informațiile de interes public nu poate fi
îngrădit.
(2) Accesul persoanelor condamnate la informațiile de interes public se realizează în condițiile legii.

(3) Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului au obligația de a lua


toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispozițiilor legale privind liberul acces la
informațiile de interes public pentru persoanele condamnate.

(4) Dreptul persoanelor condamnate la informații de interes public este asigurat și prin publicații,
emisiuni radiofonice și televizate sau prin orice alte mijloace autorizate.

(5) Persoanelor condamnate li se va permite să comunice cu mass-media, cu respectarea măsurilor


de siguranță din penitenciar și doar dacă nu există motive întemeiate care să interzică acest lucru din
rațiuni ce țin de protecția părții vătămate, a altor persoane condamnate sau a personalului
penitenciarului.

Articolul 60 Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal

(1) Persoana condamnată, apărătorul acesteia sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei
condamnate, are acces la dosarul individual.

(2) Persoana condamnată poate obține, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat,
fotocopii ale documentelor din dosarul individual.

(3) Dacă persoanele condamnate nu dispun de mijloacele bănești necesare, cheltuielile prevăzute la
alin. (2) sunt suportate de către administrația locului de deținere.

(4) Sunt considerate persoane fără mijloace bănești persoanele condamnate care nu au sau nu au
avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în fișa contabilă nominală sau în contul personal.
Sumele cheltuite de administrația penitenciarului pentru exercitarea dreptului la petiționare sau
corespondență se recuperează ulterior de la persoana condamnată din sumele ce le va deține în fișa
contabilă nominală sau în contul personal, în timpul executării pedepsei.

(5) Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei condamnate, poate obține,
contra cost, o fotocopie a documentelor din dosarul individual.

(6) Dosarul individual poate fi consultat, cu excepția situațiilor în care acesta este solicitat de
organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei condamnate.

(7) Consultarea documentelor din dosarul individual prevăzut la alin. (1) se face în prezența unei
persoane desemnate de directorul penitenciarului.

(8) Datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate sunt confidențiale, potrivit legii.

Articolul 61 Măsuri pentru asigurarea accesului la dispozițiile legale și documentele privind


executarea pedepselor

(1) Prevederile Codului penal și ale Codului de procedură penală referitoare la executarea pedepselor
privative de libertate, prezenta lege, regulamentul de aplicare a dispozițiilor acesteia, ordinele și
deciziile emise în temeiul prezentei legi, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de
interes public, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informațiile de interes public, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public
judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările
și completările ulterioare, precum și regulamentul de ordine interioară a penitenciarului sunt puse la
dispoziție persoanelor condamnate, în perioada de carantină și observare după primirea în
penitenciar.

(2) În cazul în care persoana condamnată nu vorbește sau nu înțelege limba română, nu se poate
exprima ori are deficiențe de comunicare, administrația penitenciarului dispune măsurile necesare
aducerii la cunoștință a informațiilor prevăzute la alin. (1), prin intermediul unei persoane care poate
comunica cu persoana condamnată.

(3) Textele prevederilor legale la care se face referire la alin. (1) se pun la dispoziție persoanelor
condamnate, în penitenciare, în locuri accesibile.

(4) În cazul cetățenilor români aparținând minorităților naționale, aducerea la cunoștință a


prevederilor menționate la alin. (1) se poate face în limba lor maternă.

Articolul 62 Asigurarea exercitării dreptului la asistență juridică

(1) Persoanele condamnate beneficiază de spațiul și facilitățile necesare asigurării dreptului la


asistență juridică.

(2) Persoanele condamnate pot consulta avocați aleși de acestea, în orice problemă de drept dedusă
procedurilor administrative sau judiciare.

(3) Consultarea cu avocatul, ales sau din oficiu, se face cu respectarea confidențialității vizitei, sub
supraveghere vizuală.

Articolul 63 Dreptul de petiționare și dreptul la corespondență

(1) Dreptul de petiționare și dreptul la corespondență ale persoanelor condamnate sunt garantate.

(2) În sensul prezentei legi, termenul petiție include orice cerere sau sesizare adresată autorităților
publice, instituțiilor publice, organelor judiciare, instanțelor naționale și internaționale.

(3) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenței și al răspunsurilor


la petiții, a drogurilor, substanțelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror
deținere este interzisă, plicurile sunt deschise, fără a fi citite, în prezența persoanei condamnate.

(4) Corespondența și răspunsurile la petiții au caracter confidențial și nu pot fi reținute decât în


limitele și în condițiile prevăzute de lege.

(5) Corespondența și răspunsurile la petiții pot fi reținute și predate celor în drept dacă există indicii
temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Persoana condamnată este înștiințată, în scris, cu
privire la luarea acestor măsuri. Reținerea și predarea celor în drept a corespondenței și a
răspunsurilor la petiții în acest caz se pot face numai pe baza dispozițiilor emise de către judecătorul
de supraveghere a privării de libertate, prevederile art. 147 din Codul de procedură penală aplicându-
se în mod corespunzător.

Articolul 64 Măsuri pentru asigurarea dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență


(1) Pentru asigurarea exercitării dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență, directorul
penitenciarului are obligația de a lua măsurile corespunzătoare pentru punerea la dispoziția
persoanei condamnate a materialelor necesare, precum și pentru instalarea de cutii poștale în
interiorul penitenciarului.

(2) Petițiile și corespondența sunt colectate de către personalul furnizorului de servicii poștale, căruia
i se asigură accesul în interiorul penitenciarului.

(3) Personalul furnizorului de servicii poștale este însoțit, în interiorul penitenciarului, de o persoană
anume desemnată de directorul penitenciarului.

(4) Răspunsurile la petiții și corespondență, adresate persoanelor condamnate, se predau de îndată


destinatarului, sub semnătură.

(5) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență


sunt suportate, de regulă, de către persoanele condamnate. În cazul în care aceste persoane nu
dispun de mijloacele bănești necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiționare prin
cereri și sesizări adresate organelor judiciare, instanțelor sau organizațiilor internaționale a căror
competență este acceptată ori recunoscută de România și cele pentru exercitarea dreptului la
corespondență cu familia, apărătorul și cu organizațiile neguvernamentale care își desfășoară
activitatea în domeniul protecției drepturilor omului sunt suportate de către administrația
penitenciarului.

(6) Prevederile art. 60 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 65 Dreptul la convorbiri telefonice

(1) Persoanele condamnate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice


instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidențial.

(la 21-07-2017, Alineatul (1) din Articolul 65 , Capitolul V , Titlul III a fost modificat de Punctul 4,
Articolul I din LEGEA nr. 169 din 14 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 571 din 18 iulie
2017 )

(2) Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, directorul penitenciarului are
obligația de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice în interiorul
penitenciarului.

(3) Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele
condamnate.

(4) Numărul și durata convorbirilor telefonice se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei
legi.

Articolul 66 Dreptul la comunicări on-line

(1) Pentru anumite categorii de persoane condamnate, se poate facilita comunicarea on-line cu
membrii de familie sau alte persoane.
(2) Categoriile de persoane condamnate, numărul și durata comunicărilor on-line, precum și
modalitatea de acordare a acestora se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Articolul 67 Dreptul la plimbare zilnică

Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic plimbarea în aer liber timp de minimum o oră, în
funcție de regimul de executare a pedepsei privative de libertate.

Articolul 68 Dreptul de a primi vizite și dreptul de a fi informat cu privire la situațiile familiale


deosebite

(1) Persoanele condamnate au dreptul de a primi vizite, în spații special amenajate, sub
supravegherea vizuală a personalului administrației penitenciarului.

(2) Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific.

(3) Durata și periodicitatea vizitelor, modul de organizare a acestora, precum și calitatea persoanelor
vizitatoare se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(4) Persoanele condamnate au dreptul de a primi oricând, în condiții de confidențialitate, vizite ale
apărătorului.

(5) Persoanele condamnate pot comunica în limba maternă atât între ele, cât și cu persoanele care le
vizitează.

(6) Persoanele condamnate sunt informate de către administrația penitenciarului cu privire la boala
gravă sau decesul soțului, soției sau al concubinului, concubinei, precum și al unei rude apropiate, în
cel mai scurt timp de la luarea la cunoștință, de către administrația penitenciarului, despre
evenimentul produs.

Articolul 69 Dreptul la vizită intimă

(1) Pot beneficia de vizită intimă persoanele condamnate care îndeplinesc, cumulativ, următoarele
condiții:

a) sunt condamnate definitiv și sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de
libertate;

b) încetat efecte juridice;

Lit. b) a alin. (1) al art. 69 și-a încetat efectele juridice ca urmare a admiterii excepției de
neconstituționalitate prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 222 din 2 aprilie 2015, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 2 iunie 2015.

Notă Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 222 din 2 aprilie 2015, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 380 din 2 iunie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69
alin. (1) lit. b) și ale art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constatându-
se că acestea sunt neconstituționale.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din
31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente,
constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea
deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de
acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile
constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În consecintă, in intervalul 2 iunie 2015 - 17 iulie 2015, dispozitiile art. 69 alin. (1) lit. b din Legea nr.
254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, au fost suspendate de drept, incetandu-si efectele juridice
incepand cu data de 18 iulie 2015, intrucat legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor
declarate neconstitutionale.

c) există o relație de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie sau, după
caz, o relație de parteneriat similară relațiilor stabilite între soți;

d) nu au beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea de ieșire din
penitenciar;

e) nu au fost sancționate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei intime, sau
sancțiunea a fost ridicată;

f) participă activ la programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială ori la muncă.

(2) Persoana condamnată căsătorită poate beneficia de vizită intimă numai cu soțul sau soția.

(3) Pentru acordarea vizitei intime, partenerii trebuie să fi avut o relație similară relațiilor stabilite
între soți anterior datei primirii în penitenciar.

(4) Dovada existenței relației de parteneriat se face prin declarație pe propria răspundere,
autentificată de notar.

(5) Directorul penitenciarului poate aproba vizite intime între persoane condamnate, în condițiile
prezentului articol.

(6) Numărul, periodicitatea și procedura desfășurării vizitelor intime se stabilesc prin regulamentul de
aplicare a prezentei legi.

Notă

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 222 din 2 aprilie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 380 din 2 iunie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 alin. (1) lit.
b) și ale art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constatându-se că
acestea sunt neconstituționale.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din
31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente,
constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea
deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de
acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile
constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În concluzie, începând cu data de 2 iunie 2015, dispozițiile invocate mai sus au fost suspendate de
drept, încetându-și efectele juridice în data de 18 iulie 2015, întrucât legiuitorul nu a intervenit
pentru modificarea prevederilor atacate.

Articolul 70 Dreptul de a primi, cumpăra și a deține bunuri

(1) Persoanele condamnate au dreptul de a primi bunuri și de a efectua cumpărături.

(2) Numărul și greutatea pachetelor, categoriile de bunuri care pot fi primite, cumpărate, păstrate și
folosite de către persoanele condamnate, precum și procedura de primire, păstrare și folosire se
stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) Persoanele condamnate pot primi sume de bani, care se consemnează în fișa contabilă nominală,
ce se întocmește la intrarea în penitenciar.

(4) Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca prestată, sumele
primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei și sumele aflate asupra lor la
primirea în penitenciar sunt evidențiate în fișa contabilă nominală a persoanelor condamnate și pot fi
folosite pentru:

a) exercitarea dreptului de petiționare, a dreptului la corespondență și a dreptului la convorbiri


telefonice;

b) fotocopierea documentelor de interes personal;

c) efectuarea examenului medical prevăzut la art. 72 alin. (4);

d) derularea contractului de asigurare în condițiile art. 87 alin. (2);

e) repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziție de administrația penitenciarului;

f) recuperarea cheltuielilor avansate de administrația penitenciarului, în condițiile art. 60 alin. (3), art.
64 alin. (5) și art. 72 alin. (5);

g) cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri;

h) plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate;

i) îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Articolul 71 Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri


(1) Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără
discriminare în ceea ce privește situația lor juridică. Dreptul la asistență medicală include intervenția
medicală, asistența medicală primară, asistența medicală de urgență și asistența medicală de
specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât și îngrijirile terminale.

(2) Asistența medicală, tratamentul și îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în


mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.

(3) Persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit, potrivit legii, de îngrijiri, tratament medical și
medicamente.

(4) Serviciile de asistență medicală, tratament, îngrijiri și medicamentele sunt asigurate din Fondul
național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale Normelor
metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităților din sistemul administrației penitenciare,
aprobate cu această destinație, și din alte surse, potrivit legii.

(5) Acordarea asistenței medicale, a tratamentului și a îngrijirilor persoanelor condamnate se face în


condițiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(6) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie
examinată, la locul de deținere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului
din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate.

Articolul 72 Examenul medical

(1) Examenul medical al persoanelor condamnate se realizează la primirea în penitenciar și în timpul


executării pedepsei privative de libertate, în mod periodic, dispozițiile art. 71 alin. (4) aplicându-se în
mod corespunzător.

(2) Examenul medical se realizează în condiții de confidențialitate, cu asigurarea măsurilor de


siguranță.

(3) În cazul în care constată urme de violență sau persoana condamnată acuză violențe, medicul care
efectuează examenul medical are obligația de a consemna în fișa medicală cele constatate și
declarațiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune și de a sesiza de
îndată procurorul.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (3), persoana condamnată are dreptul de a solicita să fie examinată,
în penitenciar, de un medic legist. Certificatul medico-legal se anexează la fișa medicală, după ce
persoana condamnată a luat cunoștință de conținutul său, sub semnătură.

(5) Cheltuielile ocazionate de examenul medical prevăzut la alin. (4) se suportă de către solicitant, cu
excepția situației în care nu are sume de bani evidențiate în fișa contabilă nominală sau în contul
personal. Sumele cheltuite în acest sens de administrația penitenciarului vor fi recuperate, pe durata
executării pedepsei, de la persoana condamnată, în momentul în care în contul personal sau în fișa
contabilă va exista disponibil.
(6) Cu ocazia primirii în penitenciar, după identificarea persoanei condamnate, dacă aceasta prezintă
afecțiuni medicale, penitenciarul adoptă măsurile necesare pentru asigurarea asistenței medicale în
rețeaua medicală proprie sau a Ministerului Sănătății.

Articolul 73 Asistența medicală în cazuri speciale

(1) Femeile condamnate, care sunt însărcinate, beneficiază de asistență medicală prenatală și
postnatală, luându-se măsuri ca nașterea să aibă loc în afara penitenciarului, într-o instituție
medicală specializată. Administrația penitenciarului ia măsuri ca, în mod excepțional, persoana
condamnată, la solicitarea acesteia și dacă nu este decăzută din drepturile părintești, să își poată
îngriji copilul până la vârsta de un an.

(2) Administrația penitenciarului informează autoritățile competente în domeniul protecției copilului


cu privire la nașterea copilului de către o femeie condamnată, pentru a fi luate măsurile care se
impun.

(3) La împlinirea vârstei de un an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei,
familiei sau persoanei indicate de aceasta.

(4) În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijire potrivit alin. (3), acesta este încredințat, potrivit
legii, unei instituții specializate, înștiințându-se, în acest sens, autoritățile competente pentru
protecția copilului.

(5) Prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt desemnate
penitenciarele care asigură condițiile necesare pentru ca mama privată de libertate, la solicitarea
acesteia, să își poată îngriji copilul până la împlinirea vârstei de un an.

(6) Prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilesc


penitenciarele sau spitalele-penitenciar în care vor funcționa secții speciale de psihiatrie destinate
deținuților cu tulburări psihice grave, inclusiv cele provocate de alcool sau alte substanțe psihoactive.

(7) În secțiile speciale de psihiatrie se asigură, de către personal specializat, tratamentul necesar și
desfășurarea programelor de intervenție specifică deținuților cu tulburări psihice grave, pentru
modificarea pozitivă a personalității și comportamentului acestora.

(8) Regimul aplicabil deținuților în secțiile speciale de psihiatrie este cel prevăzut la art. 36.

Articolul 74 Dreptul la asistență diplomatică

(1) Persoanele condamnate, care au altă cetățenie decât cea română, au dreptul de a se adresa
reprezentanțelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetățeni sunt și de a fi
vizitate de funcționarii acestor reprezentanțe diplomatice sau consulare, în condiții de
confidențialitate, sub supraveghere vizuală.

(2) Administrația penitenciarului are obligația să coopereze cu instituțiile prevăzute la alin. (1) pentru
realizarea asistenței diplomatice a persoanelor condamnate.

(3) Persoanele condamnate, cu statut de refugiați sau apatrizi, precum și persoanele condamnate,
care au altă cetățenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în
România, pot solicita administrației penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau
internațională competentă și pot fi vizitate de reprezentanții acesteia, în condiții de confidențialitate,
sub supraveghere vizuală.

(4) Persoanele condamnate, care au altă cetățenie decât cea română, sunt informate, la intrarea în
penitenciar, cu privire la posibilitatea continuării executării pedepsei privative de libertate în statul
de cetățenie.

(5) Persoanele condamnate care nu au cetățenie sau au altă cetățenie decât cea română au dreptul
de a solicita acordarea unei forme de protecție în România, în condițiile legii. Cererile de azil depuse
de aceste persoane se transmit autorității desemnate pentru imigrări de către administrația
penitenciarului, care va asigura accesul autorităților competente în domeniul azilului, pentru
efectuarea formalităților prevăzute de lege.

Articolul 75 Dreptul la încheierea căsătoriei

(1) Persoanele condamnate au dreptul la încheierea căsătoriei în penitenciar, în condițiile legii.


Consimțământul viitorilor soți este luat de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public
comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei în a cărei rază
administrativ-teritorială se găsește penitenciarul.

(2) Administrația penitenciarului are obligația de a asigura condițiile necesare încheierii căsătoriei.

(3) După încheierea căsătoriei, soții pot beneficia de vizită intimă, timp de 48 de ore, cu acordul
directorului penitenciarului.

(4) În cazul în care cei doi soți divorțează și se recăsătoresc între ei, prevederile alin. (3) nu se aplică.

(5) În actul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei, se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială
este situat penitenciarul.

(6) Persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis sau
deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază
teritorială este situat penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului, și pot primi, în acest scop,
o permisiune de ieșire din penitenciar de până la 5 zile. Consimțământul viitorilor soți este luat de
către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor
sau, după caz, din cadrul primăriei localității în care se încheie căsătoria.

(7) Permisiunea de ieșire din penitenciar prevăzută la alin. (6) se acordă de către directorul general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei prevăzute la art. 98 alin. (2).

Articolul 76 Dreptul de a vota

(1) Persoanele condamnate își pot exercita dreptul de a vota, dacă acesta nu a fost interzis prin
hotărârea de condamnare.

(2) Administrația penitenciarului asigură persoanelor condamnate condițiile necesare exercitării


dreptului la vot, potrivit legii.
(3) Șeful serviciului public comunitar de evidență a persoanelor acordă scutire de la plata cheltuielilor
de producere și de eliberare a actelor de identitate, în situația în care persoanele condamnate nu
dispun de mijloace financiare.

Articolul 77 Dreptul la odihnă și repausul săptămânal

(1) Persoanelor condamnate li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.

(2) Persoanele condamnate care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislației muncii.

Articolul 78 Dreptul la muncă

Persoanelor condamnate li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare,


ținându-se seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate,
măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.

Articolul 79 Dreptul la învățământ

Persoanele condamnate pot participa, în funcție de posibilitățile penitenciarului, la cursuri de


instruire școlară sau universitare, în condițiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul
Educației Naționale, ținându-se cont de nevoile prioritare de intervenție identificate, de starea de
sănătate, de tipul regimului de executare și de măsurile de siguranță aplicate.

Articolul 80 Dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare

Persoanelor condamnate li se asigură dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de


cazare, conform art. 48-50.

Articolul 81 Obligațiile persoanelor condamnate

Persoanele condamnate au următoarele obligații:

a) să se supună percheziției cu ocazia primirii în penitenciar, precum și pe parcursul executării


pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar;

b) să respecte regulile stabilite de administrația penitenciarului pe perioada cât au permisiune de


ieșire din penitenciar sau în cazul desfășurării de activități, fără supraveghere, în exteriorul
penitenciarului;

c) să se conformeze dispozițiilor date de organele judiciare;

d) să respecte regulile de igienă individuală și colectivă în camera de deținere și în alte spații comune,
precum și indicațiile medicului;

e) să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate de administrația penitenciarului și


bunurile din dotarea unităților unde prestează munca;

f) să respecte programul zilnic;

g) să respecte repartizarea pe camerele de deținere;

h) să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact;


i) să aibă o ținută decentă, curată și îngrijită;

j) să îndeplinească în bune condiții activitățile la care participă;

k) să declare, conform realității, nivelul de instruire școlară sau pregătire profesională;

l) să respecte orice altă obligație care rezultă din prezenta lege, din regulamentul de aplicare a
acesteia, din ordinele și deciziile emise în baza acestora și din regulamentul de ordine interioară al
penitenciarului.

Articolul 82 Interdicțiile persoanelor private de libertate

Persoanelor condamnate le sunt interzise:

a) exercitarea sau încercarea de exercitare de acte de violență asupra personalului, persoanelor care
execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate,
precum și asupra oricăror altor persoane;

b) organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active
ori alte acțiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina și siguranța
penitenciarului;

c) inițierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea pedepselor privative de libertate;

d) introducerea în penitenciar, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante,


băuturi alcoolice ori de substanțe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripție medicală, de
natură să creeze tulburări de comportament;

e) sustragerea în orice mod de la executarea unei sancțiuni disciplinare;

f) instigarea altor persoane condamnate la săvârșirea de abateri disciplinare;

g) stabilirea de relații cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul
penitenciarului, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiției sau aplicarea normelor regimului de
executare a pedepselor privative de libertate;

h) sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparținând
penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activități în penitenciar sau se află în vizită,
precum și a bunurilor aparținând altor persoane, inclusiv celor condamnate;

i) prezența în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spații din penitenciar, stabilite prin
regulamentul de ordine interioară, precum și nerespectarea orei de revenire în penitenciar;

j) introducerea în penitenciar, procurarea, confecționarea, deținerea, schimbul, primirea, utilizarea


sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte și substanțe care pun în pericol siguranța
penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale
telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiții decât cele admise;

k) substituirea identității unei alte persoane;

l) împiedicarea, cu intenție, a desfășurării programelor și activităților care se derulează în penitenciar;


m) oferirea sau darea de bani ori alte foloase personalului penitenciarului;

n) obținerea sau încercarea de obținere, prin violență, constrângere, promisiuni, servicii, cadouri sau
alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni
în penitenciar sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane condamnate, precum și de la orice
altă persoană;

o) comunicarea cu exteriorul penitenciarului, în alte condiții și prin alte metode decât cele stabilite
prin reglementările în vigoare;

p) amenințarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în
vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum și a oricăror altor persoane;

q) utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziție de


administrația penitenciarului;

r) tulburarea orarului zilnic sau a liniștii, inclusiv după ora stingerii până la deșteptare;

s) exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul;

ș) împiedicarea sau încercarea împiedicării aflării adevărului în cazul incidentelor petrecute în


penitenciar;

t) desfășurarea de acțiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administrației penitenciarului sau


altor persoane;

ț) autoagresiunea în orice mod și prin orice mijloace;

u) practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obține foloase;

v) fumatul în alte locuri decât cele permise;

x) orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnității umane prin
deosebirea, excluderea, restricția sau preferința pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă, infecție HIV/SIDA, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect
restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor
fundamentale;

y) desfășurarea oricăror altor acțiuni interzise prin prezenta lege.

Capitolul IX Recompense, abateri și sancțiuni disciplinare

Articolul 98 Tipurile recompenselor

(1) Persoanelor condamnate care au o bună conduită și care au întreprins eforturile necesare în
cadrul muncii prestate sau în cadrul activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice,
de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale li se acordă,
prin procedura stabilită prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor,
următoarele recompense:
(la 21-07-2017, Preambulul Alineatului (1) din Articolul 98, Capitolul IX, Titlul III a fost modificat de
Punctul 7, Articolul I din LEGEA nr. 169 din 14 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 571 din
18 iulie 2017 )

a) ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior;

b) suplimentarea numărului convorbirilor on-line;

c) suplimentarea drepturilor la pachete și/sau vizite;

d) suplimentarea dreptului la vizită intimă, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 69, cu excepția
alin. (1) lit. d);

e) permisiunea de ieșire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an;

f) permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 de zile
pe an;

g) permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile
pe an.

(2) Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) pot fi acordate de o comisie formată din director,
care este și președintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar,
directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială, la propunerea personalului care
desfășoară activități directe cu persoanele condamnate, cu avizul șefului secției unde sunt deținute.
Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.

(3) Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. f) și g) pot fi acordate de către directorul general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (2).

(4) Totalul zilelor acordate anual persoanelor condamnate pentru permisiunea de ieșire din
penitenciar nu poate depăși 30 de zile, în situația schimbării regimului de executare a pedepselor
privative de libertate.

(5) Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune, în situații temeinic
justificate, anularea recompenselor acordate de comisia prevăzută la alin. (2).

Articolul 99 Permisiunea de ieșire din penitenciar

(1) Permisiunea de ieșire din penitenciar poate fi acordată, în condițiile art. 98, în următoarele cazuri:

a) prezentarea persoanei condamnate, în vederea ocupării unui loc de muncă după punerea în
libertate;

b) susținerea unui examen de către persoana condamnată;

c) menținerea relațiilor de familie ale persoanei condamnate;

d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;


e) participarea persoanei condamnate la înhumarea soțului sau soției, unui copil, părinte, frate sau
soră ori bunic sau bunică.

(2) Permisiunea de ieșire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit.
a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim
închis.

(3) Permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, pentru cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de
libertate în regim semideschis.

(4) Permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, pentru cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. a)-d), se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de
libertate în regim deschis.

(5) Permisiunea de ieșire din penitenciar, pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), poate fi acordată, pe
o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, cu excepția celor care execută
pedeapsa privativă de libertate în regim de maximă siguranță, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute
la art. 98 alin. (1).

(6) Solicitarea pentru ieșirea din penitenciar va fi însoțită de precizarea, de către deținut, a locului
unde urmează să se deplaseze, a itinerarului urmat, precum și a mijloacelor financiare de care
dispune pe durata permisiunii de ieșire din penitenciar.

Articolul 100 Abateri disciplinare

(1) Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. a)-c) și la
art. 82 lit. a)-p), determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre
faptele prevăzute la art. 82 lit. a)-p), precum și încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca
abateri foarte grave în alte acte normative.

(2) Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. d)-f) și la art. 82
lit. q)-ț), determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele
prevăzute la art. 82 lit. q)-ț), precum și încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri
grave în alte acte normative.

(3) Constituie abateri disciplinare ușoare încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. g)-l) și la art.
82 lit. u)-x), determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele
prevăzute la art. 82 lit. u)-x), precum și a celor prevăzute ca abateri ușoare în alte acte normative.

Articolul 101 Sancțiuni disciplinare

(1) Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt:

a) avertismentul;

b) suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, pe o perioadă de


cel mult o lună;

c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;


d) suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena
individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și asistență medicală,
pe o perioadă de cel mult două luni;

e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;

f) izolarea pentru maximum 10 zile.

(2) Aplicarea sancțiunilor disciplinare persoanelor condamnate nu poate îngrădi dreptul la apărare,
dreptul de petiționare, dreptul la vot, dreptul la corespondență, dreptul la asistență medicală,
dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică și
dreptul la odihnă.

(3) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. d)-f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în
îngrijire copii în vârstă de până la un an.

(4) Medicul aduce la cunoștință și face recomandări președintelui comisiei de disciplină în situația
existenței oricărui motiv medical de împiedicare a aplicării și executării sancțiunii prevăzute la alin.
(1) lit. f). Personalul medical al penitenciarului vizitează, ori de câte ori este necesar, persoanele
condamnate care execută această sancțiune disciplinară.

(5) Sancțiunile cu caracter colectiv și sancțiunile corporale sunt interzise. Pentru fiecare abatere
disciplinară poate fi aplicată numai una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la alin. (1).

(6) Mijloacele de imobilizare din dotare, precum și orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi
folosite ca sancțiuni disciplinare.

Articolul 102 Constatarea abaterilor disciplinare

(1) Abaterile disciplinare se constată, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, de către personalul
administrației penitenciarului și se consemnează într-un raport de incident.

(2) Raportul de incident se depune la șeful secției unde este deținută persoana condamnată, în
termen de 24 de ore de la data constatării abaterii.

(3) Rapoartele de incident referitoare la abaterile disciplinare constatate în zilele de sâmbătă,


duminică și sărbători legale se depun la șeful de secție unde este deținută persoana condamnată, nu
mai târziu de prima zi lucrătoare.

Articolul 103 Procedura disciplinară

(1) Procedura disciplinară se declanșează de către șeful secției unde este deținută persoana
condamnată, care înaintează raportul de incident comisiei de disciplină, în termen de 24 de ore.

(2) Comisia de disciplină este formată din directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar, în calitate de președinte, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și
un ofițer desemnat de directorul penitenciarului, în calitate de membri. Secretariatul comisiei este
asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.
(3) Directorul penitenciarului desemnează una sau mai multe persoane din cadrul personalului
penitenciarului, altele decât supraveghetorii, să efectueze cercetarea prealabilă. Persoana
desemnată sau persoanele desemnate aduc la cunoștința deținutului motivul declanșării procedurii
disciplinare și faptul că acesta poate propune administrarea de probe. Dispozițiile art. 61 alin. (2) se
aplică în mod corespunzător.

(4) În termen de 10 zile de la sesizarea comisiei de disciplină, persoana desemnată prezintă acesteia
rezultatele cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă are ca scop lămurirea incidentului sub toate
aspectele și presupune audierea persoanei condamnate cercetate și verificarea apărărilor acesteia.

(5) În termen de 10 zile de la primirea rezultatelor cercetării prealabile, comisia de disciplină, după
ascultarea persoanei condamnate și a oricărei altei persoane care are cunoștință despre împrejurările
în care a fost săvârșită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancțiunile disciplinare sau, după
caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară.

(6) La stabilirea sancțiunii disciplinare se ține seama de natura și modul de comitere a abaterii, de
persoana și starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârșite anterior, de
atitudinea persoanei condamnate după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea comisiei de disciplină se comunică persoanei condamnate de îndată, sub semnătură, de
către secretarul comisiei de disciplină, cu menționarea căii de atac existente și a termenului de
exercitare a acesteia.

(8) În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoștință despre
săvârșirea unei infracțiuni, informează directorul penitenciarului în vederea sesizării organului de
urmărire penală competent.

Articolul 104 Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină

(1) Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară,
persoana condamnată poate face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în
termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

(2) Plângerea formulată conform alin. (1) suspendă executarea sancțiunilor disciplinare.

(3) Persoana condamnată este ascultată la locul de deținere, în mod obligatoriu.

(4) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de


libertate de la penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancțiunea disciplinară.

(5) Dispozițiile art. 56 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) În vederea soluționării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate


proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane care desfășoară
activități în sistemul penitenciar.

(7) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere


motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea și dispune anularea sau modificarea sancțiunii disciplinare aplicate de comisia de
disciplină;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă,
după caz;

c) ia act de retragerea plângerii.

(8) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei


condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.

(9) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și


administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află
penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

(10) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat


încheierea și suspendă executarea acesteia.

(11) Contestațiile se înaintează judecătoriei împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la
primirea acestora. Contestațiile se soluționează de urgență și cu precădere.

(12) Instanța audiază în mod obligatoriu persoana condamnată, dispozițiile art. 39 alin. (14)-(19)
aplicându-se în mod corespunzător.

(13) Competența de soluționare a contestației aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află


penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancțiunea disciplinară.

(14) Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Capitolul X Documente întocmite de administrația penitenciarului

Articolul 105 Dosarul individual al persoanei condamnate

(1) Administrația penitenciarului completează, pentru fiecare persoană condamnată, dosarul


prevăzut la art. 43 alin. (2) cu documentarul penal, dosarul de educație și asistență psihosocială,
dosarul disciplinar, dosarul de cereri a cărui competență de soluționare revine penitenciarului,
precum și cu fișa medicală.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) constituie dosarul individual al persoanei condamnate.

(3) Modul de gestionare și documentele cuprinse în dosarul individual sunt stabilite prin
regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Articolul 106 Registrele privind persoanele condamnate

(1) Administrația fiecărui penitenciar întocmește următoarele registre privind persoanele


condamnate:

a) registrul de evidență a primirii persoanelor condamnate, în care se consemnează anul, luna, ziua și
ora la care persoana condamnată a fost primită în penitenciar;
b) registrul de evidență a punerii în libertate a persoanelor condamnate, în care se consemnează
anul, luna, ziua și ora la care persoana condamnată a fost pusă în libertate;

c) registrul de evidență privind utilizarea mijloacelor de imobilizare, în care se consemnează anul,


luna, ziua și ora aplicării și încetării aplicării mijloacelor de imobilizare, inclusiv privind cazarea în
camera de protecție.

(2) Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului adoptă măsurile tehnice


și organizatorice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor condamnate.

Titlul IV Executarea măsurilor preventive privative de libertate Capitolul II Executarea măsurilor


preventive privative de libertate în centrele de arestare preventivă și în secțiile de arestare
preventivă din penitenciare

Articolul 120 Centrele de arestare preventivă

(1) În cursul judecății, arestarea preventivă se execută în secțiile speciale de arestare preventivă din
penitenciare sau în centrele de arestare preventivă de pe lângă penitenciare, care se organizează și
funcționează în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(2) În secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sunt deținute și persoanele
condamnate care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză.

(3) Persoanelor prevăzute la alin. (2) li se aplică prevederile titlului I, precum și cele ale cap. II din
titlul III, referitor la siguranța penitenciarelor.

(4) Centrele de arestare preventivă se înființează prin hotărâre a Guvernului.

(5) Prin ordin al ministrului justiției se stabilesc penitenciarele în a căror circumscripție funcționează
centrele de arestare preventivă, precum și regulamentul de organizare și funcționare a acestora.

(6) Măsurile necesare pentru siguranța centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin
regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).

Articolul 121 Executarea arestării preventive în cursul judecății

(1) Primirea în centrele de arestare preventivă sau în penitenciare a persoanelor arestate preventiv în
curs de judecată se face pe baza mandatului de arestare prevăzut la art. 2 alin. (4), după stabilirea
identității acestora.

(2) Centrele de arestare preventivă și secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sunt
obligate să asigure exercitarea drepturilor prevăzute în Codul de procedură penală.

(3) Dispozițiile art. 110 alin. (1) se aplică în mod corespunzător, cu excepția lit. a).

Articolul 122 Regimul arestaților preventiv

(1) Persoanele arestate preventiv sunt cazate, de regulă, în comun, pot desfășura activități educative,
moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, instruire școlară
și formare profesională, în grupuri, în interiorul centrului de arestare preventivă sau al
penitenciarului, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a
prezentei legi.

(2) Persoanele arestate preventiv pot presta, la cererea lor, o muncă în interiorul sau exteriorul
centrului de arestare preventivă sau al penitenciarului, sub pază și supraveghere continuă, cu
aprobarea directorului.

(3) Dispozițiile art. 34 alin. (2) se aplică în mod corespunzător și persoanelor arestate preventiv în
curs de judecată.

Articolul 123 Regimul arestaților minori

(1) În cursul judecății, minorii arestați preventiv execută măsura preventivă în centre de detenție sau
în centre de arestare preventivă.

(2) Pentru prezentarea în fața organelor judiciare, minorii arestați preventiv pot fi transferați în
secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pentru o perioadă de maximum 10 zile, fiind
cazați separat de majori.

(3) În intervalul prevăzut la alin. (2), minorii execută măsura arestării preventive cu respectarea
particularităților vârstei, cu asigurarea asistenței psihosociale necesare, pentru a nu fi prejudiciată
dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală.

(4) La împlinirea vârstei de 18 ani, minorul arestat rămâne sau este transferat în centrul de detenție.

(5) Dispozițiile art. 117 se aplică în mod corespunzător, cu excepția alin. (4) lit. a) și g).

(6) Minorii arestați preventiv prestează muncă numai la cererea lor, dispozițiile art. 163 aplicându-se
în mod corespunzător.

2 REGULAMENT de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor


privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

TITLUL I

Articolul 1 Scopul reglementării

Prezentul regulament stabilește modul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea
pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, cu completările ulterioare, denumită în continuare Lege.

Articolul 2 Definirea unor expresii

În înțelesul prezentului regulament următorii termeni se definesc astfel:

a) loc de deținere - penitenciarele cu regim de maximă siguranță, închis, semideschis sau deschis,
penitenciarele pentru tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centrele educative,
centrele de detenție, centrele de arestare preventivă și secțiile speciale de arestare preventivă din
subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, precum și centrele de reținere și arestare
preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne;

b) pedepse privative de libertate - detențiunea pe viață și închisoarea;

c) măsuri preventive privative de libertate - reținere, arestul la domiciliu și arestarea preventivă;

d) persoane private de libertate - sunt, după caz, persoanele reținute, arestate la domiciliu, arestate
preventiv, internate, condamnate;

e) deținut - persoană condamnată aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață;

f) punct de documentare și informare electronică - ansamblu de documente și informații de interes


pentru persoana privată de libertate, care pot fi accesate pe bază de suport electronic;

g) activități de reintegrare socială - activități și programe educative, de asistență psihologică și


asistență socială;

h) penitenciar - penitenciar, penitenciar spital, penitenciar pentru tineri, penitenciar pentru femei;

i) spații de deținere - locurile în care se află un număr determinat de camere de deținere;

j) centre - centre educative și centre de detenție din subordinea Administrației Naționale a


Penitenciarelor, specializate în recuperarea socială a persoanelor internate și responsabilizarea
acestora, în vederea asumării propriilor acțiuni și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni;

k) persoane internate - minorii, tinerii și persoanele de peste 21 de ani care execută o măsură
educativă privativă de libertate cu internarea într-un centru educativ sau centru de detenție;

l) activități lucrative - munca prestată de persoanele condamnate, arestate preventiv sau internate
conform art. 83 alin. (1) din Lege;

m) membrii de familie, aparținători sau alte persoane - soț, soție, rude până la gradul IV, persoane
care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, reprezentanți legali
când sunt desemnați, precum și, în cazuri excepționale, persoane față de care s-au stabilit puternice
relații afective și care mențin legătura cu deținutul prin vizite, telefon, corespondență și comunicări
on-line;

n) unități sanitare - unitățile care asigură asistența medicală curativă și profilactică prin: penitenciare-
spital, cabinete medicale și infirmerii din cadrul locurilor de deținere, spitale, dispensare medicale,
policlinici, centre de diagnostic și tratament, ambulatorii integrate spitalelor și de specialitate,
cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice, cabinete medicale de specialitate, laboratoare
medicale.

Titlul III Executarea pedepselor privative de libertate Capitolul I Organizarea executării pedepselor
privative de libertate

Articolul 4 Scopul executării pedepselor privative de libertate

(1) Executarea pedepselor privative de libertate are drept scop prevenirea săvârșirii altor infracțiuni
și asistarea deținuților, în vederea reintegrării lor sociale.
(2) Executarea pedepselor privative de libertate se face în condiții care să asigure respectul
demnității umane, în conformitate cu prevederile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu
modificările și completările ulterioare (Codul penal), ale Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedură penală, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură penală), ale Legii și
ale prezentului regulament.

(3) Executarea pedepselor privative de libertate se organizează în funcție de profilul unității, regimul
de executare, vârstă, sex și nevoile deținuților, astfel încât condițiile de detenție să fie cât mai
apropiate de aspectele pozitive ale vieții din exteriorul penitenciarului.

(4) În vederea atingerii scopului executării pedepselor privative de libertate, administrația locului de
deținere cooperează cu instituțiile publice și organizațiile nonguvernamentale care au ca obiect de
activitate prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în societate a deținuților.

(5) Formalitățile prevăzute de prezentul regulament ce urmează a fi îndeplinite înainte de exercitarea


de către un deținut a unui drept sau a unei facilități se supun acelor măsuri necesare într-o societate
democratică pentru securitatea națională, integritatea teritorială ori siguranța publică, apărarea
ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației ori a
drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta
autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Articolul 5 Locul de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Pedepsele privative de libertate se execută în penitenciare.

(2) Prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilește, în


raport cu regimul de executare aplicabil, profilul penitenciarului. Într-un penitenciar pot funcționa
secții distincte pentru aplicarea diferențiată a mai multor regimuri de executare.

(3) În condițiile art. 12 alin. (1) și (2) din Lege, prin hotărâre a Guvernului, se pot înființa penitenciare
speciale pentru anumite categorii de deținuți.

(4) În condițiile art. 11 alin. (4) din Lege, în cadrul penitenciarului se pot înființa secții pentru tineri,
femei ori alte categorii de persoane, care necesită regim de detenție specializat.

(5) În condițiile art. 13 și 14 din Lege, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor se pot înființa, în cadrul penitenciarelor, secții speciale de arestare preventivă și secții
speciale de executare a măsurilor educative privative de libertate.

(6) În cadrul penitenciarelor pot fi delimitate spații funcționale în scopul protecției martorilor
amenințați și a deținuților vulnerabili.

Articolul 6 Organizarea și funcționarea penitenciarelor

(1) Penitenciarele sunt conduse de către un director.

(2) Finanțarea penitenciarelor, inclusiv a celor speciale, se asigură din subvenții acordate de la
bugetul de stat și din venituri proprii.
(3) Donațiile și sponsorizările din partea persoanelor private de libertate, a membrilor de familie sau
aparținătorilor acestora nu sunt acceptate, cu excepția situațiilor prevăzute de art. 196, art. 199 alin.
(4), art. 200 alin. (2) și art. 265.

(4) Penitenciarele se organizează și se amenajează astfel încât să asigure condițiile necesare aplicării
regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, desfășurării activităților de reintegrare
socială și a celor lucrative, cazării, hrănirii, echipării, asigurării asistenței medicale, igienei individuale
și colective, precum și realizării tuturor măsurilor de siguranță în raport cu prevederile legale
aplicabile fiecărei categorii de deținuți.

(5) Activitățile de reintegrare socială, activitățile lucrative, hrănirea, echiparea, asigurarea asistenței
medicale, a igienei individuale și colective, funcționare utilităților, precum și transportul deținuților
se pot externaliza de către Administrația Națională a Penitenciarelor, conform prevederilor legale.

(6) În cadrul penitenciarelor sunt organizate și clar delimitate: sectorul de deținere, sectorul
administrativ, sectorul de producție și alte spații auxiliare. Toate aceste sectoare vor fi adaptate
conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu
dizabilități.

Articolul 7 Organizarea sectorului de deținere

(1) Sectorul de deținere, în funcție de profilul penitenciarului, are un punct de primire a deținuților, o
secție de carantină și observare, clădiri pentru cazarea acestora, birouri de lucru pentru personal și
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spații destinate sectorului medical, bloc
alimentar, săli de mese, baie, spălătorie, frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale ale
deținuților, puncte comerciale și puncte de documentare și informare electronică, posturi telefonice,
cutii poștale și spații corespunzătoare pentru efectuarea comunicărilor on-line, precum și un sector
de acordare a drepturilor la pachet și vizită, inclusiv vizită intimă.

(2) În sectorul de deținere pot fi amenajate, în funcție de regimul de executare, spații pentru
desfășurarea audierii prin videoconferință, spații pentru activitățile de reintegrare socială, săli de
clasă, ateliere pentru formare profesională, bibliotecă, cluburi, cabinete de psihologie, cabinete de
asistență socială, săli de terapie ocupațională, spații pentru practicarea sportului, curți de plimbare și
terenuri pentru desfășurarea activităților în aer liber și locuri de practicare a religiei.

(3) Sectorul de deținere este compartimentat astfel încât să asigure condițiile necesare separării
diferitelor categorii de deținuți și aplicării regimurilor de executare.

Articolul 8 Organizarea sectorului administrativ

Sectorul administrativ este situat în afara sectorului de deținere și cuprinde birouri de lucru pentru
personal și judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spații destinate personalului care
asigură paza și intervenția, reintegrarea socială, spații destinate acordării asistenței medicale a
personalului, magazia pentru armament și muniția de serviciu, magazii pentru echipamentul
personalului, depozit pentru mijloacele tehnice, armament și muniție, club, săli de pregătire și
instruire, bucătărie și sală de mese pentru personalul locului de deținere, spații pentru depozitare,
precum și utilitățile necesare unei bune funcționări a administrației.
Articolul 9 Organizarea sectorului de producție

Sectorul de producție este situat, de regulă, în afara celui de deținere și cuprinde ateliere de
producție, întreținere și reparații, depozite, garaj auto, alte clădiri și terenuri necesare formării
profesionale a deținuților, precum și desfășurării activităților administrative.

Articolul 10 Organizarea spațiilor auxiliare

Spațiile auxiliare sunt situate în afara locului de deținere și cuprind, după caz, locuințe de serviciu,
locuințe de intervenție și spații pentru activități de pregătire, instruire și recreere a personalului,
precum și gospodăria agrozootehnică. Spațiile auxiliare pot include și spații pentru activitățile de
reintegrare socială.

Articolul 11 Secțiile interioare și exterioare din cadrul penitenciarelor

(1) Secțiile interioare cuprind cel puțin camere de cazare, birouri de lucru pentru personal, sală de
mese, baie și posturi telefonice, puncte de documentare și informare electronică, precum și cutii
poștale.

(2) În cazul secțiilor exterioare se aplică în mod corespunzător prevederile privind organizarea
penitenciarelor.

(3) În vederea folosirii deținuților cărora li se aplică regimul semideschis sau deschis la activități
lucrative se pot înființa puncte de lucru permanente în exteriorul penitenciarului, unde sunt cazați, în
spații special amenajate de operatorul economic sau de administrația penitenciarului. În punctele de
lucru permanente se aplică regimul de executare corespunzător deținuților care își desfășoară
activitatea în cadrul acestora. Înființarea punctelor de lucru permanente se face cu aprobarea
directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, în condițiile regulamentului
prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 12 Penitenciarele cu rol de coordonare a locurilor de deținere dintr-o zonă geografică

(1) Pentru eficientizarea misiunilor și activităților desfășurate în comun și pentru descentralizarea


unor activități și responsabilități din sarcina Administrației Naționale a Penitenciarelor se pot stabili
penitenciare cu rol de coordonare a penitenciarelor, centrelor de arestare preventivă, precum și a
centrelor educative și de detenție dintr-o zonă geografică, în condițiile art. 11 alin. (2) și (3) din Lege.

(2) Penitenciarele prevăzute la alin. (1) au următoare atribuții:

a) analizează, organizează, coordonează și sprijină efectuarea unor misiuni vizând siguranța deținerii,
în locurile de deținere aflate în coordonare, prin valorificarea resurselor umane și materiale
disponibile la nivel zonal;

b) organizează, coordonează și monitorizează implementarea unor noi prevederi legislative și


normative, în baza planurilor stabilite, potrivit domeniului de competență, de către componentele
structurale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor;

c) avizează planurile de pază și apărare ale locurilor de deținere aflate în coordonare, precum și ale
secțiilor exterioare ale acestora;
d) întocmesc planuri de cooperare zonală, pentru realizarea în comun a misiunilor prevăzute la lit. a);

e) se îngrijesc de folosirea judicioasă și eficientă a unităților canine în locurile de deținere aflate în


coordonare;

f) de regulă, asigură comanda intervenției în cazul producerii unui incident critic, în unitățile aflate în
coordonare;

g) facilitează desfășurarea vizitelor, inclusiv a vizitelor intime și a încheierii căsătoriei între deținuții
din locuri de deținere diferite aflate în coordonare, în condițiile Legii și ale prezentului regulament;

h) avizează planurile de prevenire și reacție la situații de urgență ale locurilor de deținere aflate în
coordonare;

i) coordonează organizarea unor activități specifice domeniului reintegrare socială, cu implicarea


deținuților selecționați și prin valorificarea resurselor disponibile la nivelul locurilor de deținere aflate
în coordonare;

j) organizează, la nivel zonal, stagii de formare profesională, instruire și schimb de bune practici pe
domeniile specifice;

k) iau măsuri de transferare a deținuților în penitenciarele din zona de coordonare pentru executarea
pedepsei într-un anumit regim, ca urmare a stabilirii/schimbării regimului de executare sau pentru
respectarea standardelor minime de cazare, în conformitate cu decizia directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută la art. 108 alin. (6);

l) asigură sprijinul în vederea folosirii judicioase și eficiente la muncă a deținuților, pentru unitățile
aflate în coordonare;

m) dispun măsuri cu privire la situațiile în care măsurile de siguranță, de asigurare a ordinii și


disciplinei la nivelul unui loc de deținere aflat în coordonare sunt neîndestulătoare, precum și cu
privire la situația deținuților aflați la dispoziția unui organ de cercetare penală sau a unei instanțe de
judecată din zonă;

n) fundamentează și solicită necesarul de resurse financiare și materiale pentru desfășurarea


activităților de la lit. a)-m).

(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (2), directorul penitenciarului cu rol de
coordonare zonală și directorii locurilor de deținere aflate în coordonare sunt obligați să acorde
sprijinul reciproc. Neacordarea sprijinului în forma solicitată se motivează.

(4) Directorii penitenciarelor prevăzute la alin. (1) realizează planuri de măsuri în comun cu locurile
de deținere aflate în coordonare, în vederea punerii în aplicare a prevederilor alin. (2).

Capitolul II Siguranța penitenciarelor

Articolul 13 Scopul asigurării siguranței penitenciarelor


(1) Activitățile desfășurate de administrația penitenciară pentru realizarea siguranței deținerii
constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoțire și supraveghere, precum și de menținere a
ordinii și disciplinei în rândul deținuților și urmăresc ca:

a) toate penitenciarele să fie conforme în ceea ce privește sistemele de siguranță a perimetrului, a


secțiilor de deținere și a locurilor în care au acces deținuții;

b) accesul și circulația deținuților în interiorul și în afara penitenciarului să se efectueze în


conformitate cu dispozițiile legii;

c) accesul și circulația altor persoane și a autovehiculelor în interiorul penitenciarului să fie limitate la


strictul necesar;

d) locurile și momentele vulnerabile din penitenciar să fie gestionate în mod eficient;

e) amenințările la adresa securității penitenciarului să fie descurajate prin luarea unor măsuri
specifice, inclusiv prin efectuarea de percheziții;

f) controlul antiterorist și de specialitate să se efectueze asupra tuturor persoanelor și


autovehiculelor care intră în penitenciar;

g) folosirea mijloacelor de constrângere și imobilizare să fie autorizată numai în cazurile strict


prevăzute de lege;

h) bunurile și valorile aflate în administrare să fie păzite și apărate.

(2) Măsurile necesare pentru siguranța locurilor de deținere, precum și amenajările, dispozitivele,
personalul și dotarea acestuia, mijloacele tehnice pentru supravegherea și controlul perimetrelor, a
spațiilor interioare și a căilor de acces sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din
Lege.

(3) Pentru realizarea activităților necesare asigurării siguranței deținerii, penitenciarele trebuie să
dispună de personal propriu specializat, selecționat, pregătit și instruit pentru executarea atribuțiilor
de serviciu specifice, cu respectarea unei proporții de minimum un lucrător din domeniul siguranței
la 3 deținuți.

(4) Sprijinul necesar acordat penitenciarelor de către structurile Ministerului Afacerilor Interne, în
cazul manifestărilor prin care se tulbură ordinea și disciplina din cadrul penitenciarelor ori se pun în
pericol viața ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor și care depășesc
posibilitățile de intervenție ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, se realizează potrivit
procedurilor comune de intervenție aprobate de ministrul afacerilor interne și ministrul justiției.

(5) Activitatea de colaborare între penitenciare și structurile Ministerului Afacerilor Interne, în cazul
evadărilor din cadrul penitenciarelor, se realizează în condițiile prevăzute la alin. (4).

Articolul 14 Dotare și amenajări

(1) Locurile de deținere sunt dotate cu împrejmuiri de siguranță, clădiri adecvate, armament,
muniție, mijloace de intervenție, de imobilizare, de transport, de comunicare, de întreținere, de
supraveghere și control, de stingere a incendiilor și alte dotări specifice îndeplinirii atribuțiilor legale
în condiții de siguranță.

(2) În exercitarea atribuțiilor de pază, escortare, însoțire și supraveghere a deținuților, precum și în


alte situații temeinic justificate prevăzute în planurile de pază și apărare ale locurilor de deținere,
personalul folosește tehnica, mijloacele și armamentul din dotare, inclusiv telefoane mobile de
serviciu.

(3) Mijloacele de transport destinate deținuților pot fi dotate cu sisteme de localizare spațio-
temporală.

(4) În funcție de situație, personalul se dotează cu veste antiglonț, veste antiînjunghiere, scuturi de
protecție și imobilizare, căști cu vizor și poate folosi pentru intervenție și restabilirea ordinii bastoane
de cauciuc sau tomphe, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene, jeturi de apă, arme cu gloanțe
de cauciuc, cătușe, câini de serviciu, alte mijloace de protecție și imobilizare aflate în dotare, precum
și dispozitive sonore și luminoase. Câinii de serviciu se folosesc în activități de pază și escortare la
punctele de lucru și la organele judiciare, la activitățile de transfer al deținuților, pentru paza
perimetrelor și pentru descoperirea telefoanelor mobile, explozibililor, substanțelor toxice sau
stupefiante, precum și pentru urmărirea evadaților.

Articolul 15 Utilizarea mijloacelor de imobilizare

(1) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăși nevoile reale de imobilizare a
deținuților, și încetează de îndată ce scopul intervenției a fost realizat, cu respectarea dispozițiilor art.
16 din Lege.

(2) Procedurile standard de intervenție și imobilizare sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art.
15 alin. (3) din Lege.

(3) În cazul deținuților imobilizați la pat, internați într-o unitate sanitară, nu se pot utiliza cătușe
metalice. Modelul mijloacelor de imobilizare la pat folosite în unități sanitare și modul de utilizare a
acestora se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Forța fizică poate fi folosită, potrivit prevederilor legale, în cazurile de autoapărare, de evadare
sau rezistență fizică activă ori pasivă la o dispoziție prevăzută în Lege, prezentul regulament și actele
normative subsecvente acestora.

(5) Orice intervenție se desfășoară cu respectarea principiului proporționalității între modalitatea de


intervenție și cauza care a generat-o, fără a se face uz nejustificat de violență.

(6) Prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilește modul
de completare a registrului prevăzut de art. 106 alin. (1) lit. c) din Lege.

Articolul 16 Măsuri în caz de evadare

(1) În caz de evadare, administrația locului de deținere anunță de îndată organele competente ale
Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi și prinderii persoanei
evadate, furnizând acestora datele și informațiile necesare.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul neprezentării nejustificate a
deținuților care au avut permisiunea de ieșire din locul de deținere ori al părăsirii fără autorizare a
locului de muncă aflat în exteriorul locului de deținere.

(3) Pentru prinderea deținutului aflat într-una din situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), penitenciarul
mobilizează resursele umane și materiale avute la dispoziție pe perioada prevăzută de art. 17 alin. (2)
din Lege.

(4) Modul de acțiune și atribuțiile personalului locului de deținere în cazul producerii unei evadări se
stabilesc prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 17 Controlul antiterorist și de specialitate la intrarea în penitenciar

(1) Accesul în locurile de deținere este strict limitat, în condițiile stabilite de regulamentul prevăzut
de art. 15 alin. (3) din Lege.

(2) Accesul persoanelor și al mijloacelor de transport în locurile de deținere se face după efectuarea
controlului antiterorist și de specialitate, inclusiv asupra personalului locului de deținere. Bagajele și
obiectele care nu au legătură, după caz, cu vizita sau cu serviciul se depozitează în condițiile stabilite
de regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege. Este interzisă păstrarea în locul de deținere a
telefoanelor mobile aparținând persoanelor vizitatoare, definite prin regulamentul prevăzut de art.
15 alin. (3) din Lege.

(3) Accesul în locurile de deținere cu armament și muniție este interzis, cu excepțiile prevăzute de
regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 18 Percheziționarea deținuților

(1) Deținuții sunt obligați să se supună percheziției pe parcursul executării pedepsei privative de
libertate, ori de câte ori este necesar.

(2) Percheziția constituie o măsură necesară luată pentru siguranța locurilor de deținere, menținerea
și restabilirea ordinii și disciplinei în rândul deținuților și se execută în conformitate cu art. 19 din
Lege.

(3) Percheziția se efectuează în intervalul cuprins între ora deșteptării și ora stingerii, cu excepția
situațiilor în care acțiunea a început înainte de ora stingerii sau în cazul săvârșirii abaterilor
disciplinare grave și foarte grave ori a infracțiunilor.

(4) În baza planurilor de măsuri în comun, la percheziție poate participa personal aparținând
Ministerului Afacerilor Interne.

(5) Pentru prevenirea introducerii și descoperirea drogurilor, a armelor, munițiilor, explozivilor, a


dispozitivelor improvizate, a telefoanelor mobile, precum și a celorlalte bunuri și obiecte interzise
prevăzute la art. 185 și 186 din Lege, cu ocazia efectuării perchezițiilor pot fi folosite unități canine
sau dispozitive speciale.

Articolul 19 Confiscarea bunurilor și sumelor de bani


(1) Bunurile a căror deținere este interzisă potrivit prevederilor prezentului regulament și cele
permise a fi primite, folosite și păstrate, dar care depășesc numărul, cantitatea, greutatea, baremele
sau alte caracteristici prevăzute în anexa nr. 1, sau a căror proveniență nu poate fi justificată, precum
și sumele de bani, în lei sau valută, identificate asupra deținuților, dobândite și aflate în posesia
acestora pe timpul detenției, se confiscă, fiind înscrise într-un proces-verbal de confiscare.

(2) În procesul-verbal de confiscare a bunurilor sau sumelor de bani prevăzute la alin. (1) se
menționează caracteristicile ori datele tehnice ale acestora, după caz, culoare, mărime, stare, serie,
număr, precum și datele de identificare ale deținutului asupra căruia au fost descoperite, data și locul
efectuării percheziției și a spațiului de unde au fost ridicate.

(3) În situația în care bunurile au fost descoperite în urma percheziției efectuate în baza unui plan de
acțiune, procesul-verbal de confiscare primește același număr de înregistrare ca și planul de acțiune
al percheziției, este semnat de către conducătorul echipei de percheziție, avizat de către directorul
adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și aprobat de directorul locului de deținere.

(4) Percheziționarea bagajelor și a bunurilor personale se face în prezența persoanei în cauză sau a
altui deținut, în situația în care aceasta nu este prezentă.

(5) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică și pentru bunurile și sumele de bani cu privire la care nu a putut fi
stabilită persoana căreia îi aparțin.

Articolul 20 Procedura de valorificare și de distrugere a bunurilor confiscate

(1) Bunurile confiscate sunt înregistrate într-o evidență extracontabilă a unității, în termen de 7 zile
de la confiscare, la valoarea unitară de 1 leu.

(2) Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug, după caz. Până la momentul distrugerii sau
predării în vederea valorificării la direcțiile generale ale finanțelor publice județene în a căror raza
teritorială sunt situate locurile de deținere, bunurile confiscate se păstrează în magazia unității.

(3) Bunurile confiscate care nu îndeplinesc condițiile legale de comercializare, precum și alimentele
perisabile se distrug. Hotărârea privind predarea în vederea valorificării sau distrugerea bunurilor se
ia de către o comisie formată din 3 membri, desemnată prin decizie de directorul locului de deținere.
Comisia nu dispune cu privire la bunurile care se predau, potrivit legii, organelor judiciare sau altor
organe competente.

(4) Distrugerea bunurilor se realizează sub supravegherea comisiei prevăzute la alin. (3).

(5) Medicamentele se predau organelor de specialitate ale statului care au competența de a gestiona
astfel de bunuri, conform prevederilor legale, iar mijloacele de plată în valută neconvertibilă se
depun la Banca Națională a României, în condițiile legii.

(6) Comisia prevăzută la alin. (3) predă lunar direcțiilor generale ale finanțelor publice județene în a
căror raza teritorială sunt situate locurile de deținere bunurile confiscate care nu se distrug. Sumele
de bani obținute de direcțiile generale ale finanțelor publice județene ca urmare a valorificării
bunurilor confiscate se fac venit la bugetul de stat.
(7) Bunurile a căror deținere este interzisă prin lege oricărui cetățean, prevăzute de art. 185 din Lege,
precum și cele față de care există suspiciunea că au legătură cu săvârșirea unor infracțiuni se ridică și
se conservă într-un spațiu anume destinat, până la predarea acestora organelor de urmărire penală
sau, după caz, altor organe prevăzute de lege, întocmindu-se evidențele necesare.

(8) Procedura prevăzută la alin. (1)-(6) nu se aplică până la expirarea termenului în care poate fi
formulată plângere împotriva dispoziției de confiscare din cuprinsul procesului-verbal de constatare a
contravenției și de aplicare a sancțiunii sau până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța
de judecată.

(9) Bunurile confiscate care nu au fost distruse sau predate în vederea valorificării sunt inventariate
semestrial.

Articolul 21 Portul armelor de foc

(1) În exercitarea atribuțiilor de pază și escortare a deținuților, precum și în alte situații temeinic
justificate prevăzute în planurile de pază și apărare ale penitenciarelor personalul folosește tehnica,
mijloacele și armamentul din dotare, potrivit legii.

(2) În aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Lege, prin dispoziția directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor, se pot constitui zone speciale de siguranță, delimitate
vizibil în interiorul sectorului de deținere, în care se instituie dispozitive suplimentare de menținere și
restabilire a ordinii și disciplinei, folosindu-se inclusiv formațiuni aparținând Ministerului Afacerilor
Interne.

(3) Constituirea zonei speciale de siguranță se face în situația în care prin acțiunile violente de protest
ale deținuților se pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea
bunurilor.

(4) În momentul în care cauzele ce au determinat constituirea zonei speciale de siguranță au fost
înlăturate, măsurile speciale luate încetează.

Articolul 22 Recoltarea de probe biologice

(1) În cazul în care există indicii că un deținut a consumat substanțe stupefiante, alcool ori substanțe
toxice sau a ingerat, fără prescripție medicală, medicamente de natură a crea tulburări de
comportament, persoana care a observat starea deținutului informează de îndată șeful ierarhic și
personalul medical aflat în serviciu.

(2) Șeful ierarhic informează de îndată directorul unității în legătură cu suspiciunea ingestiei unor
substanțe prevăzute la alin. (1).

(3) Directorul unității, cu avizul favorabil al judecătorului de supraveghere a privării de libertate,


dispune prezentarea deținutului la cabinetul medical, în vederea recoltării de probe biologice prin
mijloace noninvazive. În cazul în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu este
prezent la locul de deținere, avizul favorabil sau nefavorabil se poate comunica verbal, administrația
locului de deținere întocmind o notă telefonică. Încheierea va fi redactată în cel mult 3 zile, în baza
documentelor și informațiilor existente la momentul emiterii avizului, puse la dispoziție de
administrația penitenciarului.
(4) Refuzul deținutului de a se supune recoltării probelor biologice se consemnează în fișa medicală și
constituie abatere disciplinara gravă.

(5) Recoltarea de probe biologice se realizează, după caz, prin prelevarea de probe de urină și/sau de
salivă.

(6) Probele biologice se recoltează potrivit procedurilor medicale.

(7) Directorul unității, cu consultarea medicului, stabilește ce tip de probă se prelevă. Probele
prelevate se folosesc numai în scopul prevăzut la alin. (1).

(8) Deținutul poate solicita, pe cheltuiala sa, efectuarea altor examene medicale.

Articolul 23 Testarea cu aparatul etilotest

(1) În vederea stabilirii consumului de alcool deținutul poate fi testat cu aparatul etilotest.

(2) În situația în care rezultatul testării confirmă consumul de alcool, i se recoltează probe biologice,
în condițiile art. 22.

(3) Refuzul deținutului de a se supune testării cu aparatul etilotest constituie abatere disciplinară
gravă.

Articolul 24 Cazarea temporară în camera de protecție

(1) Directorul locului de deținere poate dispune, în baza informării personalului direct implicat în
activități cu deținutul, cazarea acestuia în camera de protecție dacă există un pericol iminent de
producere a unuia din următoarele evenimente:

a) autovătămare corporală sau suicid;

b) rănirea altei persoane, dacă nu există posibilitatea separării acestora;

c) distrugerea de bunuri ori tulburarea în mod grav a ordinii.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată până la încetarea stării care a generat-o, dar nu mai
mult de 24 de ore. Pe perioada cazării în camera de protecție, deținutul este consiliat psihologic.
Înainte de expirarea celor 24 de ore, medicul și psihologul întocmesc un raport referitor la starea
medicală, conduita și concluziile privind starea psihocomportamentală a respectivei persoane, pe
care îl înaintează directorului penitenciarului.

(3) În situații excepționale, după o reevaluare medicală și psihologică, poate fi aplicată o nouă măsură
de cazare temporară în camera de protecție pentru cel mult 24 de ore, în condițiile legii. Pot fi situații
excepționale:

a) deținutul are un comportament agresiv sau amenință că va recurge la aceleași acte care au
determinat cazarea sa în camera de protecție;

b) deținutul are un comportament oscilant care menține ridicat riscul producerii unuia din
incidentele care au determinat cazarea sa în camera de protecție.
(4) Introducerea deținutului în camera de protecție se realizează în prezența personalului medical,
după executarea percheziției corporale amănunțite și înlocuirea hainelor personale cu o ținută
adecvată anotimpului asigurată de administrația locului de deținere în condițiile art. 112.

(5) În perioada cazării în camera de protecție, deținutul este monitorizat de personalul medical care
are obligația de a evalua starea acestuia, ori de câte ori este necesar, dar nu mai puțin de o dată la 4
ore.

(6) Personalul de supraveghere va monitoriza deținuții cazați temporar în camera de protecție prin
observarea stării fizico-psihice și informarea factorilor de răspundere cu privire la posibila deteriorare
a stării de sănătate ori iminența producerii de evenimente negative.

Articolul 25 Măsuri de siguranță în cazul deținuților cu tulburări psihice grave

(1) Deținuții cu tulburări psihice grave decompensate, de natură a pune în pericol siguranța proprie
sau a altor deținuți, sunt internați în secțiile de profil din unitățile spitalicești, inclusiv cele din
sistemul penitenciar pentru tratament medical și asistență psihosocială specifice.

(2) În momentele de criză pot fi utilizate mijloacele de imobilizare, în condițiile prevăzute la art. 16
din Lege, cu avizul medicului, sau poate fi dispusă cazarea temporară în camera de protecție, pentru
a evita autovătămarea corporală, rănirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Deținutul care
face obiectul imobilizării este pus sub observație continuă. Mijloacele de imobilizare sunt îndepărtate
la încetarea stării care a impus această măsură.

(3) Riscul de suicid al deținuților cu afecțiuni psihice se evaluează periodic de personalul medical și de
psiholog.

Articolul 26 Informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

Folosirea mijloacelor de imobilizare și a armamentului, cazarea temporară a deținutului în camera de


protecție și supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi sunt aduse la cunoștința
judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cu celeritate, prin adresă scrisă.

Articolul 27 Criterii de stabilire și procedura de evaluare a riscului

La stabilirea riscului pe care îl prezintă deținutul pentru siguranța penitenciarului sunt luate în
considerare următoarele criterii:

a) săvârșirea infracțiunii prin folosirea armelor de foc ori prin cruzime;

b) evadarea ori părăsirea locului de muncă în prezenta pedeapsă sau în pedepsele anterioare;

c) tentativa de evadare, forțarea dispozitivelor de siguranță ori distrugerea sistemelor de siguranță;

d) neprezentarea nejustificată a deținutului la data și ora stabilite din permisiunea de ieșire din
penitenciar;

e) introducerea, deținerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanțe toxice ori alte
obiecte și substanțe care pun în pericol siguranța penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor;

f) instigarea, influențarea sau participarea în orice mod la producerea de revolte sau luări de ostatici;
g) apartenența la grupări de crimă organizată, coordonarea activităților infracționale ori de tip
terorist;

h) acte de violență soldate cu vătămări corporale ori deces împotriva personalului sau a altor
persoane;

i) informațiile privind profilul psihosocial rezultate în urma evaluărilor stabilite de reglementările în


vigoare.

Articolul 28 Procedura de evaluare a riscului

(1) Evaluarea inițială a riscului deținuților pentru siguranța penitenciarului se realizează de către
comisia prevăzută la art. 32 din Lege cu ocazia individualizării și stabilirii regimului de executare, în
condițiile art. 39 din Lege.

(2) După stabilirea riscului pentru siguranța penitenciarului, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se
reunește o dată la 6 luni și reevaluează situația persoanelor din această categorie prin prisma
criteriilor prevăzute la art. 27 în vederea menținerii ori încetării măsurilor specifice riscului pentru
siguranța penitenciarului. În cazul pedepselor mai mici de 2 ani și 6 luni, termenul de reevaluare a
riscului pentru siguranța penitenciarului este cel determinat potrivit art. 40 alin. (2) din Lege.

(3) La reevaluarea deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului se au în vedere și
dispozițiile art. 39 alin. (2) din Lege, recomandările din Planul individualizat de evaluare și intervenție
educativă și terapeutică, precum și raportul personalului special desemnat pentru cunoaștere și
influențare pozitivă.

(4) În cazul încetării măsurilor specifice riscului pentru siguranța penitenciarului, deținutul rămâne în
regimul de maximă siguranță, schimbarea acestuia făcându-se conform art. 40 alin. (7) și (10) din
Lege.

(5) Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situațiile prevăzute de art.
27, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se întrunește și analizează situația deținutului în vederea
evaluării și stabilirii riscului pe care îl prezintă pentru siguranța penitenciarului.

(6) Deținuții se includ în categoria celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului numai
după ce hotărârea de stabilire sau schimbare a regimului de executare a devenit executorie în
condițiile art. 90 și art. 91 alin. (4). Dispozițiile art. 39 alin. (3) și art. 40 alin. (11) din Lege se aplică în
mod corespunzător.

(7) În procesul de evaluare și reevaluare a riscului, comisia prevăzută la art. 32 din Lege audiază
deținutul și analizează situația acestuia în baza dosarului individual și a altor documente relevante
pentru stabilirea riscului.

(8) Hotărârea comisiei prevăzută la art. 32 din Lege cu privire la evaluarea și reevaluarea riscului se
comunică deținutului.

Articolul 29 Măsuri luate de administrația locului de deținere

(1) Deținuții care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului sunt cazați separat, în camere special
amenajate în cadrul secțiilor de maximă siguranță.
(2) Activitățile desfășurate cu deținuții prevăzuți la alin. (1) se realizează separat de ceilalți deținuți.

(3) Deținuților prevăzuți la alin. (1) li se aplică măsurile specifice de siguranță stabilite prin
regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Deținuții care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului sunt monitorizați de către personal
special desemnat.

Articolul 30 Cazarea pe durata cercetării disciplinare

(1) Pe durata cercetării disciplinare, la propunerea șefului de secție, directorul penitenciarului poate
dispune, din motive de siguranță sau în scopul prevenirii actelor de împiedicare a aflării adevărului
ori influențare a rezultatului cercetării disciplinare, cazarea într-un alt spațiu de deținere a
deținutului cercetat pentru comiterea unei abateri disciplinare, cu respectarea criteriilor de
separațiune legate de sex, vârstă și regim de executare și fără afectarea drepturilor prevăzute de
Lege. Cercetarea disciplinară durează, după caz, până la clasarea dosarului de cercetare disciplinară
sau până la rămânerea definitivă a hotărârii comisiei de disciplină.

(2) Motivele de siguranță care determină cazarea în condițiile alin. (1) se stabilesc prin regulamentul
prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 31 Supravegherea electronică la distanță

(1) Sistemele electronice de supraveghere la distanță sunt dispozitive tehnice care permit
monitorizarea locației și mișcării în timp real a deținuților.

(2) Sistemele electronice de supraveghere la distanță sunt utilizate pentru:

a) creșterea numărului de deținuți la activități lucrative, educative, de asistență psihologică și


asistență socială, în condițiile posibilității diversificării acestora;

b) creșterea numărului de persoane care pot fi recompensate cu permisiunea de ieșire din


penitenciar, în vederea pregătirii reintegrării sociale a acestora;

c) folosirea eficientă a personalului;

d) cunoașterea locului în care se află deținutul la un moment dat;

e) depistarea cu ușurință și în timp real a situațiilor de nerespectare a traseelor de deplasare stabilite;

f) creșterea capacității de reacție la acțiunile deținuților de sustragere de la executarea pedepselor


privative de libertate.

(3) Compunerea escortei în cazul deținuților pentru care sunt utilizate sisteme electronice de
supraveghere la distanță este stabilită prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 32 Situații în care pot fi utilizate sistemele electronice de supraveghere la distanță

(1) Sistemele electronice de supraveghere la distanță se folosesc în cazul deținuților care:


a) participă la activitățile lucrative, educative, de asistență psihologică, de asistență socială, în
exteriorul locului de deținere;

b) se deplasează pentru acordarea asistenței medicale la spitale/cabinete medicale situate în afara


locului de deținere;

c) sunt internați în spitale din rețeaua publică de sănătate;

d) beneficiază de permisiunea de ieșire din penitenciar;

e) se deplasează în exteriorul locului de deținere în alte situații decât cele prevăzute la lit. a)-d), în
cazul prevăzut la art. 31 alin. (2).

(2) Sistemele electronice de supraveghere la distanță se pot folosi și în cazul deținuților care prezintă
risc pentru siguranța penitenciarului, în situația în care sunt escortați în afara penitenciarului.

(3) Refuzul deținutului de a i se aplica sistemele electronice de supraveghere la distanță atrage


neparticiparea acestuia la activități în exteriorul penitenciarului sau neacordarea permisiunii de ieșire
din penitenciar.

Articolul 33 Procedura de utilizare a sistemelor electronice de supraveghere la distanță

(1) Sistemele electronice de supraveghere la distanță se folosesc numai dacă îndeplinesc cerințele
privind securitatea în utilizare, respectarea demnității umane și nepunerea în pericol a sănătății ori
integrității fizice a deținuților.

(2) Sistemele de supraveghere electronică la distanță se aplică, cu aprobarea directorului


penitenciarului și consimțământul deținutului, la propunerea:

a) comisiei de recompensare, în cazul deținuților care urmează să beneficieze de permisiunea de


ieșire din penitenciar;

b) comisiei de selecționare la muncă, în cazul deținuților care urmează să fie folosiți la activități
lucrative în exteriorul locului de deținere;

c) comisiei prevăzute la art. 32 din Lege, în cazul în care prin Planul individualizat de evaluare și
intervenție educativă și terapeutică întocmit de către sectorul educație și asistență psihosocială se
prevăd programe care pot fi desfășurate în comunitate, fără supraveghere;

d) directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în alte situații decât cele
prevăzute la lit. a)-c).

(3) Prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilește


procedura operațională de aplicare a sistemelor de supraveghere electronică la distanță.

(4) Deținutul este instruit cu privire la modul de folosire a mijloacelor electronice, sens în care acesta
semnează un angajament.

(5) Nerespectarea condițiilor și obligațiilor stabilite în angajament poate atrage retragerea de la


activități în exteriorul penitenciarului sau întreruperea permisiunii de ieșire din penitenciar.
(6) Constituie abatere disciplinară foarte gravă aducerea în stare de nefuncționare, distrugerea și
înlăturarea, în mod ilicit, de către deținut a mijloacelor electronice, precum și prezența în alte zone
decât cele stabilite.

Articolul 34 Criterii privind vulnerabilitatea deținuților

(1) Criteriile privind vulnerabilitatea deținuților sunt:

a) orientarea sexuală;

b) dizabilitățile;

c) tulburările psihice;

d) etnia;

e) infectarea cu HIV/SIDA;

f) săvârșirea de infracțiuni asupra minorilor sau asupra integrității și libertății sexuale;

g) situația sociofamilială deosebită, lipsa sprijinului din partea mediului de suport, statutul
socioeconomic diminuat sau situația socioeconomică mult peste medie;

h) profesia sau funcția deținută anterior arestării;

i) oferirea de informații instituțiilor cu atribuții de ordine publică și siguranță națională cu privire la


săvârșirea unei infracțiuni sau abateri disciplinare;

j) orice alte asemenea situații, stări sau împrejurări care pot vulnerabiliza deținutul.

(2) Criteriile de la alin. (1) nu determină prin ele însele clasificarea deținutului ca fiind vulnerabil, ci
numai dacă există un pericol pentru sine, față de ceilalți sau pentru siguranța locului de deținere.

Articolul 35 Procedura de evaluare a vulnerabilității

(1) Evaluarea inițială a vulnerabilității se realizează de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege cu
ocazia individualizării și stabilirii regimului de executare, în baza criteriilor stabilite la art. 34.

(2) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege reevaluează situația deținutului, din oficiu sau la cererea
motivată a acestuia, în vederea menținerii ori încetării măsurilor de protecție.

(3) Ori de câte ori, pe parcursul executării pedepselor, intervine una dintre situațiile prevăzute de art.
34, comisia prevăzută la art. 32 din Lege se întrunește și analizează situația deținutului în vederea
evaluării vulnerabilității. Sesizarea comisiei se poate face, prin raport scris, de către orice persoană
care constată vulnerabilitatea sau la cererea deținuților.

(4) La reevaluarea deținuților vulnerabili, comisia are în vedere documentele cuprinse în dosarul
individual, precum și orice altă informație considerată relevantă.

Articolul 36 Măsuri de protecție pentru deținuții vulnerabili și martorii vulnerabili și amenințați


(1) În cazul deținuților vulnerabili, al martorilor vulnerabili și amenințați se pot lua următoarele
măsuri de protecție:

a) cazarea într-o cameră de deținere pentru eliminarea factorilor de risc. Cazarea în aceste spații se
poate dispune de către directorul penitenciarului, pe motive de siguranță sau la cererea deținuților în
cauză, pe durata pentru care este necesară luarea acestei măsuri;

b) stabilirea locurilor și a intervalului orar de desfășurare a activităților, a itinerarelor de deplasare și


a persoanelor cu care intră în contact;

c) desemnarea de personal cu experiență pentru pază, escortare, însoțire, supraveghere,


monitorizare și intervenție operațională;

d) crearea unui sistem care să asigure informarea în timp util a factorilor decizionali în vederea
înlăturării potențialului pericol;

e) verificarea operativă a tuturor sesizărilor deținuților, ale membrilor familiilor acestora, precum și a
unor terțe persoane cu privire la actele de violență exercitate asupra lor, în vederea luării măsurilor
legale;

f) derularea de programe și activități educative, de asistență psihologică și asistență socială adecvate.

(2) În cazul în care măsurile prevăzute de alin. (1) nu sunt îndestulătoare se poate dispune
transferarea în alt penitenciar sau penitenciar-spital.

Articolul 37 Audierea prin videoconferință

(1) Deținuții pot fi audiați prin videoconferință, în condițiile art. 29 din Lege, precum și în situația în
care audierea este necesară pentru:

a) cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare;

b) soluționarea sesizărilor formulate de deținuți;

c) cercetări determinate de recuperarea pagubelor;

d) cercetări determinate de confiscarea sumelor de bani și a bunurilor;

e) cercetări determinate de luarea unor măsuri referitoare la exercitarea drepturilor;

f) orice altă procedură prevăzută de lege.

(2) Directorii penitenciarelor au obligația de a amenaja un spațiu corespunzător în care va avea loc
audierea deținuților prin videoconferință.

Articolul 38 Procedura audierii prin videoconferință

(1) Procedura audierii prin videoconferință a deținuților se declanșează odată cu formularea unei
cereri în acest sens de către autoritatea sau instituția interesată.

(2) Cererile se transmit de către autoritatea sau instituția interesată directorului unității penitenciare
în care se află deținutul.
(3) Cererea cuprinde:

a) denumirea instituției interesate;

b) denumirea autorității sau instituției interesate;

c) persoana de contact desemnată;

d) datele de identificare ale deținutului;

e) numărul de dosar și obiectul cauzei sau al audierii;

f) termenul de judecată sau de audiere;

g) durata estimată a audierii;

h) locul stabilit pentru prezentarea avocatului, interpretului sau a altor participanți la proces sau
audiere și, după caz, datele de identificare ale acestora;

i) data până la care administrația penitenciarului este obligată să transmită ora la care va avea loc
audierea prin videoconferință.

(4) Cererile, precum și comunicările prevăzute în prezentul articol sunt transmise prin note
telefonice, fax, poștă electronică sau prin orice sistem de mesagerie electronică ori prin orice mijloc
în măsură să producă un document scris în condiții care să permită autorităților destinatare să-i
stabilească autenticitatea.

(5) Înainte cu două zile lucrătoare de data fixată pentru audiere, directorul penitenciarului notifică
instituției interesate ora la care va avea loc audierea.

(6) Notificarea cuprinde:

a) denumirea unității penitenciare emitente;

b) datele de identificare ale responsabilului de audiere prin videoconferință din cadrul acestei unități;

c) datele de identificare ale deținutului;

d) numărul de dosar și obiectul cauzei sau al audierii;

e) data și ora la care se desfășoară audierea;

f) durata estimată a audierii;

g) mențiuni suplimentare necesare desfășurării cu celeritate și în bune condiții a audierii prin


videoconferință ori alte observații.

(7) Identitatea deținutului este stabilită de persoana desemnată de directorul penitenciarului în care
acesta se află.
(8) În cazul în care la audiere participă persoane care nu cunosc limba română se asigură prezența
unui interpret. Asigurarea prezenței acestuia revine instituției care solicită audierea prin
videoconferință.

(9) Datele fixate de instanțele de judecată sunt obligatorii pentru administrația penitenciarului, care
stabilește numai ora de desfășurare a audierii prin videoconferință.

(10) Transmisia audierii prin videoconferință se asigură simultan la unitatea penitenciară în care se
află deținutul și în locația de la instituția interesată.

(11) După stabilirea legăturii audiovideo, părțile interesate pun întrebări deținutului.

(12) Persoanele desemnate sau competente, potrivit legii, iau măsuri de consemnare și înregistrare a
audierii.

(13) Nu poate fi administrată prin videoconferință proba cu înscrisuri.

(14) Cheltuielile legate de achiziția, funcționarea și întreținerea instalațiilor necesare audierii prin
videoconferință sunt suportate de către Ministerul Justiției și, după caz, de Administrația Națională a
Penitenciarelor.

Articolul 39 Supravegherea femeilor

(1) Supravegherea deținutelor femei se asigură de personal de același sex.

(2) Personalul de sex masculin are acces în secțiile pentru femei în condițiile stabilite de regulamentul
prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 40 Internarea și separarea deținuților în spitale și infirmerii

(1) Deținuții bolnavi nu pot refuza transferarea în vederea internării într-un penitenciar-spital sau
infirmerii din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(2) Regimul aplicat deținuților internați în penitenciarele-spital sau infirmerii se subordonează


nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevăzute de Ministerul Sănătății și casele de
asigurări de sănătate. Separarea se realizează după criterii medicale și după sexul deținuților.

Articolul 41 Măsuri de siguranță și supraveghere în spitale și infirmerii

(1) Măsurile de siguranță care se aplică deținuților internați în penitenciarele-spital și infirmerii se


adoptă fără a împiedica desfășurarea programelor terapeutice.

(2) Măsurile de siguranță pentru deținuții internați sunt cele specifice regimului închis, cu excepția
celor referitoare la modalitatea de acordare a vizitelor, prevăzute la art. 139.

Articolul 42 Apelul deținuților

(1) La predarea serviciului de către personalul de supraveghere de pe secțiile de deținere se


efectuează apelul deținuților, activitate care este consemnată în documentele specifice.
(2) Apelul deținuților se efectuează și la începerea și terminarea activităților desfășurate în afara
camerelor de deținere sau ori de câte ori este necesar.

(3) Anual se organizează apelul general, pentru confruntarea documentelor care privesc situația
individuală a deținuților cu cele declarate de aceștia.

Capitolul III Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

Secţiunea 1 Noțiunea de regim de executare

Articolul 43 Noțiunea de regim de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Deținuții se supun regimului de executare stabilit. Acesta cuprinde totalitatea regulilor,
drepturilor, obligațiilor, programelor și activităților care urmăresc realizarea unei bune conviețuiri,
astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini și abilități care să contribuie la reintegrarea
socială.

(2) Regimurile de executare se diferențiază prin gradul de limitare a libertății de mișcare a deținuților,
modalitatea de acordare a drepturilor și de desfășurare a activităților zilnice, în raport cu situația
juridică, starea sănătății, vârsta și comportarea în timpul executării pedepsei.

(3) Pe întreaga durată a executării pedepsei, administrația penitenciarului asigură supravegherea,


observarea și asistența deținuților de către educatori, psihologi, asistenți sociali și consilieri de
probațiune, medici, personal specializat cu aplicarea regimului și siguranța deținerii, preoți și alte
persoane calificate din interiorul și exteriorul locului de deținere.

(4) Pregătirea deținuților în vederea liberării începe imediat după primirea în locul de deținere și se
desfășoară progresiv, oricare ar fi durata pedepsei și regimul de executare aplicat.

Articolul 44 Regulamentul de ordine interioară

Regulamentul de ordine interioară este documentul prin care administrația penitenciarului stabilește
regulile pe care trebuie să le respecte deținuții și personalul penitenciarului în vederea aplicării
corespunzătoare a regimului de executare.

Articolul 45 Elaborarea regulamentului de ordine interioară

(1) Administrația penitenciarului elaborează și aplică un regulament propriu privind ordinea


interioară.

(2) Regulamentul de ordine interioară este aprobat de către directorul penitenciarului. Un exemplar
al regulamentului de ordine interioară este pus la dispoziția deținuților, în fiecare cameră de
deținere.

(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în situația în care programul zilnic suferă modificări sau
completări.

(4) Regulamentul de ordine interioară se consideră comunicat ori de câte ori deținutul se reîntoarce
în locul de deținere în care i-a fost adus la cunoștință, cu excepția cazului în care, de la data luării la
cunoștință, regulamentul a suferit modificări sau completări, caz în care acesta se comunică în
condițiile alin. (2).

Articolul 46 Structura regulamentului de ordine interioară

(1) Regulamentul de ordine interioară cuprinde:

a) programul zilnic al deținuților;

b) posibilitățile deținuților de a comunica cu administrația penitenciarului, cu autoritățile judiciare și


administrative, cu soțul sau soția ori rudele sau cu alte persoane, cu apărătorii sau cu reprezentanții
misiunilor diplomatice, după caz;

c) drepturile deținuților;

d) obligațiile și interdicțiile deținuților;

e) faptele care constituie abateri disciplinare sau infracțiuni prevăzute de Lege;

f) recompensele ce pot fi acordate deținuților;

g) sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate deținuților;

h) măsuri pentru siguranță individuală și colectivă adoptate la nivelul penitenciarului;

i) modalitatea de păstrare a bunurilor deținuților;

j) regulile de igienă individuală și colectivă;

k) procedura repartizării în camere și a transferului deținuților;

l) oferta de programe și activități educative, de asistență psihologică și asistență socială;

m) modalitatea de selecționare și repartizare la activități lucrative;

n) locurile destinate fumatului;

o) zonele, locurile și spațiile, precum și intervalele orare în care deținuții se pot deplasa neînsoțiți sau
pot desfășura activități fără supraveghere;

p) regulile de conduită pe care trebuie să le respecte personalul penitenciarului;

q) alte prevederi în scopul aplicării corespunzătoare a regimului de executare.

(2) Respectarea regulamentului de ordine interioară constituie o obligație a tuturor deținuților pe


întreaga perioadă a privării de libertate.

(3) Administrația penitenciarului este obligată să afișeze, în locuri vizibile, sau să pună la dispoziție
prin punctele de documentare și informare electronică, studio radio-TV cu circuit închis sau orice alte
mijloace, informații referitoare la conținutul regulamentului de ordine interioară.

Articolul 47 Definirea programului zilnic


(1) Programul zilnic cuprinde totalitatea activităților în care sunt implicați deținuții în cursul unei zile.

(2) Programul zilnic este diferențiat în raport cu profilul penitenciarului, regimul de executare, vârstă,
stare de sănătate, participarea la activități lucrative ori de altă natură, anotimp, precum și în raport
de zilele de repaus.

(3) Administrația penitenciarului poate elabora programe zilnice individualizate.

Articolul 48 Conținutul programului zilnic

(1) În programul zilnic este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziția deținutului și
cel de odihnă, precum și timpul destinat desfășurării activităților administrativ-gospodărești, de
curățenie, de igienă, de plimbare, de instruire școlară și formare profesională, activităților educative,
de asistență psihologică și socială religioase, sportive, de recreere și de exercitare a unor drepturi.

(2) Pentru deținuții bolnavi, internați în spitale sau infirmerii, precum și pentru femeile gravide sau
care au în îngrijire copil cu vârsta până la 1 an, programul zilnic este stabilit de medicul
penitenciarului, iar în cazul penitenciarelor-spital de către directorul adjunct pentru probleme
medicale.

(3) Planificarea activităților în cadrul programului zilnic are în vedere ca deținuții să petreacă cât mai
mult timp în afara camerelor de deținere.

Articolul 49 Comunicarea programului zilnic deținuților

(1) Administrația penitenciarului are obligația să aducă la cunoștința deținuților programul zilnic și să
asigure afișarea în locuri vizibile sau punerea la dispoziție prin punctele de documentare și informare
electronică, studio radio-TV cu circuit închis sau orice alte mijloace, a diferitelor tipuri de programe
zilnice.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în situația în care programul zilnic suferă modificări sau
completări.

Secţiunea a 2-a Regimul aplicabil deținuților arestați preventiv în altă cauză

Articolul 50 Regimul aplicabil deținuților arestați preventiv în altă cauză

(1) Regimul de executare stabilit pentru deținuții condamnați și arestați preventiv în altă cauză se
suspendă până la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestului preventiv. În perioada de suspendare
se aplică regimul specific arestaților preventiv. Repartizarea în cadrul secției de arestare preventivă
se realizează prin decizie a directorului penitenciarului.

(2) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 91 și art.
204-206.

(3) În perioada arestului preventiv, deținuților repartizați în regim de maximă siguranță, clasificați în
categoria celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului și cărora li s-a suspendat regimul
de executare, li se aplică aceleași măsuri de siguranță până la încetarea motivelor care au determinat
luarea acestora.
Secţiunea a 3-a Aplicarea provizorie a regimului de executare

Articolul 51 Aplicarea provizorie a regimului de executare

(1) Regimul provizoriu se aplică până la prima întrunire a comisiei prevăzute la art. 32 din Lege:

a) de la data expirării perioadei de carantină și observare, pentru deținuții care au fost primiți în
penitenciar în baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate și pentru deținuții
cărora le-a fost emis mandatul de executare a pedepsei privative de libertate în acest interval de
timp;

b) de la data încetării măsurii arestării preventive ca urmare a intervenirii hotărârii definitive de


condamnare în cauza respectivă;

c) de la data înlocuirii, încetării de drept sau revocării măsurii arestării preventive pentru deținuții
arestați în altă cauză, dacă acestora nu li s-a stabilit un regim de executare.

(2) Aplicarea regimului provizoriu se face în baza deciziei directorului penitenciarului, care este
executorie și definitivă.

Articolul 52 Măsuri specifice pentru perioada aplicării regimului provizoriu

(1) Pe toată perioada aplicării regimului provizoriu deținutul beneficiază de drepturile pe care le au
deținuții incluși definitiv în respectivul regim de executare, cu excepția dreptului la muncă.

(2) Cazarea deținuților cărora li se aplică regimul de executare provizoriu se realizează în cadrul
secțiilor de deținere aferente regimului de executare respectiv.

Secţiunea a 4-a Regimul de maximă siguranță

Articolul 53 Noțiunea de regim de maximă siguranță

Regimul de maximă siguranță constă în asigurarea unor măsuri stricte de pază, escortare, însoțire și
supraveghere și restrângerea libertății de mișcare a deținuților concomitent cu desfășurarea unor
activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-
religioase, instruire școlară și formare profesională, care să dea posibilitatea trecerii în regimul de
executare imediat inferior ca grad de severitate.

Articolul 54 Categoriile de deținuți cărora li se aplică regimul de maximă siguranță

(1) Regimul de maximă siguranță se aplică inițial, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din
Lege, persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și persoanelor condamnate la
pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum și celor care prezintă risc pentru siguranța
penitenciarului, în condițiile art. 27 și 28.

(2) Regimul de maximă siguranță se aplică deținuților, clasificați inițial în alt regim de executare, care
au comis o infracțiune sau o abatere disciplinară foarte gravă și care, prin conduita lor, afectează în
mod grav desfășurarea normală a activităților în locul de deținere ori siguranța acestuia.

(3) Regimul de maximă siguranță se aplică deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de
3 ani, dar care nu depășește 13 ani, în următoarele situații:
a) au săvârșit abateri disciplinare repetate;

b) constituie pericol pentru ei înșiși, pentru alți deținuți, pentru personal sau pentru societate, având
în vedere antecedentele privind actele de indisciplină, de intimidare, de violență, de distrugere.

Articolul 55 Locul de executare

Regimul de maximă siguranță se execută în penitenciare anume destinate ori în secții sau spații
special amenajate.

Articolul 56 Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere

(1) Deținuții din regimul de maximă siguranță sunt cazați, de regulă, individual, în conformitate cu
art. 111.

(2) Deținuții din regimul de maximă siguranță pot fi cazați în comun, în situația în care starea de
sănătate sau participarea la diferite programe de influențare a comportamentului o impun, cu
condiția ca numărul acestora să nu fie mai mare de 10.

(3) Amenajarea și dotarea spațiilor de deținere sunt stabilite prin ordinul ministrului justiției prevăzut
de art. 48 alin. (5) din Lege.

(4) Secțiile, camerele și locurile unde deținuții din regimul de maximă siguranță desfășoară diferite
activități sunt permanent închise și asigurate.

Articolul 57 Programul zilnic

(1) Programul zilnic este riguros stabilit, dispozițiile art. 47 și 48 aplicându-se în mod corespunzător.

(2) Deținuții din regimul de maximă siguranță care nu prestează muncă sau nu participă la activități
de instruire școlară ori formare profesională desfășoară, în limita a minimum 3 ore pe zi, activități de
plimbare, activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, sportive și religioase.

(3) Hrana se servește în camerele de deținere sau în săli de mese.

(4) Asistența medicală se asigură de personal medical anume desemnat, în spații amenajate, de
regulă, în interiorul secției de maximă siguranță. La solicitarea personalului medical, asistența
medicală este acordată sub supravegherea personalului de pază. În cazuri deosebite, la solicitarea
medicului curant, deținuții din regimul de maximă siguranță pot fi internați în unități sanitare.

Articolul 58 Plimbarea

(1) Deținuții din regimul de maximă siguranță care nu prestează muncă, nu participă la programe
educative, de asistență psihologică și asistență socială sau nu desfășoară activități de instruire școlară
și formare profesională au dreptul la cel puțin două ore de plimbare zilnică, în curți special amenajate
în aer liber.

(2) Deținuții din regimul de maximă siguranță care prestează muncă, participă la programe educative,
de asistență psihologică și asistență socială sau desfășoară activități de instruire școlară și formare
profesională au dreptul la cel puțin o oră de plimbare zilnică.
(3) Deținuții din regimul de maximă siguranță aflați în executarea sancțiunii disciplinare cu izolarea au
dreptul la cel puțin o oră de plimbare zilnică, în curți special amenajate în aer liber.

(4) Modul de amenajare și dotarea curților destinate activității de plimbare a deținuților din regimul
de maximă siguranță sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 59 Munca

Deținuții din regimul de maximă siguranță care au o comportare bună și respectă regulile de ordine
interioară pot presta muncă, în grupuri mici, în interiorul penitenciarului, în spații prevăzute cu
dispozitive de închidere sigure și sub supraveghere permanentă.

Articolul 60 Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială

Programele și activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială cu deținuții din


regimul de maximă siguranță se desfășoară, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de
evaluare și intervenție educativă și terapeutică, individual sau în grupuri mici, în locuri anume
destinate, sub supraveghere continuă.

Articolul 61 Personalul locului de deținere

Personalul desemnat să aplice regimul de maximă siguranță este anume selecționat, format și
specializat, dotat cu mijloace de autoapărare, alarmare și comunicare, într-un număr suficient, astfel
încât să asigure o supraveghere strictă a deținuților, atât în interiorul, cât și în exteriorul
penitenciarului, precum și intervenția operativă, în situațiile în care se impune.

Articolul 62 Escortarea și însoțirea

(1) Deplasarea deținuților din regimul de maximă siguranță la organele judiciare, spitale ori în alte
locații din exteriorul penitenciarului, precum și transferarea la un alt loc de deținere se realizează în
mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de deținuți, acestora aplicându-li-
se mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, prin autorizare scrisă a directorului unității.

(2) La ieșirea și intrarea din și în camerele de deținere, deținuții din regimul de maximă siguranță sunt
supuși, în mod obligatoriu, controlului corporal sumar. Scoaterea din camere se desfășoară în
prezența unui număr suficient de personal, dotat corespunzător, iar în situația în care situația
impune, li se aplică mijloace de imobilizare.

(3) Prezentarea deținuților din regimul de maximă siguranță în fața reprezentanților organelor
judiciare, unităților sanitare ori ai altor instituții se realizează fără cătușe pentru mâini. În situațiile
care au impus aplicarea cătușelor pentru mâini, acestea pot fi menținute, dacă reprezentanții
organelor judiciare, unităților sanitare ori ai altor instituții, în prealabil informați cu privire la motivele
care au impus luarea acestei măsuri, solicită menținerea acestor mijloace de imobilizare.

Articolul 63 Accesul personalului în spațiile de deținere

Accesul personalului locului de deținere în zona de amplasare a secțiilor și camerelor destinate cazării
deținuților care execută pedeapsa în regim de maximă siguranță este strict limitat și se face în baza
deciziei directorului penitenciarului.
Secţiunea a 5-a Regimul închis

Articolul 64 Noțiunea de regim închis

Regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, escortare, însoțire și supraveghere care să
permită deținuților să desfășoare, în grupuri, activități lucrative, educative, culturale, terapeutice, de
consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională,
pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.

Articolul 65 Categoriile de deținuți cărora li se aplică regimul închis

(1) Regimul închis se aplică inițial deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani,
dar care nu depășește 13 ani, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din Lege.

(2) Regimul închis se aplică și:

a) deținuților clasificați inițial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară
foarte gravă sau abateri disciplinare grave, în mod repetat, și care, prin conduita lor, afectează
desfășurarea normală a activităților în locul de deținere;

b) deținuților clasificați inițial în regimul de maximă siguranță care au avut o bună conduită și au
făcut eforturi pentru reintegrare socială;

c) deținuților care au împlinit vârsta de 65 de ani, femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil
în vârstă de până la un an, persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum și celor cu
afecțiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13
ani, în conformitate cu dispozițiile art. 35 din Lege;

d) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, dacă în
urma analizării naturii, modului de săvârșire a infracțiunii și a persoanei acestora, se apreciază că nu
este oportună repartizarea în regimul de maximă siguranță, potrivit art. 34 alin. (3) din Lege. La
această apreciere, în baza aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităților desfășurate de
deținuți, pot fi luate în considerare aspecte privind vârsta și starea de sănătate, lipsa antecedentelor
penale, comportamentul pe parcursul procesului penal, perioada executată până la momentul
stabilirii regimului de executare, participarea la activități pe durata executării măsurii arestării
preventive și comportamentul în această perioadă;

e) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu
depășește 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârșire a infracțiunii și a persoanei acestora, în
conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (2) din Lege. Dispozițiile art. 54 alin. (3) se aplică în mod
corespunzător.

Articolul 66 Locul de executare

Regimul închis se execută în penitenciare anume destinate ori în secții sau spații special amenajate.

Articolul 67 Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere

(1) Cazarea deținuților din regimul închis se realizează, de regulă, în comun, în conformitate cu art.
111.
(2) Amenajarea și dotarea spațiilor de deținere sunt stabilite prin ordinul ministrului justiției prevăzut
de art. 48 alin. (5) din Lege.

(3) Camerele de deținere sunt permanent închise și asigurate.

(4) Hrana se servește, de regulă, în săli de mese sau în camerele de deținere.

Articolul 68 Programul zilnic

(1) Programul zilnic cuprinde prestarea muncii, activități educative, culturale, terapeutice și sportive,
consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională,
asistență medicală, plimbare, timp de odihnă și alte activități necesare stimulării interesului
deținuților din regimul închis de a-și asuma responsabilități, dispozițiile art. 47 și 48 aplicându-se în
mod corespunzător.

(2) Activitățile cu deținuții din regimul închis se desfășoară individual sau în grup, sub paza și
supravegherea permanentă a personalului.

(3) Deținuții din regimul închis care din diferite motive nu sunt folosiți la muncă, la activități de
instruire școlară și profesională desfășoară activități de plimbare, educație, asistență psihologică și
asistență socială, sportive și religioase în limita a minimum 4 ore pe zi.

Articolul 69 Plimbarea

(1) Deținuții din regimul închis care nu prestează muncă și nu participă la alte activități au dreptul la
cel puțin 3 ore de plimbare zilnică.

(2) Deținuții din regimul închis care prestează muncă, participă la programe de educație sau asistență
psihologică și asistență socială au dreptul la cel puțin o oră de plimbare zilnică.

(3) Deținuții din regimul închis, aflați în executarea sancțiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la cel
puțin o oră de plimbare zilnică, în curți special amenajate în aer liber.

Articolul 70 Munca

Deținuții din regimul închis pot presta muncă, sub pază și supraveghere continuă, în interiorul sau
exteriorul locului de deținere.

Articolul 71 Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială

Programele și activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială se desfășoară pe


baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, în
grupuri, în interiorul locului de deținere, sub pază și supraveghere. În exteriorul locului de deținere
pot fi desfășurate activități educative și culturale, cu deținuții din regimul închis, sub pază și
supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.

Articolul 72 Escortarea și însoțirea

(1) Deplasarea deținuților din regimul închis la organele judiciare, unități sanitare ori în alte locații din
exteriorul penitenciarului, precum și transferarea la un alt loc de deținere se realizează în mijloace de
transport special amenajate, separat de alte categorii de deținuți.
(2) La ieșirea și intrarea din și în camerele de deținere, deținuții din regimul închis sunt supuși, în mod
obligatoriu, controlului corporal sumar.

(3) Aplicarea mijloacelor de imobilizare se realizează potrivit regulamentului prevăzut la art. 15 alin.
(3) din Lege.

(4) Prevederile art. 62 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Secţiunea a 6-a Regimul semideschis

Articolul 73 Noțiunea de regim semideschis

Regimul semideschis conferă deținuților posibilitatea de a se deplasa neînsoțiți în zone din interiorul
locului de deținere pe traseele stabilite de către administrația penitenciarului și de a-și organiza
timpul liber avut la dispoziție, sub supraveghere, cu respectarea programului stabilit de
administrație.

Articolul 74 Categoriile de deținuți cărora li se aplică regimul semideschis

(1) Regimul semideschis se aplică deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de un an,
dar care nu depășește 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (1) din Lege.

(2) Regimul semideschis se aplică și:

a) deținuților clasificați inițial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară gravă sau abateri
disciplinare grave, în mod repetat, și care din cauza conduitei necorespunzătoare au devenit
incompatibile cu acest tip de regim;

b) deținuților clasificați inițial în regimul închis care au avut o bună conduită și au făcut eforturi
temeinice pentru reintegrare socială;

c) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu
depășește 13 ani, în considerarea naturii, modului de săvârșire a infracțiunii și a persoanei acestora,
potrivit art. 36 alin. (2) din Lege. Dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. d) se aplică în mod corespunzător;

d) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mică de un an, în


conformitate cu art. 38 alin. (2) din Lege. Dispozițiile art. 54 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 75 Locul de executare

Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate ori în secții sau spații special
amenajate.

Articolul 76 Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere

(1) Cazarea se realizează în comun, în conformitate cu art. 111, și se face cu respectarea principiului
separării femeilor de bărbați și a tinerilor de ceilalți majori. Alte criterii pentru separarea sau
gruparea deținuților din regimul semideschis sunt:

a) compatibilitatea intelectuală și de ordin cultural;


b) interesul de participare la activități de resocializare și de folosire la muncă.

(2) Amenajarea și dotarea spațiilor de deținere sunt stabilite prin ordinul ministrului justiției prevăzut
de art. 48 alin. (5) din Lege.

(3) Camerele de deținere sunt deschise pe timpul zilei, după apelul de dimineață și până cel mai
târziu cu 30 de minute înainte de apelul de seară, în funcție de condițiile de vizibilitate. Din motive
medicale, de siguranța deținerii și pentru buna desfășurare a unor activități, directorul locului de
deținere poate dispune închiderea și asigurarea ușilor camerelor de deținere.

(4) În intervalul cuprins între apelul de seară și apelul de dimineață, pe timpul servitului mesei și în
situația în care întregul efectiv din cameră participă la activități în afara acesteia, ușa este închisă și
asigurată.

Articolul 77 Programul zilnic

Deținuții din regimul semideschis își organizează timpul avut la dispoziție și desfășoară activități
administrativ-gospodărești, sub supraveghere, cu respectarea programului stabilit de administrație.

Articolul 78 Munca

Munca prestată de deținuții din regimul semideschis se desfășoară în interiorul și exteriorul locului
de deținere, supravegherea fiind asigurată de personal neînarmat. Față de deținuții care desfășoară
activități în exteriorul penitenciarului se poate lua măsura supravegherii electronice în condițiile art.
31-33.

Articolul 79 Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială

Programele și activitățile educative, de asistență psihologică și asistență socială cu deținuții din


regimul semideschis se desfășoară pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare și
intervenție educativă și terapeutică, în grupuri, în spații din interiorul locului de deținere, care rămân
deschise pe timpul zilei, precum și în exteriorul locului de deținere. Însoțirea și supravegherea
deținuților din regimul semideschis în exteriorul locului de deținere se fac cu personal neînarmat.

Secţiunea a 7-a Regimul deschis

Articolul 80 Noțiunea de regim deschis

Regimul deschis conferă deținuților posibilitatea de a se deplasa neînsoțiți în interiorul locului de


deținere, de a presta muncă și de a desfășura activitățile educative, culturale, terapeutice, de
consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională,
în afara locului de deținere, fără supraveghere.

Articolul 81 Categoriile de deținuți cărora li se aplică regimul deschis

(1) Regimul deschis se aplică deținuților condamnați la pedeapsa închisorii de cel mult un an, în
conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Lege.

(2) Regimul deschis se aplică și:


a) deținuților clasificați inițial în regimul semideschis care au avut o bună conduită și au făcut eforturi
serioase pentru reintegrare socială;

b) în mod excepțional, deținuților condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu
depășește 3 ani, în considerarea naturii, modului de săvârșire a infracțiunii și a persoanei acestora, în
conformitate cu art. 37 alin. (2) din Lege. Dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. c) se aplică în mod
corespunzător.

(3) Regimul deschis se bazează pe disciplina liber consimțită, pe sentimentul de responsabilitate față
de comunitatea din care provin deținuții și îi încurajează să folosească cu bună-credință libertățile ce
le sunt conferite.

Articolul 82 Locul de executare

(1) Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în spații sau secții special
amenajate în interiorul sau exteriorul penitenciarelor.

(2) Deținuții pot fi separați sau grupați ținând seama de compatibilitatea intelectuală și de ordin
cultural, interesul de participare la activități de reintegrare socială și de folosire la muncă.

Articolul 83 Cazarea și amenajarea spațiilor de deținere

(1) Cazarea deținuților din regimul deschis se realizează în comun, în conformitate cu art. 111.

(2) Camerele de cazare se țin descuiate atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, deținuții din
regimul deschis având acces liber în locurile și zonele stabilite de administrația penitenciarului.

(3) Camerele de cazare se încuie pe durata apelului și cu ocazia luării mesei, precum și în cazul
participării la activități a întregului efectiv dintr-o cameră. Din motive medicale, de siguranța deținerii
și pentru buna desfășurare a unor activități, directorul locului de deținere poate dispune închiderea și
asigurarea ușilor camerelor de deținere.

(4) Amenajarea și dotarea spațiilor de deținere sunt stabilite în ordinul ministrului justiției prevăzut
de art. 48 alin. (5) din Lege.

Articolul 84 Munca

(1) Deținuții din regimul deschis pot presta muncă, în interiorul și exteriorul penitenciarului, fără
supraveghere, având obligația de a reveni la locul de cazare după terminarea programului.

(2) Deținuții din regimul deschis care desfășoară activități lucrative în exteriorul penitenciarului, în
funcție de vulnerabilitățile identificate pot fi supravegheați, inclusiv prin utilizarea sistemelor
electronice de supraveghere la distanță, în condițiile art. 31-33.

Articolul 85 Activități educative, de asistență psihologică și asistență socială

Deținuții din regimul deschis pot desfășura, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de
evaluare și intervenție educativă și terapeutică, programe și activități educative, de asistență
psihologică și asistență socială, în interiorul sau în exteriorul penitenciarului, fără supraveghere.
Dispozițiile art. 84 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 86

Programul zilnic

(1) Deținuții din regimul deschis își organizează singuri timpul avut la dispoziție și activitățile
administrativ-gospodărești, cu respectarea programului stabilit de administrație.

(2) Cu aprobarea directorului penitenciarului, deținuții din regimul deschis pot frecventa cursuri de
școlarizare, calificare sau învățământ universitar, pot beneficia de asistență medicală, inclusiv de
medicină dentară, la recomandarea medicului unității, pot participa individual sau în grup la
programe culturale, educative, sportive, artistice, religioase și activități lucrative, în exteriorul locului
de deținere, fără supraveghere. În anumite situații, cu aprobarea directorului penitenciarului, pot lua
parte la activitățile culturale, educative, sportive, artistice și religioase și membrii de familie ai
acestora sau reprezentanți ai societății. Dispozițiile art. 84 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 87 Obligații și interdicții specifice

(1) Cu ocazia includerii deținuților în regimul deschis și ori de câte ori este necesar, aceștia sunt
instruiți cu privire la îndatoririle, obligațiile și interdicțiile pe care le au, semnând un angajament în
acest sens.

(2) Deținuții din regimul deschis se deplasează la activitățile prevăzute la art. 86 alin. (2), în zonele și
pe traseele stabilite de administrația penitenciarului. Nerespectarea acestei prevederi atrage
răspunderea disciplinară sau penală, potrivit legii.

(3) Pe timpul desfășurării de activități în afara penitenciarului, deținuților din regimul deschis le este
interzis:

a) să procure, să dețină, să comercializeze și să consume băuturi alcoolice sau substanțe psihotrope,


să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în alte condiții decât cele stabilite de
administrația locului de deținere, să intre în legătură cu anumite persoane ori să se deplaseze în
anumite locuri, să poarte, să procure sau să dețină arme, muniții, substanțe toxice ori explozive de
orice fel;

b) să părăsească locurile unde sunt planificați, înainte de terminarea programului, fără aprobarea
persoanei desemnate de conducerea locului de deținere să coordoneze activitatea;

c) să se deplaseze fără a avea asupra lor documente de legitimare eliberate de administrația locului
de deținere, pe care sunt obligați să le prezinte, la cerere, organelor competente.

(4) Deținuții din regimul deschis pot păstra și administra sume de bani din contul personal sau
mijloace electronice de plată necesare efectuării unor cheltuieli minime legate de asigurarea igienei
personale, transport, suplimentarea hranei, achiziționarea unor articole de îmbrăcăminte și
încălțăminte, pe timpul cât se află în afara penitenciarului, la activitățile prevăzute la art. 86 alin. (2).
La întoarcerea în penitenciar sunt obligați să justifice sumele de bani cheltuite. Deținuții din regimul
deschis pot cumpăra bunuri vestimentare, în numărul stabilit în anexa nr. 1, doar cu aprobarea
prealabilă a directorului penitenciarului. După achiziționare, bunurile vor fi evidențiate în bonurile de
primire în păstrare.

(5) Sumele de bani cheltuite în condițiile alin. (4) nu pot depăși cuantumul stabilit prin art. 151.

(6) Pe timpul desfășurării în afara penitenciarului a activităților prevăzute la art. 86 alin. (2), fără
supraveghere, deținuții din regimul deschis pot deține și folosi doar telefoane mobile proprii, pe bază
de abonament personal, fără acces la internet. Aceștia pot apela administrația penitenciarului și un
număr limitat de persoane, cu aprobarea directorului penitenciarului. Administrația penitenciarului
poate solicita deținuților prezentarea facturii telefonice detaliate.

(7) Folosirea telefonului mobil în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (6) sau neprezentarea
facturii detaliate constituie abatere disciplinară foarte gravă și atrage suspendarea utilizării
telefonului.

(8) Telefoanele mobile, sumele de bani rămase la întoarcerea în penitenciar, precum și mijloacele
electronice de plată sunt păstrate într-un spațiu special amenajat, în casete prevăzute cu încuietori
sigure, amplasate la intrarea în locul de deținere, și sunt evidențiate nominal într-un registru, de
către personalul administrației penitenciarului, cu menționarea orei la care acestea au fost predate și
a orei la care au fost returnate deținuților.

Secţiunea a 8-a Stabilirea și schimbarea regimului de executare

Articolul 88 Procedura stabilirii regimului de executare

(1) Cu ocazia stabilirii regimului de executare a deținuților, membrii comisiei prevăzute de art. 32 din
Lege țin cont și de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităților desfășurate
de deținuți, prevăzute la art. 40 alin. (4) din Lege, și au în vedere:

a) durata pedepsei privative de libertate și perioada executată până la momentul stabilirii regimului
de executare;

b) gradul de risc al deținutului, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana acestuia;

c) antecedentele penale;

d) vârsta și starea de sănătate;

e) conduita, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenție anterioare;

f) nevoile identificate și abilitățile necesare includerii în programe educative, de asistență psihologică


și asistență socială;

g) disponibilitatea de a presta muncă și de a participa la activități educative, culturale, terapeutice,


de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare
profesională.

(2) În raport cu prevederile alin. (1) și ale art. 39 din Lege, fiecare membru al comisiei propune
motivat regimul de executare.
(3) Dacă, după aplicarea criteriilor prevăzute la alin. (1), comisia nu identifică situația de excepție
prevăzută la art. 54 alin. (3), art. 65 alin. (2) lit. d) și e), art. 74 alin. (2) lit. c) și d) și art. 81 alin. (2) lit.
b), va ține seama strict de cuantumul pedepsei privative de libertate, prevăzut de Lege, pentru
stabilirea regimului de executare.

(4) În cazul în care deținutul este condamnat la mai multe pedepse privative de libertate, la stabilirea
regimului de executare se are în vedere pedeapsa cea mai mare.

(5) Stabilirea regimului se face prin votul deschis al membrilor comisiei, hotărârea fiind luată cu
majoritate simplă.

(6) Propunerile membrilor comisiei, motivațiile și decizia finală a comisiei, pentru fiecare caz în parte,
se consemnează într-un proces-verbal, datat și înregistrat, care se depune la dosarul individual. Dacă
stabilirea regimului se efectuează după terminarea perioadei de carantină și observare sau după
aplicarea regimului provizoriu, prevăzute de art. 39 din Lege, comisia prevede un termen de
reanalizare, în condițiile art. 40 alin. (8) din Lege.

(7) Decizia membrilor comisiei, întocmită în două exemplare, care cuprinde menționarea căii de atac
existente și a termenului de exercitare a acesteia, se aduce la cunoștința deținutului. Un exemplar se
înmânează deținutului, iar celălalt, din care să rezulte luarea la cunoștință, se depune la dosarul
individual.

(8) Deținutul poate fi ascultat de membrii comisiei, pentru lămurirea unor aspecte ce țin de persoana
acestuia.

(9) Documentele create în procedura stabilirii regimului de executare se depun în dosarul individual.

(10) Mențiuni despre stabilirea regimului de executare se fac în dosarul individual, în aplicațiile
informatizate și în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin.
(3) din Lege.

Articolul 89 Sesizarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

(1) Deținutul nemulțumit de regimul de executare stabilit de comisia prevăzută de art. 32 din Lege
poate formula, în scris, plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3
zile de la data când a luat cunoștință de regimul de executare a pedepsei stabilit, în conformitate cu
prevederile art. 39 alin. (3) din Lege.

(2) În cazul în care comisia apreciază că deținutul prezintă risc pentru siguranța penitenciarului,
decizia prin care s-a stabilit regimul de executare însoțește procesul-verbal de stabilire a riscului.

(3) Plângerea se depune la judecătorul de supraveghere a privării de libertate prin grija serviciului sau
biroului evidență.

Articolul 90 Punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executare

Decizia de stabilire a regimului de executare, încheierea judecătorului de supraveghere a privării de


libertate sau, după caz, sentința instanței de judecată se pune în aplicare la data înregistrării în
penitenciar, de către personalul desemnat prin act administrativ emis de directorul locului de
deținere.
Articolul 91 Schimbarea regimului de executare

(1) Schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate se realizează în conformitate


cu dispozițiile art. 40 din Lege.

(2) Pe baza raportului întocmit de către comisia prevăzută la art. 32 din Lege se ia hotărârea prin care
se dispune menținerea sau schimbarea regimului de executare, în situația în care:

a) sunt executate fracțiunile din pedeapsă prevăzute la art. 40 alin. (2) din Lege;

b) a intervenit o nouă condamnare la o pedeapsă privativă de libertate;

c) este sesizată de comisia de disciplină în cazul comiterii unei abateri foarte grave sau, în mod
repetat, a unor abateri grave;

d) deținutul a comis o infracțiune;

e) la apariția sau încetarea cauzelor prevăzute la art. 35 alin. (1) din Lege;

f) la împlinirea termenului prevăzut de art. 40 alin. (8) Lege.

(3) Hotărârea comisiei, de menținere sau de schimbare a regimului de executare, întocmită în două
exemplare, care cuprinde menționarea căii de atac existente și a termenului de exercitare a acesteia,
se aduce la cunoștința deținutului. Un exemplar se înmânează deținutului, iar celălalt, din care să
rezulte luarea la cunoștință, se depune la dosarul individual.

(4) Hotărârea devine executorie:

a) la data expirării termenului prevăzut în art. 40 alin. (11) din Lege, dacă deținutul nu a formulat
plângere;

b) la data înregistrării în penitenciar a încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate


sau, după caz, a sentinței instanței de judecată, prin care a fost soluționată plângerea sau contestația
deținutului.

(5) Dispozițiile art. 88 alin. (2), (4)-(6), (8)-(10) și art. 89 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 92 Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate

(1) Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate urmărește planificarea


demersurilor recuperative destinate îmbunătățirii statusului educațional, psihosocial și pregătirii
deținutului pentru reintegrare socială, în baza activităților și programelor educative, de asistență
psihologică și asistență socială consemnate în Planul individualizat de evaluare și intervenție
educativă și terapeutică.

(2) Recomandările din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică,


completate de către specialiștii sectorului reintegrare socială, consecutiv evaluărilor multidisciplinare
inițiale, sunt aprobate în cadrul comisiei prevăzute de art. 32 din Lege, la stabilirea regimului de
executare.
(3) În stabilirea recomandărilor din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și
terapeutică se au în vedere nevoile deținutului, identificate din perspectivă multidisciplinară, precum
și ariile de intervenție prioritare, raportat la specificul regimului de executare a pedepselor privative
de libertate.

(4) Programele și activitățile consemnate în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă


și terapeutică sunt aduse la cunoștința deținutului și devin obligatorii pentru acesta, după luarea la
cunoștință și semnarea angajamentului de participare.

(5) Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică este revizuit la schimbarea
regimului de executare a pedepsei privative de libertate și ori de câte ori este necesar, în condițiile
alin. (2) și (3).

Articolul 93 Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în cazul


tinerilor

Tinerii execută pedepsele privative de libertate în penitenciare anume destinate ori în secții sau spații
special amenajate, pentru a li se asigura protecția și asistența pe plan social, școlar, educativ,
profesional, psihologic, medical și fizic, care le sunt necesare potrivit vârstei, sexului și personalității
fiecăruia.

Articolul 94 Separarea tinerilor

În penitenciarele de tineri se asigură separarea pe camere în funcție de sex, regimul de executare


stabilit de comisia prevăzută de art. 32 din Lege și riscul pe care îl prezintă pentru siguranța
penitenciarului.

Articolul 95 Activități lucrative, educative, de asistență psihologică și asistență socială pentru tineri

(1) Programele educative, de asistență psihologică și asistență socială sunt orientate spre favorizarea
contactului cu societatea și în special cu familia, astfel încât la punerea în libertate tinerii să nu fie
dezavantajați sub aspect școlar, profesional sau social.

(2) Prin programele stabilite, administrația locului de deținere urmărește ca pe timpul zilei tinerii să
desfășoare, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și
terapeutică, activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, sportive, lucrative,
ocupaționale și recreative în afara camerelor de deținere. Dispozițiile art. 92 se aplică în mod
corespunzător.

Capitolul IV Condițiile de detenție Secţiunea 1 Primirea deținuților

Articolul 96 Primirea deținuților

În toate locurile de deținere se amenajează spații de primire care să asigure condiții pentru
identificarea persoanei și verificarea documentelor, efectuarea percheziției corporale amănunțite,
echipare, efectuarea vizitei medicale sumare, luarea măsurilor igienico-sanitare, precum și
posibilitatea separării până la repartizarea în camerele de deținere.

Articolul 97 Documentele pe care le conține dosarul individual la primirea în locul de deținere


(1) Deținuții sunt primiți în locurile de deținere în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii
sau detențiunii pe viață, în original sau în forma primită de la instanța de judecată prin fax, poștă
electronică ori prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea autenticității, în conformitate cu art.
556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată și ștampilată de organul de poliție
care îl pune în executare, după stabilirea identității acestora și verificarea valabilității și autenticității
documentelor prevăzute după caz, la alin. (2), (4)-(8). Originalul mandatului de executare a pedepsei
închisorii sau detențiunii pe viață se înaintează locului de deținere într-un termen rezonabil, dar nu
mai mult de 20 de zile lucrătoare.

(2) Deținuții sunt primiți cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de
executare a pedepselor privative de libertate, ce conțin următoarele documente:

a) mandatul de executare a pedepsei privative de libertate, în original sau în forma primită de la


instanța de judecată prin fax, poștă electronică ori prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea
autenticității, în conformitate cu art. 556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată
și ștampilată de organul de poliție care îl pune în executare;

b) actul de identitate valabil sau procesul-verbal de stabilire a identității întocmit de organul de


executare;

c) copia procesului-verbal privind data și ora la care a fost înmânat deținutului mandatul de
executare;

d) adresa de predare a deținutului.

(3) Dacă mandatul de executare conține erori materiale, dar permite identificarea persoanei și
stabilirea măsurii dispuse în raport cu datele de identificare existente în evidențele organelor de
poliție și dispozitivul hotărârii instanței de judecată, administrația penitenciarului primește persoana
arătată în mandat, urmând ca organul de poliție ce execută măsura să remită mandatul rectificat
după primirea acestuia de la instanța de judecată.

(4) În situația în care deținutul este depus prin intermediul centrelor de reținere și arestare
preventivă, dosarul individual va cuprinde: mandatul de executare a pedepsei privative de libertate,
copia cazierului judiciar, procesul-verbal de introducere în arest, fișa de cunoaștere individuală, fișa
medicală, acte de identitate sau proces-verbal de identificare, fotografie față și profil, fișă
dactiloscopică, adresa de predare a deținutului și, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a
fost comunicată de instanța de judecată organului de poliție.

(5) Fișa de cunoaștere individuală cuprinde mențiuni privind comportamentul persoanei private de
libertate pe perioada deținerii în centrul de reținere și arestare preventivă, respectiv a arestului la
domiciliu, dacă a fost condamnată anterior pentru apartenența la grupări de criminalitate organizată
sau teroriste, dacă a fost dată în urmărire, dacă s-a opus reținerii sau arestării, dacă declară că a fost
consumatoare de droguri sau dacă în cauza în care a fost condamnată s-a sustras arestului la
domiciliu sau controlului judiciar.

(6) În situația în care deținutul a fost subiect al arestului la domiciliu, dosarul individual cuprinde:
mandatul de executare a pedepsei privative de libertate în original ori în forma primită de la instanța
de judecată prin fax, poștă electronică sau prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea
autenticității, în conformitate cu art. 556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată
și ștampilată de organul de poliție care îl pune în executare, copia cazierului judiciar, fișa de
cunoaștere individuală, acte de identitate sau proces-verbal de identificare, adresa de predare a
deținutului și, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanța de
judecată organului de poliție.

(7) Pentru primirea deținuților în penitenciarele-spital este necesară recomandarea de internare din
partea medicului specialist sau o dispoziție a organului judiciar. În caz de urgență se va proceda la
internarea deținutului în cea mai apropiată unitate spitalicească din rețeaua publică.

(8) Administrația locului de deținere poate respinge motivat primirea deținuților în cazul în care nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (1), (2), (4) și (6).

(9) În cazul în care la primirea în locul de deținere nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (5),
penitenciarul va primi deținutul, urmând ca documentele care trebuiau să îl însoțească să fie
transmise în termen de 20 zile lucrătoare.

Articolul 98 Înregistrarea primirii

(1) Datele de identitate ale deținutului, anul, luna, ziua și ora primirii, actul în baza căruia s-a făcut
primirea și autoritatea care l-a emis se consemnează în registrul prevăzut de art. 106 alin. (1) lit. a)
din Lege.

(2) Personalul care participă la primirea deținuților efectuează operațiunile și întocmește


documentele stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) În cazul în care deținutul se prezintă la locul de deținere din întreruperea executării pedepsei sau
este prins după evadare, administrația locului de deținere întocmește un proces-verbal, care se
depune la dosarul individual al acestuia.

Articolul 99 Fotografierea, amprentarea și prelevarea de probe biologice

(1) În condițiile legii, deținuții sunt obligați să se supună amprentării, fotografierii și prelevării
probelor biologice, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul național de date genetice
judiciare, cu ocazia primirii în locurile de deținere și ori de câte ori se dispune de judecătorul de
drepturi și libertăți, instanțele de judecată și organele de urmărire penală. În cazul în care se schimbă
fizionomia deținutului pe perioada executării pedepsei, în vederea operaționalizării documentelor de
evidență, administrația penitenciarului ia măsuri de fotografiere a acestuia.

(2) Fotografierea tatuajelor ori semnelor particulare pe care deținuții le au se face cu respectarea
intimității celor în cauză.

(3) Refuzul deținuților de a se supune amprentării, fotografierii și prelevării probelor biologice


constituie abatere disciplinară gravă.

(4) Procedura realizării activităților prevăzute la alin. (1) și (2) este stabilită în regulamentul prevăzut
la art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 100 Controlul deținutului și al bagajelor acestuia


(1) La primire, deținuții sunt supuși percheziției corporale amănunțite. Înainte de efectuarea acesteia,
deținuții sunt informați cu privire la bunurile care pot fi păstrate asupra lor, bunurile care sunt
interzise și consecințele care decurg din nedeclararea și deținerea lor în alte condiții decât cele legale
și regulamentare.

(2) Bunurile, obiectele de valoare și sumele de bani, în lei sau valută, declarate și ridicate de la
deținuți se inventariază, se consemnează în bonuri de primire în păstrare și se păstrează prin grija
administrației locului de deținere sau, la cererea scrisă a acestora, sunt predate familiei ori depuse la
instituții autorizate să le păstreze. Sumele de bani în lei sau valută declarate și ridicate de la deținuți
cu ocazia primirii se consemnează în fișa contabilă nominală și pot fi folosite în condițiile art. 70 alin.
(4) din Lege.

(3) După efectuarea percheziției, bunurile, obiectele de valoare și sumele de bani, în lei sau valută,
nedeclarate și deținute în alte condiții decât cele legale și regulamentare se confiscă, potrivit legii.

(4) Modalitățile de păstrare a bunurilor și obiectelor de valoare prevăzute la alin. (2), precum și de
gestionare a sumelor de bani în lei și în valută prevăzute la alin. (3) sunt stabilite prin ordin al
ministrului justiției.

Articolul 101 Măsuri igienico-sanitare

(1) La primirea în locurile de deținere, deținuții sunt supuși îmbăierii, vizitei medicale sumare și, după
caz, unor măsuri igienico-sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate, potrivit normelor stabilite
de Ministerul Sănătății.

(2) Cu această ocazie, administrația penitenciarului pune la dispoziția deținutului un set de produse
igienico-sanitare, al cărui conținut este prevăzut prin decizie a directorului general al Administrației
Naționale a Penitenciarelor. Refuzul primirii acestuia de către deținut se consemnează în scris.

Articolul 102 Echiparea

Pentru deținuții care nu dispun de ținută civilă personală, aceasta se asigură de administrația locului
de deținere, în condițiile ordinului ministrului justiției prevăzut de art. 49 alin. (3) din Lege.

Articolul 103 Confirmarea comunicării despre prezența deținutului în locul de deținere

(1) Conținutul procesului-verbal, în care este consemnată exercitarea dreptului prevăzut la art. 43
alin. (4) din Lege, se aduce la cunoștința deținutului, sub semnătură, și se depune la dosarul
individual.

(2) Procesul-verbal prevăzut la art. 43 alin. (8) din Lege cuprinde mențiuni referitoare la starea de
fapt, măsurile ce au fost sau urmează a fi luate, în vederea exercitării dreptului la încunoștințarea
unui membru de familie sau altei persoane despre penitenciarul în care se află și modul în care a fost
exercitat dreptul prevăzut la art. 43 alin. (4) din Lege.

Articolul 104 Informarea inițială cu privire la drepturi, obligații și interdicții, recompense, abateri și
sancțiuni disciplinare
(1) Persoana desemnată de directorul locului de deținere aduce la cunoștința deținuților, sub
semnătură, drepturile, obligațiile și interdicțiile, recompensele care pot fi acordate, abaterile și
sancțiunile disciplinare care se pot aplica.

(2) Dovada informării inițiale se consemnează în procesul-verbal, prevăzut la art. 103 alin. (1) sau,
după caz, alin. (2).

Articolul 105 Intervievarea deținutului

(1) Personalul desemnat de directorul locului de deținere chestionează deținutul cu privire la nevoile
imediate legate de starea de sănătate și siguranța sa personală, pentru luarea măsurilor medicale sau
de protecție necesare.

(2) Dovada intervievării se consemnează în procesul-verbal, prevăzut la art. 103 alin. (1) sau, după
caz, alin. (2).

Articolul 106 Evaluarea medicală

În termen de 72 de ore de la primire, medicul locului de deținere efectuează examenul clinic


complet, putând fi solicitate investigații paraclinice, astfel încât, în cel mult 21 de zile, să se
stabilească starea de sănătate și cerințele de asistență medicală și de hrană, precum și aptitudinea de
muncă, consemnând constatările în fișa medicală. Mențiunile privind leziunile traumatice observate
la depunere se consemnează în registrul prevăzut la art. 159 alin. (8), iar cele privind aptitudinea de
muncă se consemnează și în documentele operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15
alin. (3) din Lege.

Articolul 107 Perioada de carantină și observare

(1) Perioada de carantină și observare se realizează pentru persoanele primite de la organele de


poliție sau venite din întreruperea executării pedepsei.

(2) În perioada de carantină și observare se studiază comportamentul și personalitatea deținuților, se


efectuează examene medicale, se desfășoară activități de educație sanitară și se evaluează nevoile
educaționale, psihologice și sociale, în scopul stabilirii ariilor de intervenție și asistență.

(3) La finalizarea perioadei de carantină și observare, pentru fiecare deținut, serviciul de educație și
asistență psihosocială întocmește Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și
terapeutică, prin care se precizează activitățile și programele în care acesta urmează a fi inclus pe
perioada deținerii. Acesta se completează și se modifică ori de câte ori este necesar.

(4) În perioada de carantină și observare se desfășoară activități care au ca scop cunoașterea de către
deținuți a normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relațiile cu alte persoane și cuprinde
activități individuale sau colective desfășurate de administrația penitenciarului.

(5) În locurile de deținere există spații destinate cazării deținuților prevăzuți la alin. (1), asigurându-se
separarea față de ceilalți deținuți și condițiile necesare pentru desfășurarea activităților prevăzute la
alin. (4).

(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică deținuților prevăzuți la art. 159 alin. (1) lit. c)-g).
Secţiunea a 2-a Transferarea deținuților

Articolul 108 Transferarea deținuților

(1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administrației Naționale a
Penitenciarelor, în următoarele situații:

a) stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în situația în


care acesta nu se încadrează în profilul unității;

b) depășirea capacității de cazare a penitenciarului;

c) înscrierea deținuților la cursuri de formare profesională ori de instruire școlară;

d) folosirea deținuților la muncă, la activități de educație și de asistență psihologică și asistență


socială;

e) în cazul deținuților pentru care măsurile de siguranță, de asigurare a ordinii și disciplinei la nivelul
penitenciarului sunt neîndestulătoare;

f) pentru încheierea căsătoriei;

g) alte motive temeinic justificate.

(2) Deținuții pot formula cereri de transfer în alt penitenciar. În cazul în care cererile de transfer sunt
transmise Administrației Naționale a Penitenciarelor, acestea se remit administrației penitenciarului,
în vederea avizării de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

(3) Cererilor formulate de alte persoane sau organizații nonguvernamentale li se vor da curs doar în
măsura în care acestea sunt însușite de către deținuți.

(4) Transferarea deținuților la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite
prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută la art. 45 alin.
(1) din Lege, și va ține cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de
domiciliu a acestora.

(5) Dispozițiile art. 103 se aplică în mod corespunzător.

(6) Prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilesc limitele
competenței și responsabilitățile penitenciarelor cu rol de coordonare zonală, în aplicarea art. 12
alin. (2) lit. k)-m).

(7) În cazul prevăzut la art. 45 alin. (6) din Lege, informarea judecătorului de supraveghere a privării
de libertate se face prin adresă scrisă sau prin avizarea adresei de solicitare a transferului în centrul
de reținere și arestare preventivă.

(8) Inițierea de către deținuți a unor cauze penale ori civile pentru ei sau pentru alții, în scopul
menținerii ori transferării într-un penitenciar, constatată de către instanța de judecată ca fiind un
abuz de drept, constituie abatere disciplinară foarte gravă.
Articolul 109 Măsuri luate în cazul deținuților transferați pentru o perioadă scurtă de timp într-un alt
penitenciar

(1) Comunicarea prevăzută la art. 103, în cazul deținuților transferați temporar în vederea prezentării
în fața organelor judiciare sau pentru alte motive, cuprinde și informații referitoare la posibilitatea
programării prealabile a unei eventuale vizite.

(2) Cazarea deținuților se face în secții sau camere de deținere special amenajate, cu aplicarea art. 36
alin. (5) din Lege. Acordarea drepturilor se face conform regimului de detenție în care se află.

(3) Bunurile și documentele care însoțesc deținuții prevăzuți la alin. (1), precum și modul de acordare
a drepturilor se stabilesc prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

Articolul 110 Transportarea deținuților

(1) Pentru transportul deținuților și al materialelor, locurile de deținere dispun de mijloace operative
proprii. În situații speciale, transportul deținuților se poate realiza și cu mijloace de transport auto,
fluviale și aeriene, aflate în dotarea Ministerului Afacerilor Interne sau serviciilor de urgență
medicală, în condiții stabilite prin protocoale de colaborare interinstituțională.

(2) Mijloacele operative de transport sunt autoturismele, autodubele, autobuzele, autosanitarele,


mijloace de transport fluviale și aeriene, precum și alte mijloace de transport, aflate în dotarea
locului de deținere. Pentru transportul deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului,
în situații speciale, pot fi utilizate și mijloace auto blindate.

(3) Mijloacele operative de transport se dotează cu dispozitive de tip GPS, de radiocomunicație, de


semnalizare, de avertizare luminoasă și acustică, precum și sistem de comunicare între conducătorii
acestora și membrii escortei.

(4) Mijloacele operative de transport sunt amenajate astfel încât să fie asigurată iluminarea naturală,
aerisirea și confortul termic, iar persoanele transportate să fie expuse cât mai puțin privirii publice.

(5) Mijloacele operative de transport pentru deținuți sunt dotate, de regulă, cu camere video și
monitoare pentru supravegherea activității deținuților pe timpul deplasării și sunt compartimentate
în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(6) Graficul efectuării transportului deținuților între unitățile de penitenciare este aprobat prin
decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(7) În situațiile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. k)-m), graficul efectuării transportului deținuților între
unitățile penitenciare arondate aceleiași zone geografice este aprobat prin decizia directorului
penitenciarului cu rol de coordonare.

(8) În cazul participării deținuților la activitățile lucrative și de reintegrare socială, transportul


acestora poate fi asigurat cu mijloace de transport aparținând operatorilor economici sau, după caz,
altor instituții publice și organizații neguvernamentale, cu respectarea art. 46 alin. (1) și (2) din Lege.

Secţiunea a 3-a Condiții de detenție


Articolul 111 Cazarea deținuților

(1) Spațiile destinate cazării deținuților trebuie să respecte demnitatea umană, ținându-se cont de
condițiile climatice și, în special, de suprafața de locuit, volumul de aer, iluminare, surse de încălzire
și ventilație.

(2) Deținuții sunt cazați individual sau în comun. La rămânerea definitivă a deciziei de stabilire și
schimbare a regimului de executare, deținuții sunt cazați în secții de deținere de profil, inițial în
camere destinate adaptării la regimul de executare stabilit, ținându-se seama, după caz, de art. 29 și
36, criteriile de separațiune, precum și de motivele de siguranță stabilite în regulamentul prevăzut la
art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier și cazarmament, astfel încât să asigure deținuților pat
individual, condiții pentru dormit, păstrarea bunurilor, a obiectelor personale, precum și servirea
hranei.

(4) Cazarmamentul asigurat deținuților se stabilește prin decizia directorului general al Administrației
Naționale a Penitenciarelor.

(5) Deținuții sunt obligați să respecte regulile de igienă individuală și colectivă, precum și măsurile
stabilite de medicul locului de deținere.

(6) Fiecărui deținut i se asigură condiții de folosire a surselor de apă curentă și a articolelor de toaletă
pentru menținerea igienei.

(7) Deținuților li se asigură posibilitatea să facă baie, cu apă caldă, de cel puțin două ori pe
săptămână. Au posibilitatea îmbăierii zilnice cei care își desfășoară activitatea în locuri cu risc
epidemiologic crescut sau în orice alte locuri, dacă situația o impune.

(8) Articolele de curățenie și igienă individuală și colectivă se asigură de către administrația locului de
deținere, în limita normelor stabilite prin ordin al ministrului justiției. În condițiile art. 148, deținuții
pot achiziționa astfel de articole de la punctele comerciale din incinta locului de deținere.

Articolul 112 Ținuta deținuților

(1) Deținuții folosesc îmbrăcăminte și încălțăminte personală adecvată.

(2) Deținuților care nu posedă îmbrăcăminte și încălțăminte personală adecvată și care nu au dispus
în ultimele 30 de zile de mijloacele bănești necesare, în lei sau valută, care pot fi utilizate pe perioada
executării pedepsei, li se asigură de către administrația locului de deținere ținută, în funcție de climă
și anotimp. Dispozițiile art. 60 alin. (4) din Lege se aplică în mod corespunzător.

(3) Normele de echipare și durata de folosință a ținutei asigurate de administrația locului de deținere
se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.

(4) Ținuta asigurată de administrația locului de deținere, prin caracteristicile sale, nu trebuie să fie
umilitoare sau degradantă.

(5) Deținuții internați în spitale și infirmerii sunt echipați conform normelor medicale sanitare în
vigoare.
(6) Prezentarea deținuților în fața organelor judiciare, a altor autorități sau instituții publice se
realizează în ținută decentă.

(7) Ținuta deținuților, personală sau asigurată de administrația locului de deținere, nu trebuie să fie
asemănătoare cu uniforma personalului.

(8) Deținuții care muncesc beneficiază de echipament de protecție personal sau asigurat de
administrația locului de deținere. Persoanele juridice sau fizice care folosesc deținuții la muncă ce
necesită articole de protecție sunt obligate să asigure bunurile respective.

(9) Ținuta asigurată prin grija administrației locului de deținere se pune la dispoziția deținuților care
nu posedă îmbrăcăminte și încălțăminte personală adecvată la primirea în penitenciar și se retrage cu
ocazia înlocuirii, schimbării ținutei de vară, iarnă sau liberării.

(10) Scoaterea din uz a materialelor de resortul echipamentului, asigurate de administrația locului de


deținere, înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, pierderea, degradarea sau distrugerea
acestora constituie pagubă materială care se evaluează și se recuperează, potrivit prevederilor
actelor normative, în sarcina celor vinovați.

(11) Lenjeria și ținuta personală care urmează să fie predate în vederea spălării sunt marcate astfel
încât să poată fi restituite aceleiași persoane.

(12) Distribuția articolelor de echipament asigurate de administrația locului de deținere se face în


baza documentelor justificative de evidență și se ține pe fișe individuale. Deținuții certifică prin
semnătură în fișele individuale primirea sau restituirea articolelor de echipament.

Articolul 113 Alimentația deținuților

(1) Administrația locului de deținere asigură deținuților, de 3 ori pe zi, o hrană variată,
corespunzătoare calitativ și cantitativ regulilor de igienă a alimentației, conform vârstei, stării de
sănătate și naturii muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de deținut, după
caz, cu ocazia depunerii în penitenciar sau a aderării liber consimțite și dovedite la alte culte
recunoscute de statul român, în perioada executării pedepsei.

(2) Pentru deținuții bolnavi se asigură numărul de mese și regimul alimentar recomandat de medicul
locului de deținere, în condițiile ordinului ministrului justiției prevăzut de art. 50 alin. (3) din Lege.

(3) Deținutelor însărcinate sau celor care alăptează, precum și copiilor care rămân cu mama până în
momentul plasării lor în mediul familial ori în instituții de ocrotire specializate li se asigură hrana
corespunzător stării fiziologice, la recomandarea medicului locului de deținere.

(4) Administrația locului de deținere asigură condiții de servire a hranei, de regulă în săli de mese,
precum și dotarea necesară pentru prepararea, distribuirea și servirea hranei, potrivit normelor
stabilite de Ministerul Sănătății.

(5) Prepararea hranei se face sub controlul și supravegherea personalului de specialitate al locului de
deținere.
(6) Personalul medical este obligat să verifice zilnic modul de respectare a condițiilor de preparare,
distribuire și servire a hranei, precum și calitatea acesteia și să aducă de îndată la cunoștința
directorului penitenciarului neajunsurile constatate, în vederea luării măsurilor necesare.

Articolul 114 Ascultarea deținuților de către autorități ale statului

(1) Delegația prevăzută la art. 51 alin. (1) din Lege cuprinde numele și prenumele persoanei care
efectuează ascultarea și datele de identificare ale deținuților ce urmează să fie ascultați.

(2) Împuternicirea prevăzută la art. 51 alin. (2) lit. a), b), c) și e) din Lege cuprinde denumirea
instituției, după caz, a comisiei din care face parte persoana care efectuează ascultarea, numele și
prenumele acesteia și datele de identificare ale deținuților ce urmează să fie ascultați.

(3) Persoanele prevăzute la art. 51 alin. (2) lit. f) din Lege înștiințează în timp util administrația locului
de deținere despre intenția ascultării deținuților, în vederea stabilirii datei acesteia, dispozițiile art.
128 alin. (2)-(5) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Ascultarea deținuților se efectuează în condiții de confidențialitate, în spațiul stabilit de directorul


penitenciarului.

(5) Delegația sau împuternicirea prevăzută, după caz, la alin. (1) sau (2) permite doar ascultarea
deținuților menționați în cuprinsul acesteia.

Articolul 115 Dispoziții referitoare la decesul deținuților

(1) Administrația locului de deținere comunică, de îndată, membrilor de familie, aparținătorilor sau
altor persoane decesul și locul unde trebuie să se prezinte pentru ridicarea decedatului, a actelor și
obiectelor ce au aparținut acestuia.

(2) O copie de pe actele prevăzute la art. 52 alin. (2) din Lege se înaintează administrației locului de
deținere.

(3) În cazul în care decedatul are cetățenie străină sau este apatrid, administrația penitenciarului
informează de îndată reprezentanța diplomatică sau consulară a statului respectiv ori autoritatea
internă competentă.

(4) Bunurile și sumele de bani aparținând persoanei decedate, deținute conform dispozițiilor legale și
aflate la locul de deținere, se înmânează familiei, rudelor, reprezentantului legal sau persoanei
apropiate, iar, în cazul în care aceștia nu se prezintă în termen de 3 luni de la data notificării, se trec
în proprietatea locului de deținere. Dacă bunurile trecute în proprietatea locului de deținere prezintă
un grad avansat de uzură sau sunt inutilizabile, acestea se distrug de către o comisie numită prin
decizia directorului.

(5) În cazul producerii decesului unui deținut, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, administrația
penitenciarului informează persoanele și instituțiile prevăzute de art. 52 alin. (1) din Lege, precum și
Inspectoratul Teritorial de Muncă.
(6) În toate situațiile în care se înregistrează decesul unui deținut, personalul locului de deținere este
obligat să ia măsuri în vederea conservării locului producerii decesului și a eventualelor mijloace de
probă.

(7) În cazul producerii unui deces, administrația penitenciarului are obligația de a cerceta
împrejurările producerii acestuia, cu informarea prealabilă și imediată a procurorului care efectuează
urmărirea penală.

Secţiunea a 4-a Punerea în libertate

Articolul 116 Activități determinate de punerea în libertate

(1) Punerea în libertate a deținuților se face de către directorul locului de deținere, la expirarea
duratei pedepsei privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus
liberarea condiționată, precum și la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în
situațiile anume prevăzute de lege, comunicând despre acest fapt organelor judiciare prevăzute la
art. 53 alin. (1) din Lege.

(2) Administrația penitenciarului solicită instanței de judecată informații în caz de nelămuriri cu


privire la situația juridică a deținuților, ori de câte ori este necesar.

(3) Cu ocazia liberării, deținutului i se înmânează biletul de liberare, documentele personale și, la
cerere, fotocopii de pe actele din dosarul individual, inclusiv de pe actele medicale, precum și o
scrisoare medicală către medicul de familie. De asemenea, după restituirea către administrația
locului de deținere a bunurilor încredințate, deținutului i se înmânează bunurile și sumele de bani,
deținute conform dispozițiilor legale și aflate la locul de deținere, inclusiv documentele referitoare la
contul său.

(4) Contravaloarea serviciilor de fotocopiere efectuate în condițiile alin. (3) este suportată de deținut.

(5) Punerea în libertate a deținutului se realizează fără întârziere, după efectuarea activităților
prevăzute la art. 53 alin. (1) și (3) din Lege.

(6) Organul de poliție sesizat de administrația penitenciarului, în condițiile art. 53 alin. (2) din Lege,
este cel din raza teritorială a localității unde se deplasează deținutul în cazul permisiunii de ieșire din
penitenciar și al desfășurării activităților de către deținuții din regim deschis, în situația în care aceștia
se deplasează neînsoțiți în exteriorul locului de deținere, și Inspectoratul General al Poliției Române,
în situația producerii unei evadări.

(7) Organul de poliție sesizat de administrația penitenciarului în situațiile prevăzute la alin. (6)
întreprinde măsurile necesare în vederea informării persoanei vătămate, inclusiv prin cooperarea cu
organele de poliție de la adresa indicată de persoana vătămată sau de la domiciliul ori reședința
acesteia.

(8) Punerea în libertate a deținuților cu afecțiuni psihice se comunică direcției de sănătate publică din
județul în raza căruia își au domiciliul, în vederea continuării tratamentului medical.

(9) Numele deținuților de cetățenie străină sau apatrizi care urmează să fie puși în libertate se
comunică, în scris, la Inspectoratul General pentru Imigrări din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
cu 5 zile înainte de data expirării pedepsei privative de libertate. În cazul punerii în libertate înainte
de expirarea duratei condamnării, comunicarea se face în ziua primirii adresei de punere în libertate.

Articolul 117 Asigurarea transportului la punerea în libertate

(1) Administrația locului de deținere asigură, în condițiile art. 53 alin. (4) din Lege, contravaloarea
transportului până la domiciliul sau reședința persoanei care se liberează, la nivelul tarifelor minime
practicate de Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., pentru transport călători.

(2) Pentru cetățenii străini și apatrizi, contravaloarea transportului se asigură până la sediul
reprezentanțelor diplomatice din România ale statelor care le reprezintă interesele sau până în
localitatea din țară unde aceștia își au reședința.

(3) Când deținutul care urmează a fi pus în libertate este bolnav și în imposibilitatea de a se deplasa,
cu consimțământul său, este prezentat de administrația locului de deținere la un spital din rețeaua
sanitară publică, anunțându-se despre aceasta rudele ori, după caz, instituțiile publice sau
organizațiile neguvernamentale de asistență socială.

Articolul 118 Consemnarea punerii în libertate

Punerea în libertate se consemnează în registrul de evidență a punerii în libertate a persoanelor


condamnate prevăzut la art. 106 alin. (1) lit. b) din Lege și în modulul corespunzător din aplicația
informatizată de gestiune a datelor despre deținuți.

Secţiunea a 5-a Refuzul de hrană

Articolul 119 Măsuri determinate de intenția de declarare a refuzului de hrană

(1) În situațiile prevăzute la art. 54 alin. (1) și (2) din Lege, agentul supraveghetor inițiază formularul
specific procedurii refuzului de hrană și înștiințează de îndată șeful secției de deținere, cu privire la
intenția deținutului de a refuza hrana sau existența unor indicii că acesta nu se alimentează. Modelul
formularului se aprobă de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, după
consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate.

(2) După ascultarea deținutului, șeful secției de deținere ia măsurile care se impun conform art. 54
alin. (3) din Lege și poate solicita ascultarea deținutului de către educatorul sau psihologul desemnat
de coordonatorul sectorului reintegrare socială.

(3) Înainte de efectuarea mutării în condițiile art. 54 alin. (4) și (5) din Lege, deținutul este ascultat de
către medic, care îi va prezenta posibilele urmări dăunătoare la care se expune. În cazul în care
deținutul își menține hotărârea de a refuza hrana este consultat de către medic, data și rezultatul
consultației consemnându-se în formularul prevăzut la alin. (1) și în fișa medicală a acestuia. Dacă
deținutul renunță la hotărârea de a refuza hrana, medicul menționează acest fapt în formular.

(4) Formularul completat conform alin. (3) se restituie șefului secției de deținere imediat după
consultație.

(5) În cazul prevăzut la art. 54 alin. (6) din Lege, șeful secției de deținere îl sesizează pe directorul
penitenciarului, căruia îi înaintează formularul prevăzut de alin. (1).
(6) Pe parcursul desfășurării intenției de a recurge la refuz de hrană, deținutului i se solicită semnarea
formularului prevăzut la alin. (1). Refuzul deținutului de a da declarații sau de a semna formularul se
consemnează în rubricile acestuia.

(7) Șeful secției de deținere ia măsuri pentru efectuarea percheziționării deținutului și a bunurilor
sale în vederea ridicării produselor alimentare și din tutun și răspunde de depozitarea și păstrarea
acestora. Bunurile, produsele alimentare și din tutun ridicate de la deținut se consemnează într-un
proces-verbal.

Articolul 120 Măsuri luate de către administrația penitenciarului

(1) Directorul penitenciarului ascultă deținutul și consemnează în formularul prevăzut la art. 119 alin.
(1) aspectele arătate de către acesta, motivele care au determinat forma de protest, măsurile
dispuse, precum și opțiunea deținutului de a refuza în continuare hrana sau de a o accepta.

(2) Dacă deținutul își menține refuzul de hrană, directorul înștiințează judecătorul de supraveghere a
privării de libertate și îi înaintează, prin adresă scrisă, formularul prevăzut la art. 119 alin. (1), cu
consemnarea datei și orei înștiințării acestuia, însoțit după caz, de declarația deținutului privind
motivele refuzului de hrană.

(3) Din momentul înștiințării judecătorului de supraveghere a privării de libertate se consideră că


deținutul se află în refuz de hrană.

(4) Dacă deținutul, ascultat de judecătorul de supraveghere a privării de libertate potrivit art. 54 alin.
(8) sau (9) din Lege, declară în fața acestuia că renunță la refuzul de hrană, acesta încunoștințează
directorul penitenciarului și consemnează, în mod corespunzător, în formularul prevăzut la art. 119
alin. (1).

(5) Dacă deținutul declară că nu renunță la refuzul de hrană, precum și în cazul în care acesta nu a
fost ascultat, formularul prevăzut la art. 119 alin. (1), cu propunerile judecătorului de supraveghere,
se înaintează directorului penitenciarului.

Articolul 121 Măsuri dispuse cu privire la deținutul aflat în refuz de hrană

(1) Zilnic și ori de câte ori este necesar, medicul penitenciarului vizitează deținutul aflat în refuz de
hrană și îl examinează clinic, făcând mențiuni în registrul de consultații și, după caz, în fișa medicală.

(2) În situația în care starea de sănătate se agravează, iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistența
medicală corespunzătoare, deținutul aflat în refuz de hrană se transferă într-o unitate sanitară, în
condițiile art. 54 alin. (12) din Lege.

(3) În perioada refuzului de hrană, personalul din serviciile de educație și asistență psihosocială
acționează prin consiliere individuală, informând deținutul despre riscurile continuării formei de
protest.

(4) Deținutul aflat în refuz de hrană este alocat zilnic la norma de hrană. Administrația locului de
deținere are obligația ca la ora servirii mesei să ofere hrana deținutului, acesta având posibilitatea de
a o accepta sau refuza.

Articolul 122 Încetarea refuzului de hrană


(1) Renunțarea la refuzul de hrană se poate face prin declarație scrisă sau verbală, în fața
personalului penitenciarului, cu înștiințarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ori
în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

(2) Acceptarea hranei, oferită zilnic, la orele fixate, de administrația penitenciarului, reprezintă actul
de voință al deținutului prin care acesta încetează refuzul de hrană, acesta fiind consemnat în
formularul prevăzut la art. 119 alin. (1).

(3) Dacă, în urma investigațiilor și determinărilor clinice de specialitate, medicul constată că persoana
aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmește un proces-verbal de constatare a încetării stării de
refuz de hrană, pe care îl prezintă directorului penitenciarului. Refuzul deținutului de a se supune la
investigații și determinări clinice de specialitate se consideră încetare a refuzului de hrană.

(4) După constatarea încetării refuzului de hrană, deținutul este mutat într-o cameră de deținere
corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizat.

(5) Documentele create în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul prevăzut la art. 228
alin. (1) lit. d).

Capitolul V Drepturile deținuților

Articolul 123 Organizațiile nonguvernamentale care desfășoară activități în domeniul drepturilor


omului

(1) Reprezentanții organizațiilor nonguvernamentale, care desfășoară activități în domeniul protecției


drepturilor omului, pot vizita penitenciarele și pot lua contact cu deținuții, cu acordul directorului
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor exprimat în cadrul protocoalelor de colaborare.

(2) Protocoalele de colaborare se încheie pe baza principiilor transparenței și obiectivității, în scopul


îmbunătățirii condițiilor de detenție și a respectării drepturilor deținuților, și cuprinde modalitatea de
efectuare a vizitelor, drepturile și obligațiile părților.

(3) Întrevederile dintre reprezentanții organizațiilor nonguvernamentale și deținuți, altele decât cele
prevăzute la alin. (1), se desfășoară în condițiile art. 128 alin. (2)-(5).

Articolul 124 Libertatea conștiinței, a opiniilor și libertatea credințelor religioase

(1) Administrația Națională a Penitenciarelor, prin unitățile subordonate, permite accesul


reprezentanților cultelor și asociațiilor religioase recunoscute de lege în mediul penitenciar, pentru a
răspunde nevoilor de asistență religioasă a deținuților, în condițiile art. 58 din Lege, în baza aprobării
scrise a directorului penitenciarului.

(2) Directorul penitenciarului poate dispune interzicerea accesului reprezentanților cultelor sau
asociațiilor religioase recunoscute de lege pentru o perioadă de maximum 6 luni, în condițiile
prevăzute la art. 141.

(3) Deținuții pot să își declare pe baza liberului consimțământ confesiunea sau apartenența religioasă
la intrarea în locul de deținere și ulterior pe parcursul executării pedepsei.
(4) Schimbarea confesiunii sau a apartenenței religioase pe parcursul perioadei de detenție este
dovedită printr-o declarație pe propria răspundere și prin actul de confirmare a apartenenței la cultul
respectiv.

(5) Reprezentanții cultelor sau asociațiilor religioase care au acces în penitenciar pot distribui
deținuților publicații și obiecte religioase, care pot fi păstrate într-un număr rezonabil. Caracterul
rezonabil se stabilește în funcție de numărul și dimensiunea publicațiilor, cărților și obiectelor
religioase aflate în posesia unui deținut, fără afectarea spațiului său de viață sau al celorlalți deținuți,
în situația în care cazarea se face în comun.

(6) Deținuții care participă la activități cu caracter religios sau moral religios pot solicita întrevederi
confidențiale cu reprezentanții cultelor sau asociațiilor religioase recunoscute de lege, în condițiile
stabilite de administrația penitenciarului.

(7) Deținuții nu pot fi constrânși să practice vreo religie sau să adopte vreo credință, să participe la
reuniuni sau întruniri religioase, să accepte vizita unui reprezentant al unui cult sau al unei credințe
religioase.

(8) În situația în care este vizată o schimbare de religie, deținuților li se permite să participe la
întrunirile cultului sau credinței respective, cu acordul reprezentanților acestora și ținându-se seama
de măsurile specifice de siguranță a deținerii, programul zilnic și numărul deținuților participanți.
Deținuții sunt informați că schimbarea religiei este o decizie majoră, care le poate afecta relația cu
membrii de familie, aparținători sau alte persoane.

Articolul 125 Dreptul la informație

(1) Accesul deținuților la informațiile de interes public se realizează în condițiile art. 59 din Lege.

(2) Prevederile actelor normative prevăzute de art. 61 alin. (1) din Lege sunt puse la dispoziție
deținuților, în perioada de carantină și observare, precum și oricând este necesar pe perioada
detenției.

(3) În cazul în care deținutul nu vorbește sau nu înțelege limba română, nu se poate exprima ori are
deficiențe de comunicare, administrația penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la
cunoștință a informațiilor cuprinse în actele normative prevăzute la alin. (2), prin intermediul unei
persoane care poate comunica cu deținutul. În cazul cetățenilor români aparținând minorităților
naționale, aducerea la cunoștință se poate face în limba lor maternă.

(4) Actele normative prevăzute la alin. (2) se pun la dispoziția deținuților prin punctele de
documentare și informare electronică, mape de cameră sau prin alte mijloace similare.

(5) Deținuții au acces la publicații, emisiuni radiofonice și televizate, în limita resurselor materiale și
financiare disponibile.

(6) Programul de folosire a aparaturii radio-TV și cel de funcționare a studioului radio-TV cu circuit
închis sunt aprobate de către directorul penitenciarului.

Articolul 126 Comunicarea cu mass-media


(1) Directorul penitenciarului poate aproba întâlniri între reprezentanții mass-media și deținuți, cu
acordul scris al acestora, în condițiile art. 59 alin. (5) din Lege, fără afectarea activităților zilnice și a
procesului de reintegrare socială.

(2) Directorul penitenciarului stabilește regulile pentru desfășurarea întâlnirilor care trebuie
respectate de deținut și reprezentanții mass-mediei.

(3) La solicitarea deținutului sau în situația în care nu sunt respectate regulile stabilite potrivit alin.
(2), directorul penitenciarului poate întrerupe întâlnirea cu reprezentanții mass-media.

(4) Întâlnirile cu reprezentanții mass-media nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul
deținutul.

Articolul 127 Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal

(1) Deținutul, apărătorul acestuia sau oricare altă persoană, cu acordul scris al deținutului, are acces
la dosarul individual.

(2) Deținutul poate obține, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale
documentelor din dosarul individual.

(3) Dacă deținuții nu au dispus în ultimele 30 de zile de mijloacele bănești necesare, în lei sau valută,
care pot fi utilizate pe perioada executării pedepsei, cheltuielile prevăzute la alin. (2) sunt suportate
de către administrația penitenciarului, dispozițiile art. 60 alin. (4) din Lege aplicându-se în mod
corespunzător.

(4) Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al deținutului, poate obține, contra cost, o
fotocopie a documentelor din dosarul individual.

(5) Organele abilitate potrivit legii au acces la dosarul individual fără acordul deținutului.

(6) Consultarea dosarului individual se face în prezența unei persoane desemnate de directorul
penitenciarului.

(7) În situația în care este necesară anonimizarea datelor personale ale unor terțe persoane, se remit
fotocopii modificate deținutului, apărătorului acestuia sau altei persoane.

Articolul 128 Asigurarea exercitării dreptului la asistență juridică

(1) Deținuții pot fi vizitați de apărătorii lor, în baza împuternicirii avocațiale și a documentului avizat
care atestă calitatea de avocat, în condițiile art. 62 din Lege și ale art. 143.

(2) Întrevederile cu apărătorii sunt confidențiale și se desfășoară sub supraveghere, în spații special
amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare care să limiteze contactul fizic, dar care să permită
transmiterea de înscrisuri. Supravegherea poate fi numai vizuală, nefiind permisă ascultarea
conversației purtate de deținut cu apărătorul său.

(3) Vizita cu apărătorul se acordă în afara drepturilor reglementate prin art. 142, dar se consemnează
în documentele de evidență de la sectorul vizită din cadrul penitenciarului și în modulul
corespunzător din aplicația informatizată de gestiune a datelor despre deținuți.
(4) Amenajarea și dotarea spațiilor destinate vizitei apărătorului se stabilesc prin regulamentul
prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(5) Prevederile art. 141 alin. (1), (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Deținuții pot fi vizitați de notari publici, executori judecătorești, mediatori autorizați ori de alte
persoane cu atribuții oficiale, în timpul programului de lucru al sectorului vizită din cadrul
penitenciarului, în condițiile prevăzute de alin. (1)-(5).

Articolul 129 Dreptul de petiționare

(1) În baza dreptului de petiționare, pentru apărarea unor drepturi sau interese, deținuții pot să
adreseze cereri, reclamații și sesizări către orice persoană autorizată, instituție, organizație
guvernamentală, nonguvernamentală, locală, centrală, națională sau internațională, în condițiile art.
63 și 64 din Lege.

(2) Deținuții sunt informați cu privire la condițiile de exercitare a dreptului de petiționare, de îndată
ce sunt primiți în locurile de deținere și pe toată perioada executării pedepsei, de către personalul
administrației ori alte persoane autorizate.

(3) Deținuții au posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului de supraveghere a
privării de libertate, directorului penitenciarului ori persoanelor desemnate de acesta din urmă.

(4) Deținuților li se asigură posibilitatea de a fi ascultați de judecătorul de supraveghere a privării de


libertate, inspectori sau alți reprezentanți autorizați, la solicitarea acestora, fără prezența
personalului locului de deținere.

(5) La cerere, deținuții pot fi audiați de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, conform
programului stabilit de acesta, precum și săptămânal, de directorul locului de deținere.

Articolul 130 Dreptul la corespondență

(1) Deținuții au dreptul de a trimite și de a primi corespondență.

(2) Dreptul la corespondență este nelimitat.

(3) Trimiterile poștale, altele decât cele simple, se expediază de către administrația penitenciarului, la
cererea deținutului.

(4) Corespondența primită de către deținuți este supusă controlului antiterorist și de specialitate.

(5) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenței, a drogurilor,


substanțelor toxice, explozibililor sau altor asemenea obiecte a căror deținere este interzisă,
corespondența se deschide, fără a fi citită, în prezența deținutului.

Articolul 131 Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și a dreptului la


corespondență

(1) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență


sunt suportate de deținutul care exercită acest drept.
(2) Dacă deținuții nu au dispus în ultimele 30 de zile de mijloacele bănești necesare, în lei sau valută,
care pot fi utilizate pe perioada executării pedepsei, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de
petiționare și a dreptului la corespondență, în regim simplu, sunt suportate de către administrația
locului de deținere, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (5) din Lege.

(3) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență,


prin trimiteri poștale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de către deținuți.

Articolul 132 Distribuirea și evidența materialelor destinate exercitării dreptului de petiționare și a


dreptului la corespondență

Procedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiționare și a dreptului la


corespondență se aprobă prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

Articolul 133 Dreptul la convorbiri telefonice

(1) Deținuții au dreptul de a efectua, pe cheltuiala lor, convorbiri telefonice de la telefoanele instalate
în incinta sectorului de deținere, cu cel mult 10 persoane din exteriorul penitenciarului, atât din țară,
cât și din străinătate. Persoanele ce pot fi contactate de către deținuți sunt cele prevăzute la art. 2 lit.
m), avocatul, notarul public, executorul judecătoresc, mediatorul autorizat ori de altă persoană cu
atribuții oficiale, precum și de reprezentantul diplomatic, în cazul deținuților de cetățenie străină.

(2) Numele și numărul de telefon al persoanelor prevăzute la alin. (1) se indică în cererea scrisă a
deținutului, care se supune spre aprobare directorului penitenciarului.

(3) În funcție de regimul de executare în care sunt incluși, deținuții pot efectua convorbiri telefonice,
după cum urmează:

a) zilnic, deținuții cărora li se aplică regimul de executare deschis, semideschis și închis, precum și cei
cărora nu li s-a stabilit încă regimul de executare, 10 apeluri telefonice, cu durata maximă cumulată
de 60 de minute;

b) zilnic, deținuții cărora li se aplică regimul de maximă siguranță, precum și cei care prezintă risc
pentru siguranța penitenciarului, 3 apeluri telefonice cu durata maximă cumulată de 30 de minute.

(4) Procedura de selecție a operatorilor serviciilor de telefonie necesare exercitării dreptului


deținuților la convorbiri telefonice, categoriile de servicii de telefonie și condițiile de furnizare a
acestora se reglementează prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

Articolul 134 Dreptul la comunicări on-line

(1) În vederea menținerii unei legături constante și a creșterii șanselor de îmbunătățire a relațiilor cu
mediul de suport al deținuților cu grad ridicat de vulnerabilizare sau identificați cu nevoi speciale se
poate acorda dreptul la comunicări on-line, pe baza unei programări prealabile.

(2) Categoriile de deținuți care pot beneficia de comunicări on-line, din cauza distanței mari de la
domiciliu la penitenciar sau a altor motive justificate și care nu sunt vizitați de membrii de familie,
aparținători sau alte persoane, sunt:
a) deținuții care au o bună comportare, participă activ la programele și activitățile educative, de
asistență psihologică și asistență socială recomandate în Planul individualizat de evaluare și
intervenție educativă și terapeutică ori la activități lucrative;

b) tinerii din penitenciarele pentru tineri;

c) femeile din penitenciarele sau secțiile de femei;

d) deținuții internați în penitenciarele-spital.

(3) Comunicările on-line sunt condiționate de concluziile sau recomandările evaluării sociale,
consemnate în Dosarul de educație și asistență psihosocială.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2), pot efectua comunicări on-line și deținuții ai căror membri
de familie, aparținători sau alte persoane se află în situații de catastrofe, calamități, boală gravă,
deces sau în alte cazuri temeinic justificate.

(5) Deținuții aflați în situațiile de la alin. (2) pot comunica on-line de 4 ori pe lună. Durata comunicării
on-line este de până la 30 de minute, iar, pentru deținuții aflați în una din situațiile prevăzute la alin.
(4) pe întinderea evenimentelor, durata este de până la 1 oră zilnic.

(6) Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor poate aproba comunicări on-line
între deținuții din locuri de deținere diferite, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (5) și art. 136 alin.
(2).

Articolul 135 Amenajarea spațiului

(1) Spațiul destinat instalării echipamentului pentru comunicări on-line este amenajat, de regulă, în
incinta sectorului de acordare a drepturilor la pachet și vizită.

(2) Echipamentul prevăzut la alin. (1) cuprinde: calculatoare, camere web sau video, microfoane și
surse neîntreruptibile de tensiune. Echipamentul trebuie securizat anti-vandalizare și împotriva
accesului direct al deținutului la calculatoare și periferice.

(3) Spațiul prevăzut la alin. (1) este dotat cu un sistem de protecție fizică a încăperilor din cadrul
acestuia.

(4) Legătura la internet nu poate fi accesată în alte scopuri, decât acela pentru care a fost înființată.

(5) Serviciile de comunicații on-line se pun la dispoziție prin intermediul unui operator de comunicații
speciale sau al unui operator public.

(6) Manipularea aparaturii tehnice se face în mod exclusiv de către personalul penitenciarului.

Articolul 136 Modalitatea de acordare a dreptului la comunicări on-line

(1) Deținuții beneficiază de dreptul la comunicări on-line în baza aprobării directorului, la propunerea
asistentului social sau a altui reprezentant al sectorului reintegrare socială cu responsabilități similare
sau la cererea deținutului însoțită de un referat întocmit de asistentul social sau a altui reprezentant
al sectorului reintegrare socială cu responsabilități similare.
(2) Prin aprobarea dată, directorul penitenciarului stabilește termenul la care va fi realizată o nouă
analiză a situației deținutului, care nu poate fi mai mare de un 1 an. În cazul prevăzut la art. 134 alin.
(4) stabilește periodicitatea comunicării on-line.

(3) Directorul penitenciarului poate anula aprobarea dacă situația deținutului se îmbunătățește din
perspectiva relațiilor cu mediul de suport.

(4) Pentru efectuarea comunicărilor on-line, deținutul transferat într-un alt penitenciar are nevoie de
o nouă aprobare.

(5) Directorul penitenciarului stabilește zilele și intervalele orare în care au loc comunicările on-line.

(6) Comunicările on-line au caracter confidențial.

(7) Administrația penitenciarului ține evidența acordării dreptului la comunicări on-line.

Articolul 137 Dreptul la plimbare zilnică

(1) Prin durata plimbării zilnice se înțelege timpul petrecut în curțile de plimbare sau alte spații
amenajate de către deținutul care poate să desfășoare această activitate.

(2) Deținuților din regimul de maximă siguranță și închis li se asigură plimbarea în aer liber în
condițiile art. 58 și 69.

(3) Deținuților din regimul semideschis și deschis li se asigură accesul la curțile de plimbare, pe
perioada în care ușile camerelor sunt deschise, conform programului aprobat de directorul
penitenciarului.

(4) Pe timpul transferului deținuților de la un penitenciar la altul, deținuții beneficiază de timp pentru
fumat și necesități fiziologice și medicale în penitenciarele de tranzit, stabilite prin decizie a
directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 138 Organizarea acordării dreptului la vizită

(1) Pentru menținerea legăturii cu familia și pentru realizarea contactului cu diverse persoane și
organizații, administrația penitenciarului asigură posibilitatea vizitării deținuților.

(2) Deținuții au dreptul să primească vizite în spații amenajate, potrivit regulamentului prevăzut de
art. 15 alin. (3) din Lege, sub supravegherea vizuală a personalului penitenciarului, directă sau prin
intermediul sistemelor electronice.

(3) Deținuții pot fi vizitați de membrii de familie sau aparținători.

(4) Cu consimțământul deținutului, acesta poate fi vizitat și de alte persoane, cu aprobarea scrisă a
directorului locului de deținere.

(5) Administrația locului de deținere este obligată să asigure un program zilnic de 12 ore pentru
exercitarea dreptului la vizită de către deținuți.

(6) Acordarea dreptului la vizită pentru deținuți se efectuează pe baza unei programări prealabile.
Programarea se face înainte de data prezentării în vederea acordării vizitei.
(7) Solicitarea programării se face telefonic, prin e-mail sau direct la sediul penitenciarului, în timpul
programului de lucru al sectorului de acordare a drepturilor la pachet și vizită.

(8) Procedura de lucru în ceea ce privește programarea prealabilă a vizitei se stabilește prin decizie a
directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 139 Modalitatea de acordare a vizitei

(1) În funcție de regimul de executare a pedepsei privative de libertate și de conduita adoptată pe


timpul detenției, deținuții pot primi vizite, astfel:

a) cu dispozitive de separare, tip cabină;

b) fără dispozitive de separare.

(2) Vizita cu dispozitive de separare se acordă deținuților cărora li se aplică regimul de maximă
siguranță sau regimul închis și deținuților condamnați cărora nu li s-a stabilit regimul de executare.

(3) Vizita fără dispozitive de separare se acordă deținuților cărora li se aplică regimul semideschis și
deschis.

(4) În mod excepțional, vizita fără dispozitive de separare se poate acorda și deținuților pentru care
nu s-a stabilit regimul de executare a pedepsei, celor cărora li se aplică regimul de maximă siguranță
ori regimul închis, cu aprobarea directorului penitenciarului, în următoarele condiții:

a) pentru stimularea celor care au o conduită corespunzătoare, participă activ la activitățile lucrative,
educative, de asistență psihologică și asistență socială și îndeplinesc obiectivele stabilite în Planul
individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică și pentru stimularea deținuților care
au contribuit la prevenirea unor situații de risc confirmate;

b) cu ocazia unor evenimente deosebite, zi de naștere, căsătorie, nașterea unui copil, decesul unui
membru de familie;

c) la solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau


Pedepselor Inumane sau Degradante, respectiv Subcomitetului pentru Prevenirea Torturii și a
Pedepselor ori Tratamentelor Inumane sau Degradante din cadrul Organizației Națiunilor Unite, cu
ocazia vizitelor întreprinse de aceștia în penitenciare.

(5) Directorul penitenciarului poate dispune ca vizitele deținuților cărora li se aplică regimul
semideschis sau regimul deschis să aibă loc în spații prevăzute cu dispozitive de separare, în situația
în care:

a) există informații cu privire la posibilitatea producerii unui eveniment negativ;

b) vizitatorul sau deținutul solicită acest lucru;

c) împotriva deținuților s-a declanșat procedura disciplinară sau au fost sancționați disciplinar în
ultimele 6 luni pentru introducere, comercializare ori deținere de droguri, medicamente fără
prescripție medicală sau obiecte interzise, pentru exercitarea de violențe ori pentru abateri
disciplinare comise în cadrul sectorului de acordare a drepturilor la pachet și vizită.
(6) Directorul penitenciarului poate aproba, în condițiile alin. (4) lit. a) și b), vizite între deținuți,
indiferent de regimul de executare, în sectorul de acordare a drepturilor la pachet și vizită din cadrul
penitenciarului, după cum urmează:

a) cu dispozitive de separare, în situația în care unul dintre deținuți este în situația prevăzută la alin.
(2);

b) fără dispozitiv de separare, în situația în care toți deținuții se află în situația prevăzută la alin. (3).

(7) Directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală facilitează desfășurarea vizitelor între
deținuții din locuri de deținere diferite aflate în aceeași zonă geografică, prevederile alin. (6)
aplicându-se în mod corespunzător.

(8) Durata vizitei este de la 30 de minute până la două ore, în funcție de numărul solicitărilor de
acordare a vizitelor și de spațiile existente.

(9) Deținuții pot beneficia în cursul unei zile de o singură vizită.

(10) Persoanele vizitatoare nu pot vizita simultan doi sau mai mulți deținuți. Prin excepție, doi sau
mai mulți deținuți, soț sau soție ori rude până la gradul al II-lea, pot fi vizitați simultan de soț sau
soție ori rude până la gradul al II-lea, prevederile alin. (6) aplicându-se în mod corespunzător.

(11) Numărul de persoane care pot vizita simultan unul sau mai mulți deținuți poate fi limitat prin
decizia motivată a directorului penitenciarului, în cazul în care nu sunt condiții pentru desfășurarea
normală a vizitei. Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita deținuții numai însoțiți de o persoană
majoră.

(12) Deținuții cetățeni străini sau apatrizi pot fi vizitați în aceleași condiții ca și persoanele cu
cetățenie română.

(13) Deținuții pot comunica în limba maternă atât între ei, cât și cu persoanele care le vizitează.

(14) Despre efectuarea vizitei se fac mențiuni în documentele de evidență ale deținutului și în
aplicația informatizată de gestiune a datelor despre deținuți.

Articolul 140 Vizitarea persoanelor internate în spitale sau infirmerii

(1) Deținuții internați în penitenciarele-spital, care sunt netransportabili, pot fi vizitați de membrii de
familie, aparținători sau alte persoane, inclusiv în camerele de deținere, cu avizul medicului curant și
cu aprobarea directorului locului de deținere.

(2) Deținuții internați în unități spitalicești din afara locului de deținere pot fi vizitați, în prezența unui
lucrător al sectorului vizită, cu avizul medicului curant și cu aprobarea directorului penitenciarului.

Articolul 141 Refuzul acordării vizitei și întreruperea vizitei

(1) Directorul penitenciarului poate refuza, prin decizie motivată, efectuarea vizitei solicitate, în
următoarele situații:

a) au fost descoperite armament, muniție, substanțe halucinogene, droguri, medicamente ori alte
obiecte interzise asupra vizitatorilor, pe care nu le-au declarat înainte de începerea controlului;
b) vizitatorii pot avea o influență negativă asupra comportamentului deținuților;

c) vizitatorii se află în stare de ebrietate;

d) există date și informații potrivit cărora vizitatorii ar putea periclita siguranța, ordinea și disciplina
în locul de deținere;

e) vizitatorii nu se supun controlului de specialitate.

(2) În caz de refuz de efectuare a vizitei, prin decizia prevăzută la alin. (1) se stabilește perioada în
care vizitatorilor nu li se permite accesul la vizită, care nu poate fi mai mare de 6 luni. Decizia se
comunică în scris persoanei în cauză, cu precizarea motivului și a perioadei stabilite.

(3) În cazul în care asupra vizitatorilor se descoperă bunuri a căror deținere este interzisă de lege
oricărui cetățean, sunt informate organele competente sau, după caz, se face aplicarea art. 186 din
Lege. Dispozițiile art. 19 și 20 se aplică în mod corespunzător.

(4) Nerespectarea regulilor privind desfășurarea vizitei atrage încetarea acesteia, cu aprobarea
directorului penitenciarului. Motivele încetării vizitei se consemnează într-un registru în care se
menționează data și ora producerii incidentului, o scurtă descriere a acestuia și persoanele implicate.

(5) În condițiile alin. (4), vizita se înregistrează ca fiind efectuată.

Articolul 142 Numărul și periodicitatea vizitelor

(1) Numărul de vizite la care au dreptul deținuții este:

a) deținuții cărora li se aplică regimul deschis beneficiază lunar de 6 vizite;

b) deținuții cărora li se aplică regimul semideschis beneficiază lunar de 5 vizite;

c) deținuții pentru care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei beneficiază lunar de 5
vizite;

d) deținuții cărora li se aplică regimul închis beneficiază lunar de 5 vizite;

e) deținuții cărora li se aplică regimul de maximă siguranță beneficiază lunar de 3 vizite;

f) femeile gravide ori care au născut, pentru perioada în care îngrijesc copilul în locul de deținere,
beneficiază lunar de 8 vizite.

(2) În situația nașterii copilului deținutului ori a decesului unui membru de familie, directorul
penitenciarului poate aproba ca deținuții, în baza unei solicitări scrise, să beneficieze de o vizită, în
afara celor prevăzute de alin. (1).

(3) Vizita prevăzută la alin. (2) se poate acorda fără dispozitiv de separare, cu respectarea
prevederilor art. 139.

Articolul 143 Efectuarea controlului antiterorist și de specialitate


(1) Persoanele sosite la vizită sunt obligate să își dovedească calitatea, precum și identitatea cu
cartea sau buletinul de identitate, cartea de identitate provizorie, cu pașaportul sau cu orice alt act
cu fotografie, emis de o autoritate a statului ai cărui cetățeni sau rezidenți sunt.

(2) În cazul în care nu se poate dovedi relația de rudenie, potrivit art. 138 alin. (3), sau nu poate fi
efectuată o verificare corespunzătoare privind identitatea solicitantului, vizita nu se acordă.

(3) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar de armament, muniție ori substanțe stupefiante,
toxice sau explozive, precum și a altor bunuri și obiecte interzise a se afla în posesia deținuților,
vizitatorii sunt supuși, în mod obligatoriu, controlului antiterorist ori de specialitate, prin observare,
palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice fixe ori portabile de detectare,
inclusiv prin folosirea unităților canine, prevederile art. 17 aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Înainte de efectuarea controlului antiterorist și de specialitate, persoanele vizitatoare sunt


informate, prin afișare în locuri accesibile acestora, cu privire la bunurile și obiecte care cad sub
incidența art. 185 și 186 din Lege, precum și la bunurile și obiectele permise a se afla în posesia
deținuților.

(5) Bunurile și obiectele interzise, nedeclarate, descoperite cu prilejul controlului asupra persoanelor
vizitatoare și bagajelor ori pachetelor acestora, se ridică și se conservă, întocmindu-se un proces-
verbal în acest sens. În cazul bunurilor a căror deținere este interzisă prin lege oricărui cetățean, a
celor care sunt prevăzute de art. 185 din Lege sau față de care există suspiciunea că au legătură cu
săvârșirea unor infracțiuni, administrația penitenciarului anunță de îndată organele de cercetare
penală.

(6) Deținutul este supus măsurilor de control atât înainte de acordarea vizitei, cât și după efectuarea
acesteia, în condițiile prevăzute de art. 18, după cum urmează:

a) percheziție corporală sumară, pentru vizita cu dispozitiv de separare;

b) percheziție corporală amănunțită, pentru vizita fără dispozitiv de separare;

c) alte măsuri de control necesare pentru asigurarea securității în penitenciare.

(7) Refuzul acceptării măsurilor de control din partea vizitatorilor deținuților conduce la neacordarea
vizitei.

Articolul 144 Dreptul de a fi informat cu privire la situațiile familiale deosebite

(1) Deținuții sunt informați de către administrația penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul
unui membru de familie, aparținător sau o altă persoană, în cel mai scurt timp de la luarea la
cunoștință, despre evenimentul produs.

(2) Deținuții sunt consiliați psihologic, în situația în care li se aduce la cunoștință unul din
evenimentele prevăzute la alin. (1).

(3) Administrația penitenciarului solicită deținutului datele de contact ale unui membru de familie,
aparținător sau a unei alte persoane, pentru a fi încunoștințate despre deteriorarea stării sale de
sănătate în penitenciar.
Articolul 145 Dreptul la vizită intimă

(1) Pot beneficia de vizită intimă persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

a) sunt condamnate definitiv și sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de
libertate, respectiv sunt arestate preventiv în cursul judecății;

b) există o relație de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie sau, după
caz, o relație de parteneriat similară relațiilor stabilite între soți;

c) nu au beneficiat de permisiunea de ieșire din penitenciar în ultimele 3 luni anterioare solicitării


vizitei intime, în cazul persoanelor condamnate;

d) nu au fost sancționate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei intime, sau
sancțiunea a fost ridicată în cazul persoanelor condamnate, iar în cazul persoanelor arestate
preventiv în cursul judecății în ultimele 30 de zile anterioare solicitării;

e) participă activ la activități și programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială ori
la muncă.

(2) Deținuții au dreptul la vizită intimă cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 69 alin. (2)-(5) din
Lege.

(3) În cazul în care între momentul aprobării cererii și cel al acordării dreptului deținutul nu mai
îndeplinește condițiile prevăzute de alin. (1), vizita intimă nu se acordă.

(4) Evaluarea participării active la activitățile și programele educative, de asistență psihologică și


asistență socială ori la muncă se face ținându-se seama de îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiții:

a) includerea într-un program de reintegrare socială sau participarea la activități lucrative;

b) realizarea obiectivelor stabilite prin programe sau a sarcinilor de lucru.

(5) În cazul în care persoana, din motive neimputabile acesteia, nu mai participă la activitățile și
programele educative, de asistență psihologică și asistență socială ori la muncă, verificarea
îndeplinirii criteriului prevăzut la art. 69 alin. (1) lit. f) din Lege se realizează prin analiza perioadelor
de activitate cu cele de inactivitate, în cuprinsul celor 3 luni, respectiv 30 de zile de dinaintea
formulării cererii.

Articolul 146 Periodicitatea și durata acordării vizitei intime

(1) Persoanele condamnate definitiv, respectiv arestate preventiv aflate în cursul judecății au dreptul
la o vizită intimă o dată la 3 luni, cu durata de trei ore, cu respectarea condițiilor legale.

(2) În situația în care vizita intimă este determinată de încheierea căsătoriei potrivit dispozițiilor art.
75 din Lege, durata acesteia este de 48 de ore. Vizita se desfășoară cu acordul directorului
penitenciarului, care stabilește data la care va avea loc vizita, informând în timp util persoana.
(3) În mod excepțional, vizita prevăzută la alin. (2) poate fi întreruptă o singură dată, din motive ce țin
de administrația locului de deținere pentru o perioadă de maximum 24 de ore, fără ca perioada de
timp pentru care a avut loc întreruperea să se calculeze la durata totală a vizitei.

(4) Pentru vizita prevăzută la alin. (2) nu este necesar să fie îndeplinite condițiile menționate la art. 69
din Lege.

Articolul 147 Procedura acordării vizitei intime

(1) Vizita intimă se aprobă de directorul penitenciarului, la solicitarea scrisă a persoanei condamnate
definitiv, respectiv arestată preventiv aflată în cursul judecății.

(2) Persoana condamnată definitiv, respectiv arestată preventiv aflată în cursul judecății, soțul sau
soția ori, după caz, partenerul sau partenera au obligația, sub sancțiunea prevederilor art. 353 și 354
din Codul penal, să se informeze reciproc, printr-o declarație pe propria răspundere, cu privire la
existența unei boli cu transmitere sexuală sau a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA.
Declarațiile se depun la dosarul individual.

(3) Mențiuni despre acordarea vizitei intime se fac în documentele de evidență de la sectorul vizită și
în modulul corespunzător al aplicației informatizate de gestiune a datelor.

(4) Dispozițiile art. 141 și 143 se aplică în mod corespunzător.

(5) Administrația penitenciarului pune la dispoziție mijloace de protecție și materiale de informare


pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.

(6) Modul de desfășurare, măsurile de siguranță, amenajarea și dotarea spațiilor destinate acordării
vizitei intime se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

Articolul 148 Greutatea, numărul pachetelor și categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate,
păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate

(1) Deținuții au dreptul de a primi, cumpăra, păstra și de a folosi pe perioada detenției bunuri de
natura celor prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Modalitatea de intrare în posesia fiecăruia dintre bunurile care pot fi păstrate și folosite este
prevăzută în anexa nr. 1.

(3) Deținuților le sunt interzise primirea, cumpărarea, deținerea și portul bunurilor și obiectelor din
metale prețioase și pietre prețioase.

(4) Deținuții au dreptul de a primi, lunar, un pachet cu produse alimentare în greutate de maximum
10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe și legume.

(5) Pachetele prevăzute la alin. (4), precum și bunurile și obiectele prevăzute în anexa nr. 1 se
primesc cu ocazia efectuării vizitelor.

(6) Primirea, folosirea și păstrarea bunurilor, inclusiv a celor alimentare, se fac cu respectarea
regulilor de igienă și a măsurilor de siguranță impuse de administrația penitenciarului.
(7) Bunurile și obiectele prevăzute în anexa nr. 1, precum și produsele prevăzute la alin. (4) sunt
supuse, în prezența deținuților, controlului specific executat de personalul anume desemnat de către
directorul locului de deținere.

(8) Deținuților le este interzisă:

a) primirea de produse alimentare care, în vederea consumului, necesită încălzire, coacere, fierbere
sau alte tratamente termice;

b) cumpărarea de produse alimentare ușor alterabile ori care, în vederea consumului, necesită
încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice, cu excepția cafelei, ceaiului, laptelui și a
supelor instant;

c) primirea și cumpărarea de lămâi și derivate ale acestora.

(9) Bunurile, obiectele, produsele alimentare și fructele a căror primire nu este permisă se restituie
imediat persoanei care le-a adus, cu excepția bunurilor a căror deținere este interzisă de lege oricărui
cetățean, care sunt reținute în vederea predării organului de urmărire penală competent.

(10) Se interzice primirea bunurilor, obiectelor și produselor prevăzute de anexa nr. 3, precum și a
celor a căror manipulare implică risc de deteriorare.

(11) Mențiuni despre greutatea, numărul pachetelor și categoriile de bunuri primite, cumpărate,
păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se fac în
documentele de evidență de la sectorul vizită și în modulul corespunzător al aplicației informatizate
de gestiune a datelor.

Articolul 149 Primirea sumelor de bani

(1) Sumele de bani, în lei și valută, se primesc de la membrii de familie, aparținători sau alte persoane
prin mandat poștal ori prin depunere directă la sectorul de acordare a drepturilor la pachet și vizită,
se consemnează în fișa contabilă nominală și pot fi folosite conform prevederilor art. 70 alin. (4) din
Lege.

(2) Sumele de bani introduse în penitenciar, în lei sau valută, pe alte căi decât cele prevăzute la alin.
(1), precum și cele găsite asupra deținuților cu ocazia perchezițiilor se confiscă și se fac venit la
bugetul de stat.

(3) Pentru motive temeinic justificate, deținuții pot transfera sume de bani, în lei sau valută,
membrilor de familie, conform art. 70 alin. (4) lit. g) din Lege, inclusiv celor aflați în executarea unei
pedepse sau măsuri privative de libertate, cu aprobarea directorului penitenciarului.

(4) Cererile deținuților care presupun cheltuirea anumitor sume de bani în lei sau valută sunt urmate
imediat de indisponibilizarea sumei de bani necesare plății serviciului inclus, după aprobarea
acestora.

Articolul 150 Primirea medicamentelor


(1) Deținuții pot primi medicamente numai la recomandarea unui medic specialist/primar curant, cu
acordul medicului unității, în baza unei prescripții medicale sau/și a unei scrisori medicale, care
însoțește medicamentele primite.

(2) Medicamentele trebuie să fie prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz


uman, aprobat de Agenția Națională a Medicamentului, și să aibă cel puțin 6 luni până la expirarea
termenului de valabilitate.

(3) Medicamentele primite sunt înregistrate la cabinetul medical și se gestionează separat.

(4) Condițiile de achiziționare a medicamentelor de către deținuți și de primire a acestora de la


membrii de familie se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului justiției,
respectiv prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne.

Articolul 151 Exercitarea dreptului de a efectua cumpărături

(1) Deținuții au dreptul de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta


penitenciarului, în limita a 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, fructe,
legume, apă minerală, băuturi răcoritoare, țigări și alte bunuri de natura celor permise să fie primite,
potrivit anexei nr. 1. Materialele necesare exercitării drepturilor de petiționare, la corespondență și
la convorbiri telefonice pot fi cumpărate de la punctele comerciale din incinta penitenciarului fără a
afecta limita de 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie.

(2) În situația în care nu se poate asigura funcționarea unui punct comercial în incinta penitenciarului,
cumpărăturile pot fi făcute din afara acestuia de către personalul desemnat, în baza cererii
deținuților și a ofertelor puse la dispoziție de către operatorii economici, cu respectarea prevederilor
alin. (1).

(3) Prețurile practicate în cadrul punctelor comerciale din incinta penitenciarului nu pot fi mai mari
decât media prețurilor practicate de magazine similare de pe piața locală. Atât modul de calcul și de
respectare a mediei prețurilor în cadrul punctelor comerciale din incinta penitenciarului, cât și
procedura privind închirierea spațiilor din sistemul administrației penitenciare se reglementează prin
decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(4) Activitatea punctului comercial din incinta penitenciarului poate fi controlată de autoritățile
competente.

(5) Medicul curant poate restricționa cumpărarea de către deținuții bolnavi a unor alimente
contraindicate în afecțiunile de care suferă ori a produselor din tutun.

(6) În situația achiziționării unor bunuri de folosință îndelungată, permise a fi păstrate sau folosite pe
perioada detenției, directorul penitenciarului poate aproba folosirea unei sume mai mari decât cea
prevăzută de alin. (1), fără a afecta cuantumul săptămânal al sumelor din care deținuții pot efectua
cumpărături.

(7) Pentru bunurile prevăzute la alin. (6), precum și pentru articolele de îmbrăcăminte, încălțăminte și
cazarmament se întocmește bon de primire în păstrare.

Articolul 152 Cadrul de realizare a asistenței medicale, a tratamentului și îngrijirilor


(1) Dreptul deținuților la asistență medicală, tratament și îngrijiri este asigurat, cu personal
specializat, în mod gratuit, potrivit legii.

(2) Activitatea de acordare a asistenței medicale, a tratamentului și îngrijirilor deținuților se


desfășoară cu respectarea actelor normative în vigoare, privind executarea pedepselor privative de
libertate și ale Ministerului Sănătății, fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiției și al
ministrului sănătății.

(3) Activitatea de asistență medicală primară, dentară, spitalicească și de specialitate acordată în


cabinetele medicale din penitenciare și penitenciare spital se asigură din subvenții acordate de la
bugetul de stat, din venituri proprii și din alte surse, după cum urmează:

a) deținuții beneficiază gratuit de servicii de asistență medicală, tratament, îngrijiri și medicamente


asigurate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile Contractului-cadru
privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și
ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, partea de contribuție personală fiind asigurată de
la bugetul de stat, precum și de alte medicamente și materiale sanitare, necesare în funcție de
patologia și adresabilitatea deținuților;

b) în situația în care, pentru cabinetele medicale din penitenciare, veniturile proprii constituite din
fondurile obținute ca urmare a furnizării de servicii medicale, în baza contractului încheiat de
penitenciarul spital la care sunt arondate, cu casa de asigurări sociale de sănătate, nu acoperă
necesarul de medicamente și materiale sanitare stabilit în funcție de patologia și adresabilitatea
deținuților, acestea se asigură în completare din subvenții acordate de la bugetul de stat, precum și
din alte surse;

c) serviciile de asistență medicală, tratamentul, îngrijirile și medicamentele necesare desfășurării


activității medicale în penitenciarele-spital se asigură potrivit Contractului-cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale Normelor
metodologice de aplicare a acestuia, coroborate cu actele normative în vigoare privind executarea
pedepselor privative de libertate.

(4) Pentru asigurarea asistenței medicale, în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor


funcționează o rețea sanitară proprie formată din:

a) cabinete de medicină de familie;

b) cabinete de medicină dentară;

c) farmacii și oficine locale de distribuție;

d) staționare;

e) cabinete și ambulatorii de specialitate;

f) penitenciare-spital.

(5) Sectorul medical din cadrul unui loc de deținere cuprinde cel puțin următoarele spații și
echipamente:
a) staționare pentru deținuți bolnavi cu afecțiuni acute, cronice reacutizate, infectocontagioase,
tratament antituberculos sau aflați în refuz de hrană;

b) camere pentru izolare respiratorie;

c) camere pentru recoltarea sputei;

d) cabinete de consultații medicale și stomatologice;

e) săli de tratament;

f) punct farmaceutic.

(6) Personalul medical se subordonează medicului penitenciarului, iar în cazul penitenciarelor-spital,


directorului adjunct pe probleme medicale, subordonat, din punct de vedere administrativ,
directorului locului de deținere.

(7) Îndrumarea metodologică a cabinetelor medicale din penitenciare se realizează de către


penitenciarul-spital arondat și componenta structurală de specialitate din cadrul Administrației
Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 153 Acordarea asistenței medicale primare

(1) La nivelul fiecărui penitenciar, serviciile de asistență medicală primară sunt acordate de către
medici de specialitate, din care cel puțin unul de medicină generală sau medicină de familie, precum
și de un număr minim de cadre medii sanitare pentru asigurarea continuității asistenței medicale.
Servicii de asistență medicală pot fi acordate și de către asistenții medicali, la recomandarea
medicului, în limita competențelor profesionale.

(2) În penitenciarele unde își desfășoară activitatea cel puțin 2 medici, indiferent de specialitatea
acestora, acordarea asistenței medicale se asigură în program alternativ, dimineața și după-amiaza.

(3) Deținuților li se acordă servicii de asistență medicală primară la cererea acestora, la


recomandarea medicului, în baza unei programări, precum și ori decât ori este necesar.

(4) Deținuții cu afecțiuni medicale cronice sunt luați în evidența cabinetului medical, asigurându-li-se
tratamentul și regimul alimentar corespunzător.

(5) Serviciul sau biroul evidență deținuți din cadrul penitenciarului comunică, în scris, cabinetului
medical datele de identitate ale deținutului față de care instanța a dispus măsura obligării la
tratament medical.

Articolul 154 Asistența medicală de urgență

(1) Urgențele medico-chirurgicale sunt prezentate la cabinetul medical de îndată, iar personalul
medical asigură măsurile necesare conform competențelor profesionale.

(2) Urgențele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate la nivelul cabinetului medical din
penitenciar se prezintă la unitatea spitalicească publică cea mai apropiată cu secție sau
compartiment de primire urgențe, cu înștiințarea conducerii penitenciarului, în vederea asigurării
mijlocului de transport și a escortei necesare sau, după caz, cu apelarea serviciului național unic
pentru apeluri de urgență.

Articolul 155 Asistența medicală ambulatorie

(1) Asistența medicală ambulatorie se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din penitenciare
și în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital.

(2) Asistența medicală ambulatorie poate fi acordată și în ambulatoriile de specialitate din unitățile
sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(3) Serviciile de asistență medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă la recomandarea


medicului unității, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru
privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și
ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia.

Articolul 156 Asistența medicală dentară

(1) Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din locurile de
deținere. În cazurile care depășesc competența medicului dentist sau dacă în cadrul unității
penitenciare nu poate fi asigurată asistența medicală dentară, se apelează la unități sanitare de profil
aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(2) Serviciile de medicină dentară preventivă și tratamentele stomatologice prevăzute în Contractul-


cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate și în Normele metodologice de aplicare a acestuia se acordă în mod gratuit.

(3) Tratamentele de medicină dentară care nu sunt decontate de casa de asigurări de sănătate, dar
sunt menționate în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate și în Normele metodologice de aplicare a acestuia, se vor
asigura din fondurile unității.

(4) Tratamentele protetice se asigură conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile


acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale Normelor
metodologice de aplicare a acestuia, iar contravaloarea contribuției personale pentru lucrările
protetice se suportă de către deținut.

(5) Locurile de deținere pot organiza, pe lângă cabinetele de medicină dentară, laboratoare de
tehnică dentară încadrate cu tehnician dentar sau pot încheia contracte de colaborare cu laboratoare
de tehnică dentară din afara sistemului administrației penitenciare, cu respectarea legislației în
vigoare.

Articolul 157 Acordarea asistenței medicale deținuților aflați în infirmeria penitenciarului

(1) În fiecare penitenciar funcționează o infirmerie în cadrul căreia sunt amenajate camere a căror
destinație este stabilită de medicul penitenciarului, cu circuite funcționale distincte, având paturi la
un singur rând, pentru:

a) internarea deținuților bolnavi cu afecțiuni cronice reacutizate, care necesită supraveghere


medicală;
b) izolarea deținuților cu boli infecțioase acute cu transmitere enterală, boli infecțioase acute cu
transmitere aerogenă, altele decât tuberculoza;

c) tratamentul direct observat al deținuților bolnavi de tuberculoză necontagioși, aflați în tranzit;

d) deținuții aflați în refuz de hrană.

(2) Internarea deținuților bolnavi în infirmerie se face numai la indicația medicului, cu excepția
refuzului de hrană.

(3) Vizita medicală a deținuților internați în infirmerie se efectuează zilnic, iar evoluția stării de
sănătate se menționează în fișa de internare în infirmerie.

Articolul 158 Asistența medicală spitalicească

(1) Asistența medicală spitalicească se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum și în


alte unități sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(2) Serviciile medicale spitalicești se acordă de către medici de specialitate.

(3) Dacă medicul unității apreciază internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea deținutului,
solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital. Dispozițiile art. 40 alin. (1) se aplică în mod
corespunzător.

(4) Internarea deținuților se face în baza biletului de internare, eliberat de către medicul locului de
deținere, ca urmare a:

a) actului medical propriu;

b) recomandării medicului specialist;

c) dispoziției organului judiciar;

d) urgențelor medico-chirurgicale.

(5) Internarea în penitenciarele-spital se face în baza unei solicitări semnate de directorul și medicul
penitenciarului. Aprobarea internării este dată de către directorul penitenciarului-spital sau de către
înlocuitorul acestuia.

(6) În cursul spitalizării se acordă, după caz, servicii medicale preventive, curative, de recuperare,
paliative, precum și îngrijiri terminale.

(7) La externare deținuții pot primi, la cerere, o copie de pe scrisoarea medicală și se transferă la
penitenciarele de unde au fost internați, cu excepția cazului când sunt citați de un organ judiciar
deservit de alt penitenciar.

Articolul 159 Examenul medical

(1) Examenul medical se realizează la primirea în penitenciar următoarelor categorii de deținuți:

a) primiți de la organele de poliție;


b) veniți din întreruperea executării pedepsei;

c) veniți prin transfer;

d) aflați în tranzit;

e) reprimiți de la organele de poliție;

f) prinși din evadare;

g) prezentați din permisiunea de ieșire din penitenciar.

(2) Deținuții prevăzuți la alin. (1) sunt supuși unui examen clinic general, cu scopul depistării bolilor
infectocontagioase și parazitare, semnelor evidente de agresiune, adicțiilor, tulburărilor psihice,
riscului de suicid, stabilirii formulei dentare, luându-se măsurile medicale care se impun, inclusiv
internarea într-o unitate sanitară.

(3) În termen de 72 de ore de la primire, medicul penitenciarului efectuează examenul clinic complet
și poate solicita suplimentar examene clinice de specialitate, investigații de laborator și paraclinice,
astfel încât în cel mult 21 de zile de la primire, să stabilească:

a) un diagnostic prezumtiv;

b) un regim alimentar, după caz;

c) capacitatea de muncă.

(4) Medicul penitenciarului consemnează în dosarul medical consultațiile efectuate în perioada de


carantină și observare.

(5) În perioada detenției, examenul medical al deținuților se realizează, în mod periodic, la cererea
acestora sau în baza unei programări întocmite de medicul-șef, precum și ori de câte ori este necesar.

(6) Examenul medical se realizează cu respectarea confidențialității și intimității deținutului în cauză.

(7) Deținutul poate solicita să fie examinat contra cost, la locul de deținere, în cadrul sectorului
medical, de un medic din afara sistemului administrației penitenciare. Constatările medicului din
afara sistemului administrației penitenciare se consemnează în dosarul medical al deținutului.

(8) Semnele evidente de agresiune se înscriu într-un registru special în care se consemnează anul,
luna, ziua și ora examenului medical, datele de identificare ale deținutului, descrierea urmelor de
violență, proveniența acestora conform afirmațiilor deținutului și recomandările medicale.

Articolul 160 Asistența medicală a femeii condamnate însărcinate

(1) Personalul medical are obligația de a lua în evidență femeia condamnată care este însărcinată,
încă de la primirea în penitenciar.

(2) Urmărirea sarcinii se face potrivit recomandărilor medicului de familie și/sau din specialitatea
obstetrică-ginecologie, cu respectarea ghidurilor și protocoalelor în vigoare.
(3) Femeia condamnată cu evoluție normală a sarcinii este internată, cu 30 de zile anterior datei
probabile a nașterii, într-o secție sau într-un compartiment de specialitate al unui penitenciar-spital.
În cazul apariției unei complicații a sarcinii, femeia condamnată este internată de îndată în cea mai
apropiată unitate spitalicească publică ce are un compartiment de specialitate.

(4) Penitenciarul-spital în care se află femeia condamnată însărcinată ia măsuri pentru ca nașterea
copilului să se realizeze într-un spital din rețeaua sanitară publică.

(5) După naștere, femeia condamnată își poate îngriji copilul, până la împlinirea vârstei de un an, într-
un penitenciar care asigură condițiile necesare în acest scop.

(6) Femeile însărcinate sau cele care au născut în perioada detenției și au în îngrijire copii mai mici de
un an beneficiază de un regim corespunzător de hrană pentru ele și pentru copii.

(7) Copiilor aflați într-un penitenciar în îngrijirea mamelor condamnate li se efectuează vaccinările,
conform Programului național de imunizări. Vaccinurile se asigură prin direcțiile de sănătate publică
județene și a municipiului București.

(8) Asistența medicală și urmărirea dezvoltării fizice și psihomotorii a copilului aflat într-un
penitenciar, în îngrijirea femeii condamnate, se fac prin examene de bilanț de către un medic de
familie sau medic pediatru.

(9) Copilul poate fi dat în îngrijire sau încredințat și înainte de împlinirea vârstei de un an, în condițiile
art. 73 alin. (3) și (4) din Lege. Încredințarea se realizează în baza hotărârii judecătorești, la sesizarea
directorului locului de deținere și în situația în care mama nu este aptă să aibă grijă de el sau îl
supune la rele tratamente.

(10) Femeia condamnată, indiferent de regimul de executare în care este repartizată, însoțită de
copilul aflat în penitenciar, poate primi vizite fără dispozitiv de separare în condițiile art. 138, art. 139
alin. (8)-(14), art. 140-143, ținându-se seama de nevoile de dezvoltare fizică și psihologică, de
sănătate, de securitate, stabilitate și apartenență la o familie ale copilului.

Articolul 161 Asistența medicală în secțiile speciale de psihiatrie

(1) În secțiile speciale de psihiatrie prevăzute la art. 73 alin. (6) din Lege sunt internați deținuții cu
tulburări psihice grave, inclusiv cele provocate de consumul de alcool ori alte substanțe psihoactive
sau psihotrope, pentru stabilirea și administrarea tratamentului necesar și desfășurarea programelor
de intervenție specifică, în vederea modificării pozitive a personalității și comportamentului.

(2) Internarea în secțiile prevăzute la alin. (1) se face în baza biletului de trimitere emis de către
medicul penitenciarului sau ca urmare a recomandării medicului specialist psihiatru.

Articolul 162 Măsuri ocazionate de constatarea urmelor de violență

(1) În cazul în care la examenul medical se constată că un deținut prezintă semne de violență,
medicul are obligația de a consemna cele constatate în fișa medicală, de a sesiza de îndată procurorul
și de a înștiința directorul penitenciarului, dispozițiile art. 159 alin. (8) aplicându-se în mod
corespunzător.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), deținutul are dreptul de a cere, în scris, să fie examinat de către
un medic legist sau de către un medic din afara sistemului administrației penitenciare.

(3) Constatările medicului din afara sistemului administrației penitenciare sunt consemnate în fișa
medicală a deținutului, iar certificatul medico-legal se anexează la fișa medicală, după ce acesta a luat
cunoștință de conținutul său, sub semnătură.

(4) Cheltuielile ocazionate de examenele medicale prevăzute la alin. (2) se suportă de către solicitant,
cu excepția cazurilor în care se constată că acesta nu are mijloacele bănești necesare pentru plata
contribuției personale, caz în care cheltuielile vor fi suportate din bugetul unității. Dispozițiile art. 72
alin. (5) din Lege se aplică în mod corespunzător.

Articolul 163 Măsuri în caz de autovătămare corporală

(1) În cazul în care medicul penitenciarului constată că deținutul a recurs la acțiuni de autovătămare
corporală, care pentru vindecare necesită internarea într-o unitate sanitară, întocmește un proces-
verbal care, după ce este avizat de către directorul penitenciarului, se aduce la cunoștința
deținutului, sub semnătură și se atașează la dosarul individual.

(2) Durata internării într-o unitate sanitară se menționează în procesul-verbal care se comunică
instanței de executare, pentru a proceda conform dispozițiilor legale.

(3) Cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale și tratamentul aplicat în situațiile prevăzute la alin.
(1) sunt imputabile deținuților în cauză.

Articolul 164 Informarea deținuților despre evoluția stării de sănătate

(1) Cu prilejul consultației, deținuții sunt informați cu privire la starea personală de sănătate, despre
prognosticul evolutiv, investigațiile necesare, precum și despre condițiile terapeutice.

(2) Deținuții au dreptul să refuze o intervenție medicală sau continuarea actului medical, asumându-
și în scris răspunderea pentru această decizie. Deținutul este informat despre consecințele medicale
ale refuzului intervenției sau întreruperii actului medical.

(3) Situațiile prevăzute la alin. (2) nu pot face obiectul unui raport de incident și nu constituie abatere
disciplinară.

Articolul 165 Interzicerea experimentelor științifice

Deținuții nu pot fi supuși, nici chiar cu consimțământul lor, experimentelor științifice.

Articolul 166 Confidențialitatea datelor privind starea de sănătate a deținuților

(1) Cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege, informațiile cu privire la starea de sănătate nu pot
fi furnizate altor persoane, decât în cazul în care deținuții sau reprezentanții legali ai acestora își dau
consimțământul liber, informat, scris și prealabil.

(2) Informațiile rezultate din examenul medical sunt arhivate în dosarul medical al deținutului.
Deținutul are dreptul să își consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii de pe
acesta, conform dispozițiilor art. 60 alin. (2) din Lege, precum și să solicite și să primească, la
externarea din spital, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor
acordate pe perioada spitalizării, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Articolul 167 Dreptul la asistență diplomatică

(1) Administrația penitenciarului informează deținuții de cetățenie străină despre posibilitatea de a


lua legătura cu reprezentanții diplomatici și îi sprijină în vederea contactării acestora, în conformitate
cu prevederile art. 74 din Lege.

(2) Deținuții de cetățenie străină, precum și apatrizii pot fi vizitați, cu informarea directorului
penitenciarului, de către funcționari ai reprezentanțelor diplomatice sau consulare, care le reprezintă
interesele.

(3) Administrația penitenciarului ține evidența cazurilor în care deținuții de cetățenie străină sau
apatrizi au renunțat la dreptul lor de a lua legătura cu reprezentanții diplomatici și de a fi vizitați de
aceștia.

(4) Vizitele se desfășoară în timpul zilei, în condițiile prevăzute la art. 128 alin. (2)-(5).

Articolul 168 Dreptul la încheierea căsătoriei

(1) Căsătoria persoanei condamnate definitiv, respectiv arestată preventiv aflată în cursul judecății se
realizează în condițiile art. 75 din Lege.

(2) În cazul în care viitorii soți nu se găsesc în același loc de deținere, Administrația Națională a
Penitenciarelor, la solicitarea scrisă a acestora și cu avizul comisiei prevăzute de art. 32 din Lege, ia
măsuri de transferare, astfel încât aceștia să se afle în același loc de deținere pe timpul necesar
încheierii căsătoriei.

(3) Analizele medicale necesare încheierii căsătoriei între persoane de sex diferit, condamnate
definitiv, respectiv arestate preventiv aflate în cursul judecății se realizează prin grija administrației
penitenciarului, cheltuielile fiind suportate de solicitanți.

(4) La încheierea căsătoriei pot participa, cu aprobarea directorului penitenciarului, un număr de


maximum 10 persoane, inclusiv deținuți, apropiate viitorilor soți.

(5) După încheierea căsătoriei și aprobarea vizitei intime de 48 de ore, directorul penitenciarului
poate aproba ca soții să primească un pachet cu alimente în greutate de până la 10 kg, la care se
poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe și legume, dacă nu există posibilitatea acordării
permisiunii ieșirii din locul de deținere. În acest caz, pachetul suplimentar nu va afecta dreptul
prevăzut la art. 148 alin. (4).

Articolul 169 Dreptul de a vota

(1) Administrația penitenciarului, în colaborare cu birourile electorale și serviciile publice comunitare


de evidență a persoanelor, asigură condițiile necesare exercitării dreptului de a vota deținuților
cărora nu le-a fost interzis prin hotărârea de condamnare acest drept, potrivit legii.

(2) Administrația penitenciarului ține evidența cazurilor în care deținuții au renunțat la dreptul de a
vota.
Articolul 170 Dreptul la odihnă și repausul săptămânal

(1) Deținuților li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.

(2) Deținuții care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislației muncii.

(3) Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.

Articolul 171 Dreptul la muncă

Dreptul la muncă al deținuților se exercită în conformitate cu art. 78 din Lege și art. 173-186.

Articolul 172 Dreptul la învățământ

Dreptul la învățământ al deținuților se exercită în conformitate cu art. 79 din Lege și art. 191-195.

Capitolul VI Munca prestată de către deținuți

Articolul 173 Dispoziții generale

(1) Administrația locului de deținere întreprinde demersurile necesare pentru identificarea


posibilităților de a asigura folosirea la muncă a unui număr cât mai mare de deținuți.

(2) În raport cu tipul regimului de executare, deținuților li se poate cere să muncească. În acest sens
se ține seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile fiecăruia, de vârstă, starea de sănătate,
măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.

(3) Deținuții pot fi folosiți la activități lucrative, în regimurile de prestare a muncii prevăzute la art. 83
alin. (1) lit. a)-e) din Lege, în spații din interiorul sau exteriorul penitenciarului.

(4) Folosirea la muncă a deținuților se face cu respectarea procedurii și criteriilor de selecționare și


repartizare la muncă, asigurarea măsurilor de siguranță specifice fiecărui regim de executare,
întocmirea documentelor de organizare și funcționare a punctelor de lucru, pregătirea și dotarea
locurilor de muncă, asigurarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, întocmirea
documentelor de evidență a muncii și acordarea drepturilor cuvenite pentru munca prestată.

(5) Munca prestată de deținuți urmărește menținerea și creșterea capacității acestora de a-și câștiga
existența după liberare și realizarea unor venituri, care se pot folosi la îmbunătățirea condițiilor de
detenție prevăzute în cap. IV din Lege, și pentru susținerea acțiunilor de reintegrare socială a
persoanelor condamnate.

(6) Prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se aprobă


Instrucțiunile privind organizarea muncii deținuților.

Articolul 174 Selecționarea și repartizarea la muncă

(1) Selecționarea la muncă a deținuților se face în funcție de regimul de executare, cu aprobarea


directorului locului de deținere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanții sectorului
reintegrare socială, regim penitenciar, medical, evidență și organizarea muncii, sub coordonarea
directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în calitate de președinte. Comisia
poate fi completată cu personal de specialitate, în vederea verificării deprinderilor profesionale sau
abilităților practice ale deținuților.

(2) Procedura și criteriile de selecționare la muncă a deținuților se stabilesc prin decizia directorului
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută la art. 173 alin. (6).

(3) Deținuții selecționați la muncă semnează un angajament care cuprinde drepturile, obligațiile și
interdicțiile prevăzute de Lege în perioada desfășurării activităților lucrative și care se păstrează la
dosarul individual.

(4) Angajamentul prevăzut la alin. (3) cuprinde și referiri cu privire la posibilitatea încheierii unui
contract de asigurare privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit dispozițiilor
art. 87 alin. (2) din Lege.

(5) Participarea deținuților la activități lucrative într-un anumit regim de prestare a muncii nu exclude
repartizarea acestora și la alte activități, în interiorul sau în exteriorul penitenciarului, cu condiția
respectării programului de lucru și a dispozițiilor legale privind durata muncii prestate.

(6) În măsura posibilităților, a cerințelor de disciplină din locurile de deținere și în limite rezonabile,
deținuții pot opta pentru un anumit loc de muncă sau pot solicita schimbarea acestuia, dacă posedă
calificarea sau deprinderile necesare noului loc de muncă.

(7) Prestarea muncii se face individual sau în grupuri organizate în formațiuni de lucru, care nu
depășesc 50 de persoane, în interiorul sau în exteriorul locului de deținere.

(8) În situația refuzului de a munci, comisia prevăzută la alin. (1) întocmește un proces-verbal care se
depune la dosarul individual, fiind avut în vedere la evaluarea conduitei deținutului și a eforturilor
depuse în cadrul muncii prestate.

(9) Procesul-verbal prevăzut la alin. (8) este avut în vedere la analiza efectuată în vederea schimbării
regimului de executare de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege, comisia prevăzută la art. 98
alin. (2) din Lege, precum și în cadrul comisiei pentru liberare condiționată.

Articolul 175 Munca în regim de prestări de servicii

(1) Folosirea la muncă a deținuților conform art. 83 alin. (1) lit. a) din Lege se realizează în baza unui
contract de prestări de servicii încheiat între directorul penitenciarului, în calitatea de prestator, și
beneficiarul muncii prestate, denumit în continuare beneficiar.

(2) În contractele de prestări servicii este interzisă nominalizarea deținuților care urmează să
desfășoare activități lucrative sau menționarea unor date cu caracter personal ale acestora.

(3) Tarifele referitoare la activitățile ce urmează a se desfășura se negociază între administrația


penitenciarului și beneficiar și nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în
plată, în raport cu programul de lucru stabilit prin contract. Prin contract, tarifele pot fi stabilite și în
baza normelor de lucru determinate prin probe de lucru efectuate în prezența persoanelor delegate
de ambele părți contractante.

(4) În situația în care beneficiarul nu respectă dispozițiile legale ori contractuale privind condițiile de
folosire la muncă a deținuților, directorul locului de deținere îi solicită ca în termen de 24 de ore să ia
măsuri pentru respectarea acestora. Dacă în acest termen nu se iau măsurile necesare, directorul
poate dispune retragerea parțială sau totală a deținuților pentru o perioadă de timp limitată sau
definitiv.

(5) Beneficiarul este obligat să asigure: baza tehnico-materială, conducerea lucrărilor, spații pentru
servirea hranei, apă potabilă, asistența tehnică necesară, instructajul și condițiile de securitate a
muncii, spații pentru grupuri sanitare și, dacă este cazul, amenajările impuse pentru executarea pazei
și supravegherii la locul de muncă. În ceea ce privește comunicarea, cercetarea, înregistrarea și
raportarea evenimentelor în care sunt implicați deținuți sunt aplicabile reglementările proprii
elaborate de Administrația Națională a Penitenciarelor.

(6) Directorul penitenciarului are obligația de a încheia contracte cât mai avantajoase, în măsura
posibilităților, stabilind în sarcina beneficiarului obligația de a asigura cheltuielile determinate de
luarea măsurilor de siguranță, transportul deținuților, al personalului de pază, escortare și
supraveghere ori al hranei la locurile de muncă, precum și materialele igienico-sanitare.

(7) Prevederile art. 174 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 176 Munca în regie proprie

(1) Munca prestată în regie proprie, conform art. 83 alin. (1) lit. b) din Lege, se realizează în cadrul
secțiilor și atelierelor de producție aparținând penitenciarelor, precum și în cadrul lucrărilor de
investiții și reparațiilor capitale desfășurate în penitenciar.

(2) Prevederile art. 174 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 177 Activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului

(1) Munca prestată conform art. 83 alin. (1) lit. c) din Lege se realizează în cadrul următoarelor
activități cu caracter gospodăresc, care nu se remunerează:

a) activități desfășurate pentru prepararea și distribuirea hranei, întreținerea și funcționarea


instalațiilor și utilajelor, întreținerea și conservarea clădirilor, manipularea materialelor, îngrijirea
animalelor de serviciu și întreținerea spațiilor destinate acestora, sprijinirea și suportul activităților
religioase, educative, culturale, ocupaționale, sportive, medicale, precum și pentru menținerea stării
de curățenie și igienă în interiorul și exteriorul locului de deținere, a camerelor de arest de la
instanțele de judecată sau a altor unități aparținând sistemului administrației penitenciare;

b) activități lucrative prestate în cadrul gospodăriilor agrozootehnice;

c) activități de cizmărie, croitorie, tâmplărie, spălătorie, frizerie, tinichigerie, lăcătușărie și altele


asemenea;

d) activități de întreținere a mijloacelor auto, precum și de întreținere și reparații curente a clădirilor,


instalațiilor și utilajelor din dotarea penitenciarului;

e) activități de planton pe timp de noapte la nivelul camerei de deținere, de întărire a supravegherii


la punctele de lucru și pe perimetrele locurilor de deținere, precum și de sprijinire și însoțire a
deținuților cu afecțiuni invalidante sau aflați în stare de neputința din cauza vârstei sau a altor
afecțiuni medicale;
f) activitățile prevăzute la lit. a)-e) desfășurate în penitenciarele-spital situate în interiorul
perimetrului altor unități nominalizate prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

(2) Repartizarea deținuților la activitățile prevăzute la alin. (1) se efectuează în condițiile și în limita
baremelor aprobate prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor
prevăzută la art. 173 alin. (6).

(3) Repartizarea deținuților la activitățile de menținere a stării de curățenie și igienă pentru alte
unități din sistemul administrației penitenciare se realizează cu aprobarea directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(4) Excedentul de produse realizate în gospodăriile agrozootehnice poate fi valorificat pe piața liberă,
în condițiile stabilite prin ordin al ministrului justiției.

Articolul 178 Munca deținuților în caz de calamitate

(1) Organele administrației publice centrale sau locale pot solicita directorului penitenciarului, prin
adresă scrisă, punerea la dispoziție a unor deținuți, pentru înlăturarea efectelor generate de
calamități. La solicitarea formulată se anexează procesul-verbal de calamitate.

(2) Folosirea deținuților la muncă în caz de calamitate, conform art. 83 alin. (1) lit. d) din Lege, se
realizează în baza unor contracte, fără contraprestație materială, cu aprobarea directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea motivată a directorului penitenciarului
căruia i s-a adresat solicitarea.

(3) Prevederile art. 174 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 179 Munca deținuților pe bază de voluntariat

(1) Deținuții pot presta muncă pe bază de voluntariat, în condițiile stabilite de administrația locului
de deținere, în temeiul unui contract de voluntariat, încheiat pe o perioadă determinată de până la 3
luni.

(2) Cu ocazia selecționării deținuților la muncă pe bază de voluntariat, comisia prevăzută la art. 174
alin. (1) are în vedere și interdicțiile ce decurg din hotărârea de condamnare, astfel încât deținutul
care face obiectul selecționării să nu fie incompatibil cu activitatea ce urmează a fi desfășurată.

(3) Administrația penitenciarului ține evidența voluntarilor într-un registru anume destinat.

(4) Directorul penitenciarului întreprinde demersurile necesare pe lângă persoanele juridice de drept
public sau de drept privat, fără scop patrimonial cu care a fost încheiat contractul de voluntariat, în
vederea eliberării certificatului nominal care atestă calitatea de voluntar a deținutului. Acesta se
păstrează la dosarul individual și se înmânează la punerea în libertate sau, pe parcursul executării
pedepsei, la cererea deținutului.

(5) Prevederile art. 174 alin. (1)-(7) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 180 Condiții de desfășurare a muncii pe bază de voluntariat


(1) Deținuții pot desfășura muncă pe bază de voluntariat, în campanii organizate cu alți parteneri
sociali, în cadrul următoarelor activități de interes public:

a) strângerea deșeurilor din zonele situate de-a lungul șoselelor, căilor ferate, apelor curgătoare,
pădurilor, parcurilor, lacurilor și din alte spații aparținând domeniului public;

b) plantarea și reîmpădurirea terenurilor aflate în domeniul public;

c) lucrări de apărare împotriva inundațiilor;

d) combaterea eroziunii solului și protecția împotriva excesului de apă și umiditate;

e) amenajarea și îmbunătățirea drumurilor publice de acces la exploatațiile agricole și forestiere,


inclusiv lucrări de marcare, semnalizare și avertizare;

f) extinderea sistemelor de irigații și drenaj;

g) deszăpezirea spațiilor publice, în situația unor ninsori abundente;

h) curățenia și igienizarea organizate de autoritățile publice centrale și locale, de organizații


neguvernamentale sau alte persoane juridice fără scop patrimonial ori direct de beneficiarul
voluntariatului în instituții de stat, precum: spitale, policlinici, creșe, grădinițe, școli, centre de
plasament, instituții de cercetare, poligoane de tragere, baze sportive, centre de îngrijire a bătrânilor,
biblioteci, muzee, biserici, mânăstiri, precum și în alte instituții de cultură și cult;

i) amenajarea și îngrijirea adăposturilor pentru animale fără stăpân;

j) activități culturale, artistice, educative, sportive, religioase și de protecție a mediului, precum și


acțiunile de promovare a unor astfel de demersuri, organizate de autoritățile publice centrale și
locale, de organizații neguvernamentale sau alte persoane juridice fără scop patrimonial ori direct de
beneficiarul voluntariatului, după cum urmează:

1. acțiuni de valorificare a unor terenuri degradate și redarea acestora ca zone verzi și parcuri;

2. acțiuni educative de prevenire a săvârșirii de infracțiuni și a consumului de droguri, alcool, tutun și


de popularizare a consecințelor negative ale acestor fapte antisociale sau conduite atipice;

3. acțiuni de prevenire a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală;

4. acțiuni specifice organizării unor expoziții și manifestări cultural-artistice, a unor întreceri sportive
și a unor manifestări religioase;

5. activități de îngrijire a persoanelor în vârstă, singure, bolnave, cu handicap sau alte dizabilități;

6. activități de sprijinire a familiilor monoparentale, cu copii în întreținere, aflate în evidentă stare de


paupertate.

(2) Activitățile de interes public menționate la alin. (1) pot face obiectul contractelor de voluntariat
numai dacă desfășurarea acestor activități nu intră în sarcina unor operatori economici privați, în
baza contractelor cu titlu oneros încheiate de aceștia cu persoane juridice de drept public, fapt
dovedit de beneficiarul voluntariatului printr-o declarație autentică notarială.
Articolul 181 Durata muncii prestate

(1) Durata muncii este de 8 ore pe zi și nu mai mult de 40 de ore pe săptămână, cu excepțiile
prevăzute de legislația muncii.

(2) Femeile însărcinate sau cele care au născut și au în îngrijire copii cu vârsta de până la 1 an nu pot
munci în mediu toxic sau vătămător și nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore.

(3) Deținuții care au împlinit vârsta de 60 de ani sau care au calitatea de pensionari pentru limită de
vârstă sau sunt pensionari pentru pierderea capacității de muncă gradul III de invaliditate pot presta
muncă numai la cererea acestora.

(4) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal nu poate fi efectuată
fără acordul deținutului, cu excepțiile prevăzute de legislația muncii.

Articolul 182 Munca în timpul nopții

(1) Munca în timpul nopții poate fi prestată cu acordul scris al deținuților. Se consideră muncă
prestată în timpul nopții activitățile lucrative desfășurate între orele 22-06, indiferent de durata
acestora.

(2) Femeile însărcinate sau care au născut și au în îngrijire copii cu vârsta de până la 1 an nu pot
presta muncă în timpul nopții.

Articolul 183 Venituri realizate din prestări de servicii și din activități de producție în regie proprie

(1) Veniturile realizate din prestări de servicii sunt încasate în lei.

(2) Veniturile realizate din prestări de servicii nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe
țară garantat în plată, în raport cu programul de muncă și, după caz, gradul de realizare a normei de
lucru determinate prin probele de lucru efectuate în prezența persoanelor delegate de ambele părți
contractante. Prin contractul de prestări servicii se stabilește dacă activitatea se desfășoară în baza
normelor de lucru.

(3) Activitățile de producție în regie proprie, realizate în secții, ateliere, precum și munca prestată în
cadrul lucrărilor de investiții și reparații capitale sunt remunerate pe bază de tarife diferențiate pe
categorii de activități, dar nu mai puțin decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară, în raport
cu programul de muncă și, după caz, gradul de realizare a normei de lucru.

(4) Produsele realizate în secții și ateliere de producție pot fi redistribuite prin transfer fără plată între
unitățile din sistemul administrației penitenciare sau pot fi valorificate pe piața liberă.

Articolul 184

Repartizarea veniturilor

(1) Veniturile realizate de deținuți pentru munca prestată se încasează de către administrația
penitenciarului în care se află persoana condamnată și se repartizează conform art. 87 alin. (1) din
Lege.
(2) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 90% din venitul cuvenit deținuților se consemnează în
fișa contabilă nominală și pot fi folosite pe durata executării pedepsei, conform prevederilor art. 70
alin. (4) din Lege.

(3) Sumele de bani corespunzătoare cotei de 10% din venitul cuvenit deținuților se consemnează în
fișa contabilă nominală și se păstrează, pe numele acestora, la Trezoreria Statului, urmând a fi
încasate în momentul punerii în libertate.

(4) În cazul în care deținutul a fost obligat la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până
la data primirii în penitenciar, procentul de 50% din cota de 90% care îi revin acestuia conform art. 87
alin. (1) lit. a) din Lege se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile, conform
prevederilor Codului de procedură civilă.

Articolul 185 Munca în cadrul structurilor de economie socială

(1) În sensul art. 83 alin. (1) lit. f) din Lege, prin alte activități se înțelege și munca prestată în cadrul
structurilor de economie socială, în condițiile prevăzute de lege.

(2) Programul și cerințele impuse de administrația penitenciarului, în cadrul muncii prestate în


structurile de economie socială, sunt adaptate situațiilor specifice desfășurării fiecărui tip de
activitate și statutului juridic al deținutului.

(3) Normele privind condițiile generale de folosire la muncă se aplică în mod corespunzător.

Articolul 186 Evidența participării deținuților la activități

Evidența participării deținuților la activitățile prevăzute în prezentul capitol se ține de către


personalul penitenciarului și, după caz, de către reprezentanții beneficiarului, în condițiile stabilite
prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută la art. 173
alin. (6).

Capitolul VI^1

Procedura privind elaborarea de lucrări științifice publicate sau de invenții brevetate de către
persoanele private de libertate aflate în unitățile subordonate Administrației Naționale a
Penitenciarelor

(la 31-08-2016, Capitolul VI^1 conținând articolele 186^1-186^4 a fost introdus de pct. 1 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 593 din 24 august 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 30 august
2016. )

Articolul 186^1 Prevederi comune

(1) Lucrările științifice sau invențiile ce urmează a fi brevetate pot fi elaborate de către deținuți în
condițiile stabilite de Lege și de prezentul regulament.

(2) Deținuților care doresc realizarea de lucrări științifice sau de invenții li se asigură formularele de
cerere și de angajament referitoare la realizarea acestora, prin grija șefului secției de deținere.
(3) Deținuții care desfășoară activități de elaborare a unei lucrări științifice sau a unei invenții pot
participa și la activități lucrative, fără ca acestea să se suprapună și fără ca, însumată, durata
desfășurării tuturor acestor activități să depășească durata prevăzută de legislația muncii.

(4) Deținuții care desfășoară activități de elaborare a unei lucrări științifice sau a unei invenții pot
participa și la activități specifice domeniului educație, asistență psihologică și asistență socială, fără
ca programele activităților să se suprapună.

(5) Demersurile deținuților, corespunzătoare activităților de elaborare și publicare a unei lucrări


științifice ori de realizare și brevetare a unei invenții, se realizează pe cheltuială proprie, fără ca
administrația locului de detenție să aibă obligația achitării de taxe ori a suportării unor cheltuieli.

(6) Administrația locului de deținere facilitează, în măsura posibilităților, accesul la mijloace


bibliografice și la echipament de tehnologie a informației, conform prevederilor legale.

(7) În baza cererii deținutului și cu aprobarea scrisă a directorului locului de deținere, se pot primi
bunuri dintre cele care pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de către deținuți, potrivit anexei
nr. 1, în măsura în care acestea au legătură cu activitatea de elaborare a lucrării științifice sau de
realizare a invenției. Evidența acestora se ține separat, iar depozitarea lor se face în spații din afara
camerei de deținere, până la finalizarea activităților în cauză.

(8) Documentele care au stat la baza aprobării elaborării unei lucrări științifice sau invenții se
arhivează în dosarul individual de către serviciul sau biroul evidență deținuți.

(9) În situația în care deținutul săvârșește o infracțiune ori o abatere disciplinară gravă sau foarte
gravă, aprobarea privind programul de lucru poate fi revocată, prin decizia directorului
penitenciarului, la propunerea motivată a directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar sau a persoanei care asigură supravegherea deținutului pe perioada elaborării lucrării
științifice sau realizării unei invenții.

(la 31-08-2016, Art. 186^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 593 din 24 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 30 august 2016. )

Articolul 186^2 Procedura de elaborare a lucrărilor științifice

(1) În vederea aprobării realizării unei lucrări științifice, a stabilirii programului de lucru și a ținerii
evidenței activității zilnice de elaborare a unei lucrări științifice, deținutul are obligația de a completa
o cerere, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4, și de a o înainta spre aprobare directorului
penitenciarului.

(2) La cererea prevăzută la alin. 1, solicitantul anexează și o recomandare scrisă privind relevanța
tematicii pentru cercetarea științifică și argumentele privind includerea temei într-un domeniu și o
specializare universitară stabilite de nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de
studii universitare, din partea unui profesor universitar sau a unui conferențiar universitar din
specialitatea în care urmează să fie elaborată lucrarea. Recomandarea va cuprinde și numărul de
înregistrare atribuit de instituția de învățământ superior în cadrul căreia activează profesorul
universitar sau conferențiarul universitar semnatar al acesteia. De asemenea, cererea va fi însoțită și
de un angajament asumat de către solicitant, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 5, în conținutul
căruia să se regăsească și acordul scris cu privire la fotocopierea parțială sau totală a manuscrisului
lucrării.

(3) Comisia de selecționare și repartizare la muncă analizează cererea, verificând dacă aceasta este
completată corespunzător, precum și dacă este însoțită de recomandare și dacă solicitantul și-a
asumat prin semnătură angajamentul și face o propunere motivată cu privire la aprobarea sau
respingerea solicitării. În cazul propunerii de aprobare, comisia face recomandări cu privire la
programul de lucru și spațiile de desfășurare a activității, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6.

(4) Directorul unității aprobă programul de lucru, locul destinat activității de elaborare și
desemnează, din cadrul Comisiei de selecționare și repartizare la muncă, persoana care va asigura
monitorizarea deținutului pe perioada elaborării lucrării științifice.

(5) Evidența zilnică a activității se ține de către persoana desemnată cu monitorizarea activității. În
acest sens, la sfârșitul fiecărei zile, deținutul prezintă materialele elaborate care vor fi consemnate
într-un proces-verbal, semnat de ambele persoane.

(6) Persoana desemnată cu monitorizarea activității de elaborare a unor lucrări științifice


completează rubricile corespunzătoare în tabelul nominal de pontaj, conform timpului efectiv lucrat.

(7) Persoana desemnată cu monitorizarea activității va întocmi un dosar care cuprinde: copia cererii
pentru aprobarea realizării lucrării științifice sau invenției, cu anexele care o însoțesc; procesele-
verbale care reflectă activitatea zilnică a deținutului; copii ale tabelelor nominale de pontaj; copia
manuscrisului lucrării. Dosarul însoțește deținutul în cazul transferului în alte unități și se păstrează în
cadrul compartimentului organizarea muncii. După acordarea zilelor considerate executate ca
urmare a elaborării de lucrări științifice publicate, dosarul se arhivează la compartimentul
organizarea muncii din unitatea care a acordat zilele câștig.

(8) Programul de lucru și locația destinată activității de elaborare a lucrării științifice pot fi modificate,
dacă situația o impune, numai cu aprobarea directorului penitenciarului, la propunerea Comisiei de
selecționare și repartizare la muncă.

(9) În cazul transferării într-un alt penitenciar, realizat potrivit dispozițiilor art. 108, deținutul trebuie
să formuleze cerere privind continuarea activității de elaborare a lucrării științifice, fără a fi reluată
procedura de la alin. (1)-(3). Dispozițiile alin. (4)-(10) se aplică în mod corespunzător.

(10) Administrația penitenciarului de destinație analizează posibilitatea asigurării continuării


activității de elaborare a lucrării științifice și existența aprobării anterioare, sens în care comisia de
selecționare și repartizare la muncă înaintează directorului unității o propunere motivată cu privire la
acceptarea sau respingerea solicitării. În cazul propunerii de aprobare, comisia face recomandări cu
privire la programul de lucru și spațiile de desfășurare a activității, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 6.

(11) În cazul transferării într-un alt penitenciar, realizată potrivit dispozițiilor art. 109, activitatea de
elaborare a lucrării științifice ori de realizare a unei invenții desfășurată de deținut se suspendă până
la revenirea în penitenciar sau până la transferarea în alt penitenciar în condițiile art. 108.
(la 31-08-2016, Art. 186^2 a fost introdus de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 593 din 24 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 30 august 2016. )

Articolul 186^3 Evaluarea caracterului științific

(1) După finalizarea lucrării, deținutul formulează o cerere scrisă conducerii penitenciarului, în
vederea efectuării demersurilor necesare pentru confirmarea caracterului științific al lucrării de către
Consiliul Național al Cercetării Științifice, denumit în continuare CNCS, cu sprijinul logistic al Unității
Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, denumită în
continuare UEFISCDI, potrivit art. 96^1 alin. (1) din Lege. La cererea depusă deținutul anexează
lucrarea științifică, în original, precum și declarația pe propria răspundere din care să rezulte că este
autorul lucrării.

(2) Directorul penitenciarului informează CNCS cu privire la existența unei lucrări elaborate,
menționând domeniul și specializarea universitară stabilite de nomenclatorul domeniilor și al
specializărilor/programelor de studii universitare și numărul de pagini și solicită comunicarea
costurilor evaluării acesteia, precum și detaliile modului de efectuare a plății.

(3) După achitarea de către deținut a costurilor evaluării, transmise potrivit alin. (2), directorul
penitenciarului transmite la CNCS lucrarea elaborată de către deținut, însoțită de un document care
să ateste că este aceeași lucrare care a fost monitorizată conform prevederilor art. 186^2.

(4) CNCS, cu sprijinul logistic al UEFISCDI, desemnează în mod aleatoriu 3 evaluatori din baza de date,
care fac evaluarea lucrării și stabilesc dacă aceasta are sau nu caracter științific. Evaluatorilor nu li se
comunică identitatea autorului lucrării, iar identitatea evaluatorilor desemnați rămâne confidențială.

(5) CNCS transmite penitenciarului rezultatul evaluării privind caracterul științific al lucrării, care se
comunică deținutului prin grija persoanei desemnate pentru monitorizarea activității de elaborare a
unor lucrări științifice.

(6) Publicarea lucrării științifice se realizează prin grija și pe cheltuiala deținutului, la edituri
recunoscute la nivel academic, fără implicarea administrației penitenciarului.

(7) În baza confirmării caracterului științific al lucrării și ca urmare a publicării acesteia, serviciul sau
biroul evidență deținuți înscrie în evidențe acordarea celor 20 de zile considerate ca executate,
conform Legii. Comisia pentru liberare condiționată are obligația de a verifica materialele prevăzute
la art. 186^2 alin. (7), la termenul de analizare în comisia pentru liberarea condiționată. În cazul
elaborării unei lucrări științifice în coautorat, dispozițiile art. 96^1 alin. (6) din Lege se aplică în mod
corespunzător.

(8) Acordarea creditelor pentru activitățile de elaborare a lucrărilor științifice se face potrivit
Sistemului de creditare a participării la activități și programe educative, de asistență psihologică și
asistență socială, activități lucrative, precum și la prevenirea situațiilor de risc, prevăzut la art. 208
alin. (9), prin intermediul aplicației informatice, potrivit regulilor stabilite activităților lucrative, ca
urmare a introducerii în secțiunea specifică a zilelor considerate executate.
(9) În cazul în care se constată că lucrarea elaborată nu are caracter științific sau că aceasta nu a fost
publicată la o editură recunoscută la nivel academic, serviciul sau biroul evidență deținuți încheie un
proces-verbal în acest sens, care se arhivează la dosarul individual.

(la 31-08-2016, Art. 186^3 a fost introdus de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 593 din 24 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 30 august 2016. )

Articolul 186^4 Procedura de realizare a unei invenții

(1) În vederea aprobării realizării unei invenții, a stabilirii programului de lucru și a ținerii evidenței
activității zilnice de realizare a acesteia, deținutul are obligația de a completa o cerere, potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 4, și de a o înainta, spre aprobare, directorului penitenciarului.
Dispozițiile art. 186^2 alin. (3)-(11) se aplică în mod corespunzător.

(2) În aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție,
republicată, dezvăluirea datelor cuprinse în documentele elaborate în realizarea invenției nu poate fi
făcută fără acordul deținutului.

(3) Demersurile necesare obținerii brevetului de la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci se
realizează exclusiv de către deținut.

(4) După obținerea brevetului de invenție eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, deținutul
se adresează cu o cerere conducerii unității unde execută pedeapsa în vederea acordării zilelor
considerate ca executate. La cererea depusă deținutul anexează brevetul de inventator în original,
care, după realizarea de către penitenciar a unei copii, certificată conform cu originalul, se va restitui
acestuia.

(5) Directorul unității dispune serviciului sau biroului de evidență deținuți înscrierea în dosarul
individual a acordării celor 20 de zile considerate ca executate. Prevederile art. 186^3 alin. (7)-(9) se
aplică în mod corespunzător.

(la 31-08-2016, Art. 186^4 a fost introdus de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 593 din 24 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 30 august 2016. )

Capitolul IX Recompense, abateri și sancțiuni disciplinare

Articolul 208 Considerații generale

(1) Recompensele constituie un mijloc de individualizare a regimului de executare a pedepsei


privative de libertate ce se acordă deținuților care au o bună conduită și au dovedit stăruință în
muncă sau în cadrul activităților educative, culturale sau terapeutice, de consiliere psihologică și
asistență socială sau de instruire școlară și formare profesională, precum și celor care au prevenit
producerea unor situații de risc pentru siguranța penitenciarului sau a personalului, pentru alți
deținuți, sau alte persoane, în condițiile art. 98 și 99 din Lege.

(2) O recompensă poate fi acordată unui deținut o singură dată în cursul unei luni calendaristice. În
situațiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) și e) din Lege, deținuții pot fi recompensați de mai multe
ori în cursul unei luni calendaristice.
(3) Propunerile formulate de personalul care desfășoară activități directe cu deținuții sunt
consemnate în rapoarte de recompensare.

(4) Rapoartele de recompensare, avizate de către șeful secției, se înaintează comisiei prevăzute la art.
98 alin. (2) din Lege, pentru acordarea recompenselor. Avizele negative se motivează.

(5) Directorul penitenciarului desemnează prin decizie, la începutul fiecărui an, secretarul comisiei
pentru acordarea recompenselor.

(6) Analizarea rapoartelor de recompensare se realizează, lunar, în cadrul comisiei prevăzute la art.
98 alin. (2) din Lege, hotărârea fiind luată cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acesteia.

(7) Recompensele prevăzute la art. 98 alin. (1) din Lege se acordă, de regulă, în mod gradual, astfel
încât să se asigure o creștere treptată a gradului de responsabilizare și libertate de mișcare a
acestora, în context stimulativ, precum și punerea în valoare, în egală măsură, a tipurilor de
recompense.

(8) Deținuții împotriva cărora a fost declanșată procedura disciplinară care nu a fost finalizată,
precum și cei care se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare nu pot fi recompensați.

(9) Procedura de lucru a comisiei prevăzute la art. 98 alin. (2) din Lege are la bază Sistemul de
creditare a participării deținuților la activități și programe de educație, asistență psihologică și
socială, la activități lucrative, precum și în situații de risc, stabilit prin decizie a directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(10) Sistemul de creditare prevăzut la alin. (9) este parte integrantă a instrumentelor standard de
evaluare a activităților desfășurate de către deținuți, prevăzute de Lege.

Articolul 209 Recompensa cu ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior

(1) Ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior se acordă deținuților care:

a) timp de minimum două luni de la data aplicării sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1)
lit. a) din Lege nu au mai comis abateri disciplinare și au avut o conduită regulamentară;

b) timp de minimum 3 luni de la data aplicării sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) lit.
b) și c) din Lege nu au mai comis abateri disciplinare și au avut o conduită regulamentară;

c) timp de minimum 4 luni de la data aplicării sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) lit.
d) și e) din Lege nu au mai comis abateri disciplinare și au avut o conduită regulamentară;

d) timp de minimum 5 luni de la data aplicării sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) lit.
f) din Lege nu au mai comis abateri disciplinare și au manifestat o conduită regulamentară.

(2) Deținuții sancționați disciplinar nu pot beneficia de un alt tip de recompensă înaintea ridicării
sancțiunii disciplinare.

(3) Luna în care un deținut sancționat disciplinar de mai multe ori poate fi recompensat cu ridicarea
unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior este luna imediat următoare datei celei mai îndepărtate
la care se împlinește termenul prevăzut de alin. (1), raportat la data aplicării fiecărei sancțiuni în
parte. Ordinea ridicării sancțiunilor disciplinare prin recompensare respectă ordinea gravității,
începând cu abaterile ușoare.

Articolul 210 Recompensa cu suplimentarea numărului convorbirilor on-line

(1) Prin recompensa cu suplimentarea numărului convorbirilor on-line se înțelege acordarea, în plus
față de drepturile prevăzute la art. 134, a cel mult două convorbiri online în cursul unei luni.

(2) Recompensa cu suplimentarea numărului convorbirilor on-line se acordă deținuților aflați în una
dintre situațiile prevăzute de art. 134 alin. (2) și (4).

(3) Deținuții beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în luna imediat următoare acordării
acesteia.

Articolul 211 Recompensa cu suplimentarea drepturilor la pachete și/sau vizite

(1) Prin recompensa cu suplimentarea drepturilor la pachete și/sau vizite se înțelege acordarea
suplimentar, a unui pachet și a unei vizite, a unui pachet sau a unei vizite.

(2) Deținuții beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în maximum 3 luni de la data acordării
acesteia.

Articolul 212 Recompensa cu suplimentarea dreptului la vizită intimă

(1) Prin recompensa cu suplimentarea dreptului la vizită intimă se înțelege acordarea, în condițiile
art. 69 din Lege, cu excepția alin. (1) lit. d), a unei vizite intime în plus față de numărul stabilit la art.
146 alin. (1).

(2) Deținuții beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în luna imediat următoare acordării
acesteia.

Articolul 213 Permisiunea de ieșire din penitenciar

(1) La analizarea propunerilor, în vederea acordării recompensei cu permisiunea de ieșire din


penitenciar, se are în vedere în ce măsură deținuții:

a) au o conduită constant pozitivă;

b) sunt stăruitori în muncă;

c) participă activ în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și


asistență socială, de instruire școlară și formare profesională.

(2) Permisiunea de ieșire din penitenciar nu se acordă în cazurile în care deținuții se află în una dintre
următoarele situații:

a) nu prezintă suficientă încredere că nu mai comit alte infracțiuni;

b) sunt cercetați sau urmăriți penal în alte cauze;

c) au pe rolul organelor judiciare cauze al căror obiect poate influența conduita și comportamentul
acestora pe perioada permisiunii de ieșire din penitenciar;
d) sunt clasificați în categoria celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului.

(3) La verificarea întrunirii condițiilor de acordare a recompensei prevăzute la alin. (1) se au în vedere
și următoarele aspecte:

a) natura infracțiunii săvârșite;

b) durata pedepsei;

c) regimul de executare;

d) numărul și tipul recompenselor acordate anterior;

e) perioada executată, raportat la durata din pedeapsă ce mai trebuie executată până la analizarea în
comisia pentru liberare condiționată;

f) istoricul infracțional;

g) apartenența la grupări de criminalitate organizată;

h) conduita la revenirea în penitenciar, dintr-o permisiune de ieșire din penitenciar acordată anterior;

i) comportamentul avut înainte de arestare și modul în care deținutul este cunoscut în comunitate;
vor fi avute în vedere, cu precădere, datele din dosarul individual al deținutului;

j) menținerea legăturilor cu membrii de familie, cu persoanele cu care au stabilite relații


asemănătoare relațiilor de familie, precum și cu comunitatea;

k) existența suspiciunilor cu privire la deținere, consum sau trafic de obiecte și substanțe interzise.

(4) De regulă, recompensa cu permisiunea de ieșire din penitenciar se acordă numai după o perioadă
de cunoaștere și evaluare în cadrul aceluiași loc de deținere de cel puțin 4 luni înaintea analizării
propunerii de recompensă.

Articolul 214 Măsuri determinate de acordarea permisiunii de ieșire din penitenciar

(1) Data punerii în aplicare a recompensei cu permisiunea de ieșire din penitenciar este stabilită de
către directorul penitenciarului.

(2) Înainte de punerea în aplicare a recompensei prevăzute la alin. (1), directorul penitenciarului sau
persoana desemnată efectuează instruirea deținutului, cu privire la următoarele aspecte:

a) data și ora la care trebuie să revină în penitenciar;

b) regulile pe care trebuie să le respecte pe durata permisiunii de ieșire din penitenciar și


consecințele nerespectării acestora;

c) obligativitatea prezentării la autoritățile publice locale sau la organele de poliție din localitatea în
care se deplasează, pentru confirmarea prezenței în acea localitate, atât la sosire, cât și la plecare.

(3) Permisiunea de ieșire din penitenciar acordată în cazul prevăzut la art. 99 alin. (1) lit. e) din Lege
se acordă în baza solicitării prevăzute de art. 99 alin. (6) din Lege.
(4) Deținutul semnează un angajament cu privire la instruirea prevăzută la alin. (2), la activitățile pe
care intenționează să le desfășoare în stare de libertate și la modalitățile de menținere a contactului
cu administrația penitenciarului.

(5) În cazul deținuților cu capacitate de exercițiu restrânsă ori al deținuților cu dizabilități, care pentru
deplasare necesită însoțitor, administrația penitenciarului înștiințează în timp util reprezentanții
legali ori, după caz, membrii de familie, aparținători sau alte persoane, care semnează alături de
deținut angajamentul prevăzut la alin. (4).

(6) La ieșirea din penitenciar, deținutului i se înmânează actul care face dovada identității și a
intervalului de timp pentru care este acordată permisiunea.

(7) O zi de permisiune de ieșire din penitenciar este echivalentă cu intervalul orar de 24 de ore.

(8) Despre permisiunea de ieșire din penitenciar, serviciul sau biroul evidență deținuți informează,
înainte de plecarea din locul de deținere, organele de poliție aflate în raza localității unde se
deplasează deținutul, precum și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

(9) Cheltuielile efectuate pe timpul permisiunii de ieșire din penitenciar sunt suportate de către
deținut.

(10) La revenirea în penitenciar, deținuții sunt supuși în mod obligatoriu unui examen medical, unui
control corporal amănunțit și unui control al bagajelor. Eventualele sume de bani sau bunuri cu care
deținutul se prezintă la întoarcerea în penitenciar se supun acelorași reglementări ca în situația
depunerii în penitenciar. Pachetele cu alimente nu sunt admise, decât în limita drepturilor și în
condițiile stabilite de art. 148.

(11) În situația neprezentării la timp din permisiunea de ieșire din penitenciar, sunt sesizate organele
de poliție, în vederea declanșării procedurilor specifice pentru darea în urmărire a deținutului.

(12) În situația în care, în intervalul de timp scurs de la aprobarea recompensei cu permisiunea de


ieșire din penitenciar și până la punerea în aplicare, deținutul săvârșește o abatere disciplinară sau au
apărut elemente noi, care nu mai justifică acordarea recompensei, comisia pentru acordarea
recompenselor sau, după caz, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor poate
dispune ca recompensa să nu se acorde, făcându-se mențiuni în acest sens pe raportul de
recompensare.

(13) Conducerea fiecărui penitenciar dispune măsuri de informare a Administrației Naționale a


Penitenciarelor cu privire la numărul deținuților aflați în permisiunea de ieșire din penitenciar.

Articolul 215 Reglementarea abaterilor disciplinare

(1) Pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute la art. 100 din Lege se aplică sancțiunile
disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) din Lege.

(2) Constatarea săvârșirii abaterii disciplinare se consemnează într-un raport de incident.

(3) În baza unui raport de incident se poate aplica o singură sancțiune disciplinară.
(4) În situația în care prin raportul de incident se constată abateri disciplinare comise prin mai multe
acțiuni sau inacțiuni, se aplică sancțiunea disciplinară pentru abaterea cea mai gravă.

Articolul 216 Sancțiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare ușoare

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (3) din Lege se poate aplica una dintre
următoarele sancțiuni disciplinare:

a) avertismentul;

b) suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive, pe o perioadă de


cel mult o lună;

c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună.

(2) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare ușoare, sancțiunile disciplinare ce pot fi
aplicate sunt cele prevăzute la art. 217.

Articolul 217 Sancțiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare grave

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (2) din Lege, precum și în cazurile prevăzute
la art. 22 alin. (4), art. 23 alin. (3) și art. 99 alin. (3) se poate aplica una dintre următoarele sancțiuni
disciplinare:

a) suspendarea dreptului de a participa la activități culturale, artistice și sportive pe o perioadă de cel


mult o lună;

b) suspendarea dreptului de a presta o muncă pe o perioadă de cel mult o lună;

c) suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena
individuală sau exercitarea drepturilor la apărare petiționare, corespondență și asistență medicală pe
o perioadă de cel mult o lună;

d) suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de cel mult două luni.

(2) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare grave, sancțiunile disciplinare ce pot fi
aplicate sunt cele prevăzute la art. 218.

Articolul 218 Sancțiunea în cazul comiterii de abateri disciplinare foarte grave

Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (1) din Lege, precum și în cazurile prevăzute la
art. 33 alin. (6), art. 87 alin. (7) și art. 108 alin. (8) se poate aplica una dintre următoarele sancțiuni
disciplinare:

a) suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena
individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și asistență medicală,
pe o perioadă de cel mult două luni;

b) suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de cel mult 3 luni;

c) izolarea pentru maximum 10 zile.


Articolul 219 Obiectivele procedurii disciplinare

(1) În penitenciare, ordinea și disciplina sunt stabilite și menținute riguros, în scopul asigurării
securității colective și individuale, precum și a unei vieți în comun bine organizate.

(2) Nu se poate adăuga vreo altă constrângere asupra niciunui deținut, decât acelea care decurg din
prevederile legale.

Articolul 220 Interdicții referitoare la procedura disciplinară

(1) Niciun deținut nu poate fi sancționat disciplinar decât în conformitate cu dispozițiile Legii și ale
prezentului regulament și niciodată de două ori pentru aceeași faptă.

(2) Deținuții pot fi sancționați disciplinar numai după verificarea completă a împrejurărilor în care s-
au comis faptele care fac obiectul procedurii disciplinare. Audierea deținutului este obligatorie.

(3) Nu se poate îngrădi dreptul unui deținut la apărare sau al folosirii căilor de atac împotriva
sancțiunii disciplinare aplicate.

Articolul 221 Interdicții referitoare la aplicarea unor măsuri coercitive asimilate sancțiunilor
disciplinare

(1) Sancțiunile colective, pedepsele corporale, izolarea în încăperi fără lumină și ventilație și orice
tratament inuman sau degradant sunt interzise.

(2) Este interzisă folosirea mijloacelor de constrângere sau imobilizare ca sancțiune. Mijloacele de
constrângere sau de imobilizare se folosesc în situația în care deținutul se află într-o stare de criză
sau există riscul iminent de autorănire ori de violență asupra altor persoane sau ca măsură de
siguranță pe timpul escortării la organele judiciare, la unități sanitare sau în alte locuri, fiind însă
înlăturate când autoritatea judiciară sau administrativă dispune în acest sens.

(3) Este interzisă utilizarea forței fizice ca sancțiune împotriva deținuților.

Articolul 222 Declanșarea procedurii disciplinare

(1) Constatarea abaterii disciplinare, procedura disciplinară și plângerea împotriva hotărârii comisiei
de disciplină sunt prevăzute la art. 102-104 din Lege.

(2) În zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, rapoartele de incident se depun la șeful de tură,
care le predă în prima zi lucrătoare șefului secției unde este cazat deținutul.

(3) În situația în care abaterea disciplinară este săvârșită pe perioada transferului între locurile de
deținere subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, raportul de incident este întocmit
de șeful escortei, acesta fiind remis șefului de tură din unitatea de destinație.

(4) Comisia de disciplină funcționează în fiecare loc de deținere, în componența prevăzută la art. 103
alin. (2) din Lege, adaptată, după caz, funcțiilor existente în organigramă.

(5) În situația în care după săvârșirea unei abateri disciplinare se impune transferarea de îndată a
deținutului într-un alt loc de deținere subordonat Administrației Naționale a Penitenciarelor sau
Ministerului Afacerilor Interne, raportul de incident se trimite, împreună cu celelalte documente
întocmite, unității în care a fost transferat deținutul, în vederea continuării procedurii disciplinare.

(6) În cazul în care, pentru motive de siguranță sau în scopul prevenirii actelor de împiedicare a aflării
adevărului ori influențare a rezultatului cercetării disciplinare, se impune separarea preventivă a
deținutului, directorul locului de deținere poate dispune această măsură pe timpul cercetărilor,
dispozițiile art. 26 din Lege aplicându-se în mod corespunzător.

Articolul 223 Aplicarea sancțiunilor disciplinare

(1) Autoritatea disciplinară este exercitată numai de comisia de disciplină.

(2) Sancțiunea disciplinară se stabilește de comisia de disciplină, prin hotărâre scrisă.

(3) Președintele comisiei de disciplină solicită medicului unității să facă recomandări, în condițiile art.
101 alin. (4) din Lege.

Articolul 224 Individualizarea sancțiunii disciplinare

(1) Stabilirea sancțiunii disciplinare, în conformitate cu art. 216-218, se face în raport cu gravitatea
abaterii disciplinare comise și cu persoana deținutului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a abaterii disciplinare, precum și mijloacele folosite;

b) gradul de afectare a conviețuirii normale din penitenciar ori a siguranței acestuia;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale abaterii disciplinare;

d) motivul săvârșirii abaterii disciplinare și scopul urmărit;

e) natura și frecvența abaterilor disciplinare comise anterior;

f) atitudinea deținutului după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare;

g) manifestarea unei evidente agresivități sau violențe care afectează în mod grav conviețuirea
normală din penitenciar, precum și siguranța acestuia;

h) nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate.

(2) În cuprinsul hotărârii comisiei de disciplină se fac mențiuni cu privire la criteriile prevăzute la alin.
(1), dispozițiile art. 103 alin. (7) din Lege aplicându-se în mod corespunzător.

(3) În cazul în care se constată că se impune schimbarea regimului de executare ori evaluarea și
stabilirea riscului pentru siguranța penitenciarului, la rămânerea definitivă a hotărârii de sancționare,
secretarul comisiei de disciplină sesizează comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

Articolul 225 Executarea sancțiunii disciplinare cu izolarea

(1) Sancțiunea disciplinară cu izolarea se execută, de regulă, individual, în secțiile de maximă


siguranță ale penitenciarelor sau în camere special amenajate, indiferent de regimul de executare a
pedepsei în care se află persoana sancționată.
(2) Camerele destinate executării sancțiunii disciplinare cu izolarea beneficiază de iluminat natural și
de aerisire și sunt prevăzute cu sisteme de încălzire, alimentare cu apă și alte dotări necesare igienei.

(3) Amenajarea și dotarea camerelor destinate executării sancțiunii disciplinare cu izolarea sunt
stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Deținuții care execută sancțiunea disciplinară cu izolarea sunt examinați zilnic de medicul locului
de deținere.

(5) La propunerea medicului locului de deținere, sancțiunea disciplinară cu izolarea poate fi


întreruptă din motive de sănătate.

Articolul 226 Drepturile, obligațiile și interdicțiile deținuților aflați în executarea sancțiunii disciplinare
cu izolarea

(1) Deținuții aflați în executarea sancțiunii disciplinare cu izolarea își pot exercita dreptul de
petiționare, la corespondență și la informare prin presa scrisă și beneficiază de hrană conform
normelor în vigoare, asistență medicală și plimbare zilnică de cel puțin o oră, în spații special
amenajate, în aer liber, separat de ceilalți deținuți.

(2) Dotarea și amenajarea spațiilor destinate plimbării persoanelor care execută sancțiunea
disciplinară prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) Fumatul este permis numai pe timpul efectuării activității de plimbare.

(4) Pe timpul executării sancțiunii disciplinare cu izolarea, deținuții nu sunt scoși la muncă, nu
participă la activitățile cultural-educative și sportive, sunt privați de posibilitatea de a păstra și de a
folosi aparatura radio-tv și echipamente de tehnologie a informației.

(5) Pe timpul executării sancțiunii disciplinare cu izolarea, deținuților li se suspendă dreptul de a primi
bunuri, de a primi vizite, cu excepția vizitelor apărătorului, persoanelor cu calități oficiale sau ale
reprezentanților diplomatici, de a efectua convorbiri telefonice, precum și de a efectua cumpărături,
în afara articolelor necesare pentru petiționare, corespondență, fumat și igienă individuală.

(6) Vizitele prevăzute la alin. (5) se desfășoară cu dispozitiv de separare, indiferent de regimul de
executare în care este inclus deținutul.

3 REGULAMENT din 27 noiembrie 2018 privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Anp
notă Aprobat prin ORDINUL nr. 4.800/C din 27 noiembrie 2018, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 1.065 din 17 decembrie 2018.dministrației Naționale a Penitenciarelor

Titlul I Dispoziții generale Capitolul I Definirea unor termeni

Articolul 1

(1) Prezentul Regulament privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației
Naționale a Penitenciarelor, denumit în continuare Regulament, are drept scop organizarea și
executarea serviciului de pază, escortare, însoțire și supraveghere a persoanelor private de libertate
din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
(2) În sensul prezentului Regulament termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) persoană vizitatoare - persoanele stabilite la art. 2 lit. m) din Regulamentul de aplicare a Legii, care
au aprobare de acces în locul de deținere la sectorul vizită, în vederea acordării drepturilor prevăzute
de Lege;

b) loc de deținere - penitenciarele cu regim de maximă siguranță, închis, semideschis sau deschis,
penitenciarele pentru tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centrele educative,
centrele de detenție, centrele de arestare preventivă, secțiile speciale de arestare preventivă,
precum și secțiile exterioare din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor;

c) Regulament de aplicare a Legii - Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea
pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 157/2016;

d) Lege - Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal;

e) formular - formularul privind istoricul escortării persoanelor private de libertate;

f) persoană privată de libertate - persoana reținută, persoana arestată preventiv, internată,


condamnată aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață;

g) demersurile educative, de asistență psihologică și asistență socială - totalitatea activităților și


programelor specifice ariilor de intervenție educațională, psihologică și socială, care presupun
diferite grade de structurare și complexitate, destinate persoanelor private de libertate aflate în
custodia sistemului penitenciar;

h) transfer la nivel național - activitatea de transfer a persoanelor private de libertate între unitățile
subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, realizat în baza Graficului efectuării
transportului deținuților între unități.

(3) În sensul prezentului Regulament, referirea la o funcție din nomenclatorul de funcții implică și
persoanele care îndeplinesc atribuții specifice acesteia, astfel:

a) termenul director adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se referă și la șeful
serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar din locurile de deținere care nu au prevăzută în
statul de organizare funcția de director adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar;

b) termenul directorul adjunct reintegrare socială se referă și la șeful serviciului sau biroului
reintegrare socială din locurile de deținere care nu au prevăzută în statul de organizare funcția de
director adjunct reintegrare socială;

c) responsabilul de zonă este ofițerul sau agentul numit de directorul locului de deținere care
coordonează activitatea unui anumit segment de activitate, precum șeful de secție, șeful de schimb,
ofițerul instructor acces, acordare drepturi la pachet, vizită și corespondență, ofițerul educator,
ofițerul logistică, fără ca enumerarea să fie limitativă;
d) termenul șef ierarhic se referă la șefii cărora personalul li se subordonează pe o anumită linie de
muncă, chiar și temporar. Șeful ierarhic cu funcția imediat superioară unui subordonat se numește
șef nemijlocit;

e) termenul șef structură de intervenție se referă și la ofițerul instructor structură de intervenție


pentru locurile de deținere care nu au prevăzută în statul de organizare funcția de șef detașament
intervenție;

f) termenul șef de tură se referă și la ofițerul de serviciu din unitățile care nu au prevăzută în statul de
organizare funcția de șef de tură;

g) medicul curant este medicul sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav.

Capitolul II Principii, metode și misiuni de realizare a siguranței locurilor de deținere

Articolul 2 (1) În serviciul de pază, escortare, însoțire și supraveghere se repartizează personal care
îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cunoștințele profesionale și deprinderile necesare executării îndatoririlor specifice funcției;

b) este apt din punct de vedere fizic și psihologic pentru executarea serviciului.

(2) Pentru abaterile disciplinare și infracțiunile săvârșite în timpul executării serviciului, începerea
cercetării se face numai după schimbarea din postul repartizat a persoanei în cauză, de către șeful
nemijlocit și dispusă de șeful ierarhic.

Articolul 3 Pentru menținerea siguranței locurilor de deținere, întregul personal este obligat:

a) să respecte întocmai îndatoririle generale și sarcinile specifice, conform fișei postului, carnetului
postului și/sau prevederile planului de prevenire și reacție la situații de urgență;

b) să respecte programul de lucru al locului de deținere și să participe la alarme, conform Planului de


alarmare a locului de deținere, la percheziții și la alte activități dispuse de către directorul locului de
deținere;

c) să informeze imediat șeful nemijlocit cu privire la modificarea stării de sănătate și a capacității de


muncă;

d) să informeze de îndată conducerea locului de deținere despre modalitatea prin care poate fi
contactat în afara orelor de program, precum și despre schimbarea domiciliului/reședinței și a
numărului de telefon la care poate fi contactat;

e) să prezinte legitimația de serviciu la intrarea și ieșirea în/din locul de deținere;

f) să se supună controlului alcoolemiei cu aparate specifice, iar în cazul în care există indicii că ar fi
consumat substanțe stupefiante, toxice sau a ingerat fără prescripție medicală medicamente de
natură a crea tulburări de comportament să se supună recoltării probelor biologice prin mijloace
non-invazive, în vederea testării;

g) să se supună controlului antiterorist și de specialitate;


h) să se supună testării psihologice;

i) să-și însușească și să-și perfecționeze continuu cunoștințele de specialitate în mod individual și prin
participarea la sesiunile de formare profesională și să aplice întocmai prevederile legale în activitatea
pe care o desfășoară;

j) să manifeste exigență, hotărâre, spirit de inițiativă și capacitate de analiză în îndeplinirea sarcinilor


încredințate;

k) să cunoască, să păstreze, să întrețină și să folosească în condiții corespunzătoare armamentul și


mijloacele tehnice din dotare;

l) să manifeste vigilență și responsabilitate față de acțiunile persoanelor private de libertate, să


comunice imediat șefilor ierarhici încercările persoanelor private de libertate de a se sustrage de la
regimul executării pedepsei;

m) să participe la procesul de recuperare socială a persoanelor private de libertate, folosind


mijloacele și procedeele specifice funcției îndeplinite, în scopul influențării pozitive a acestora,
acționând în conformitate cu prevederile legale și în limitele atribuțiilor din fișa postului;

n) să nu permită persoanelor private de libertate să fumeze în alte locuri decât cele stabilite în acest
sens;

o) să pretindă persoanelor private de libertate în orice împrejurare să respecte regulile de ordine


interioară și să îndeplinească obligațiile ce le revin;

p) să respingă încercările de corupere din partea persoanelor private de libertate sau a altor
persoane, informând imediat șefii ierarhici;

r) să respecte prevederile prezentului Regulament și a legislației care reglementează activitatea


funcționarului public cu statut special;

s) să îndeplinească sarcinile și să întocmească documentele specifice rolului avut în cazul producerii


de incidente conform reglementărilor în vigoare;

ș) să aibă în toate împrejurările o conduită conformă cu statutul funcționarilor publici cu statut


special din Administrația Națională a Penitenciarelor, Codul deontologic al personalului din
Administrația Națională a Penitenciarelor și Regulamentul de organizare și funcționare al locului de
deținere;

t) să înștiințeze administrația locului de deținere în care își desfășoară activitatea în situația în care
intenționează să viziteze, conform art. 68 din Lege, persoane private de libertate;

ț) să se prezinte la serviciu în ținută regulamentară adecvată sezonului.

Articolul 4 Efectivele necesare pentru paza, escortarea, însoțirea și supravegherea persoanelor


private de libertate se stabilesc, de către conducerea fiecărui loc de deținere, avându-se în vedere:

a) profilul locului de deținere;


b) numărul, categoria, regimul de executare și riscul pe care îl prezintă persoanele private de
libertate pentru siguranța locului de deținere;

c) mărimea perimetrului, natura și compartimentarea construcțiilor locului de deținere și


caracteristicile terenului înconjurător;

d) numărul instanțelor de judecată și organelor de urmărire penală deservite, al unităților sanitare


din afara sistemului penitenciar unde sunt prezentate persoane private de libertate, amplasarea,
frecvența prezentării și distanțele până la acestea;

e) numărul și suprafața punctelor de lucru unde se prestează activități lucrative;

f) necesarul de personal pentru situații deosebite, pentru asigurarea efectuării concediilor de odihnă,
medicale și de studii, a timpului liber corespunzător pentru personalul care execută serviciul în zilele
de repaus săptămânal, sărbători legale și pentru cei care au un program de lucru prelungit;

g) gradul de dotare tehnică a locului de deținere.

Articolul 5 (1) Pentru asigurarea continuității pazei obiectivului și a supravegherii interioare a


persoanelor private de libertate, personalul destinat acestor activități se organizează în minimum 4
schimburi și execută serviciul în ture.

(2) Pentru asigurarea însoțirii persoanelor private de libertate în interiorul locurilor de deținere, se
organizează o formațiune distinctă.

(3) Pentru îndeplinirea misiunilor în exteriorul locului de deținere, se organizează o formațiune


distinctă de escortare sau însoțire.

(4) Pentru asigurarea drepturilor persoanelor private de libertate la pachet, vizită, corespondență,
cumpărături și comunicări on-line se organizează o formațiune distinctă.

(5) Pentru realizarea acțiunilor de percheziție la nivelul locurilor de deținere se pot constitui
formațiuni distincte.

(6) Pentru intervenția în situații deosebite, restabilirea ordinii în interiorul și exteriorul locului de
deținere, la nivelul fiecărui loc de deținere se organizează formațiuni distincte denumite structuri de
intervenție, prevăzute la art. 32 din prezentul Regulament.

(7) Prin decizie a directorului locului de deținere, se stabilește programul de lucru pentru
formațiunile menționate la alin. (1) - (6).

(8) Prin decizie a directorului locului de deținere, se stabilește componența formațiunilor menționate
la alin. (6), precum și activitățile zilnice desfășurate de acestea.

Articolul 6

(1) Pentru asigurarea în bune condiții a misiunilor și în afara orelor de program se instituie Registrul
de părăsire a localității de domiciliu sau de reședință a personalului. Registrul poate fi pe suport de
hârtie sau în format electronic.
(2) Registrul prevăzut la alin. (1) se întocmește la nivelul fiecărui loc de deținere și cuprinde date cu
privire la:

a) gradul profesional, numele și prenumele;

b) funcția deținută;

c) intervalul de timp pe zile și ore în care personalul se va afla în părăsirea localității de domiciliu sau
de reședință;

d) localitatea de deplasare;

e) modul în care poate fi contactat;

f) avizul șefului de structură. Avizul negativ se motivează ținând seama de prevederile alin. (1),
precum și de obligațiile și interdicțiile personalului din sistemul administrației penitenciare prevăzute
de statutul funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare;

g) aprobarea sau neaprobarea directorului. Neaprobarea se motivează, ținând seama de prevederile


alin. (1), precum și de obligațiile și interdicțiile personalului din sistemul administrației penitenciare
prevăzute de statutul funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.

(3) În funcție de situația operativă, directorul locului de deținere poate aproba părăsirea localității de
domiciliu sau de reședință permanentă pentru maxim 1/3 din efectivul de personal încadrat.

(4) Părăsirea localității de domiciliu sau de reședință se realizează numai după aprobarea directorului
locului de deținere.

(5) Înainte de a părăsi localitatea de domiciliu sau de reședință, personalul este obligat să verifice
modul în care a fost soluționată solicitarea.

Articolul 7 (1) Zilnic, înaintea intrării în serviciu se efectuează prezența, se verifică îndeplinirea
condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și se asigură instruirea personalului, timp de 15 minute, pentru
fiecare loc de muncă, de către șeful nemijlocit sau ofițerul desemnat, după caz. Instruirea
personalului planificat în serviciu pe schimburi va fi realizată de șeful de tură.

(2) Obiectivele generale ale activității de instruire constau în informarea personalului cu privire la
decizia zilnică pe unitate, situația operativă din locul de deținere și din zona de dispunere a acestuia,
prelucrarea evenimentelor negative, repartizarea pe posturi și misiuni, sarcinile de îndeplinit. Cu
prilejul fiecărei instruiri se verifică ținuta, precum și starea fizică și psihică aparentă a personalului.

Articolul 8 (1) În punctele de acces, pe perimetrul locului de deținere, la magazia și depozitul de


armament și muniție, zonele de securitate, în secțiile de deținere, sectorul de acordare a drepturilor
la pachet și vizite, precum și în alte spații interioare sau exterioare permanente care aparțin locului
de deținere, stabilite de conducerea acestuia, altele decât camerele de deținere și grupurile sanitare,
se instalează sisteme tehnice de supraveghere video și/sau alarmare. Imaginile și datele furnizate de
aceste sisteme sunt monitorizate și stocate în limita posibilităților tehnice la nivelul centrului de
supraveghere electronică cel puțin 30 de zile, dar nu mai mult de 6 luni. La expirarea celor 6 luni,
imaginile și datele stocate vor fi șterse, cu excepția datelor extrase, care fac obiectul unei cercetări
administrative, disciplinare, contravenționale, civile, în vederea stabilirii pagubelor, sau judiciare, față
de persoanele private de libertate, personalul locului de deținere sau alte persoane sosite în vizită la
locul de deținere.

(2) Imaginile și datele furnizate de sistemele de supraveghere instalate la sectorul de acordare a


drepturilor la pachet și vizite se monitorizează atât la nivelul sectorului, cât și la nivelul centrului de
supraveghere electronică.

Articolul 9 (1) Câinii de serviciu din dotarea locului de deținere se folosesc în activități de pază și
escortare la punctele de lucru și organele judiciare, la întărirea dispozitivului de îmbarcare/debarcare
în/din mijloacele de transport a persoanelor private de libertate și pentru paza perimetrelor.

(2) Câinii de serviciu din dotarea locului de deținere se folosesc și pentru descoperirea telefoanelor
mobile, explozibililor, substanțelor toxice sau stupefiante și urmărirea evadaților, în conformitate cu
instrucțiunile emise prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 10 (1) În funcție de profil și misiunile de îndeplinit, locurile de deținere se dotează cu


armament, muniție, mijloace de imobilizare, de control, de acces, de alarmare, de legătură, de
intervenție și de transport, în conformitate cu tabelele de înzestrare.

(2) Armamentul și muniția se păstrează în magazii de serviciu și depozite, amenajate conform


normelor stabilite prin ordin al ministrului justiției.

Articolul 11 Personalul locurilor de deținere care, pentru îndeplinirea misiunilor, este dotat cu
armament și muniție, poate face uz de armă conform Legii privind regimul deținerii și utilizării
armamentului din dotare și operațiunile cu arme și muniții în sistemul administrației penitenciare.

Articolul 12 (1) Armamentul, muniția și mijloacele tehnice din dotare se distribuie individual
personalului din serviciul de pază, escortare și supraveghere, în raport de specificul misiunii de
îndeplinit și postul în care acesta își îndeplinește serviciul, conform planificării aprobate de către
directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar.

(2) Pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării persoanelor private de libertate, pentru a proteja
persoanele private de libertate de autovătămare, precum și pentru a preveni vătămarea altor
persoane sau producerea de pagube, ori pentru restabilirea ordinii și disciplinei, ca urmare a opunerii
sau împotrivirii deținuților la o dispoziție a organelor judiciare sau a personalului locului de deținere,
se folosesc, în condițiile art. 16 din Lege, ca mijloace de protecție și imobilizare, următoarele:

a) cătușe metalice pentru mâini - dispozitiv format din două inele metalice unite între ele, care se
aplică persoanelor private de libertate potrivit dispozițiilor legale, în scopul limitării mobilității fizice a
acestora;

b) centurile de imobilizare - cătușe metalice pentru mâini prevăzute cu sistem de prindere în jurul
taliei, ce se aplică persoanelor private de libertate care, prin comportamentul lor, riscă să tulbure
ordinea și siguranța activităților, pe timpul deplasării acestora la organele judiciare, unitățile sanitare
din afara sistemului penitenciar sau alte locuri din exteriorul locurilor de deținere, cu prilejul
transferului de la un loc de deținere la altul și pentru deplasări în interiorul locului de deținere, în
situații temeinic justificate;
c) cătușele de unică folosință pentru mâini - dispozitive din material plastic, rezistent, prin care se
restrânge mobilitatea fizică a membrelor superioare. Acest tip de cătușe se aplică, de regulă, pentru
imobilizarea persoanelor private de libertate în vederea prevenirii răspândirii unor boli ce ar putea fi
transmise prin reutilizarea cătușelor metalice fără a fi dezinfectate, la recomandarea medicului
unității consemnată în Formularul privind istoricul escortării, precum și cu ocazia efectuării
predării/primirii persoanelor private de libertate între locurile de deținere/instituții, în vederea
eliminării momentelor vulnerabile generate de scoaterea și aplicarea celor metalice;

d) mijloace de imobilizare în timpul deplasării/transportului - cătușe metalice pentru mâini și cătușe


metalice pentru picioare, legate între ele, care permit deplasarea și se aplică persoanelor private de
libertate, ca urmare a analizei situației de risc efectuate pentru fiecare dintre acestea. Aceste
mijloace se aplică pe timpul deplasării la organele judiciare, unitățile sanitare din afara sistemului
penitenciar, alte locuri din exteriorul locurilor de deținere, precum și cu prilejul transferului de la un
loc de deținere la altul și inclusiv pentru deplasări în interiorul locului de deținere, în situații temeinic
justificate;

e) curele de imobilizare din piele sau material textil - se folosesc în cazul persoanelor private de
libertate care prezintă tulburări de personalitate sau psihice aflate în fază decompensată,
persoanelor cu retard mental cu decompensări comportamentale, celor cu agitație psihomotorie cu
risc crescut de auto și/sau heteroagresiune, de diferite etiologii, menținerea acestora realizându-se
până la instalarea efectelor medicamentelor sedative. De asemenea, pot fi folosite și pentru
imobilizarea altor persoane private de libertate, în scopul împiedicării evadării sau în situația în care
acestea pun în pericol siguranța deținerii, amenință viața și integritatea personalului ori a altor
persoane sau pentru a împiedica distrugerea de bunuri. Curelele de imobilizare din piele sunt
confecționate astfel încât să asigure, separat, imobilizarea mâinilor sau a picioarelor. Cureaua din
material textil se poate folosi dacă imobilizarea cu ajutorul curelelor din piele nu este suficientă, în
situația în care persoanele private de libertate încearcă să distrugă sau să îndepărteze de pe corp
echipamentele medicale, încearcă să se autorănească sau devin agresive; aceasta se aplică peste
torace și se prinde de pat. Aplicarea curelelor se realizează astfel încât să nu cauzeze leziuni sau
ștrangulări, iar după fiecare aplicare se verifică dacă sunt acționate mecanismele de siguranță;

f) mijloacele iritant-lacrimogene - pulverizatoare portabile de mână sau cu o capacitate mărită și


grenade de mână cu gaze iritant-lacrimogene, arme sau alte mijloace cu cartușe iritant-lacrimogene;

g) bastonul sau tonfa de cauciuc - se folosesc împotriva persoanelor private de libertate care devin
agresive și violente fizic, care atacă sau încearcă să imobilizeze personalul, pun în pericol viața sau
integritatea corporală a acestuia sau a altor persoane, precum și împotriva persoanelor private de
libertate care prin comportamentul lor zădărnicesc îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Bastonul/tonfa de cauciuc se utilizează atunci când tehnicile nonviolente sau folosirea forței fizice nu
au dat rezultate sau în caz de autoapărare; se folosește numai până când persoana privată de
libertate și împotriva căreia a fost întrebuințat a fost imobilizată, evitându-se lovirea părților sau
organelor vitale ale corpului;

h) jetul de apă - se folosește în spații închise sau deschise din interiorul sau exteriorul locului de
deținere, ca mijloc de dispersare a grupurilor de persoane private de libertate care se dedau la
acțiuni de distrugere, incendiere, blocare a căilor de acces, deteriorarea dispozitivelor și sistemelor
de siguranță ale locului de deținere, revolte ori alte acțiuni violente cu consecințe grave asupra
ordinii și desfășurării normale a activității locului de deținere;

i) armele cu muniție neletală - se folosesc în condițiile legii privind regimul deținerii și utilizării
armamentului din dotare și operațiunile cu arme și muniții în sistemul administrației penitenciare;

j) câinii de serviciu - se folosesc în conformitate cu art. 9 din prezentul Regulament;

k) elementele acustice, luminoase, fumigene - se folosesc în spații închise sau deschise, ca mijloc de
dispersare a grupurilor de persoane private de libertate și în situația baricadării acestora în camere,
secții sau alte locuri unde au acces;

l) forța fizică - se folosește pentru imobilizarea persoanelor private de libertate în situația rezistenței
fizice pasive sau active la dispozițiile personalului și reprezintă totalitatea procedeelor tehnico-tactice
de imobilizare și control a persoanelor private de libertate reglementate în conformitate cu art. 16 lit.
r) din prezentul Regulament;

m) camera de protecție - o cameră special amenajată, în care se cazează o singură persoană privată
de libertate conform art. 23 din Lege și art. 24 din Regulamentul de aplicare a Legii;

n) orice alte mijloace de imobilizare prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

(3) Folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare enumerate în prezentul Regulament nu
este permisă decât în situațiile prevăzute de lege, în care alte măsuri de menținere a ordinii și
disciplinei în rândul deținuților nu au dat rezultate, procedurile aplicabile fiind cele descrise în
manualul prevăzut la art. 16 lit. r) din prezentul Regulament.

(4) Procedurile de folosire a mijloacelor de imobilizare prevăzute la alin. (2) sunt stabilite în manualul
prevăzut la art. 16 lit. r) din prezentul Regulament.

Articolul 13 (1) Pe durata cercetării disciplinare a persoanelor private de libertate poate fi luată
măsura administrativă a cazării acestora într-o altă cameră sau secție de deținere, în conformitate cu
prevederile art. 30 din Regulamentul de aplicare a Legii.

(2) Motivele de siguranță care determină cazarea într-un alt spațiu de deținere a persoanei private de
libertate sunt:

a) protejarea persoanelor private de libertate implicate în incidente sau acțiuni de autovătămare ori
pentru a preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;

b) există date că, după punerea în mișcare a cercetării preliminare împotriva sa, persoana privată de
libertate ar putea să săvârșească o nouă abatere sau infracțiune sau că aceasta va exercita presiuni
asupra persoanei vătămate sau asupra martorilor ori va încerca o înțelegere frauduloasă cu acestea;

c) există date că persoana privată de libertate va încerca să instige un alt participant la comiterea
altor abateri sau infracțiuni ori să influențeze un martor să dea declarații mincinoase, să nu prezinte
probe sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloacele materiale de probe sau să
determine o altă persoană să aibă un asemenea comportament.
Articolul 14 (1) Pentru transportul personalului, al persoanelor private de libertate și al materialelor,
fiecare loc de deținere dispune de mijloace operative proprii.

(2) Mijloacele operative de transport sunt autoturismele, autodubele, microdubele, autobuzele,


autosanitarele, navele fluviale și aeriene sau alte mijloace de transport, aflate în dotarea locului de
deținere. Pentru transportul persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranța
penitenciarului, ori în alte situații speciale, pot fi utilizate și mijloace auto blindate.

(3) Mijloacele de transport din grupa activității operative se dotează cu echipamente de monitorizare
a poziției în traseu, echipamente speciale de radio-comunicație, de semnalizare, de avertizare
luminoasă și acustică și de legătură între conducătorii acestora și membrii escortei.

(4) Mijloacele de transport operative pentru persoanele private de libertate se dotează, suplimentar
față de echipamentele prevăzute la alin. (3), cu camere video și monitoare, pentru supravegherea
activității persoanelor private de libertate pe timpul deplasării, și sunt compartimentate în modul
arătat în anexele nr. 1a - 1h.

(5) Mijloacele operative de transport sunt amenajate astfel încât să fie asigurată iluminarea naturală,
aerisirea și confortul termic, iar persoanele transportate să fie expuse cât mai puțin privirii publice.

(6) Directorul locului de deținere, în situații temeinic justificate, poate aproba la solicitarea scrisă și
motivată a directorului adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar, transportul persoanelor
private de libertate cu mijloace operative de transport persoane (altele decât cele anume destinate
transportului persoanelor private de libertate), cu luarea măsurilor de siguranță corespunzătoare și
respectarea demnității umane.

Articolul 15 În raport de anotimp, de misiunile încredințate și de prevederile normelor de înzestrare,


cu aprobarea directorului locului de deținere, se distribuie personalului echipament de
serviciu/protecție, care se utilizează în timpul serviciului și este păstrat în spații situate în afara
sectorului de deținere.

Capitolul III Documentele de planificare, organizare, conducere și executare a misiunilor specifice


de pază, escortare, însoțire, supraveghere și intervenție

Articolul 16 Pentru planificarea, organizarea, conducerea și executarea misiunilor de pază, escortare,


însoțire, supraveghere și intervenție se folosesc următoarele documente:

a) planul de pază și apărare a locului de deținere și, după caz, al secției exterioare;

b) planul de alarmare a locului de deținere și, după caz, al secției exterioare;

c) planul de cooperare regional și interregional;

d) planul de acțiune pentru îndeplinirea în comun a misiunilor cu unități subordonate Ministerului


Afacerilor Interne;

e) mapa documentară a șefului de tură;

f) raportul de recunoaștere a punctului de lucru sau a locului de desfășurare a demersurilor


educative, de asistență psihologică și asistență socială;
g) raportul de înființare și funcționare a punctului de lucru sau a locului de desfășurare a
demersurilor educative, de asistență psihologică și asistență socială;

h) registrul pentru planificarea personalului în serviciul de pază, însoțire și supraveghere;

i) registrul pentru planificarea personalului în serviciul de escortare/însoțire;

j) registrul pentru evidența dotării personalului cu armament, muniție, mijloace de imobilizare,


mijloace de legătură și alarmare;

k) registrul de procese-verbale de apel;

l) registrul de procese-verbale pentru predarea și primirea serviciului;

m) fișa postului;

n) carnetul postului;

o) manualul de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice;

p) manualul pentru gestionarea incidentelor Volumul 1 - Gestionarea incidentelor operaționale și


Volumul 2 - Gestionarea incidentelor critice;

r) manualul privind structurile de intervenție și pentru utilizarea mijloacelor și tehnicilor de


imobilizare, aprobat prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor,
care cuprinde Volumul 1 - Siguranță personală și Volumul 2 - Intervenția structurilor specializate;

s) planuri de prevenire și reacție la situații de urgență și planul electronic de cartografiere al locului


de deținere cuprinzând codurile unice de identificare;

ș) manualul privind măsurile de prevenire și reacție la incidentele produse pe timpul transportului


persoanelor private de libertate cu mijloace auto;

t) documente privind informarea, autorizarea și înregistrarea aplicării mijloacelor de imobilizare;

ț) formularul privind istoricul escortării persoanei private de libertate;

u) carnetul de procese-verbale pentru misiuni în exterior;

v) registrul de evidență privind utilizarea mijloacelor de imobilizare constituit conform art. 106 alin.
(1) lit. c) din Lege;

w) alte documente stabilite prin ordine ale ministrului justiției ori decizii ale directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor sau ale directorului locului de deținere, conform
competențelor legale.

Articolul 17 (1) Planul de pază și apărare a locului de deținere și, după caz, al secțiilor exterioare ale
acestuia se întocmește conform prevederilor anexei nr. 2 de către directorul adjunct pentru siguranța
deținerii și regim penitenciar, se avizează de către directorul penitenciarului, directorul
penitenciarului cu rol de coordonare zonală, directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim
Penitenciar și se aprobă de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Acest document se întocmește în 4 exemplare în cazul tuturor locurilor de deținere și în 6 exemplare
în cazul secțiilor exterioare ale acestora.

(2) Un exemplar al planului de pază și apărare a locului de deținere se păstrează la Direcția Siguranța
Deținerii și Regim Penitenciar, un exemplar la directorul penitenciarului cu rol de coordonare zonală,
un exemplar se păstrează la directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, unul la
șeful de tură, iar la secțiile exterioare, un exemplar la șeful acestora și unul la șeful de tură.

(3) În cazul în care intervin modificări referitoare la configurația locului de deținere, modificarea,
suplimentarea, reducerea posturilor de pază și supraveghere, directorul adjunct pentru siguranța
deținerii și regim penitenciar actualizează planul de pază și apărare și îl înaintează pentru avizare și
aprobare conform alin. (1).

(4) Personalul locului de deținere are obligația de a cunoaște prevederile planului de pază și apărare,
conform atribuțiilor generale și specifice, potrivit principiului necesității de a cunoaște.

Articolul 18 (1) În scopul rezolvării unor situații deosebite, care impun prezența unui număr sporit de
cadre, se întocmește planul de alarmare a locului de deținere și, după caz, al secției exterioare, de
către directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și se aprobă de către director.

(2) Planul de alarmare a locului de deținere și, după caz, al secției exterioare, se întocmește în două
exemplare, din care unul se păstrează la directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar, iar celălalt la șeful de tură.

Articolul 19 (1) Pentru realizarea în comun a unor misiuni, la nivelul fiecărei regiuni se întocmesc
planuri de cooperare zonale de către directorul locului de deținere cu rol de coordonare, se avizează
de către directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar și se aprobă de către directorul
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(2) Realizarea în comun a unor misiuni specifice de către locuri de deținere situate în regiuni
geografice diferite se face în baza planurilor de cooperare interregionale întocmite de către directorii
locurilor de deținere, avizate de către directorii locurilor de deținere cu rol de coordonare din
regiunile respective și directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar și se aprobă de
către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(3) Periodic, se organizează și desfășoară exerciții aplicative, frecvența acestora fiind stabilită în
planurile prevăzute la alin. (1) - (2).

Articolul 20 (1) În vederea realizării unui schimb eficient de informații, a asigurării siguranței locului
de deținere și executării în comun a unor acțiuni directe, destinate exclusiv asigurării pazei, escortării
și supravegherii persoanelor private de libertate, menținerii și restabilirii ordinii în rândul acestora,
fiecare loc de deținere încheie cu unitățile locale subordonate Ministerului Afacerilor Interne, planul
de acțiune pentru îndeplinirea în comun a misiunilor cu unități subordonate Ministerului Afacerilor
Interne, document ce se păstrează la directorul locului de deținere.

(2) Periodic, se organizează și desfășoară exerciții aplicative, frecvența acestora fiind stabilită în
planul prevăzut la alin. (1).
Articolul 21 (1) Mapa documentară a șefului de tură se întocmește într-un singur exemplar și
cuprinde:

a) atribuțiile șefului de tură;

b) planul de măsuri pentru prevenirea incidentelor în locurile și momentele vulnerabile;

c) planul de măsuri pentru prevenirea introducerii de telefoane mobile și alte obiecte ori bunuri
interzise;

d) planificarea structurilor de intervenție, planul de instruire și extras din decizia zilnică pe unitate cu
privire la locurile și momentele unde pot fi folosiți membrii acestora;

e) planificarea lunară în serviciu a personalului medical, educație și asistență psihosocială,


conducători auto și al celui destinat asigurării bunei funcționări a echipamentelor și instalațiilor;

f) graficul de deplasare a mijloacelor de transport destinate transferării persoanelor private de


libertate de la un loc de deținere la altul;

g) programul zilnic al persoanelor private de libertate pentru fiecare categorie în parte;

h) planul de pază și apărare al locului de deținere, după caz al secțiilor exterioare de deținere și
punctelor de lucru permanente;

i) planul de alarmare al locului de deținere și, după caz, al secțiilor exterioare de deținere și punctelor
de lucru permanente;

j) manualul pentru gestionarea incidentelor: volumul I și II - gestionarea incidentelor operaționale și


critice;

k) planurile de prevenire și reacție la situații de urgență;

l) extras din protocoale de colaborare cu unitățile din subordinea Ministerului Afacerilor Interne;

m) procedurile comune aferente protocoalelor de colaborare cu unitățile din subordinea Ministerului


Afacerilor Interne;

n) alte documente cu aplicabilitate temporară din dispoziția directorului locului de deținere;

o) registrul de evidență privind utilizarea mijloacelor de imobilizare.

(2) Directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar ia măsuri ca mapa documentară
a șefului de tură să fie în concordanță cu situația reală din locul de deținere, urmărind actualizarea
acesteia ori de câte ori intervin modificări.

Articolul 22 (1) Rapoartele de recunoaștere și de înființare și funcționare a punctelor de lucru,


prevăzute în anexele nr. 3a și 3b, se întocmesc de către o comisie formată din șeful serviciului
siguranța deținerii, reprezentantul sectorului medical, responsabilul cu sănătatea și securitatea în
muncă din locul de deținere și reprezentantul beneficiarului forței de muncă, separat pentru fiecare
punct de lucru, pe baza datelor rezultate din recunoașterea la fața locului, se avizează de către
directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și se aprobă de către directorul
locului de deținere.

(2) Rapoartele de recunoaștere și de înființare și funcționare a locului de desfășurare a demersurilor


educative, de asistență psihologică și asistență socială care se derulează atât în exteriorul sectorului
de deținere, cât și în comunitate, prevăzute în anexele nr. 4a și 4b, se întocmesc de către o comisie
formată din șeful serviciului siguranța deținerii, reprezentantul sectorului medical, șeful sectorului
educație/asistență psihosocială și reprezentantul locului de desfășurare a activității, pe baza datelor
rezultate din recunoașterea la fața locului, separat pentru fiecare locație, se avizează de către
directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și se aprobă de către directorul
locului de deținere, cu excepția situațiilor în care activitățile menționate se desfășoară într-o locație
cuprinsă în Planul de prevenire și reacție.

Articolul 23 (1) Registrul pentru planificarea personalului în serviciul de pază, însoțire și


supraveghere, prevăzut în anexa nr. 5 se completează de șefii de servicii/birouri - siguranța deținerii
și regim penitenciar ori de către un alt ofițer desemnat de directorul locului de deținere, caz în care
se avizează de șefii de servicii/birouri - siguranța deținerii și regim penitenciar - cu cel puțin 24 de ore
înainte de intrarea în serviciu și se aprobă de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar. Planificarea se poate întocmi și în format electronic, în aplicația special constituită, caz în
care se listează în vederea aprobării și arhivării.

(2) În cazul secțiilor exterioare, registrul prevăzut la alin. (1) este completat de către șeful de tură al
secției exterioare sau alte persoane anume desemnate și se aprobă de șeful secției.

(3) În registrul prevăzut la alin. (1) se consemnează și rezultatele controalelor efectuate pe timpul
executării serviciului.

(4) Funcționarii publici cu statut special au obligația de a se informa cu privire la planificarea în


serviciu, iar modificările în structura planificării, ulterioare aprobării, se aduc la cunoștința celor
interesați prin grija celor care le-au dispus, în timp util.

Articolul 24 (1) Registrul pentru planificarea personalului în serviciul de escortare prevăzut în anexa
nr. 6, se completează zilnic de către șeful serviciului siguranța deținerii ori de către un alt ofițer
desemnat de directorul locului de deținere, caz în care se avizează de către șeful serviciului siguranța
deținerii și se aprobă de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar sau, după
caz, de șeful secției exterioare. În registrul prevăzut în anexa nr. 6 va fi planificat și personalul necesar
pentru însoțirea și supravegherea persoanelor private de libertate repartizate la puncte de lucru
interioare și exterioare.

(2) Planificarea formațiunii de însoțire în interiorul locului de deținere și a celei care desfășoară
activitatea pentru asigurarea dreptului persoanelor private de libertate la pachet, vizită,
corespondență, cumpărături și comunicări on-line se întocmește cu cel puțin 24 de ore înainte de
intrarea în serviciu, în registrul prevăzut la anexa nr. 5, de către șeful serviciului aplicare regim
penitenciar ori de către un alt ofițer desemnat de directorul locului de deținere, caz în care se
avizează de către șeful serviciului aplicarea regimului penitenciar și se aprobă de directorul adjunct
pentru siguranța deținerii și regim penitenciar sau, după caz, de șeful secției exterioare.
(3) Planificarea în serviciu a membrilor structurilor de intervenție se realizează în conformitate cu
Manualul privind structurile de intervenție și pentru utilizarea mijloacelor și tehnicilor de imobilizare.

Articolul 25 (1) Dotarea personalului din serviciu cu armament, muniție, mijloace de imobilizare,
alarmare, legătură și intervenție se realizează în funcție de misiunea/postul încredințat, pe baza
registrelor special instituite.

(2) În registrul pentru evidența dotării personalului din serviciu cu armament, muniție, mijloace de
imobilizare, de alarmare, de legătură și de intervenție, prevăzut în anexa nr. 7, se consemnează
primirea și predarea acestora.

(3) Dotarea standard a personalului sectorului operativ este prevăzută la anexa nr. 8.

Articolul 26 (1) Registrul de procese-verbale de apel și predare-primire serviciu, prevăzute în anexa


nr. 9a.1 și anexa nr. 9a.2, existent la nivelul secțiilor de deținere se completează de către agentul
supraveghetor cu ocazia predării-primirii serviciului, după efectuarea apelului.

(2) În registrul de procese-verbale de apel și predare/primire serviciu se consemnează atât apelul


persoanelor private de libertate (în continuare, în anexe, p.p.l.), cât și documentele și materialele
aflate în inventarul postului, sarcinile de executat, aspectele relevante care privesc activitatea
sectorului, incidentele și dispozițiile date de șefii ierarhici.

Articolul 27 Procesul-verbal de apel existent la nivelul locului de deținere reprezintă un document


centralizator, prevăzut în anexa nr. 9b, și se completează de către șeful de tură cu ocazia predării-
primirii serviciului, după efectuarea apelului întregului efectiv din locul de deținere, pe baza
informațiilor primite de la agenții supraveghetori, după caz, și a șefului de tură de la secțiile
exterioare și se avizează de către directorul adjunct pentru siguranța locului de deținere, se aprobă
de directorul locului de deținere.

Articolul 28 (1) Pentru personalul destinat pazei, supravegherii, escortării și intervenției în situații
deosebite, atribuțiile, sarcinile și interdicțiile se completează cu cele din documentele specifice de
organizare, planificare și executare a misiunilor.

(2) În situații temeinic justificate, la solicitarea scrisă și motivată a directorului adjunct pentru
siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul locului de deținere poate dispune ca dispozitivele
de escortare, pază, însoțire și supraveghere să fie completate cu personal din alte sectoare de
activitate, inclusiv pentru activități de muncă, de asistență psihologică și asistență socială.
Completarea dispozitivului cu personalul desemnat se face după instruirea acestuia cu privire la
atribuțiile specifice misiunii încredințate.

Articolul 29 (1) Carnetul postului este documentul care conține atribuții, obligații, sarcini specifice,
precum și anumite interdicții ale personalului. Acesta se întocmește pentru:

a) puncte de lucru;

b) posturi de supraveghere în secțiile de deținere;

c) bloc alimentar, popotă, spălătorie și ateliere;

d) curți de plimbare;
e) unități sanitare din afara sistemului penitenciar și laboratoare de medicină legală;

f) alte locuri unde se desfășoară activități cu persoanele private de libertate, în afara sectorului de
deținere ori care nu sunt cuprinse în planul de prevenire și reacție.

(2) Carnetul postului cuprinde următoarele:

a) îndatoririle generale și specifice ale postului;

b) dispozitivul elementelor aflate în serviciu;

c) numărul și categoria persoanelor private de libertate încredințate pentru pază, escortare, însoțire
și supraveghere;

d) situația nominală a persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranța
penitenciarului;

e) adnotări cu privire la problemele deosebite apărute în timpul executării serviciului;

f) constatările și măsurile stabilite de organele de control;

g) consemnarea predării și primirii armamentului între personalul din compunerea escortei sau, după
caz, dispozitivului de pază;

h) locuri și momente vulnerabile;

i) uzul de armă atunci când personalul este dotat cu armament.

(3) Carnetul postului se întocmește de șeful serviciului în subordinea căruia funcționează postul
respectiv, este avizat de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și aprobat
de directorul locului de deținere.

Articolul 30 Regulile privind gestionarea incidentelor operaționale și critice sunt reglementate după
cum urmează:

i. Manualul pentru gestionarea incidentelor, aprobat prin ordin al ministrului justiției, care
reglementează:

a) gestionarea incidentelor operaționale, care oferă cadrul legal general în temeiul căruia conducerea
fiecărui loc de deținere elaborează propriile instrucțiuni privind implementarea sa de către
personalul din subordine;

b) gestionarea incidentelor critice, care conține reguli specifice Administrației Naționale a


Penitenciarelor, referitoare la structurile și rolurile necesare gestionării incidentelor critice, precum și
instrucțiuni de intervenție standardizate.

ii. Manualul privind măsurile de prevenire și reacție la incidentele produse pe timpul transportului
persoanelor private de libertate cu mijloace auto, aprobat prin decizia directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor;
iii. Manualul privind structurile de intervenție și pentru utilizarea mijloacelor și tehnicilor de
imobilizare;

iv. Manualul de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice, aprobat prin
ordin al ministrului justiției.

Articolul 31 Procedurile care vor fi urmate de negociatori și de structurile în care funcționează aceștia
sunt reglementate prin Manualul de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor
critice, aprobat prin ordin al ministrului justiției în scopul de a fi utilizat exclusiv de membrii
personalului special instruiți ca negociatori pentru incidentele critice.

Articolul 32 Intervenția în situații deosebite, restabilirea ordinii în interiorul și exteriorul locului de


deținere sunt reglementate prin Manualul privind structurile de intervenție și pentru utilizarea
mijloacelor și tehnicilor de imobilizare.

Articolul 33 (1) Planul de prevenire și reacție este documentul care conține atribuții, obligații, sarcini
specifice, interdicții ale personalului, schițe și particularități ale locului în care este desfășurată
misiunea, precum și îndatoriri ale personalului care îndeplinește roluri în gestionarea incidentelor
operaționale și critice.

(2) Planul de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce se pot produce la organe judiciare și locuri
unde se desfășoară în mod frecvent demersuri educative este întocmit și actualizat de către șeful
serviciului siguranța deținerii, avizat de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar și este aprobat de directorul locului de deținere, conform Manualului pentru gestionarea
incidentelor. Planul se păstrează la șeful de tură.

(3) Planul de prevenire și reacție la incidente ce se pot produce cu ocazia transferării este întocmit
pentru activitatea de transfer, astfel:

a) Planul de prevenire și reacție la incidente ce se pot produce cu ocazia transferării persoanelor


private de libertate al unităților care realizează cu mijloace proprii transferul sau sprijină activitatea
de transfer a Serviciului de Pază și Escortare Deținuți Transferați este întocmit de șeful serviciului
siguranța deținerii, avizat de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și este
aprobat de directorul locului de deținere;

b) Planul de prevenire și reacție la incidente ce se pot produce cu ocazia transferării prin intermediul
Serviciului de Pază și Escortare Deținuți Transferați se întocmește și se gestionează de către șeful
acestuia, se avizează de directorul Direcției Siguranța Deținerii și Regim penitenciar și se aprobă de
către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(4) Șeful serviciului siguranța deținerii este obligat să aducă la cunoștința personalului din subordine
conținutul planului de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce se pot produce la organe
judiciare și locuri unde se desfășoară în mod frecvent demersuri educative, după cum urmează:

a) lunar, întregului personal din cadrul formațiunii de escortare, cu privire la tot conținutul planului
de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce se pot produce la organe judiciare și locuri unde se
desfășoară în mod frecvent demersuri educative;
b) ori de câte ori apar modificări în cuprinsul planului de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce
se pot produce la organe judiciare și locuri unde se desfășoară în mod frecvent demersuri educative,
întregului personal din cadrul formațiunii de escortare;

c) membrilor formațiunii escorte care nu au participat la instruirea lunară generală.

(5) Șeful serviciului siguranța deținerii sau un ofițer instructor desemnat este obligat să aducă, zilnic,
la cunoștința personalului care urmează să execute o misiune la organele judiciare sau la locurile
unde se desfășoară, în mod frecvent, demersuri educative în afara locului de deținere, prevederile
fișelor anexe din conținutul planului de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce se pot produce
la organe judiciare și locuri unde se desfășoară în mod frecvent demersuri educative, referitoare la
locația unde urmează să se deplaseze. În afara programului normal de lucru, instruirea cu privire la
prevederile planului de prevenire și reacție este realizată de șeful de tură.

(6) În toate situațiile, despre luarea la cunoștință a prevederilor planului de prevenire și reacție la
situațiile de urgență ce se pot produce la organe judiciare și locuri unde se desfășoară în mod
frecvent demersuri educative, se va consemna în registrul de instruire a personalului planificat în
serviciul de escortare, prevăzut în anexa nr. 9c, gestionat de către șeful serviciului siguranță sau,
după caz, șeful de tură.

(7) Șeful de tură, în locul stabilit de directorul locului de deținere, asigură fiecărui membru al
personalului planificat în serviciul de pază, supraveghere, însoțire și escortare, condițiile necesare
studierii planurilor de prevenire și reacție.

(8) Șeful de tură gestionează condicile de predare-primire a planului și registrul de instruire a


personalului planificat în serviciul de pază, supraveghere, însoțire și escortare.

(9) Condica de predare-primire conține rubricația prevăzută de Standardele naționale de protecție a


informațiilor clasificate în România.

Articolul 34 Carnetul de procese-verbale pentru misiuni în exterior este utilizat de către personalul
care execută misiuni de escortare la organe judiciare și locuri unde se desfășoară în mod frecvent
demersuri educative care sunt cuprinse în planul de prevenire și reacție și conține rubricile prevăzute
de art. 29 alin. (2) lit. c) - i) din prezentul Regulament.

Articolul 35 (1) Formularul privind istoricul escortării persoanelor private de libertate, prevăzut în
anexa nr. 10, reprezintă un instrument de cunoaștere a persoanei private de libertate din punct de
vedere al siguranței, util personalului în vederea cunoașterii persoanei escortate, generat de
structura de evidență în ziua înregistrării datelor în aplicația informatizată, document care însoțește
persoana privată de libertate pe tot parcursul executării pedepsei, fiind clasat la dosarul de
penitenciar cu ocazia punerii în libertate sau decesului.

(2) Formularul conține patru capitole, astfel:

a) date de identificare ale persoanelor private de libertate;

b) indicatori de risc;

c) măsuri de siguranță;
d) istoricul și înregistrările privind evenimentele negative produse în perioada detenției și escortării.

(3) Formularul se gestionează pe întreaga perioadă a executării pedepsei de către ofițerul instructor
siguranța deținerii sau persoana desemnată de către directorul locului de deținere.

(4) Formularul este completat de către o comisie formată din ofițer instructor siguranța deținerii,
care gestionează Formularele în calitate de președinte, și, în calitate de membri, din câte un
reprezentant al următoarelor structuri: reintegrare socială, prevenirea criminalității și terorismului,
medical.

(5) Formularul este completat la rubricile corespunzătoare fiecărui serviciu în parte, la capitolul 1 -
Date de identificare ale persoanelor private de libertate și la capitolul 2 - Indicatori de risc.

(6) Completarea rubricii destinată vizitelor ("VIZITAT") se face semestrial sau ori de câte ori directorul
adjunct pentru siguranța deținerii va considera necesar.

(7) Măsurile de siguranță prevăzute la capitolul 3 din anexa nr. 10 sunt propuse spre avizare
directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, de către șeful serviciului siguranța
deținerii, iar după completarea Formularului sunt înaintate spre aprobare directorului
penitenciarului.

(8) Ofițerul instructor siguranță analizează, cu o zi înainte de începerea misiunii, Formularele


persoanelor private de libertate care urmează a fi escortate și propune șefului serviciului siguranță
penitenciară încetarea, menținerea sau completarea și, după caz, modificarea măsurilor de siguranță,
inclusiv a altor măsuri decât mijloacele de siguranță, consemnându-le în mod corespunzător.

(9) Șeful serviciului siguranță prezintă directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar spre avizare măsurile de siguranță care au suferit modificări și completări.

(10) Ofițerul instructor siguranță se îngrijește ca Formularele să ajungă în punctul primire persoane
private de libertate sau în alt loc stabilit de directorul locului de deținere în condiții de siguranță, fiind
depozitate în dulap sau fișet asigurat și sigilat, în ordine alfabetică și în mape.

(11) Toate datele de interes prevăzute de Formular, apărute ulterior, precum și


propunerile/informațiile formulate de către șeful secției sau alte persoane care desfășoară activități
directe cu deținuții, se înaintează de către șefii compartimentelor, de îndată, șefului serviciului
siguranța deținerii sau ofițerului instructor siguranță responsabil, care are obligația de a le transmite
membrilor Comisiei prevăzute la alin. (4). Președintele are obligația de a convoca Comisia la
depunerea persoanei private de libertate sau ori de câte ori situația o impune.

(12) Ofițerul instructor/șeful de escortă consemnează în formular, la capitolul 4 - Istoricul și


înregistrările privind evenimentele pe perioada detenției și escortării, incidentele operaționale,
incidentele critice, situațiile care atrag întocmirea unui raport de incident, precum și alte aspecte de
interes care ar trebui luate în considerare pentru îndeplinirea corespunzătoare a misiunilor ulterioare
realizate în exteriorul locului de deținere.

(13) Șeful de escortă se informează cu privire la comportamentul cunoscut al persoanelor private de


libertate care urmează a fi escortate prevăzut în Formular, pe care îl aduce la cunoștința membrilor
escortei în următoarele situații:
a) prezentarea persoanei private de libertate la organele judiciare sau în alte locuri dispuse de
directorul locului de deținere;

b) prezentarea și/sau internarea persoanei private de libertate la unități sanitare din afara sistemului
penitenciar, cabinete medicale, laboratoare de medicină legală;

c) transferul între locurile de deținere subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor sau


între acestea și centrele de reținere și arestare preventivă ale Ministerului Afacerilor Interne;

d) transferul temporar pentru punerea la dispoziția instanțelor de judecată (tranzit), între locurile de
deținere subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(14) Înainte de plecarea în misiune, șeful de escortă ia în primire, numeric, pe bază de semnătură, în
registrul special întocmit, prevăzut în anexa nr. 11, formularele persoanelor private de libertate ce
urmează a fi escortate, de la ofițerul instructor siguranță sau, după caz, de la șeful de tură. Predarea
se va face imediat după întoarcerea din misiune în aceleași condiții ca la primirea lor.

(15) După consultarea formularelor și informarea conform alin. (13), șeful de escortă va instrui
personalul din compunerea escortei, cu privire la măsurile concrete ce vor fi adoptate.

(16) Ofițerul instructor siguranță verifică lunar existența formularelor și a mențiunilor obligatorii,
consemnând despre acestea în rubrica special destinată din registrul prevăzut în anexa nr. 11.

(17) La primirea în locul de deținere a persoanei private de libertate, formularul se analizează de


către șeful serviciului siguranța deținerii, care va face propuneri în funcție de concluziile rezultate în
urma analizării datelor consemnate în Formular.

(18) La punerea în libertate a persoanei private de libertate, formularul se clasează la documentarul


penal.

Capitolul IV Înființarea locurilor de deținere

Articolul 36 (1) Pentru înființarea unui loc de deținere sau a unei secții exterioare se execută, în
prealabil, recunoașterea în teren de către specialiști din Administrația Națională a Penitenciarelor și,
după caz, din locurile de deținere subordonate, pentru a stabili:

a) amplasarea locului de deținere sau secției exterioare nou înființate;

b) perimetrul și împrejmuirile necesare;

c) numărul și amplasarea posturilor de control, pază și supraveghere, însoțire și zona de


responsabilitate a fiecăruia;

d) dispozitivul de pază;

e) locul construcțiilor și instalațiilor necesare;

f) necesarul de mijloace de legătură și alarmare, intervenție, precum și de echipamente tehnice


ajutătoare destinate asigurării pazei, escortării, însoțirii și supravegherii;

g) numărul persoanelor private de libertate;


h) regimul de executare;

i) condițiile și spațiile de cazare a efectivelor;

j) condițiile de asigurare logistică și medicală;

k) măsuri pentru protecția mediului înconjurător;

l) necesarul de personal;

m) alte măsuri, în raport de condițiile concrete de la fața locului.

(2) Recunoașterea în teren se finalizează prin întocmirea unui referat care se înaintează, după caz,
ministrului justiției, pentru efectuarea demersurilor specifice înființării locurilor de deținere sau
directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor pentru înființarea secțiilor
exterioare, care va dispune în conformitate cu dispozițiile legii.

Titlul II Primirea persoanelor private de libertate în locurile de deținere Capitolul I Organizarea


primirii persoanelor private de libertate

Articolul 37 Activitatea de primire a persoanelor private de libertate în locurile de deținere se


organizează în spații anume destinate care să permită realizarea tuturor activităților necesare.

Articolul 38 (1) Spațiul destinat primirii persoanelor private de libertate, denumit punct de primire,
trebuie să cuprindă:

a) spații de așteptare pentru persoanele private de libertate, cu acces la grup sanitar și apă potabilă;

b) un spațiu pentru identificarea persoanelor private de libertate și verificarea documentelor;

c) un spațiu pentru fotografierea și amprentarea persoanelor private de libertate;

d) un spațiu pentru îmbăierea persoanelor private de libertate;

e) un spațiu pentru percheziționarea persoanelor private de libertate și controlul bagajelor acestora;

f) un spațiu pentru efectuarea vizitei medicale sumare și prelevarea de probe biologice;

g) spații pentru echipare;

h) birouri și spații de depozitare;

i) frizerie;

j) cameră pentru deparazitarea bagajelor personale.

(2) Punctul de primire persoane private de libertate se amenajează și se dotează cu mobilierul și


echipamentele necesare bunei desfășurări a activității de primire a persoanelor private de libertate,
conform anexei nr. 12.
Articolul 39 Primirea persoanelor private de libertate se asigură cu personal instruit, în număr
suficient pentru identificarea și înregistrarea acestora, pentru realizarea activităților prevăzute la art.
40 - 47 din prezentul Regulament.

Capitolul II Activități ocazionate de primirea persoanelor private de libertate în locurile de deținere

Articolul 40 (1) Verificarea legalității primirii de la organele de poliție a persoanelor private de


libertate se efectuează în conformitate cu prevederile ordinului ministrului justiției referitor la
evidența nominală și statistică determinată de punerea în executare a pedepselor și măsurilor
privative de libertate în locurile de deținere din subordinea Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

(2) Activitatea prevăzută la alin. (1) se realizează de către personalul din cadrul sectoarelor implicate,
prin verificarea documentelor prevăzute la art. 97 din Regulamentul de aplicare a Legii, sub aspectul
valabilității, autenticității, corectitudinii și realității datelor înscrise în cuprinsul acestora.

Articolul 41

(1) În cazul în care se constată că nu există impedimente la primire, mandatul de executare a


pedepsei închisorii, mandatul de arestare preventivă sau hotărârea judecătorească prin care s-a
dispus măsura educativă a internării într-un centru de detenție sau educativ, care constituie temeiul
primirii persoanei private de libertate, este înregistrat la secretariat sau, în afara orelor de program,
la dispeceratul locului de deținere.

(2) Ulterior, șeful serviciului/biroului evidența și organizarea muncii, personal medical și șeful de tură,
în timpul orelor de program întocmesc un proces-verbal, în care se fac mențiuni cu privire la
identitatea persoanei private de libertate, actele legale de deținere, durata pedepsei, infracțiunea
comisă, sumele de bani și obiectele de valoare găsite asupra acesteia, starea sănătății, precum și alte
date de interes. În afara orelor de program procesul-verbal este întocmit și semnat de șeful de tură și
reprezentantul sectorului medical.

(3) În situația refuzului de primire în locul de deținere se întocmește un proces-verbal de către șeful
serviciului/biroului evidența și organizarea muncii, reprezentantul sectorului medical și șeful de tură,
în timpul orelor de program în care sunt consemnate motivele ce au determinat refuzul. În afara
orelor de program procesul-verbal este întocmit și semnat de șeful de tură și personalul medical.

(4) Modelul proceselor-verbale prevăzute la alin. (2) și (3) sunt stabilite prin decizia directorului
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 42

(1) Cu ocazia primirii se au în vedere prevederile art. 43 din Lege și prevederile art. 96 - 105 din
Regulamentul de aplicare a Legii.

(2) Cu ocazia primirii persoanelor private de libertate se desfășoară următoarele activități, sub
coordonarea șefului de tură:

a) verificarea identității persoanei private de libertate se realizează prin confruntarea datelor


declarate de aceasta cu cele cuprinse în documentul de identitate sau procesul-verbal de identificare
ori fișa tip de evidență a persoanelor și în celelalte documente din dosarul întocmit de organele de
poliție, precum și prin verificarea semnalmentelor, tatuajelor, semnelor particulare și a
corespondenței acestora cu fizionomia persoanei primite;

b) verificarea valabilității, autenticității, corectitudinii și realității documentelor se realizează de către


șeful serviciului evidență și organizarea muncii, în timpul orelor de program și șeful de tură în afara
orelor de program;

c) efectuarea vizitei medicale sumare se realizează de către personalul medical;

d) efectuarea fotografierii față-profil, cu mijloace tehnice corespunzătoare, astfel încât fotografiile să


fie clare, luminoase, la o dimensiune de 3/4 cm cu bandă albă de 7 mm în partea de jos pe suport de
hârtie;

e) efectuarea amprentării și completarea fișei dactiloscopice prin preluarea tuturor impresiunilor


papilare și impresiunii palmare, la primire, respectiv prin preluarea impresiunilor papilare ale
degetelor arătătoare, la punerea în libertate;

f) prelevarea de probe biologice, pentru persoanele condamnate pentru care s-a dispus astfel prin
hotărârea definitivă de condamnare, de către personalul medical, utilizând kit-uri anume destinate;

g) fotografierea tatuajelor ori a semnelor particulare;

h) completarea coperții documentarului penal;

i) efectuarea percheziției corporale amănunțite;

j) asigurarea îmbăierii și a unor măsuri igienico-sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate;

k) completarea fișei individuale de cazare și a fișei de evidență a sancțiunilor disciplinare,


recompenselor și drepturilor acordate;

l) reținerea și înregistrarea sumelor de bani și a bunurilor și obiectelor de valoare;

m) depunerea surplusului de bagaje la magazie.

Articolul 43

(1) Înregistrarea persoanelor private de libertate și aducerea la cunoștința acestora a informațiilor și


documentelor prevăzute de reglementările legale se efectuează de către șeful de tură și implică
desfășurarea următoarelor activități:

a) informarea persoanei private de libertate cu privire la dreptul acesteia de a încunoștința sau de a


solicita administrației locului de deținere să încunoștințeze un membru al familiei sau o altă persoană
desemnată de aceasta, despre locul de deținere în care se află, și consemnarea modalității de
realizare a acestei activități în procesul-verbal prevăzut de art. 43 din Lege;

b) consemnarea primirii în registrul de evidență a primirii persoanelor condamnate, în registrul de


evidență a primirii persoanelor arestate preventiv sau, după caz, în cel de evidență a primirii
persoanelor sancționate cu o măsură educativă;
c) aducerea la cunoștința persoanelor private de libertate, sub semnătură, a drepturilor, obligațiilor și
interdicțiilor pe care le au, a recompenselor care pot fi acordate și sancțiunilor disciplinare care pot fi
aplicate, precum și a faptelor ce constituie abateri disciplinare;

d) aducerea la cunoștința persoanelor private de libertate, sub semnătură, a posibilității


administrației locului de deținere de folosire a mijloacelor de constrângere și imobilizare în situația în
care aceștia nu se supun ordinelor.

(2) În cazul în care persoana privată de libertate nu înțelege sau nu se poate exprima, aducerea la
cunoștință se realizează prin interpreți, inclusiv din rândul persoanelor private de libertate care pot
transmite informațiile necesare, prin exprimarea limbajului mimico-gestual sau a limbajului specific
persoanei cu surditate sau cecitate.

(3) Persoanelor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima li se înmânează
un document care să cuprindă informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d), redactat în limba pe care
o cunosc sau într-o limbă de circulație internațională.

(4) Activitățile prevăzute la alin. (1) - (3) se consemnează într-un proces-verbal semnat de către
persoana privată de libertate, care se depune la documentarul penal al acesteia.

Articolul 44

(1) Percheziția persoanelor private de libertate și controlul bagajelor se realizează sub coordonarea
șefului de tură.

(2) Șeful de tură, înainte de efectuarea percheziției, aduce la cunoștința persoanelor private de
libertate bunurile permise a fi păstrate, bunurile care sunt interzise și consecințele care decurg din
nedeclararea și păstrarea lor în ascuns.

(3) Cu ocazia primirii în locul de deținere asupra persoanelor private de libertate se efectuează
percheziție corporală amănunțită, conform prevederilor art. 300 - 304 din prezentul Regulament.

(4) Bunurile și obiectele de valoare declarate și ridicate de la persoanele private de liberate se


inventariază, se consemnează în bonul de primire în păstrare și se păstrează prin grija administrației
locului de deținere sau, la cererea scrisă a acestora, sunt predate familiei ori depuse la instituții
autorizate să le păstreze. Sumele de bani în lei sau valută declarate și ridicate de la persoanele
private de libertate cu ocazia primirii se consemnează în borderoul de încasare și fișa contabilă
nominală și sunt folosite în condițiile Legii.

(5) Pentru obiectele de valoare, pentru aparatura radio-TV și echipamentele informatice, pentru
medicamente și dispozitive medicale, se emit, separat, bonuri de primire în păstrare.

(6) Bonul de primire în păstrare se întocmește în 3 exemplare și se semnează de primitor, gestionar și


persoana privată de libertate, fiecare păstrând câte un exemplar.

(7) Bunurile aflate asupra persoanelor private de libertate, a căror cantitate depășește limita
drepturilor legale sau care, prin natura lor, nu pot fi păstrate de acestea pe timpul detenției, sunt
depuse în păstrare la magazia locului de deținere pe bază de bon de primire în păstrare și se restituie
posesorilor la punerea în libertate sau, dacă există posibilitatea și acordul persoanelor private de
libertate, se predau familiilor acestora sau altor persoane.

(8) În bonul de primire în păstrare se înscriu și bunurile lăsate în folosința persoanelor private de
libertate. Pentru toate bunurile înscrise în bonul de primire în păstrare se menționează denumirea lor
exactă, cantitatea, starea și caracteristicile specifice.

(9) Seria, numărul bonului de primire în păstrare și bunurile aflate asupra persoanelor private de
libertate cu ocazia primirii în locul de deținere, cele primite sau achiziționate pe perioada detenției se
înscriu și în aplicația informatizată de evidență, în modulul special destinat.

(10) Banii, valorile și înscrisurile de valoare aflate asupra persoanelor private de libertate nou primite
se păstrează la casieria locului de deținere.

Articolul 45

Fotografierea și amprentarea persoanelor private de libertate, precum și completarea documentelor


specifice locului de deținere se realizează sub coordonarea șefului de tură, de către personalul
desemnat de directorul unității.

Articolul 46

(1) Asigurarea măsurilor de igienă stabilite de medic/personalul medical se realizează sub


coordonarea șefului de tură.

(2) Cu ocazia primirii în locurile de deținere persoanele private de libertate sunt supuse îmbăierii și,
după caz, măsurilor de tuns și deparazitare.

(3) Persoanelor private de libertate care nu dispun de ținută proprie, în stare bună sau adecvată
sezonului, și nici de mijloace financiare suficiente li se asigură ținută civilă prin grija administrației
locului de deținere.

(4) Cu ocazia primirii în locul de deținere, fiecare persoană privată de libertate primește, pe bază de
semnătură, cazarmamentul și lenjeria de pat necesare, obiectele de veselă pe care le predă la
expirarea perioadei de carantină, precum și un set de produse igienico-sanitare.

Articolul 47

(1) Șeful secției de deținere sau șeful de tură în afara orelor de program ia măsuri de repartizare a
persoanelor private de libertate, în camerele de carantină și observare, ținând seama de sexul, vârsta
și categoria acestora.

(2) Șeful de tură este obligat să anunțe imediat conducerea locului de deținere despre orice situație
deosebită, ivită cu ocazia primirii persoanelor private de libertate în locul de deținere.

(3) În termen de maxim 2 zile lucrătoare de la înregistrarea persoanei private de libertate în sistemul
informatic de evidență se va înmâna acesteia un card individual de identificare, conform modelului
din anexa nr. 13.

Titlul III Paza locurilor de deținere și accesul în locurile de deținere


Capitolul I Paza perimetrelor locurilor de deținere Secţiunea 1 Scop și organizare

Articolul 48

(1) Paza și apărarea locurilor de deținere se realizează în scopul prevenirii sustragerii de la executarea
pedepselor, a măsurii arestării preventive ori a unei măsuri educative privative de libertate, a
pătrunderii fără drept a persoanelor neautorizate în interiorul locurilor de deținere și a introducerii
de obiecte sau substanțe interzise în locul de deținere.

(2) Paza și apărarea locurilor de deținere se face cu personal specializat sau personal specializat și
sisteme tehnice de supraveghere și alarmare.

(3) Delimitarea perimetrelor locurilor de deținere trebuie realizată în mod vizibil, prin împrejmuiri.

(4) Dispozitivul de pază și apărare se stabilește prin Planul de pază și apărare al locului de deținere și
se realizează, în funcție de profilul locului de deținere, numărul, categoria, regimul de executare și
riscul pe care îl prezintă persoanele private de libertate pentru siguranța locului de deținere,
mărimea perimetrului, dotarea cu sisteme tehnice de supraveghere și alarmare, natura și
compartimentarea construcțiilor locului de deținere și caracteristicile terenului înconjurător, situația
operativă, forțele și mijloacele avute la dispoziție și dispunerea obiectivului.

(5) Dispozitivul de pază și apărare trebuie să împiedice sustragerea de la executarea pedepsei, a


măsurii arestării preventive ori a unei măsuri educative privative de libertate, luarea de legături
ilegale cu alte persoane, prevenirea introducerii de obiecte/substanțe interzise, precum și
pătrunderea neautorizată în interiorul locului de deținere, prin:

a) asigurarea continuității pazei și apărării în timp și spațiu, supravegherea locului de deținere, a


căilor de acces și a terenului înconjurător;

b) realizarea unei densități de forțe și mijloace suficiente, pe direcțiile și în punctele vulnerabile;

c) menținerea unei legături permanente de vedere și, după caz, de foc între posturile de pază de pe
perimetrul locului de deținere și între acestea și patrule, cu accent deosebit pe direcțiile și locurile
vulnerabile;

d) trecerea rapidă de la dispozitivul de pază la dispozitivul de apărare;

e) coordonarea eficientă a activităților personalului care asigură paza și apărarea locului de deținere;

f) cooperarea cu alte forțe care participă la paza și apărarea locului de deținere în situații deosebite;

g) monitorizarea permanentă a datelor primite prin intermediul sistemelor de supraveghere și


alarmare.

(6) În sensul prezentului Regulament, există legătură de vedere când între două posturi de pază fixe,
consecutive, vizibilitatea directă nu este afectată de diverse obstacole.

(7) Legătura de vedere poate fi realizată și prin intermediul mijloacelor de supraveghere electronică,
acolo unde este afectată vizibilitatea directă.
(8) În sensul prezentului Regulament, există legătură de foc când distanța dintre două elemente de
pază înarmate, consecutive, este mai mică decât distanța până la care armamentul din dotarea
postului are eficiență.

Articolul 49

Paza locului de deținere se realizează prin posturi de pază, posturi de control al accesului, posturi de
observare și patrule, câini de serviciu, sisteme tehnice de supraveghere și alarmare, prevăzute în
Planul de pază și apărare a locului de deținere.

Articolul 50

Paza centrelor educative și de detenție, care sunt delimitate cu garduri împrejmuitoare conform
anexelor nr. 14 și 15 se realizează prin posturi de control al accesului, posturi de observare, posturi
de pază sau patrule și sisteme tehnice de supraveghere și alarmare, prevăzute în Planul de pază și
apărare a locului de deținere.

Articolul 51

(1) Postul de pază constituie parte a dispozitivului de pază și poate fi fix sau mobil, permanent sau
temporar, în funcție de modul de executare a serviciului.

(2) Prin post de pază se înțelege locul sau porțiunea de teren în care un membru al personalului
execută serviciul de pază și apărare a locului de deținere, precum și responsabilitățile încredințate
acestuia.

(3) Postul de pază instalat în foișor sau la sol, în care personalul execută serviciul prin observare și
ascultare, fără a se deplasa mai mult de 5 metri, se numește post fix.

(4) Postul de pază în care personalul execută serviciul prin observare, ascultare și deplasare pe o
distanță mai mare de 5 metri, în porțiunea de teren stabilită prin îndatoririle specifice, se numește
post mobil.

(5) Postul de pază în care serviciul se execută neîntrerupt, se numește post permanent, iar cel în care
serviciul se execută numai în anumite intervale de timp, se numește post temporar.

(6) Persoana care execută serviciul în postul de pază îndeplinește izolat o misiune, cu atribuții
specifice pentru paza și apărarea postului încredințat, după cum urmează:

a) la locurile de deținere, profilate pe deținerea persoanelor private de libertate arestate preventiv,


din regimurile de maximă siguranță/închis, la centrele de detenție, precum și la penitenciarele-spital,
personalul care execută serviciul în posturile de pază este dotat cu armament și muniție letală,
conform planului de pază și apărare;

b) la locurile de deținere, profilate pe deținerea persoanelor private de libertate din regimurile


semideschis/deschis, precum și la punctele de lucru permanente - din exteriorul locurilor de
deținere, personalul care execută serviciul în posturile de pază este dotat cu armament și muniție
letală sau neletală ori este neînarmat, conform planului de pază și apărare;
c) la centrele educative personalul care execută serviciul în posturile de pază este dotat cu armament
și muniție neletală;

d) la locurile de deținere, profilate pe deținerea persoanelor private de libertate din mai multe
regimuri de executare, personalul care execută serviciul în posturile de pază este dotat cu armament
și muniție, conform prevederilor de mai sus, corespunzător regimului de executare cel mai sever.

(7) Persoana care execută serviciul în postul de pază se bucură de protecția legală a drepturilor și
demnității sale, se subordonează unui număr strict limitat de persoane și are dreptul de a purta și
folosi armamentul din dotare în condițiile stricte prevăzute de lege.

Articolul 52

(1) Patrula este un element mobil al dispozitivului de pază, destinat să asigure paza și apărarea
perimetrului locului de deținere, spațiilor exterioare locului de deținere destinate cazării
condamnaților din regimul deschis, punctelor de lucru, camerelor de arest de la instanțele de
judecată și de la organele de urmărire penală, paza persoanelor private de libertate internate în
unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar ori legătura între două sau mai multe posturi de
pază.

(2) Penitenciarele/centrele de detenție/spitalele penitenciar a căror pază pe perimetru se realizează


cu sisteme tehnice de supraveghere și alarmare în condițiile art. 55 alin. (2) - (3), după caz, folosesc
patrule, stabilite prin Planul de pază și apărare.

(3) Penitenciarele/centrele de detenție/spitalele penitenciar folosesc patrula pentru paza locului de


deținere sau menținerea legăturii între două sau mai multe posturi de pază și pe timp de noapte,
ceață, ploaie, ninsoare și în alte situații stabilite prin Planul de pază și apărare.

(4) La centrele educative pot fi folosite patrule.

(5) Patrula se deplasează pe itinerarul stabilit și execută serviciul prin observare și ascultare din mers,
făcând scurte opriri. Punctele obligatorii de observare, ascultare și durata opririi în acestea se prevăd
în îndatoririle cuprinse în documentele specifice.

(6) Patrula se deplasează în interiorul perimetrului obiectivului sau în afara acestuia, în raport de
situație, teren și condiții de vizibilitate.

(7) Persoana care execută serviciul de patrulare poate fi înarmată cu armament letal/neletal sau
neînarmată, în funcție de natura misiunii încredințate.

Articolul 53

(1) Postul de observare, fix sau mobil, are caracter temporar și este locul sau porțiunea de teren în
care două sau mai multe persoane se dispun, astfel încât să nu poată fi observate, pe cât posibil
grupate într-o zonă favorabilă observării, cu următoarele misiuni:

a) verificarea siguranței unor obiective, misiuni sau activități și prevenirea incidentelor;

b) prevenirea evadării, a părăsirii fără drept a centrului educativ ori a centrului de detenție sau
atacului asupra dispozitivelor de pază și escortare;
c) capturarea deținuților evadați sau a persoanelor care au părăsit fără drept centrul educativ sau
centrul de detenție;

d) prevenirea introducerii obiectelor interzise în locul de deținere.

(2) Postul de observare are caracter temporar, durata serviciului fiind stabilită de către directorul
locului de deținere.

(3) Persoanele care execută serviciul în posturile de observare pot fi înarmate sau neînarmate, în
funcție de natura misiunii încredințate.

Articolul 54

În timpul executării serviciului, personalul poartă armamentul din dotare, astfel:

a) pistolul în toc, permanent asupra sa;

b) pistolul mitralieră, în poziția la umăr;

c) pistolul mitralieră, în poziție verticală, între genunchi, cu țeava îndreptată spre înainte la 45 de
grade, atunci când stă pe scaun.

Secţiunea a 2-a Amenajarea și dotarea perimetrelor

Articolul 55

(1) Perimetrele locurilor de deținere se delimitează prin împrejmuiri interioare și exterioare, în


funcție de profilul locului de deținere și caracteristicile terenului înconjurător.

(2) La locurile de deținere care sunt profilate pe deținerea arestaților preventiv, a persoanelor private
de libertate clasificate în regimurile de maximă siguranță sau închis, împrejmuirile exterioare au o
înălțime de minimum 6 metri, sunt construite, de regulă, din beton, iar cele interioare au o înălțime
de minimum 4 metri și sunt construite din beton, cărămidă, plasă de sârmă cu lamele, plasă de sârmă
sudată ori sârmă ghimpată, după caz.

(3) La locurile de deținere care sunt profilate numai pentru deținerea persoanelor private de libertate
clasificate în regimurile semideschis și deschis, precum și la centrele educative și centrele de
detenție, împrejmuirile exterioare au o înălțime de minimum 4 metri, sunt construite, de regulă, din
beton, iar cele interioare au o înălțime de minimum 3 metri și sunt construite din plasă de sârmă cu
lamele, plasă de sârmă sudată ori sârmă ghimpată, după caz.

(4) Împrejmuirile exterioare se completează, după caz, cu supraînălțări din rulouri de sârmă cu
lamele, astfel încât să se excludă posibilitățile de escaladare, conform anexelor nr. 14 și 15.

(5) La penitenciarele nou construite unde paza și supravegherea perimetrului locului de deținere se
realizează prin sisteme tehnice de supraveghere și alarmare, se constituie o zonă de siguranță,
interioară sau exterioară, pentru deplasarea patrulei cu un vehicul în vederea zădărnicirii evadării și
capturării persoanei private de libertate.
(6) Prevederile alin. (5) se aplică și penitenciarelor/centrelor de detenție/educative/spitale
penitenciar existente, în cazul în care configurația terenului permite acest lucru, cu respectarea art.
55 alin. (2) și (3).

Articolul 56

(1) În funcție de configurația perimetrului și necesitățile de asigurare a pazei și apărării locului de


deținere, pe perimetru se amplasează, de regulă, foișoare de pază.

(2) Foișoarele de pază se amplasează la sol sau la o înălțime care să permită supravegherea zonelor și
obiectivelor stabilite prin îndatoririle specifice ale postului și sunt dotate corespunzător în vederea
executării în bune condiții a serviciului, conform anexei nr. 16.

(3) Foișoarele de pază sunt protejate cu geam antiglonț sau alte materiale similare, care nu împiedică
vizibilitatea.

(4) Pentru realizarea apărării obiectivului și respingerii unui eventual atac din exterior asupra
acestuia, în gardul exterior împrejmuitor, precum și în foișoare, se amenajează ambrazuri sau fante
mascate.

Articolul 57

Câinii de serviciu sunt folosiți în serviciu în posturile de pază în condițiile prevăzute în anexa nr. 17.

Articolul 58

(1) În funcție de configurația perimetrului și nevoile de asigurare a pazei și apărării locului de


deținere, pe perimetru se pot amplasa mijloace electronice de pază, supraveghere și alarmare, în
scopul întăririi dispozitivului de pază, folosirii judicioase a personalului, eliminării vulnerabilităților și
asigurării continuității legăturii de vedere.

(2) Vizualizarea datelor furnizate de mijloacele electronice de pază, supraveghere și alarmare se


realizează într-un centru de supraveghere electronică, precum și în alte locații stabilite de către
directorul locului de deținere.

(3) Stocarea și gestionarea datelor furnizate de mijloacele electronice de pază, supraveghere și


alarmare se realizează într-un centru de supraveghere electronică.

Articolul 59

(1) Pe întregul perimetru al locului de deținere se amenajează fâșii de control. Lățimea fâșiilor de
control este de cel puțin 5 metri între gardurile împrejmuitoare și de minimum 3 metri în exteriorul
lor, acolo unde terenul permite.

(2) Extremitățile fiecărei fâșii de control se marchează vizibil la înălțimea de 0,5 metri.

(3) Fâșia de control se întreține permanent, astfel ca în materialul din care este realizată să se
imprime vizibil eventualele urme de trecere.
(4) Lățimea fâșiilor de siguranță interioare sau exterioare destinate patrulării este de 6 metri. Acestea
vor avea îmbrăcăminte din beton și se marchează vizibil atât ziua, cât și noaptea la înălțimea de 1,5
metri de la sol, prin indicatoare de avertizare.

Articolul 60

(1) În raport de caracteristicile terenului pe care este amplasat locul de deținere, în interiorul și
exteriorul acestuia se stabilesc zone interzise. Acestea se marchează din 25 în 25 de metri, la
înălțimea de 1,5 metri de la sol, prin indicatoare cu inscripții de avertizare: "ZONĂ INTERZISĂ",
"OCOLIȚI DREAPTA", "OCOLIȚI STÂNGA", "ÎNAPOI", "FOTOGRAFIATUL INTERZIS", vizibile atât ziua, cât
și noaptea de la o distanță de cel puțin 25 de metri. Cu aceleași inscripții se marchează și gardurile
împrejmuitoare. În situația în care sunt instalate sisteme electronice de supraveghere video se
montează indicatoare cu inscripția "ZONĂ SUPRAVEGHEATĂ VIDEO".

(2) În cooperare cu organele de poliție și cele ale administrației publice locale, temporar sau
permanent, pot fi instalate, în locurile vulnerabile, indicatoare pentru reglementarea accesului
persoanelor și circulației autovehiculelor pe căile pietonale și rutiere din imediata vecinătate a
perimetrului locului de deținere ori în alte locuri unde se desfășoară activități cu persoanele private
de libertate.

Articolul 61

(1) Pe perimetrul locului de deținere se asigură în permanență o vizibilitate corespunzătoare printr-


un sistem propriu de iluminat.

(2) Sistemul de iluminat cuprinde totalitatea instalațiilor tehnice care asigură permanent vizibilitatea
perimetrului locului de deținere.

(3) Posturile de pază se dotează cu proiectoare mobile sau fixe care se pot orienta în plan vertical și
orizontal, cu dispozitive de pornire, întrerupere, protecție și manevrare.

(4) Pe împrejmuirea exterioară, la interval de maximum 25 de metri, se instalează dispozitive de


iluminat cu cel puțin două corpuri, care să asigure permanent o bună vizibilitate.

(5) Corpurile de iluminat se amplasează astfel încât să asigure atât iluminatul fâșiilor de control, cât și
a gardului împrejmuitor, în interior și exterior. În zona foișoarelor de pază, corpurile de iluminat se
amplasează astfel încât acestea să nu se afle în conul de lumină și să nu afecteze vizibilitatea
personalului de pază.

Articolul 62

(1) Iluminatul incintei locului de deținere trebuie să asigure gradul de vizibilitate necesar executării
corespunzătoare a atribuțiilor specifice.

(2) Circuitele sistemului de iluminat pentru perimetrul locului de deținere, magazia de armament și
muniție și posturile de control se realizează separat de circuitele celorlalte sectoare, iar comenzile
acestora se racordează într-un tablou separat, instalat de regulă la posturile de control al accesului,
dispecerat sau în alte zone în care accesul este strict limitat.
(3) Regimul de funcționare a sistemului de iluminat și distribuția energiei electrice la prize se
stabilește de către director, în raport cu particularitățile locului de deținere, configurația terenului și
în funcție de anotimp și de starea vremii.

(4) Fiecare loc de deținere este dotat cu cel puțin un generator propriu de energie electrică, cu o
capacitate adecvată pentru a asigura funcționarea tuturor zonelor locului de deținere și a aparaturii
în condiții de siguranță, pentru minimum 48 ore, în cazuri de avarie la rețeaua exterioară.

Secţiunea a 3-a Amenajări și mijloace suplimentare de pază

Articolul 63

(1) În vederea sporirii gradului de siguranță, asigurării separațiunii persoanelor private de libertate,
acolo unde condițiile din teren sau cele constructive permit, secțiile interioare de deținere se
delimitează în interiorul lor prin grilaje de tronsonare, iar în exterior cu garduri împrejmuitoare din
cărămidă, plasă din sârmă cu lamele, plase metalice sudate ori sârmă ghimpată, cu o înălțime de cel
puțin 3 metri, completate cu supraînălțări din rulouri de sârmă cu lamele.

(2) La intrarea-ieșirea în și din secțiile de deținere se amplasează porți detectoare de metale.

(3) Secția interioară de deținere se poate delimita prin grilaje de tronsonare.

(4) Accesul în secțiile de deținere se amenajează în sistem tip ecluză.

(5) Sistemul tip ecluză este acel spațiu care comunică alternativ cu alte încăperi sau cu exteriorul,
prevăzut cu două uși ori două porți care atunci când se deschide una dintre ele, cealaltă rămâne
închisă. În acest spațiu se efectuează controlul persoanelor sau al mijloacelor de transport.

(6) Camerele de cazare se dotează cu sisteme de închidere acționate electric din centrul de
supraveghere electronică și mecanic de către personalul autorizat de către directorul locului de
deținere.

(7) Camerele de cazare se dotează cu sisteme de comunicare bidirecționale conectate la biroul


personalului de supraveghere.

(8) Ferestrele sunt asigurate cu gratii și pot fi prevăzute cu plase de sârmă sudată pentru a preveni
introducerea/transmiterea de obiecte interzise și comunicarea între persoanele private de libertate
prin alte căi decât cele legale, iar geamurile camerelor de cazare sunt de tip securizat. Sistemele de
siguranță aplicate la ferestrele camerelor de deținere trebuie să permită iluminatul natural și
aerisirea corespunzătoare.

(9) În vederea asigurării accesului, secțiile de deținere și spațiile tronsonate se dotează cu sisteme de
închidere acționate electric din centrul de supraveghere electronică și mecanic de către personalul
autorizat de către directorul locului de deținere.

(10) Posturile din dispozitivul de pază de pe perimetru și cele de supraveghere interioară au asigurate
minimum două posibilități de comunicare, legătură și semnalizare cu dispeceratul locului de deținere
și cu centrul de supraveghere electronică.
(11) Accesul în posturile de control se amenajează în sistem tip ecluză. Personalul din posturile de
control este dotat conform prevederilor anexei nr. 8 pct. 1.1 B).

(12) La posturile de control, punctele de primire persoane private de libertate și la sectoarele de


acordare a drepturilor la pachet și vizite se pot instala mijloacele electronice de amprentare pentru
personalul locului de deținere.

Secţiunea a 4-a Personalul destinat pazei locului de deținere

Articolul 64

(1) Personalul destinat pazei locului de deținere se compune din șef de schimb, agenții din posturile
de control, posturile de pază, posturile de observare, din compunerea patrulelor, dispecerul, precum
și din centrul de supraveghere electronică.

(2) Personalul din posturile de pază de pe perimetrul locului de deținere, personalul postului de
control, dispecerul, personalul din compunerea patrulelor și a posturilor de observare se
subordonează nemijlocit șefului de schimb.

(3) Șeful de schimb și personalul din centrul de supraveghere electronică se subordonează nemijlocit
șefului de tură.

(4) Schimbarea personalului de pe perimetrul locului de deținere se realizează de către șeful de


schimb.

(5) Personalul destinat misiunilor de pază pe perimetrul locului de deținere se repartizează pe


minimum 4 schimburi, repartizându-se 4 agenți la 3 posturi.

Secţiunea a 5-a Funcționarea pazei perimetrelor

Articolul 65

Șeful de schimb răspunde de executarea regulamentară a serviciului de către dispecer, personalul din
posturile de control, posturile de pază de pe perimetrul locului de deținere, posturile de observare și
de către personalul din compunerea patrulelor, de schimbarea la timp a acestora, precum și de
predarea și primirea regulamentară a posturilor.

Articolul 66

(1) Șeful de schimb este obligat:

a) să cunoască numărul posturilor încredințate schimbului său, dispunerea acestora, condițiile de


pază și apărare, fișa postului și îndatoririle specifice pentru fiecare post în parte, stabilite în Planul de
pază și apărare a locului de deținere;

b) să se informeze de la șeful de schimb care predă serviciul despre problemele apărute și dispozițiile
primite;

c) să verifice dacă subordonații cunosc fișa postului, îndatoririle ce le revin pe timpul executării
serviciului și modul de acțiune în diferite situații prevăzute în Planul de pază și apărare al locului de
deținere;
d) să distribuie armamentul și muniția de la magazia de serviciu către personalul planificat și să
coordoneze operațiunile de încărcarea și descărcarea armamentului de către aceștia în locul stabilit;

e) să execute misiunile ce-i revin din Planul de pază și apărare a locului de deținere;

f) să se deplaseze, la solicitarea personalului din subordine, în cel mai scurt timp, la locul respectiv;

g) în funcție de situația operativă să indice persoanei care intră în post, direcția, zona și locurile unde
aceasta trebuie să fie deosebit de atentă;

h) să verifice modul în care subordonații își îndeplinesc atribuțiile, înscriind constatările în registrul
pentru planificarea personalului în serviciul de pază, însoțire și supraveghere;

i) cu ocazia luării în primire a serviciului și ori de câte ori este necesar să verifice starea împrejmuirilor
și amenajărilor de pe perimetrul locului de deținere, precum și starea de funcționare a sistemelor de
legătură și alarmare, a mijloacelor tehnice de pază și supraveghere, a sistemului de iluminat, precum
și a celor de închidere și siguranță din zona sa de responsabilitate;

j) să urmărească întreținerea corespunzătoare a fâșiei de siguranță și control de pe perimetrul locului


de deținere.

(2) Pe timpul cât se deplasează pe perimetrul locului de deținere, șeful de schimb este obligat să
participe la paza obiectivului și a persoanelor private de libertate prin observare, ascultare și
cercetare.

Articolul 67

Pe timpul cât se află în serviciu, șefului de schimb îi este interzis:

a) să părăsească misiunile încredințate și itinerarul stabilit;

b) să încredințeze arma altor persoane ori să o lase în locuri nepermise, în situația în care este dotat
cu armament;

c) să discute cu personalul din posturile de pază sau alte persoane, în afara cerințelor specifice
îndatoririlor sale.

Articolul 68

Personalul din posturile de pază de pe perimetrul locului de deținere este dotat cu armament și
muniție, conform prevederilor Planului de pază și apărare a locului de deținere și este obligat:

a) să ia în primire toate mijloacele și materialele din dotarea postului, să cunoască modul de


funcționare, întrebuințare și caracteristicile tehnico-tactice ale acestora și să le folosească pe timpul
îndeplinirii misiunii, în conformitate cu prevederile legale, regulile de exploatare și îndatoririle
specifice ale postului;

b) să păzească și să apere cu fermitate postul încredințat;

c) să nu părăsească postul, până când nu este schimbat în prezența șefului de schimb;


d) să nu permită niciunei persoane să se apropie de post la distanțe mai mici decât cele prevăzute în
îndatoririle specifice ale postului;

e) să-l cheme la post pe șeful de schimb ori de câte ori constată vreo neregulă sau se produce
încălcarea ordinii în apropierea postului încredințat;

f) să anunțe, prin mijloacele de legătură aflate la dispoziție, la dispeceratul locului de deținere, în


intervalele de timp stabilite prin îndatoririle specifice, despre situația la postul încredințat;

g) să-l cheme la post pe șeful de schimb în situația în care starea de sănătate nu-i mai permite
exercitarea atribuțiilor și să continue îndeplinirea misiunii până la sosirea acestuia;

h) să cunoască și să respecte prevederile legale privind uzul de armă;

i) să someze și să oprească persoanele necunoscute care intră sau ies în sau din zona stabilită
conform îndatoririlor specifice ale postului, efectuând, dacă este cazul, uz de armă;

j) să anunțe de îndată șeful de schimb dacă persoane necunoscute încearcă să introducă, prin orice
mijloace, obiecte interzise sau dacă observă dispozitive de zbor - tip dronă în zona sa de
responsabilitate;

k) să intensifice observarea și supravegherea către interiorul locului de deținere pe timpul


desfășurării apelului persoanelor private de libertate sau a altor activități desfășurate cu acestea în
apropierea postului, pentru a fi în măsură să acționeze în cazul încercărilor acestora de a se sustrage
de la regimul executării pedepsei;

l) la momentul controlului, să poarte arma la umăr și să prezinte situația la postul încredințat.

Articolul 69

Personalului din posturile de pază de pe perimetrul locului de deținere îi este interzis:

a) să întrerupă paza postului încredințat, să discute cu persoane neautorizate sau persoane private
de libertate, să primească ori să transmită obiecte;

b) să încalce regulile privind portul și manipularea armamentului și muniției în serviciu;

c) să încredințeze armamentul altor persoane ori să îl lase în alte locuri decât cele stabilite;

d) să aibă preocupări care să-i distragă atenția de la executarea misiunii încredințate;

e) să intre cu armamentul încărcat în încăperi, cu excepția cazurilor în care execută serviciul în


interiorul clădirilor;

f) să părăsească postul, până nu este schimbat în prezența șefului de schimb;

g) să execute serviciul în postul de pază având asupra sa genți, sacoșe, pungi, pachete sau alte
obiecte care nu au legătură cu executarea serviciului.

Articolul 70
(1) Pe timpul executării serviciului, persoana care execută serviciul în postul de pază de pe perimetrul
locului de deținere oprește prin somația "STAI" orice persoană sau grup de persoane care se apropie
de post sau de limita zonei interzise vizibil delimitată, în afară de personalul care are drept de acces
în zona de responsabilitate a postului.

(2) Dacă persoana sau grupul de persoane se oprește, persoana din postul de pază solicită prezența
șefului de schimb și observă în permanență persoana sau grupul de persoane oprit.

(3) Dacă persoana sau grupul de persoane nu se supune somației, se procedează conform
prevederilor legii privind regimul deținerii și utilizării armamentului din dotare și operațiunile cu arme
și muniții în sistemul administrației penitenciare.

(4) Persoanele din posturile de pază amplasate lângă străzi, șosele sau alte locuri de trecere cu
circulație frecventă, aplică prevederile prezentului articol numai cu privire la persoanele sau grupurile
de persoane care au intenția vădită de a pătrunde în locul de deținere sau de a ataca postul.

Articolul 71

(1) Orice persoană care se apropie de post este oprită atunci când a ajuns la limita minimă a distanței
care exclude un atac prin surprindere, în vederea verificării dreptului de acces în zona de
responsabilitate a postului.

(2) Dacă persoana are drept de acces, conform deciziei directorului locului de deținere și Planului de
pază și apărare a locului de deținere, i se permite accesul.

(3) Dacă vizibilitatea este redusă și nu se poate realiza identificarea persoanei sunt folosite mijloacele
de iluminare aflate în dotarea postului sau a persoanei care solicită accesul.

Articolul 72

În cazul în care persoana aflată în zona interzisă nu se supune somațiilor, se face uz de armă, conform
prevederilor legale.

Articolul 73

În raport cu situația creată, persoana din postul de pază execută somația din pozițiile culcat, în
genunchi sau în picioare, de la sol sau din foișor.

Articolul 74

Personalul din compunerea patrulelor poate fi dotat cu armament, muniție letală sau neletală,
mijloace de legătură și imobilizare și este obligat:

a) să execute/întărească paza și apărarea locului de deținere conform îndatoririlor specifice ale


postului, având asupra sa armamentul, muniția și mijloacele de legătură și imobilizare cu care a fost
dotat;

b) să interzică apropierea și staționarea persoanelor la o distanță mai mică față de obiectiv decât cea
stabilită prin îndatoririle specifice ale postului;
c) să interzică încercările de escaladare a gardurilor împrejmuitoare de către persoanele private de
libertate sau alte persoane;

d) să se deplaseze pe itinerarul stabilit, executând serviciul prin observare și ascultare, din mers,
făcând scurte opriri;

e) să anunțe de îndată șeful de schimb dacă persoane necunoscute încearcă să introducă, prin orice
mijloace și metode obiecte interzise sau dacă observă dispozitive de zbor, inclusiv de tip dronă, în
zona sa de responsabilitate;

f) să nu părăsească postul, până nu este schimbat în prezența șefului de schimb.

Articolul 75

Personalului din posturile de patrulare îi este interzis:

a) să discute cu alte persoane și cu personalul din posturile de pază, în afara atribuțiilor de serviciu;

b) să părăsească itinerarul stabilit, fără aprobare și fără a fi schimbat de către șeful de schimb sau în
prezența șefului de schimb;

c) să încredințeze armamentul/mijloacele din dotare oricărei alte persoane.

Articolul 76

Prevederile art. 68 - 73 din prezentul Regulament, se aplică în mod corespunzător și personalului din
posturile de patrulare.

Articolul 77

(1) La ora stabilită, personalul destinat pazei perimetrului locului de deținere se prezintă la locul
destinat pentru efectuarea instruirii înaintea intrării în serviciu.

(2) După realizarea instruirii, personalul căruia i s-a comunicat repartizarea pe posturi se deplasează,
sub conducerea șefului de schimb, la magazia de serviciu, pentru ridicarea armamentului și muniției.

(3) După primirea armamentului și muniției, schimbul se deplasează la locul de încărcare și


descărcare a armamentului, unde desfășoară sub supraveghere, secvențial, etapizat și corect
operațiunile de încărcare a armamentului.

(4) După încărcarea armamentului, șeful de schimb conduce schimbul pe itinerarul stabilit spre
posturi.

(5) Pentru schimbarea posturilor, persoanele din schimb se deplasează în formațiune, în coloană câte
unul, cu armele în poziții sigure pentru deplasare, șeful de schimb aflându-se în fața coloanei.

(6) Șeful schimbului aflat în serviciu participă la predarea-primirea posturilor.

Articolul 78

(1) Când schimbul s-a apropiat de primul post la 8 - 10 metri, șeful de schimb care intră în serviciu
dispune ca schimbul să stea pe loc.
(2) Dacă serviciul se execută în foișor, persoana nu coboară decât în cazurile în care s-a stabilit că nu
se poate face predarea și primirea postului în foișor, din cauza spațiului restrâns sau pericolului de
accidente.

(3) Șeful de schimb care intră în serviciu dispune persoanei din schimb repartizată în postul respectiv
să se deplaseze la postul de pază în vederea preluării serviciului.

Articolul 79

Șeful de schimb verifică integritatea sistemului de pază, existența, starea și funcționarea mijloacelor
de legătură, iluminare, semnalizare și alarmare din dotarea postului.

Articolul 80

(1) Persoana care ia în primire postul controlează integritatea sectorului de pază, existența, starea și
funcționarea mijloacelor de legătură, iluminare, semnalizare și alarmare din dotarea postului, după
care îl informează pe șeful de schimb.

(2) Dacă pe timpul predării-primirii postului se constată vreo neconcordanță față de prevederile
îndatoririlor specifice ale postului, șeful de schimb care intră în serviciu întrerupe primirea postului și
prezintă situația creată șefului de schimb care predă serviciul.

(3) După schimbarea postului, șeful de schimb care intră în serviciu se deplasează la schimb, se
plasează înaintea coloanei, dispune deplasarea și execută în continuare schimbarea celorlalte posturi.

(4) După ce a fost schimbat și ultimul post, șeful de schimb care predă serviciul adună schimbul în
formația în coloană pe un rând, cu armele în poziții sigure pentru deplasare și îl conduce la locul de
încărcare și descărcare a armamentului.

Articolul 81

La schimbarea personalului din posturile de patrulare, prevederile art. 77 - 78 din prezentul


Regulament, se aplică în mod corespunzător.

Articolul 82

(1) După predarea și luarea în primire a serviciului de pază pe perimetrul locului de deținere, șefii de
schimb se prezintă în fața șefilor de tură și informează despre predarea și primirea serviciului.

(2) Șefii de schimb consemnează în registrul de procese-verbale de predare-primire a serviciului toate


neregulile constatate, prezentându-l spre avizare șefului serviciului siguranța deținerii.

Articolul 83

Prin Planul de pază și apărare propriu, administrația fiecărui loc de deținere stabilește itinerarele de
deplasare, personalul care are drept de acces pe perimetrul locului de deținere, regulile de control,
modalitățile de recunoaștere și comunicare și orice alte precizări necesare.

Capitolul II Accesul în locurile de deținere

Secţiunea 1 Scop și organizare


Articolul 84

(1) Accesul în locurile de deținere este strict limitat.

(2) Accesul în locul de deținere se face numai pe la postul de control, special amenajat în acest sens.

(3) Postul de control al accesului este locul special amenajat prin care se realizează accesul într-un
spațiu delimitat, amenajat în scopul controlului și cunoașterii în orice moment a persoanelor și
mijloacelor de transport intrate sau ieșite din respectivul spațiu.

(4) Postul de control poate fi permanent sau temporar.

(5) Postul de control temporar se poate transforma în post de pază, post de observare sau post de
patrulare, în anumite momente ale zilei, stabilite prin Planul de pază și apărare a locului de deținere.

(6) În funcție de amplasare, arhitectură, spații și dotări, locurile de deținere sunt prevăzute cel puțin
cu un post de control al accesului la intrarea în locul de deținere și un post de control al accesului la
intrarea în sectorul de deținere. După caz, locurile de deținere pot fi prevăzute și cu un post control
acces persoane vizitatoare în locul de deținere, respectiv, unul sau mai multe posturi de control al
accesului la intrarea în spații de producție, ateliere, puncte de lucru interioare sau alte spații.

Articolul 85

Amenajarea și configurația de principiu a spațiilor destinate controlului accesului se regăsesc în


anexele nr. 18 și 19.

Articolul 86

(1) Persoanele care intră în locul de deținere și bagajele acestora, precum și mijloacele de transport
sunt supuse controlului antiterorist și de specialitate. Este interzisă introducerea în penitenciar a
băuturilor alcoolice.

(2) Se interzice accesul cu armament, muniție ori substanțe stupefiante, toxice sau explozive în
locurile de deținere, cu excepția situațiilor prevăzute în planurile de pază și apărare ale locurilor de
deținere ori prin alte ordine și instrucțiuni scrise ale ministrului justiției sau decizii ale directorului
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(3) Cu aprobarea directorului, în sectorul administrativ pot avea acces cu armament și muniție
reprezentanții sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională aflați în misiuni oficiale, în
misiuni de protecție și pază, cu ocazia vizitării locurilor de deținere de către persoane pentru care
este necesară o astfel de protecție. Cu aprobarea directorului, în baza procedurilor comune cu
structurile de ordine publică și securitate națională, pot avea acces cu armament și muniție de
manevră în sectorul administrativ, reprezentanții sistemului de apărare, ordine publică și securitate
națională participanți la desfășurarea unor exerciții tactico-aplicative.

(4) În situația producerii unor acțiuni violente de protest ale deținuților prin care se pune în pericol
viața ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor pot avea acces cu armament
și muniție în sectorul administrativ și în cel de deținere pentru izolarea și securizarea unei zone,
personalul sistemului penitenciar, reprezentanții sistemului de apărare, ordine publică și securitate
națională, caz în care se delimitează vizibil un perimetru interior, pe o perioadă limitată la acțiunea
necesară, conform situațiilor prevăzute în Planul de pază și apărare a locului de deținere, cu
aprobarea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(5) Personalul locului de deținere, precum și alte persoane care au primit aprobare de acces sunt
obligate să depună la postul de control bagajele, telefoanele mobile și obiectele care nu au legătură
cu serviciul sau cu scopul intrării în locul de deținere, într-un spațiu anume destinat, care să asigure
integritatea acestora.

(6) Persoanele vizitatoare nu au acces cu aparate de filmat, de fotografiat, telefoane mobile,


componente și accesorii ale acestora ori alte dispozitive care au funcții de
înregistrare/redare/transmitere date. Este interzisă păstrarea acestor dispozitive în postul de control
de la intrarea în locul de deținere și postul de control acces persoane vizitatoare în locul de deținere.

(7) Dispozițiile art. 17 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii se aplică în mod corespunzător.

(8) Directorul locului de deținere poate aproba accesul cu aparatură sau pachete în cazuri temeinic
justificate, după efectuarea controlului antiterorist și de specialitate, în următoarele situații:

a) solicitarea mass-media de a realiza emisiuni, interviuri;

b) activitățile specifice lucrătorilor din mediul penitenciar;

c) desfășurarea unor spectacole organizate de administrația penitenciarului în colaborare cu


persoane fizice sau juridice din societatea civilă;

d) solicitarea persoanelor fizice sau juridice de a oferi persoanelor private de libertate pachete cu
alimente în baza contractelor de sponsorizare legal încheiate;

e) solicitarea reprezentanților cultelor sau asociațiilor religioase care au acces în penitenciar de a


oferi persoanelor private de libertate publicații și obiecte religioase;

f) pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau pentru desfășurarea unor activități specifice.

(9) Se exceptează de la controlul antiterorist și de specialitate personalul și mijloacele de transport


aparținând structurilor de intervenție, în situația în care sunt solicitați de urgență în vederea
soluționării incidentelor operaționale sau critice.

(10) Se exceptează de la controlul antiterorist și de specialitate, personalul autorizat și mijloacele de


transport solicitate de administrația locului de deținere prin serviciul național unic pentru apeluri de
urgență 112.

(11) Accesul cu telefonul mobil personal pentru personalul unui loc de deținere, care în baza
atribuțiilor de serviciu necesită menținerea legăturii în exteriorul instituției, este permis numai în
cadrul sectorului administrativ, procedura privind accesul personalului propriu cu telefon mobil
urmând a fi aprobată prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 87

(1) Accesul vehiculelor, colaboratorilor, personalului aflat în afara orelor de program și a altor
persoane interesate în locurile de deținere se realizează în baza aprobării scrise sau, în cazuri
excepționale, verbale a directorului locului de deținere. În situația aprobării verbale a accesului, se
vor face mențiuni cu privire la aceasta în documentele operative ale postului control.

(2) Compartimentele interesate întocmesc tabelele de acces, cu datele de identificare ale


persoanelor sau vehiculelor, în baza solicitărilor primite. Acestea sunt avizate de către șeful structurii
interesate, șeful serviciului/biroului siguranța deținerii și aprobate de directorul unității.

(3) Anterior avizelor prevăzute la alin. (2), persoanele menționate în tabelele de acces sunt verificate,
în mod obligatoriu, de către șeful serviciului siguranța deținerii cu privire la eventualele interdicții de
acces în locurile de deținere și de către lucrătorul biroului/compartimentului prevenirea criminalității
și terorismului cu privire la aspectele specifice prevenirii criminalității și combaterii terorismului în
mediul penitenciar.

(4) Tabelele se înregistrează, se întocmesc în două exemplare, un exemplar pentru compartimentul


emitent și unul pentru serviciul siguranța deținerii. Prin grija șefului serviciu siguranța deținerii, copii
ale tabelelor aprobate sunt distribuite la posturile de control implicate.

(5) Tabelele se actualizează ori de câte ori apar modificări și, obligatoriu, anual, conform prevederilor
anterioare.

(6) În vederea soluționării incidentelor critice, tabelele de acces sunt aprobate de coordonatorul de
incident critic.

(7) Tabelele de acces în locurile de deținere pentru personalul aparținând altor locuri de deținere din
sistemul penitenciar, care urmează să desfășoare percheziții generale, sunt aprobate de directorul
Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar.

Articolul 88

(1) În cadrul postului de control există instrucțiuni pentru reglementarea accesului, proceduri
specifice de control persoane și mijloace de transport, tabele cu persoanele care au dreptul să intre
în locul de deținere, modele de documente pentru acces și de scoatere sau introducere a
materialelor, mijloace de control și verificare a persoanelor, bagajelor, mijloacelor de transport și a
încărcăturii acestora, documente de evidență a intrării și ieșirii persoanelor private de libertate,
mijloacelor de transport și a persoanelor, mijloace tehnice de control acces, identificare și depistare a
armamentului, explozibililor și drogurilor, mijloace de alarmare, un loc special amenajat pentru
păstrarea bunurilor a căror introducere este interzisă în locul de deținere, după caz, bariere verticale
retractabile pentru împiedicarea accesului neautorizat, precum și alte materiale sau dotări necesare
executării serviciului.

(2) Documentele, mijloacele tehnice și obiectele de inventar necesare funcționării postului de control
se stabilesc prin Planul de pază și apărare.

(3) Instrucțiunile pentru reglementarea accesului, procedurile specifice de control, tabelele cu


persoanele care au dreptul să intre în locul de deținere, modele de documente pentru acces și de
scoatere sau introducere a materialelor se pot afla și în format electronic la nivelul postului de
control.

Secţiunea a 2-a Personalul destinat controlului accesului


Articolul 89

(1) Personalul destinat controlului accesului este compus din agenți șef post control. În funcție de
arhitectură, afluxul de persoane și mijloace de transport, pe lângă șeful postului control, pot fi
numite ajutoare ale acestuia, bărbați sau femei.

(2) Activitatea personalului planificat pe linia accesului în locul și sectorul de deținere este
coordonată nemijlocit de către șeful de tură și direct de către șeful serviciului siguranța deținerii.

Articolul 90

Șeful postului de control răspunde de paza și apărarea postului încredințat, respectarea cu strictețe a
regulilor stabilite în legătură cu accesul prin acest loc, verificarea documentelor, controlul și
înregistrarea persoanelor și vehiculelor care intră sau ies prin postul de control, menținerea ordinii și
curățeniei, în conformitate cu îndatoririle specifice.

Secţiunea a 3-a Accesul persoanelor în locurile de deținere

Articolul 91

(1) Șeful postului de control de la intrarea în locul de deținere este dotat, după caz, cu armament și
muniție și este obligat:

a) să execute paza și apărarea locului de deținere în postul încredințat;

b) să țină închisă și asigurată poarta de intrare în locul de deținere și să o deschidă numai după ce a
identificat persoana și, după caz, mijlocul de transport care solicită să intre sau să iasă prin acest loc;

c) să verifice documentele de legitimare a personalului la intrarea și ieșirea în și din locul de deținere;

d) să verifice documentele de identitate sau de legitimare ale persoanelor din afara locului de
deținere cărora li s-a permis accesul, atât la intrare, cât și la ieșire, conform prevederilor legale;

e) să informeze pe cei în drept despre solicitările persoanelor sosite la postul de control;

f) să permită accesul numai după primirea aprobării și numai după ce a realizat aducerea la
cunoștință, sub semnătură, cu privire la bunurile și obiectele interzise, regulile de acces și ordine
interioară, înregistrarea în evidența postului și, după caz, înmânarea ecusonului de acces;

g) să încredințeze vizitatorul unui membru al compartimentului interesat în vederea însoțirii până la


destinație;

h) să înscrie, atunci când situația impune, într-un registru anume destinat, persoanele care urmează
să se deplaseze la sectorul de acordare a pachetelor și vizitelor;

i) să permită ieșirea personalului din locul de deținere, în timpul orelor de program, numai pe bază
de bilet de voie, delegație de serviciu, aprobare scrisă pentru personalul cu atribuții de serviciu în
exteriorul locului de deținere, semnate de conducerea locului de deținere;

j) să permită ieșirea persoanelor private de libertate, numai pe baza documentelor legal întocmite și,
după caz, cu paza necesară. Intrările și ieșirile se înregistrează în documentele din evidența postului;
k) să oprească la postul de control persoanele în ale căror documente de identitate se constată
nereguli sau pe cele care au încălcat regulile de acces, să informeze șeful de tură sau șeful serviciului
siguranța deținerii și să acționeze conform dispozițiilor;

l) să efectueze controlul antiterorist și de specialitate asupra tuturor persoanelor care intră în locul
de deținere și bagajelor acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 86 alin. (9) și (10) din prezentul
Regulament;

m) să efectueze controlul specific asupra persoanelor și bagajelor acestora, care ies din locul de
deținere, prin sondaj ori la dispoziția șefilor ierarhici;

n) să efectueze controlul asupra persoanelor cu afecțiuni medicale ori aflate în stare de graviditate,
afecțiuni sau stări certificate în baza unui document emis în acest sens, prin observare, palpare,
control corporal, atunci când folosirea mijloacelor fixe și portabile de detectare a metalelor este
contraindicată din punct de vedere medical și atestată în acest sens;

o) să permită accesul personalului locului de deținere aflat în concediu de odihnă ori concediu
medical, învoire sau în timpul liber, numai cu aprobarea directorului locului de deținere;

p) să consemneze în registrul special constituit despre luarea în primire și predarea armamentului și


muniției persoanelor care nu au aprobare de a intra cu acestea în locul de deținere și să le depoziteze
în fișetul special destinat;

r) să primească și să predea, pe bază de semnătură, în registrul special constituit telefoanele mobile,


sumele de bani rămase la întoarcerea în locul de deținere, precum și mijloacele electronice de plată
de la/către persoanele private de libertate repartizate în regimul deschis care desfășoară activități în
exteriorul locului de deținere fără supraveghere;

s) să respecte regulile privind portul armamentului și muniției;

t) să verifice la luarea în primire a serviciului integritatea și starea tehnică a mijloacelor de control,


acces, identificare, alertare și supraveghere și să le utilizeze în bune condiții, informând șefii
nemijlociți despre orice deficiență apărută;

ț) să ia la cunoștință de prevederile mapei cu instrucțiuni privind accesul și să o păstreze în bune


condiții, asigurându-se permanent de valabilitatea documentelor cuprinse în mapă;

u) să numere sau, în cazul persoanelor private de libertate îmbarcate în mijlocul de transport care nu
permite numărarea, să înregistreze efectivele de persoane private de libertate în baza datelor oferite
de către șeful punctului de lucru/șeful de escortă. În situația în care locul de deținere are amenajat
un singur post de control, activitatea de numărare și înregistrare în documentele specifice se
realizează, în mod obligatoriu, de către șeful postului control;

v) să efectueze controlul persoanelor cu afecțiuni locomotorii și a dispozitivelor medicale ajutătoare


la deplasare prin observare, palpare, control corporal, atunci când folosirea mijloacelor fixe și
portabile de detectare a metalelor nu poate fi realizată;

x) să permită intrarea sau ieșirea persoanelor prevăzute la art. 87 alin. (1), numai după ce au fost
înregistrate în evidența postului de control, în registrul prevăzut în anexa nr. 54.
(2) Reglementarea modului de efectuare a controlului antiterorist și de specialitate se stabilește prin
decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, publicată în Monitorul
Oficial.

(3) Șefului postului de control de la intrarea în locul de deținere, pe timpul executării serviciului, îi
este interzis:

a) să permită ieșirea prin postul de control a persoanelor private de libertate pentru care nu există
aprobarea scrisă a directorului locului de deținere;

b) să părăsească postul de control fără a fi înlocuit ori să desfășoare alte activități decât cele stabilite
prin îndatoririle specifice de serviciu;

c) să întrețină convorbiri cu persoane private de libertate sau alte persoane, în afara celor strict
necesare în interesul serviciului;

d) să permită accesul și staționarea persoanelor în zona postului de control, fără aprobarea șefilor
ierarhici;

e) să primească în păstrare corespondență și obiecte în afara celor stabilite de conducerea locului de


deținere;

f) să deschidă simultan ambele porți de acces.

Articolul 92

(1) Persoanele care au acces în locul de deținere sunt obligate să se legitimeze la postul de control de
la intrarea în locul de deținere, datele de identificare ale acestora fiind înscrise în registrul special de
evidență pentru intrări-ieșiri prevăzut în anexa nr. 54.

(2) Documentele de identitate ale persoanelor care au acces în locul de deținere pe bază de aprobare
rămân în postul de control pe durata șederii acestora în locul de deținere, primind în schimb un
ecuson.

(3) Pe durata șederii în locul de deținere, aceste persoane au obligația să respecte regulile de ordine
interioară stabilite de către administrație și să poarte la vedere ecusonul de acces.

Articolul 93

În baza funcției și a prerogativelor conferite de aceasta, precum și pentru îndeplinirea atribuțiilor


profesionale, în locurile de deținere au acces următoarele persoane:

a) președintele României și prim-ministrul Guvernului României, împreună cu persoanele care îi


însoțesc;

b) ministrul justiției și secretarii de stat din Ministerul Justiției, împreună cu persoanele care îi
însoțesc;

c) directorul general și directorii generali adjuncți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor,


împreună cu persoanele care îi însoțesc;
d) directorii și șefii de servicii din structura organizatorică a Administrației Naționale a
Penitenciarelor;

e) senatorii și deputații din Parlamentul României, cu avizul camerei din care fac parte;

f) Avocatul poporului și adjuncții;

g) judecătorii de supraveghere a privării de libertate, în unitățile de jurisdicție;

h) președintele Curții Constituționale, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, președinții


curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor în ale căror circumscripții se află locul de deținere;

i) procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi,
procurorii generali ai curților de apel, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, procurorul
șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și prim-
procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele și judecătoriile în ale căror circumscripții se află locul
de deținere;

j) membrii corpului de control din cadrul Ministerului Justiției;

k) personalul Administrației Naționale a Penitenciarelor care posedă legitimații cu mențiunea "acces


în unitățile subordonate";

l) directorul locului de deținere și directorii adjuncți;

m) șeful serviciului de probațiune în a cărui circumscripție se află locul de deținere, precum și


consilierii de probațiune desemnați de acesta;

n) membrii comisiilor sau organizațiilor internaționale a căror competență este acceptată ori
recunoscută de România;

o) șeful structurii de intervenție la nivel regional.

Articolul 94

(1) În limitele competențelor pe care le au și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în locurile de


deținere subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor au acces pe bază de delegații
semnate, după caz, de către ministrul justiției, secretarii de stat din cadrul Ministerului Justiției,
directorul general și directorii generali adjuncți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor sau una
dintre persoanele prevăzute la art. 93 lit. f), h) și i) din prezentul Regulament, următoarele persoane:

a) specialiști din cadrul Ministerului Justiției și Administrației Naționale a Penitenciarelor;

b) judecătorii de la instanțele judecătorești în a căror circumscripție se află locul de deținere;

c) procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă
curțile de apel, din cadrul serviciilor teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție și ale Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din parchetele de pe lângă
tribunalele și judecătoriile în a căror circumscripție se află locul de deținere;
d) personalul care face parte din instituția Avocatului Poporului și care a fost delegat pentru
efectuarea de controale specifice.

(2) În delegația eliberată persoanelor menționate la alin. (1) se precizează: numele, prenumele,
funcția celui delegat, numărul legitimației de serviciu, instituția și structura funcțională din care face
parte, scopul pentru care a fost împuternicit, sectorul ori problematica la care are acces și termenul
de valabilitate a delegației.

Articolul 95

(1) Persoanele prevăzute la art. 93 lit. b) - d), g), j), k) și l), după prezentarea documentelor de
legitimare, au acces în locul de deținere, indiferent de oră, fără să fie necesară însoțirea acestora.

(2) Persoanele prevăzute la art. 93 lit. a) - k) au acces în sectorul administrativ cu telefoane mobile de
serviciu, cu informarea directorului locului de deținere.

(3) Personalul locului de deținere desemnat să execute activități de control în afara programului
normal de lucru are acces în locul de deținere pe baza unui "Tichet de control" primit de la
conducerea locului de deținere cu ocazia planificării și instruirii asupra misiunii, fără să fie necesară
însoțirea acestuia.

Articolul 96

(1) Accesul polițiștilor, procurorilor, avocaților, mediatorilor autorizați, traducătorilor autorizați,


notarilor, executorilor judecătorești, interpreților, altor persoane cu calități oficiale, al funcționarilor
din cadrul structurilor de executare silită în cazuri speciale din cadrul Agenției Naționale de
Administrare Fiscală, curatorilor fiscali, funcționarilor din cadrul structurilor Autorității Naționale
pentru Protecția Consumatorilor sosiți în control la punctele comerciale, precum și al
reprezentanților organizațiilor neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul protecției
drepturilor omului se realizează în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Lege.

(2) Amenajarea și dotarea spațiilor destinate vizitei apărătorului și notarului, mediatorilor autorizați,
executorilor judecătorești, interpreților, altor persoane cu calități oficiale, precum și reprezentanților
organizațiilor neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul protecției drepturilor omului
sunt prevăzute în anexa nr. 20e.

(3) Pentru realizarea de materiale publicistice, documentări sau reportaje despre persoanele
condamnate definitiv, reprezentanții mass-media au acces în locurile de deținere în conformitate cu
dispozițiile Regulamentului de aplicare a Legii.

(4) Accesul reprezentanților cultelor și asociațiilor moral religioase în locurile de deținere se face cu
aprobarea directorului locului de deținere, cu respectarea dispozițiilor legale.

(5) Accesul notarilor și executorilor judecătorești în locurile de deținere se face cu luarea în


considerare a Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995,
respectiv a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Secţiunea a 4-a Accesul mijloacelor de transport în locurile de deținere

Articolul 97
(1) Spațiul destinat controlului mijloacelor de transport se amenajează în sistem ecluză, astfel încât să
nu se poată realiza deschiderea ambelor porți în același timp.

(2) Spațiul prevăzut la alin. (1) se dotează cu instalații de evacuare și condiționare a aerului, canal de
control, sistem de iluminat și dispozitive de control și scanare a mijloacelor de transport.

Articolul 98

Șeful postului de control de la intrarea în locul de deținere este obligat:

a) să verifice mijloacele de transport care intră sau ies prin postul de control, încărcătura acestora și
documentele de însoțire, înregistrându-le în evidența postului; conducătorul auto și persoanele care
îl însoțesc sunt supuse controlului antiterorist cu ajutorul mijloacelor din dotare;

b) să controleze mijloacele de transport, folosind procedurile destinate acestui scop, atât la intrarea,
cât și la ieșirea din locul de deținere, acordând o atenție deosebită verificării părții superioare și
inferioare a caroseriei, zonelor interioare și exterioare, locului conducătorilor vehiculelor,
portbagajelor, încărcăturii, lăzii pentru scule și tuturor celorlalte locuri în care s-ar putea ascunde
persoane ori obiecte interzise;

c) să permită intrarea sau ieșirea mijloacelor de transport numai după ce au fost înregistrate în
evidența postului de control;

d) să interzică staționarea mijloacelor de transport în zona de responsabilitate a postului;

e) să oprească la postul de control mijloacele de transport, când constată nereguli în documentele de


însoțire ale materialelor ce se transportă, să informeze șeful de tură sau șeful serviciului siguranță și
să acționeze conform dispoziției acestuia;

f) să solicite, la ieșirea mijloacelor de transport cu încărcături care nu pot fi verificate, confirmarea,


sub semnătură, în registrul special instituit, de către agentul însoțitor, a faptului că a asistat la
încărcarea și însoțirea mijlocului de transport.

Secţiunea a 5-a Accesul în sectorul de deținere

Articolul 99

(1) Șeful postului de control de la intrarea în sectorul de deținere este obligat:

a) să țină permanent închise și asigurate porțile de acces în sectorul de deținere și să le deschidă


numai după ce a verificat identitatea persoanelor ori mijloacele de transport care solicită ieșirea din
sectorul de deținere ori intrarea în incinta acestuia;

b) să efectueze, la intrare, controlul antiterorist și de specialitate asupra tuturor persoanelor, cu


excepția situațiilor prevăzute la art. 86 alin. (9) și (10) din prezentul Regulament și, prin sondaj, ori la
dispoziția șefilor ierarhici, asupra celor care ies din sectorul de deținere;

c) să efectueze controlul asupra persoanelor cu afecțiuni medicale ori aflate în stare vizibilă de
graviditate, afecțiuni sau stări certificate în baza unui document emis în acest sens, prin observare,
palpare, control corporal, atunci când folosirea mijloacelor fixe și portabile de detectare a metalelor
este contraindicată din punct de vedere medical și atestată în acest sens;

d) să efectueze controlul persoanelor cu afecțiuni locomotorii și a dispozitivelor medicale ajutătoare


la deplasare prin observare, palpare, control corporal, atunci când folosirea mijloacelor fixe și
portabile de detectare a metalelor nu poate fi realizată;

e) să permită accesul în sectorul de deținere numai personalului care are aprobarea scrisă a
directorului;

f) să permită ieșirea persoanelor private de libertate numai în baza aprobării scrise a directorului,
consemnând aceasta în evidențele postului;

g) să execute, potrivit legii, percheziția sumară și, prin sondaj, percheziție corporală amănunțită,
asupra persoanelor private de libertate care intră sau ies prin postul de control;

h) să anunțe șeful de tură despre sosirea la postul de control a persoanelor private de libertate care
au prestat activități lucrative ori au participat la activități organizate în afara sectorului de deținere;

i) să permită accesul personalului propriu și persoanelor din afara sistemului penitenciar în sectorul
de deținere cu pachete sau bagaje, în cazuri temeinic justificate, numai cu aprobarea scrisă a
directorului, după efectuarea controlului antiterorist și de specialitate;

j) să permită intrarea sau ieșirea numai după înregistrarea persoanelor private de libertate în
evidența postului de control, consemnarea în registru a orei de intrare/ieșire a acestora și
confruntarea datelor de ieșire cu cele de intrare;

k) să permită intrarea sau ieșirea numai după ce persoanele civile au fost înregistrate în evidența
postului de control, în registrul prevăzut în anexa nr. 55.

(2) Dispozițiile art. 98 lit. a) - f) din prezentul Regulament se aplică în mod corespunzător.

Articolul 100

(1) Șefului postului de control de la intrarea în sectorul de deținere îi este interzis ca, pe timp de
noapte, să permită ieșirea pe poarta sectorului de deținere a persoanelor private de libertate și
intrarea-ieșirea vehiculelor fără prezența șefului de tură.

(2) Dispozițiile art. 91 alin. (3) din prezentul Regulament se aplică în mod corespunzător.

Articolul 101

(1) În incinta sectorului de deținere au acces:

a) persoanele prevăzute la art. 86 alin. (9) și (10), art. 93, art. 94 alin. (1) și art. 96 alin. (1) din
prezentul Regulament;

b) persoanele prevăzute la art. 93 lit. b) - d), g), j), k) și l) din prezentul Regulament au acces în
sectorul de deținere, fără a fi necesară însoțirea acestora, indiferent de oră;
c) ofițerii locului de deținere desemnați să execute activități de control în afara programului normal
de lucru au acces în sectorul de deținere, pe baza tichetului de control primit de la conducerea
locului de deținere cu ocazia planificării și instruirii asupra misiunii, fără să fie necesară însoțirea
acestora;

d) alte persoane, numai cu aprobarea scrisă a directorului locului de deținere, acestea fiind însoțite.

(2) Personalul locului de deținere are acces în sectorul de deținere, potrivit funcțiilor și atribuțiilor de
serviciu sau aprobării nominale a directorului locului de deținere, folosind mijloace tehnice de
identificare și acces.

(3) Personalul care are acces în sectorul de deținere în ținută civilă poartă un ecuson de identificare,
asigurat de sectorul logistic al locului de deținere, conform anexei nr. 21.

Articolul 102

(1) În cadrul postului de control de la intrarea în sectorul de deținere există instrucțiuni pentru
reglementarea accesului, proceduri specifice de control persoane și mijloace de transport, tabele cu
persoanele care au dreptul să intre în obiectiv, modele de documente pentru acces și de scoatere sau
introducere a materialelor, mijloace de control și verificare a persoanelor, bagajelor, vehiculelor și a
încărcăturii acestora, documente de evidență a intrării și ieșirii persoanelor private de libertate,
mijloacelor de transport și a persoanelor, mijloace tehnice de control acces, identificare și de
depistare a armamentului, explozibililor și drogurilor, mijloace de alarmare, precum și alte materiale
sau dotări necesare executării serviciului. Prevederile art. 88 alin. (3) din prezentul Regulament se
aplică în mod corespunzător.

(2) Documentele, mijloacele tehnice și obiectele de inventar necesare funcționării postului de control
de la intrarea în sectorul de deținere se stabilesc de directorul adjunct siguranța deținerii și regim
penitenciar prin Planul de pază și apărare.

(3) În sectorul de deținere nu este permis accesul cu telefoane mobile, componente și accesorii ale
acestora ori alte dispozitive care au funcții de înregistrare/redare/transmitere date, mijloace de
comunicație ori componente ale acestora, cu excepția personalului care are în dotare radio-telefoane
portabile și dispozitive individuale de alarmare-avertizare sau dispozitive electronice de detecție a
bunurilor și obiectelor interzise.

(4) În postul de control de la intrarea în sectorul de deținere este interzisă păstrarea telefoanelor
mobile, componentelor și accesoriilor acestora sau a altor dispozitive care au funcții de
înregistrare/redare/transmitere date ori a mijloacelor de comunicație sau componentelor acestora,
cu excepția celor aflate în dotarea postului.

Titlul IV Supravegherea persoanelor private de libertate în locurile de deținere

Capitolul I Scop și organizare

Secţiunea 1 Principii generale

Articolul 103
Supravegherea persoanelor private de libertate în locurile de deținere are ca scop cunoașterea
preocupărilor acestora în vederea aplicării regimurilor de executare a pedepselor privative de
libertate, a respectării cu strictețe de către persoanele private de libertate a obligațiilor legale,
cunoașterii și influențării acestora în vederea reintegrării sociale și prevenirii incidentelor.

Articolul 104

(1) Activitatea de supraveghere se realizează, în principal, prin observare și ascultare.

(2) Observarea și ascultarea constau în totalitatea acțiunilor efectuate în mod direct de


supraveghetor în timpul executării serviciului, pentru verificarea cu strictețe a respectării regulilor
aplicabile locului de deținere.

(3) Observarea și ascultarea se pot realiza și în ascuns, în scopul de a verifica prezența și a cunoaște
preocupările persoanelor private de libertate în locurile în care se află, fără ca supraveghetorii să fie
văzuți sau auziți de către persoana sau persoanele observate.

(4) Apropierea de uși sau de vizoarele de observare se face fără zgomot, în scopul realizării
surprinderii persoanelor private de libertate și a preocupărilor lor, pentru prevenirea unor acțiuni
interzise sau a unor incidente.

(5) Când, prin observare sau ascultare, supraveghetorul receptează discuții, zgomote suspecte sau
sesizează existența obiectelor interzise informează de îndată șeful secției, iar în lipsa acestuia, șeful
de tură.

(6) Supravegherea holurilor secțiilor de deținere, spațiilor de așteptare, curților de plimbare, aleilor
pietonale, spațiilor destinate activităților sportive, sălilor de mese, cluburilor destinate demersurilor
educative, locurilor în care se desfășoară activități productive, camerelor de protecție, spațiilor
destinate acordării drepturilor la pachet și vizită ori acordării dreptului la comunicări on-line, a
spațiilor destinate audierii prin videoconferință, spațiilor exterioare ale pavilioanelor de detenție, se
poate realiza cu sisteme electronice de monitorizare exclusiv video. Imaginile se vizualizează și
stochează în Centrul de supraveghere electronică, iar cu aprobarea directorului locului de deținere
pot fi vizualizate și în alte locuri.

Articolul 105

(1) Supravegherea persoanelor private de libertate în interiorul locului de deținere se execută, după
caz, la camere de cazare, camere de izolare, camera de protecție, punctul de primire, blocul
alimentar, popotă, săli de mese, baie/spălătorie, ateliere, spații de producție, infirmerie, cabinete
medicale, curți de plimbare, baze sportive, spații destinate desfășurării demersurilor educative, de
asistență psihologică și asistență socială, puncte de lucru, sectorul de acordare a drepturilor la pachet
și vizită și pe durata efectuării cumpărăturilor, în spațiul acordării dreptului la comunicări on-line, în
spațiul destinat audierii prin videoconferință, precum și pe timpul escortării și însoțirii persoanelor
private de libertate.

(2) În spațiile în care își desfășoară activitatea judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în
spațiile în care se acordă dreptul la vizită, comunicări on-line, convorbiri telefonice, în cele în care au
loc activitățile moral-religioase, supravegherea se realizează vizual sau prin sisteme electronice de
monitorizare exclusiv video, în condiții de confidențialitate. La solicitarea motivată a judecătorului de
supraveghere a privării de libertate sau a reprezentantului cultului religios, pentru motive de
siguranță, directorul locului de deținere poate aproba ca supravegherea să se realizeze prin
observare directă de către personalul locului de deținere.

(3) Este interzisă supravegherea prin sisteme electronice de monitorizare video în camerele de
deținere și grupurile sanitare, cu excepția camerelor de protecție.

Articolul 106

(1) Supravegherea persoanelor private de libertate se realizează cu personal de același sex cu


persoanele supravegheate.

(2) În situații justificate, cu excepția activității de îmbăiere, supravegherea se poate efectua de către
personal de sex opus, în prezența a cel puțin unui membru al personalului de același sex cu
persoanele private de libertate.

Secţiunea a 2-a Amenajarea spațiilor destinate cazării persoanelor private de libertate

Articolul 107

(1) Secția de deținere este constituită din două sau mai multe camere de cazare și alte spații
necesare desfășurării activităților și aplicării regimurilor de executare a pedepselor privative de
libertate.

(2) Camerele de cazare se amenajează și se dotează astfel încât să permită aplicarea legală a
regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, cu respectarea dispozițiilor ordinului
ministrului justiției prin care se aprobă normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a
persoanelor private de libertate.

(3) Camerele destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedeapsa în regim de
maximă siguranță, inclusiv cele care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului, sunt prezentate în
anexele nr. 22a și 22b.

(4) Camerele destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedeapsa în regim închis
sau sunt arestate preventiv, în perioada de carantinare-observare sau cărora nu li s-a stabilit regimul
de executare sunt prezentate în anexa nr. 23.

(5) Camerele destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedeapsa în regim
semideschis sunt prezentate în anexa nr. 24.

(6) Camerele destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedeapsa în regim
deschis sunt prezentate în anexa nr. 25.

(7) Camerele destinate punerii în aplicare a sancțiunii disciplinare cu "izolarea pentru maximum 10
zile" se dimensionează, de regulă, pentru o persoană și sunt prezentate în anexa nr. 26.

Articolul 108
(1) Secțiile de deținere se amenajează astfel încât să se respecte dispozițiile legale cu privire la
separarea persoanelor private de libertate.

(2) Itinerariile de deplasare ale persoanelor private de libertate, precum și activitățile la care acestea
au fost selecționate se stabilesc astfel încât să se asigure separarea acestora în funcție de sex, vârstă,
situație juridică, regim de executare, vulnerabilitate, riscul pe care îl prezintă pentru siguranța
penitenciarului, precum și alte situații justificate pentru prevenirea producerii incidentelor, respectiv
pentru asigurarea ordinii și disciplinei în locul de deținere.

Articolul 109

(1) Pe timpul îndeplinirii misiunilor de supraveghere, vizetele camerelor de cazare sunt închise și
asigurate și se deschid pentru distribuirea hranei, pentru transmiterea unor dispoziții sau pentru alte
situații stabilite de conducerea locului de deținere.

(2) În zilele caniculare, cu aprobarea directorului locului de deținere și în limita timpului stabilit de
acesta, vizetele sau ușile camerelor se pot deschide, grilajele acestora fiind asigurate, inclusiv pe
timpul nopții atunci când situația o impune.

Secţiunea a 3-a Scoaterea din camere a persoanelor private de libertate

Articolul 110

(1) Scoaterea persoanelor private de libertate din camere, pentru executarea activităților prevăzute
în programul zilnic, se realizează de către supraveghetori.

(2) Predarea-primirea persoanelor private de libertate care se deplasează în afara secției se face în
zona de acces, după înscrierea acestora în registrul special destinat și confirmarea prin semnătură a
persoanei care îi preia.

(3) Persoanele private de libertate cărora li se aplică regimul de maximă siguranță și pentru care se
apreciază că se impun măsuri sporite de siguranță, persoanele private de libertate sancționate
disciplinar cu izolarea, cazate în camera de protecție, precum și cele care prezintă risc pentru
siguranța penitenciarului se scot din cameră, de regulă, în prezența șefului secției/șefului de tură sau
a unei persoane desemnate de directorul locului de deținere și, în mod obligatoriu, în prezența unui
număr suficient de membri ai personalului, dotați corespunzător cu mijloace de imobilizare, alarmare
și comunicare.

(4) În baza autorizării directorului locului de deținere, categoriilor de persoane private de libertate
prevăzute la alin. (3) li se pot aplica mijloace de imobilizare, în conformitate cu dispozițiile legale.

(5) Mijloacele de imobilizare se pot aplica și persoanelor private de libertate care prezintă potențial
agresiv față de alte persoane, cu aprobarea scrisă a directorului locului de deținere, pe baza
propunerilor/informărilor formulate de către șeful secției sau alte persoane care desfășoară activități
directe cu deținuții.

(6) Periodic, dar nu mai târziu de 7 zile de la data aplicării sau de la data ultimei analize, situația
persoanelor pentru care s-a dispus aplicarea mijloacelor de imobilizare în interiorul locului de
deținere, cu prilejul scoaterii din cameră, va fi reanalizată de către șeful secției de deținere, care,
după consultarea psihologului și educatorului secției, propune încetarea/menținerea/modificarea
măsurilor de siguranță aplicate. Analiza se face pentru fiecare persoană privată de libertate în parte
și cuprinde situația juridică, disciplinară, motivul aplicării mijloacelor de imobilizare, modul de
aplicare pe traseele și, pentru activitățile la care participă, propunerile de
încetare/menținere/modificare a măsurilor de siguranță aplicate și se păstrează la șeful serviciului
siguranță.

(7) Măsurile propuse de către șeful secției de deținere în condițiile alin. (6) sunt avizate de către șeful
serviciului aplicare regim penitenciar, șeful serviciului siguranța deținerii, directorul adjunct pentru
siguranța deținerii și regim penitenciar și aprobate de directorul penitenciarului.

(8) Cu privire la luarea sau încetarea măsurilor de siguranță se fac mențiuni în documentele
operative, precum și în Formularul privind istoricul escortării.

Articolul 111

(1) Scoaterea din camere a persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul de maximă
siguranță și pentru care se apreciază că se impun măsuri sporite de siguranță, a persoanelor private
de libertate sancționate disciplinar cu izolarea, precum și a celor care prezintă risc pentru siguranța
penitenciarului, pentru desfășurarea unor activități din programul zilnic, se face individual sau în
grupuri mici. Ușile se deschid după ce în prealabil agentul supraveghetor verifică prin vizor sau vizetă
preocupările persoanelor private de libertate din cameră.

(2) La scoaterea și introducerea din și în cameră a persoanelor private de libertate cărora li se aplică
regimul de maximă siguranță sau închis, arestaților preventiv și celor cărora nu li s-a stabilit regimul
de executare, se efectuează percheziția corporală sumară, potrivit prevederilor legale. Aceasta se
efectuează și asupra condamnaților cărora li se aplică regimul semideschis și deschis ori de câte ori
aceștia ies sau intră din spațiul de deținere destinat cazării și desfășurării unor activități la care au
acces direct.

(3) La scoaterea și introducerea din și în cameră a persoanelor private de libertate sancționate


disciplinar cu izolarea sau a celor cazați temporar în camera de protecție se efectuează percheziția
corporală amănunțită, potrivit dispozițiilor prezentului Regulament.

(4) Mutarea și repartizarea persoanelor private de libertate la camerele de deținere se efectuează în


timpul programului normal de lucru a șefului de secție, iar, ca excepție, în afara orelor de program, la
dispoziția șefului de tură, acest lucru consemnându-se în scris.

Articolul 112

(1) Supraveghetorul înscrie în registrul de evidență a solicitărilor de prezentare la cabinetul medical,


datele de identificare ale persoanelor private de libertate care solicită acordarea asistenței medicale
și o înaintează de îndată personalului medical aflat în serviciu. Personalul medical avizează sub
semnătură efectivul de persoane private de libertate înscris în registru și stabilește nominal ordinea
și programarea prezentării la consult a acestora.
(2) Persoanele private de libertate se scot din camere pentru acordarea asistenței medicale, la
solicitarea personalului medical al locului de deținere. Modelul registrului de evidență a solicitărilor
de prezentare la cabinetul medical este prevăzut în anexa nr. 27.

(3) De la această regulă fac excepție cazurile de urgență, când este anunțat, de îndată, personalul
medical al locului de deținere.

Articolul 113

Pentru activitățile productive, desfășurarea demersurilor educative, de asistență psihologică și


asistență socială și pentru acordarea unor drepturi ce se desfășoară în spații anume destinate,
persoanele private de libertate se scot din camere în conformitate cu programul stabilit,
respectându-se criteriile de separațiune și regulile referitoare la percheziționare, însoțire și
supraveghere pe timpul deplasării și desfășurării activităților.

Secţiunea a 4-a Accesul în secțiile de deținere

Articolul 114

(1) Accesul personalului locului de deținere în fiecare secție de deținere se realizează în baza
tabelului nominal aprobat de directorul locului de deținere.

(2) Accesul personalului în secțiile în care sunt custodiate persoane de sex opus se realizează în
condițiile prevăzute la alin. (1), numai pentru efectuarea activităților profesionale specifice, în
prezența unui membru al personalului de același sex cu persoanele custodiate.

Secţiunea a 5-a Personalul destinat activităților de supraveghere

Articolul 115

(1) Personalul destinat supravegherii persoanelor private de libertate în locurile de deținere este
compus din supraveghetori și agenți însoțitori.

(2) Supraveghetorii de la camerele de cazare, camerele de izolare, camera de protecție, baie,


infirmerie, cluburile destinate demersurilor educative, de asistență psihologică și asistență socială,
sălile de mese aflate în cadrul secției de deținere, se subordonează nemijlocit șefului secției de
deținere în timpul orelor de program și șefului de tură în afara acestora.

(3) Supraveghetorii de la sectorul de acordare a vizitelor, pachetelor, cumpărăturilor, comunicărilor


on-line, audierii prin videoconferință se subordonează nemijlocit ofițerului care coordonează
activitatea sectorului sau ofițerului desemnat de directorul locului de deținere și, în afara
programului normal de lucru, șefului de tură.

(4) Agenții însoțitori, supraveghetorii de la curțile de plimbare, cabinetele medicale, blocul alimentar,
sălile de mese, spălătorie, bazele sportive și alte spații situate în afara secțiilor de deținere, se
subordonează nemijlocit persoanei anume desemnate de directorul locului de deținere și, în afara
programului normal de lucru, șefului de tură.

Articolul 116
(1) Personalul destinat supravegherii persoanelor private de libertate în locul de deținere se
repartizează pe minimum 4 schimburi.

(2) Numărul posturilor de supraveghere se stabilește prin Planul de pază și apărare, în funcție de
numărul persoanelor private de libertate, regimurile de executare a pedepselor aplicate acestora,
precum și de arhitectura și condițiile specifice fiecărui loc de deținere, conform standardelor de
personal aprobate prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(3) Indiferent de regimul de executare, în serviciul de noapte se repartizează cel puțin un agent
supraveghetor pentru fiecare secție de deținere.

(4) În cadrul secțiilor interioare destinate cazării deținuților din regim deschis, monitorizate prin
sisteme electronice de supraveghere video și în cadrul cărora funcționează sisteme de comunicare,
prin interfon sau telefoanele fixe, între deținuți și personalul locului de deținere pot să nu fie
repartizați supraveghetori, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. Directorul locului de deținere
desemnează personalul responsabil cu verificarea periodică și cu efectuarea apelului deținuților din
cadrul acestor secții sau spații de deținere.

Articolul 117

Personalul numit pentru supravegherea persoanelor private de libertate și conducerea activităților


zilnice ale acestora execută serviciul neînarmat și este dotat conform anexei nr. 8.

Capitolul II Supravegherea persoanelor private de libertate cu prilejul unor activități specifice

Secţiunea 1 Luarea în primire a serviciului de către supraveghetori

Articolul 118

Predarea-primirea posturilor de supraveghere se efectuează direct între agenții supraveghetori în


prezența și sub coordonarea șefului de secție, iar în lipsa acestuia sub coordonarea șefului de tură.
Cu această ocazie, șefii de secție realizează instruirea înainte de intrarea în serviciu cu privire la
situația operativă de la nivelul secției de deținere.

Articolul 119

(1) Pentru predarea-primirea serviciului de supraveghere se procedează astfel:

a) supraveghetorul aflat în serviciu pregătește postul pentru predare-primire, dispune măsuri de


executare a curățeniei sectorului și a camerelor de cazare, precum și de aranjare a paturilor,
bagajelor, mobilierului și atrage atenția persoanelor private de libertate să se pregătească în vederea
efectuării apelului;

b) supraveghetorul ia în primire serviciul începând cu prima încăpere și continuă cu celelalte spații


aflate în zona de responsabilitate a postului de supraveghere;

c) supraveghetorul care ia în primire postul efectuează în prezența supraveghetorului aflat în serviciu


apelul persoanelor private de libertate, controlând cu acest prilej integritatea camerelor de cazare,
ordinea și starea de curățenie a acestora;
d) supraveghetorul care ia în primire postul verifică documentele, fișele individuale de cazare și
obiectele de inventar din dotarea postului, integritatea terminalelor telefonice și a punctelor de
documentare și informare electronică din zona de responsabilitate, pe care le confruntă cu
mențiunile din Procesul-verbal apel și de predare-primire.

Articolul 120

Supraveghetorul care ia în primire serviciul totalizează numărul de persoane private de libertate din
responsabilitatea postului său și consemnează constatările făcute cu această ocazie în procesul-
verbal, pe care îl semnează.

Secţiunea a 2-a Atribuțiile generale și interdicțiile supraveghetorului

Articolul 121

(1) Supraveghetorul are următoarele atribuții generale:

a) să țină încuiate și asigurate ușile de acces în secție și grilajele de tronsonare, deschizându-le doar
pentru desfășurarea activităților din programul zilnic și pentru a permite accesul persoanelor care au
aprobare în zona sa de responsabilitate;

b) să-și însușească temeinic atribuțiile specifice postului de supraveghere încredințat;

c) să cunoască configurația postului de supraveghere, numărul și categoria persoanelor private de


libertate pe care le supraveghează și, nominal, pe cele care prezintă risc pentru siguranța
penitenciarului;

d) să verifice, la luarea în primire a serviciului, funcționalitatea camerei video portabile, mijloacele de


legătură, imobilizare și alarmare din dotarea postului;

e) să păstreze în condiții de siguranță bunurile pe care le are în dotare;

f) să supravegheze persoanele private de libertate pe care le are în primire, să împiedice stabilirea de


legături nepermise cu alte persoane private de libertate și să prevină săvârșirea abaterilor
disciplinare din partea acestora;

g) să conducă și să coordoneze activitățile stabilite prin programul zilnic care se desfășoară în


sectorul său de activitate;

h) să respecte criteriile de separare a persoanelor private de libertate;

i) să pretindă respectarea de către persoanele private de libertate a regulilor de ordine interioară în


orice împrejurare și să urmărească menținerea stării de disciplină și curățenie;

j) să informeze de îndată șefii ierarhici cu privire la orice situație de natură a împiedica punerea în
aplicare a Planului de evacuare a secției;

k) să țină permanent legătura cu posturile vecine și să coopereze cu acestea pentru rezolvarea


situațiilor deosebite;
l) să întocmească corespunzător documentele de evidență a muncii persoanelor private de libertate
care prestează activități lucrative în sectorul său de responsabilitate și să facă propuneri pentru
recompensarea acestora;

m) să ia măsuri pentru respectarea prevederilor legale referitoare la fumat;

n) să acționeze conform prevederilor din Manualul pentru gestionarea incidentelor operaționale sau
critice, produse în zona sa de responsabilitate;

o) să comunice la dispeceratul locului de deținere, la intervalele stabilite, situația operativă, utilizând


mijloacele de legătură din dotare;

p) să țină închise și asigurate ușile spațiilor de lucru din cadrul secției atunci când în incinta acestora
nu se află membri ai personalului.

Articolul 122

(1) Supraveghetorului îi este interzis:

a) să părăsească fără aprobare postul încredințat;

b) să permită persoanelor private de libertate să circule fără aprobare sau neînsoțite, în afara
cazurilor în care regimul de executare a pedepsei le permite aceasta;

c) să folosească persoanele private de libertate pentru îndeplinirea altor sarcini decât cele stabilite de
administrația locului de deținere;

d) să intermedieze legături între persoanele private de libertate sau între acestea și alte persoane, în
afara cadrului legal;

e) să scoată sau să introducă persoanele private de libertate din/în camere, fără aprobare, sau să le
introducă în alte camere în afara celor în care au fost repartizate;

f) să permită accesul în cadrul sectorului de responsabilitate persoanelor neautorizate sau care nu au


aprobare în acest sens;

g) să înmâneze altor persoane mijloacele tehnice din dotare, dispozitivele de închidere/deschidere


ale ușilor din sectorul său de activitate sau alte sectoare unde are acces, fără aprobarea șefului
ierarhic;

h) să permită accesul personalului și al persoanelor din afara sistemului penitenciar în sectorul său de
responsabilitate cu pachete sau bagaje, cu excepția cazurilor temeinic justificate, numai cu aprobarea
scrisă a directorului;

i) să introducă sau să permită introducerea de bunuri și obiecte al căror acces este interzis în sectorul
de deținere.

Secţiunea a 3-a Apelul persoanelor private de libertate

Articolul 123
(1) Cu ocazia predării-primirii serviciului, în fiecare loc de deținere se execută apelul numeric al
persoanelor private de libertate, care constă în numărarea întregului grup de persoane private de
libertate, existent la momentul respectiv.

(2) De regulă, prin grija factorilor responsabili, cu ocazia apelului, persoanele private de libertate
trebuie să se găsească în interiorul locului de deținere.

(3) Excepție de la prevederile alin. (2) fac persoanele private de libertate care, la momentul apelului,
sunt prezentate la organele judiciare, internate în unități sanitare din afara sistemului penitenciar, se
află la puncte de lucru exterioare locului de deținere, se află în permisiunea ieșirii din penitenciar sau
învoite ori sunt implicate în alte activități aprobate de directorul locului de deținere.

(4) Pentru persoanele condamnate din regimul semideschis și deschis, apelul numeric se realizează și
în situația în care, din motive medicale, de siguranța deținerii și pentru buna desfășurare a unor
activități ori cu ocazia luării mesei se dispune închiderea ușilor, conform programului stabilit al
locului de deținere, comunicând aspectele constatate șefului de secție și șefului de tură.

(5) Efectivele de persoane private de libertate aflate în mijloacele de transport ale sistemului
penitenciar, în vederea transferării între locurile de deținere subordonate, sunt în responsabilitatea
Serviciului Pază și Escortare Deținuți Transferați și a locurilor de deținere anume desemnate să
sprijine această activitate.

Articolul 124

Prin executarea apelului se realizează verificarea prezenței persoanelor private de libertate,


prevenirea, identificarea și împiedicarea producerii unor eventuale acțiuni neregulamentare sau
ostile ale acestora.

Articolul 125

(1) Cel puțin o dată pe lună se efectuează apelul nominal al persoanelor arestate preventiv, al
persoanelor cărora nu li s-a stabilit regimul de executare, persoanelor condamnate din regimul închis
și maximă siguranță, apel care constă în confruntarea datelor din fișele individuale de cazare cu cele
declarate de către acestea.

(2) Pentru persoanele condamnate din regimul semideschis și deschis, apelul nominal se realizează în
fiecare zi de către agenții supraveghetori aflați în serviciu. În vederea realizării acestei activități, cu
cel puțin 30 minute înainte de efectuarea apelului de seară determinat de predarea primirea
serviciului, ușile camerelor de deținere se închid.

Articolul 126

Cu 30 minute înainte de ora stabilită pentru executarea apelului, supraveghetorul din secție
introduce toate persoanele private de libertate la camere, dispune efectuarea curățeniei, echiparea
cu o ținută corespunzătoare și adunarea în spațiul liber dintre paturi, cu fața spre direcția intrării în
cameră. Persoanele private de libertate cu afecțiuni medicale invalidante sau cele din infirmerii, la
recomandarea medicului locului de deținere, pot sta pe paturi.

Articolul 127
(1) Apelul se execută de către supraveghetorul care ia în primire serviciul, iar cel care predă serviciul
rămâne la ușa camerei și supraveghează comportarea și atitudinea persoanelor private de libertate
pentru a fi în măsură, la nevoie, să alarmeze locul de deținere și să intervină în cazul unor situații
deosebite.

(2) La camerele unde sunt cazați condamnații cărora li se aplică regimul de maximă siguranță,
precum și la camera de protecție, persoanele private de libertate sancționate disciplinar cu izolarea
sau care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului, apelul se execută cu participarea nemijlocită a
șefului secției/șefului de tură sau a ofițerului instructor, în prezența unui număr sporit de membri ai
personalului.

Articolul 128

(1) După numărarea persoanelor private de libertate din cameră, se controlează integritatea camerei
de cazare prin verificarea tavanelor, pardoselii, pereților, ușilor, grilajelor, a sistemelor de închidere,
ferestrelor, gratiilor, WC-ului, spălătorului, spațiului pentru depozitarea alimentelor, abordându-se
cu atenție toate locurile în care pot fi ascunse obiecte interzise.

(2) Gratiile de la ferestre și grilajele ușilor camerelor de cazare se verifică prin lovirea lor cu ciocanul
din lemn, în locurile care se pretează a fi tăiate pentru a favoriza evadarea, iar locurile întunecoase,
prin iluminarea lor cu lanterna.

(3) Secțiile de deținere se dotează cu un număr corespunzător de ciocane din lemn și lanterne.

(4) Cu prilejul apelului, se verifică toate spațiile și încăperile aflate în zona de responsabilitate în care
au acces persoanele private de libertate, precum cluburi, băi, grupuri sanitare, săli de mese, holuri și
altele.

Articolul 129

(1) Supraveghetorul care predă serviciul, după executarea apelului, închide și asigură camera
respectivă și o deschide pe următoarea, fiind interzis a se deschide două sau mai multe camere în
același timp.

(2) Problemele constatate de supraveghetor în timpul executării apelului cu privire la starea psiho-
fizică evidentă a persoanelor private de libertate și integritatea camerelor se aduc la cunoștința
șefului de secție sau șefului de tură.

Articolul 130

(1) După efectuarea apelului persoanelor private de libertate ca urmare a predării-primirii serviciului,
se completează registrul de procese-verbale de apel și predarea-primirea serviciului. Apelul nominal
sau numeric, efectuat în cursul zilei pentru persoanele private de libertate repartizate în regim
semideschis și deschis se consemnează, pe verso, în registrul de procese-verbale de apel și predarea-
primirea serviciului.

(2) Registrul cuprinzând procese-verbale de apel și predare-primire serviciu, prevăzute în anexele nr.
9a.1 și 9a.2, existent la nivelul secțiilor de deținere se completează de către agentul supraveghetor cu
ocazia predării-primirii serviciului, după efectuarea apelului, avându-se în vedere intrările și ieșirile de
la luarea în primire a serviciului și se avizează de către șeful secției de deținere sau șeful de tură.

(3) Registrul cuprinzând procesele-verbale de apel, prevăzute în anexa nr. 9b, reprezintă un
document centralizator care se completează de către șeful de tură cu ocazia predării-primirii
serviciului, după efectuarea apelului întregului efectiv din locul de deținere, pe baza datelor primite
de la agenții supraveghetori și se avizează de către director.

Secţiunea a 4-a Supravegherea la camerele de cazare

Articolul 131

(1) Supraveghetorul de la camerele de cazare are următoarele atribuții specifice:

a) după luarea în primire a persoanelor private de libertate și controlul camerelor de cazare, verifică
starea de funcționare a camerei video portabile, mijloacele de alarmare, legătură, iluminare,
imobilizare și a celorlalte materiale existente în cadrul secției;

b) ține în permanență încuiate ușile, vizetele și grilajele de la camerele de cazare, în funcție de


regimul de executare și programul stabilit pentru locul de deținere și le deschide numai pentru
desfășurarea activităților prevăzute în programul zilnic și la dispoziția celor în drept;

c) înscrie în registrul de intrări-ieșiri, nominal sau numeric, toate persoanele arestate preventiv,
condamnate din regimul închis și maximă siguranță care intră sau ies în sau din secție, precum și locul
unde acestea se deplasează și persoana care le însoțește sau escortează, solicitându-i acesteia să
semneze de preluare. Înscrierea se face nominal, în cazul în care numărul persoanelor private de
libertate este mai mic sau egal cu 5 deținuți sau în cazul în care aceștia efectuează activități lucrative
în interiorul locului de deținere și numeric pentru grupurile mai mari de 5 persoane private de
libertate;

d) înscrie în registrul special de intrări-ieșiri, nominal sau numeric, toate persoanele condamnate din
regimul semideschis și deschis care intră sau ies în sau din locul și zonele stabilite de administrația
penitenciarului în care au acces liber pentru desfășurarea anumitor activități, locul unde acestea se
deplasează și persoana care le însoțește sau escortează, solicitându-i acesteia să semneze de
preluare. Înscrierea se face nominal, în cazul în care numărul persoanelor private de libertate este de
mai mic sau egal cu 5 deținuți sau în cazul în care aceștia efectuează activități lucrative în interiorul
locului de deținere și numeric pentru grupurile mai mari de 5 persoane private de libertate. În
conformitate cu programul zilnic și tabelele aprobate, în cazul secțiilor de regim deschis, fără
supraveghere, ieșirile și intrările din și în cadrul locului și zonelor în care au acces liber pentru
desfășurarea anumitor activități se consemnează de către personalul care asigură însoțirea;

e) consemnează în registrul de procese-verbale de apel și predare-primire a serviciului intervențiile


efectuate la instalațiile din camerele de cazare, menționând gradul profesional, numele și prenumele
persoanei care a supravegheat activitatea. Intervențiile se realizează în prezența unui reprezentant al
persoanelor private de libertate din cameră, după ce, în funcție de natura intervenției și la dispoziția
șefului de secție/șefului de tură, toate celelalte persoane au fost mutate în alte spații, bagajele
acestora putând să rămână în cameră. Inventarierea sculelor se face la intrarea și ieșirea în sau din
cameră de către supraveghetor, menționând despre aceasta în registrul de procese-verbale de apel și
de predare-primire a serviciului;

f) în situații excepționale, pe timp de noapte, scoate din camere persoanele private de libertate din
regimul de maximă siguranță, închis, arestați preventiv și neincluși, pe cât posibil în mod individual, în
prezența șefului de tură și a unui număr suficient de membri ai personalului;

g) consemnează în registrul de evidență a plimbării ora de începere și de încheiere a acestei activități,


exceptând situația deținuților clasificați în regim deschis sau semideschis care au acces direct la
curțile de plimbare;

h) asistă la distribuirea hranei, urmărind ca aceasta să fie repartizată persoanelor private de libertate
conform normelor la care sunt alocate, după caz;

i) asigură distribuirea și retragerea, pe bază de registru, a cuțitelor destinate porționării hranei;

j) asigură accesul la frizeria locului de deținere, în funcție de programare;

k) informează șeful secției în cazul în care constată schimbări vizibile a fizionomiei unei persoane
private de libertate, în vederea înregistrării în sistemul informatic de evidență și schimbării cardului
individual de identificare;

l) verifică, înainte de ora stingerii, dacă toate ușile, vizetele și, după caz, grilajele de la camere sunt
încuiate și asigurate și înmânează cheile de la camerele de deținere șefului de tură, în afara cazurilor
în care regimul de executare a pedepsei permite lăsarea ușilor deschise pe timpul nopții;

m) instruiește persoanele private de libertate care execută serviciul de curățenie în zona sa de


responsabilitate și urmărește modul în care acestea își îndeplinesc atribuțiile, completând
documentele de pontaj;

n) comunică la dispeceratul locului de deținere, la intervalele stabilite prin atribuțiile specifice,


situația de la camerele unde asigură supravegherea;

o) anunță imediat personalul medical, atunci când se impune prezența acestuia;

p) acționează conform dispozițiilor legale privind procedura refuzului de hrană;

q) permite accesul în camera de protecție doar persoanelor autorizate;

r) face mențiuni cu privire la persoanele private de libertate aflate în refuz de hrană în registrul
anume destinat, conform anexei nr. 28;

s) pregătește documentele și materialele din dotarea postului pe care trebuie să le predea și


operează toate modificările apărute în timpul serviciului;

ș) înscrie în fișa individuală de cazare, corespunzător rubricilor tipizatului, prevăzută în anexa nr. 44 și
registrul opis, toate mutările persoanelor private de libertate de la o cameră de deținere la alta și,
după caz, sosite în cadrul secției ori ieșite din cadrul acesteia, în registrul de mutări între clădiri;

t) predă supraveghetorului secției de deținere în care se mută persoana privată de libertate Fișa
individuală de cazare, odată cu efectuarea mutării;
ț) pregătește Fișele individuale de cazare, în baza tabelelor nominale cu persoanele private de
libertate care urmează a fi transferate, ocazie cu care verifică și corectitudinea datelor înscrise în
acestea;

u) răspunde de completarea cu exactitate a datelor consemnate în Fișa individuală de cazare a


persoanei private de libertate pentru perioadele de timp aferente cazării în secția de deținere care
intră în responsabilitatea sa.

Secţiunea a 5-a Atribuțiile supraveghetorului la camerele de infirmerie

Articolul 132

Supraveghetorul de la camerele de infirmerie are, pe lângă atribuțiile prevăzute de art. 131 din
prezentul Regulament, următoarele atribuții specifice:

a) efectuează, potrivit dispozițiilor legale, percheziția corporală amănunțită a persoanelor private de


libertate cu prilejul internării/externării acestora;

b) interzice oricăror persoane să intre în camerele de infirmerie, în afara celor stabilite de medicul
locului de deținere și aprobate de director;

c) ia măsuri ca persoanele private de libertate internate în infirmerie să respecte recomandările


medicului și îl sprijină pe acesta în aplicarea tratamentului medical, atunci când este solicitat;

d) verifică dacă la internarea sau externarea persoanelor private de libertate în sau din infirmerie,
există avizul medicului și aprobarea directorului, urmărind ca acestea să fie însoțite, după caz, la
camerele unde au fost repartizate.

Secţiunea a 6-a Amenajarea și supravegherea la camerele de izolare

Articolul 133

Supraveghetorul de la camerele unde sunt cazate persoanele private de libertate aflate în executarea
sancțiunii disciplinare cu izolarea are, pe lângă atribuțiile prevăzute la art. 131 din prezentul
Regulament, următoarele atribuții specifice:

a) la luarea în primire a serviciului, verifică existența și valabilitatea hotărârilor de sancționare cu


izolarea;

b) efectuează, potrivit dispozițiilor legale, percheziția corporală amănunțită la intrarea sau ieșirea în
și din cameră;

c) ia măsuri de ridicare a obiectelor interzis a fi deținute pe timpul executării sancțiunii, prevăzute


prin Regulamentul de aplicare al Legii de executare, cu ocazia percheziției corporale amănunțite la
introducerea persoanelor private de libertate în camerele de executare a sancțiunii cu izolarea și le
înscrie în registrul de evidență anume destinat, prevăzut în anexa nr. 29;

d) anunță șeful secției sau șeful de tură despre expirarea sancțiunii disciplinare aplicată persoanelor
private de libertate, efectuează percheziția corporală amănunțită, înmânează obiectele personale
persoanelor, înmânează hotărârea de sancționare șefului secției/șefului de tură, face mențiuni în
registrul de evidență prevăzut în anexa nr. 29 și ia măsuri pentru însoțirea acestor persoane private
de libertate la camerele de cazare la care au fost repartizate;

e) permite deschiderea camerei de izolare doar în prezența șefului secției/șefului de tură sau a
ofițerului instructor și a unui număr sporit de membri ai personalului.

Secţiunea a 7-a Atribuțiile supraveghetorului la camera de refuz de hrană

Articolul 134

(1) La camerele în care se află cazate persoanele aflate în refuz de hrană, supraveghetorul
procedează astfel:

a) la introducerea în camera destinată cazării persoanelor aflate în refuz de hrană efectuează


percheziția corporală amănunțită a acestora și a bunurilor, în vederea ridicării produselor alimentare
și din tutun și răspunde de depozitarea și păstrarea acestora; bunurile, produsele alimentare și din
tutun ridicate se consemnează într-un proces-verbal;

b) urmărește ca persoanei aflate în refuz de hrană, la ora servirii mesei, să-i fie oferită hrana,
consemnând despre acceptarea sau refuzul acesteia în registrul special destinat;

c) informează șeful secției atunci când persoana refuză a treia masă consecutivă pentru a se continua
procedura intrării în refuz de hrană și efectuează mențiunile specifice în formularul privind procedura
refuzului de hrană;

d) informează șeful secției sau șeful de tură în situația în care persoana renunță la refuzul de hrană și
efectuează mențiunile specifice în formularul privind procedura refuzului de hrană;

e) când constată, în mod direct, că persoana aflată în refuz de hrană se alimentează, informează șeful
de secție sau șeful de tură și face mențiunile corespunzătoare în formularul privind procedura
refuzului de hrană.

Secţiunea a 8-a Atribuțiile supraveghetorului de la blocul alimentar

Articolul 135

(1) Supraveghetorul de la blocul alimentar are următoarele atribuții specifice:

a) ia în primire de la supraveghetorul din secția de deținere, nominal, în baza tabelului de pontaj,


persoanele private de libertate care deservesc blocul alimentar, execută apelul și percheziția
corporală sumară, potrivit legii, și le atrage atenția asupra modului cum trebuie să se comporte și să
execute sarcinile ce le revin;

b) ia măsuri ca persoanele private de libertate să folosească echipament individual de protecție;

c) asigură respectarea regulilor de igienă în blocul alimentar, stabilite de către medicul locului de
deținere;

d) ia în primire și ține încuiate și asigurate toate obiectele ascuțite și tăioase, conform inventarului,
distribuindu-le numai la nevoie și pentru timpul strict necesar;
e) supraveghează prepararea hranei în conformitate cu meniul stabilit;

f) asigură păstrarea, în condiții igienico-sanitare corespunzătoare a alimentelor ce urmează a fi


folosite și a probelor de mâncare pentru toate normele de hrană și sortimentele preparate;

g) asigură, la ora stabilită în programul zilnic, hrana pentru a fi distribuită la sălile de mese, pe
camere, secții și puncte de lucru;

h) urmărește ca toate persoanele private de libertate să aibă efectuat instructajul în domeniul


securității și sănătății în muncă, protecției mediului, precum și în domeniul situațiilor de urgență și
asigură respectarea de către acestea a reglementărilor legale;

i) verifică, la terminarea programului de lucru, modul cum s-a executat curățenia blocului alimentar,
dacă au fost stinse și asigurate toate sursele de foc și închise robinetele de apă și însoțește
persoanele private de libertate la camere, le predă supraveghetorului din secție, după ce, în
prealabil, le-a efectuat percheziția corporală sumară;

j) nu permite niciunei persoane private de libertate să se deplaseze neînsoțită de la blocul alimentar


în alte locuri;

k) nu permite accesul în blocul alimentar persoanelor neautorizate;

l) previne sustragerile de produse alimentare;

m) efectuează pontajul persoanelor private de libertate care au desfășurat activități lucrative la


blocul alimentar;

n) informează șeful de tură cu privire la producerea oricărui accident de muncă și nu permite


persoanei private de libertate reînceperea activității fără avizul medicului unității.

Secţiunea a 9-a Atribuțiile supraveghetorului de la spălătorie

Articolul 136

Supraveghetorul de la spălătorie are următoarele atribuții specifice:

a) ia în primire, nominal, în baza tabelului de pontaj, persoanele private de libertate care deservesc
spălătoria, făcându-le instructajul zilnic asupra sarcinilor ce le revin;

b) nu permite înstrăinarea sau sustragerea articolelor de îmbrăcăminte sau altor obiecte aduse
pentru spălat;

c) ia măsuri ca uscarea obiectelor spălate să se facă numai în locurile stabilite pentru aceasta;

d) ia măsuri ca la terminarea programului, persoanele private de libertate să efectueze curățenia la


locul de muncă;

e) execută apelul nominal și percheziția corporală sumară, potrivit dispozițiilor legale;

f) la terminarea programului zilnic, conduce persoanele private de libertate la camerele de deținere și


le predă supraveghetorului;
g) efectuează pontajul persoanelor private de libertate care au desfășurat activități lucrative la
spălătorie;

h) urmărește ca toate persoanele private de libertate să aibă efectuat instructajul în domeniul


securității și sănătății în muncă, protecției mediului, precum și în domeniul situațiilor de urgență și
asigură respectarea de către acestea a reglementărilor legale;

i) informează șeful de tură cu privire la producerea oricărui accident de muncă și nu permite


persoanei private de libertate reînceperea activității fără avizul medicului unității.

Secţiunea a 10-a Atribuțiile supraveghetorului de la punctul de primire persoane private de libertate

Articolul 137

(1) Supraveghetorul de la punctul de primire persoane private de libertate se subordonează


nemijlocit șefului de tură și ierarhic șefului serviciului regim penitenciar și are următoarele atribuții
specifice:

a) la intrarea în serviciu verifică sistemele de siguranță de la camerele de așteptare, precum și de la


încăperile unde se desfășoară activități cu persoanele private de libertate, consemnând în procesul-
verbal de predare-primire a serviciului cele constatate;

b) preia persoanele private de libertate nou primite de la organele de poliție sau sosite prin transfer,
le introduce în camerele de așteptare respectând criteriile de separare și ia măsuri pentru prevenirea
incidentelor;

c) urmărește realizarea măsurilor igienico-sanitare pentru persoanele private de libertate nou primite
de la organele de poliție sau sosite prin transfer;

d) primește de la casieria locului de deținere cutiile cu obiecte de valoare însoțite de adresa de


expediere și bonul de primire în păstrare, cu ocazia transferării persoanelor private de libertate,
urmând să le sigileze în prezența acestora;

e) execută activitățile prilejuite de primirea persoanelor private de libertate, întocmind documentele


specifice;

f) primește nominal din secțiile de deținere persoanele private de libertate ce urmează a fi


transferate, în baza tabelelor aprobate;

g) completează actele necesare pentru transferul persoanelor private de libertate;

h) execută sau, după caz, urmărește executarea percheziției corporale amănunțite în situațiile
prevăzute de prezentul Regulament;

i) ia măsuri de distribuire a hranei conform normelor aprobate;

j) la predarea-primirea serviciului face apelul nominal al persoanelor private de libertate aflate în


punctul de primire și execută controlul tuturor spațiilor din responsabilitatea postului;

k) execută activitățile prilejuite de punerea în libertate a persoanelor private de libertate;


l) în situația în care este desemnat, ia măsuri de ridicare a amprentelor necesare identificării
dactiloscopice a persoanelor înregistrate în cazierul judiciar;

m) acordă o atenție sporită modului de executare a supravegherii persoanelor private de libertate ce


sunt repartizate la activitatea de curățenie a punctului de primire;

n) completează registrele și documentele pe care le are în primire, inclusiv cele prevăzute în Legea de
executare și Regulamentul de aplicare a acesteia;

o) prezintă zilnic, spre avizare, ofițerului numit să coordoneze activitatea de la punctul de primire
toate documentele specifice.

Secţiunea a 11-a Atribuțiile supraveghetorului însoțitor

Articolul 138

(1) Supraveghetorul însoțitor pentru persoanele private de libertate are următoarele atribuții
specifice:

a) ia în primire, pe bază de semnătură, persoanele private de libertate de la camere pentru a fi


prezentate la cabinetele medicale, infirmerie, vizite, curți de plimbare, terenuri de sport, spații
destinate desfășurării demersurilor educative, de asistență psihologică și asistență socială ori alte
locuri stabilite de conducerea locului de deținere, informându-se în prealabil despre măsurile de
siguranță stabilite pentru deținuții luați în primire;

b) organizează deținuții în vederea deplasării în formațiune, prin gruparea pe rânduri și coloane, în


funcție de efectivul ce urmează a fi însoțit;

c) atrage atenția persoanelor private de libertate asupra regulilor pe care trebuie să le respecte pe
timpul deplasării;

d) urmărește ca persoanele private de libertate pe care le însoțește să nu părăsească formațiunea, să


nu ia legătura, să nu înmâneze sau să primească obiecte de la alte persoane;

e) după terminarea activităților, însoțește persoanele private de libertate la secțiile de deținere și îi


predă, pe bază de semnătură, supraveghetorului, informând despre comportamentul avut;

f) pe timpul deplasării agentul însoțitor se amplasează în spatele formațiunii de persoane private de


libertate, astfel încât să poată observa în orice moment întregul efectiv de persoane private de
libertate, iar în situația în care activitatea de însoțire este realizată de 2 sau mai mulți agenți, aceștia
se vor poziționa conform prevederilor de la art. 201 din prezentul Regulament.

(2) Însoțirea persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranța locului de deținere și
pentru care s-au dispus măsuri sporite de pază, escortare și supraveghere se realizează în prezența
personalului anume instruit.

Secţiunea a 12-a Programul zilnic al persoanelor private de libertate

Articolul 139
(1) Programul zilnic al persoanelor private de libertate este întocmit de șeful serviciului aplicarea
regimului penitenciar în baza tabelelor elaborate de către responsabilii de compartimente, se
avizează de directorul adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar și se aprobă de directorul
locului de deținere.

(2) Plimbarea persoanelor private de libertate se realizează conform programului întocmit de șeful
serviciului aplicare regim penitenciar, avizat de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar și aprobat de directorul locului de deținere, cu respectarea criteriilor de separațiune.

(3) Evidența plimbării persoanelor private de libertate se ține într-un registru special, prevăzut la
anexa nr. 30, cu excepția plimbării deținuților clasificați în regimul semideschis și deschis, care au
acces direct în curțile de plimbare.

Articolul 140

(1) Plimbarea se execută în spații amenajate astfel încât să prevină producerea incidentelor sau
încălcarea prevederilor legale referitoare la executarea pedepselor privative de libertate.

(2) Spațiile destinate plimbării persoanelor private de libertate se amenajează în conformitate cu


anexele nr. 31a, 31b și vor îndeplini următoarele condiții de siguranță:

a) gard de beton cu înălțimea de minimum 3 metri pentru persoanele private de libertate arestate
preventiv, condamnate din regimul de maximă siguranță și închis, sancționate disciplinar cu izolarea,
precum și pentru cele care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului;

b) gard din plasă de sârmă cu înălțimea de minimum 3 metri pentru persoanele private de libertate
condamnate din regimul semideschis și deschis;

c) planșeu din plasă de sârmă sudată pentru a preveni escaladarea și introducerea de obiecte
interzise, pe întreaga suprafață a curții de plimbare acolo unde arhitectura acestora permite.

(3) Spațiile destinate plimbării persoanelor private de libertate se dotează cu:

a) canal colector pentru evacuarea apei pluviale;

b) sursă de apă potabilă și closet, acolo unde persoanele private de libertate nu au acces direct la
acestea;

c) bănci încastrate în pardoseală;

d) copertină care acoperă 1/3 din suprafața curții de plimbare;

e) sistem de supraveghere video;

f) posturi telefonice pentru asigurarea dreptului la convorbiri telefonice.

Articolul 141

(1) După introducerea în spațiile de plimbare a persoanelor private de libertate supraveghetorul de la


curțile de plimbare asigură ușile acestora până la terminarea timpului alocat efectuării plimbării, cu
excepția persoanelor private de libertate din regimurile semideschis și deschis care au acces direct la
acestea.

(2) Supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul plimbării se poate executa din foișor
sau dintr-un post de supraveghere la sol ori prin patrulare astfel încât să fie permisă observarea
grupului sau grupurilor de persoane.

Articolul 142

(1) Supraveghetorul de la curțile de plimbare are următoarele atribuții specifice:

a) ia în primire de la supraveghetorul însoțitor sau de la supraveghetorul din secție persoanele


private de libertate planificate pentru plimbare;

b) urmărește ca persoanele private de libertate scoase la plimbare să nu provoace dezordine sau să


nu comită acte de indisciplină;

c) respectă timpul alocat plimbării conform programului aprobat;

d) predă persoanele private de libertate, după executarea programului de plimbare,


supraveghetorului însoțitor sau supraveghetorului din secție;

e) controlează curțile de plimbare, înainte și după terminarea plimbării de către fiecare serie de
persoane private de libertate, pentru a descoperi eventuale obiecte interzise;

f) manifestă deosebită atenție în cazul efectuării plimbării de către persoanele private de libertate
care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului;

g) comunică ofițerului responsabil de zonă sau șefului de tură din schimbul său orice nereguli sau
abateri din partea persoanelor private de libertate scoase la plimbare;

h) consemnează în registrul de evidență a plimbării numărul camerei/camerelor, efectivul de deținuți


ieșit la plimbare, intervalul orar, detalii despre comportamentul adoptat, numele și prenumele său și
semnează. În situația în care deținuții dintr-o cameră nu doresc să-și exercite dreptul la plimbare, va
consemna aceste aspecte.

(2) În cazul persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis și deschis, care au
acces liber la curțile de plimbare și care desfășoară activitatea de plimbare sub supraveghere,
supraveghetorului îi revin doar atribuțiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), g).

(3) Supravegherea activităților de plimbare a persoanelor private de libertate din regimurile


semideschis și deschis, care au acces direct în curțile de plimbare, poate fi realizată și prin
intermediul mijloacelor de supraveghere electronică, caz în care persoana desemnată acționează
conform alin. (1) lit. g).

Secţiunea a 13-a Desfășurarea de activități sportive de către persoanele private de libertate

Articolul 143
(1) Persoanele private de libertate desfășoară activități sportive în spații anume amenajate, în aer
liber sau acoperite, în incinta locului de deținere, astfel încât să împiedice producerea unor incidente
sau încălcarea prevederilor legale referitoare la executarea pedepselor privative de libertate.

(2) Activitățile sportive se realizează conform unui program întocmit de monitorul sportiv, avizat de
șeful de secție, șeful serviciului aplicare regim penitenciar, șeful serviciului educație, directorul
adjunct educație și asistență psihosocială, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar, medicul locului de deținere și aprobat de directorul locului de deținere, cu respectarea
criteriilor de separațiune.

(3) Activitățile sportive sunt conduse de monitorul sportiv sau o altă persoană desemnată din cadrul
serviciului educație, care poate fi sprijinit și de un supraveghetor anume desemnat.

Articolul 144

(1) Spațiile destinate activităților sportive pot fi dotate cu materiale sau aparate destinate efectuării
exercițiilor fizice sau cu amenajări care să permită practicarea jocurilor colective.

(2) După introducerea persoanelor private de libertate în spațiile destinate desfășurării activităților
sportive, supraveghetorul asigură ușile acestora până la terminarea timpului afectat. Dacă activitățile
sportive se desfășoară în spații neîmprejmuite sau de dimensiuni mari, supravegherea persoanelor
private de libertate se realizează cu un număr corespunzător de cadre, în funcție de regimul de
executare a pedepsei.

(3) Pe timpul desfășurării activităților sportive, persoanele private de libertate nu pot efectua decât
exercițiile sportive permise de dotările existente, fiind interzisă practicarea sporturilor de contact sau
care presupun vătămarea corporală a participanților.

Articolul 145

Supraveghetorul de la spațiile destinate desfășurării activităților sportive are aceleași atribuții ca ale
supraveghetorului de la curțile de plimbare.

Secţiunea a 14-a Supravegherea persoanelor private de libertate cu ocazia acordării drepturilor la


vizită, pachete și a cumpărăturilor

Articolul 146

(1) În cadrul sectorului vizite există:

a) o mapă cu instrucțiuni pentru reglementarea accesului, atribuții, obligații, sarcini specifice,


interdicții ale personalului, schițe, proceduri specifice de control persoane și pachete, tabele cu
persoanele care au dreptul să intre în sector;

b) mijloace de control și verificare a persoanelor, bagajelor, pachetelor, documente de evidență a


intrării și ieșirii persoanelor vizitatoare;

c) mijloace tehnice de control acces și alimente, de identificare și de depistare a armamentului,


explozibililor și drogurilor, mijloace de alarmare;
d) un loc special amenajat pentru păstrarea pe timpul acordării vizitei a bunurilor interzis a fi primite,
cumpărate, păstrate și folosite de persoanele private de libertate sau care exced dreptul acestora la
pachet;

e) alte materiale sau dotări necesare executării serviciului.

(2) Documentele, mijloacele tehnice și obiectele de inventar necesare funcționării sectorului vizită se
stabilesc de directorul adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar prin Planul de pază și apărare.

(3) Organizarea, amenajarea și dotarea sectorului vizite se realizează în condițiile prevăzute în


anexele nr. 20a, 20b, 20c, 20d.

Articolul 147

(1) Dreptul la pachet și vizită se acordă, de regulă, în baza unei planificări aprobate prin decizie a
directorului locului de deținere, cu respectarea prevederilor deciziei directorului general al
Administrației Naționale a Penitenciarelor pentru aprobarea procedurii de lucru în ceea ce privește
programarea prealabilă a vizitei, ținându-se seama de numărul și categoria persoanelor private de
libertate, precum și de specificul locului de deținere, cu respectarea prevederilor legale în materie.

(2) Programările efectuate în format electronic sunt listate și, ulterior, înregistrate și arhivate
conform nomenclatorului arhivării.

(3) Programul de vizită, pe zile și ore, regulile de desfășurare a vizitei, bunurile și obiectele permis a fi
primite și cele interzise, regulile de ordine interioară și alte dispoziții interne se aduc la cunoștința
persoanelor private de libertate și a vizitatorilor, prin afișare în locuri accesibile și pe pagina de
internet a locului de deținere.

Articolul 148

Supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul desfășurării activităților prevăzute pentru


acordarea drepturilor la vizită, pachet și cumpărături se asigură de personal specializat, numărul și
programul de lucru al acestora stabilindu-se în raport de efectivul și categoria persoanelor private de
libertate existente în locul de deținere.

Articolul 149

(1) Deplasarea persoanelor vizitatoare la sectorul de acordare a pachetelor și vizitelor se efectuează,


în funcție de particularitățile locului de deținere, prin spații amenajate care să nu permită acestora să
se abată de la traseu ori să afecteze activitatea de ansamblu a locului de deținere.

(2) Pe timpul deplasării, persoanele vizitatoare sunt însoțite.

Articolul 150

(1) Introducerea persoanelor private de libertate, precum și a persoanelor vizitatoare în încăperile


destinate pentru vizită se face în grupuri mici.
(2) În cazul în care, între persoanele private de libertate și persoanele vizitatoare au loc incidente,
supraveghetorul întrerupe vizita și comunică situația creată ofițerului responsabil de zonă sau șefului
de tură.

Articolul 151

Acordarea drepturilor la pachet și vizită se consemnează în fișa de evidență prevăzută la anexa nr. 32
și în aplicația informatică.

Articolul 152

Modul de desfășurare, măsurile de siguranță, supraveghere, amenajarea și dotarea spațiilor de


acordare a vizitei intime sunt prevăzute în anexele nr. 33a și 33b.

Articolul 153

Persoanele private de libertate sunt supuse măsurilor de control de către supraveghetorii planificați
la sectorul de acordare a dreptului la vizită, atât înainte de acordarea vizitei, cât și după efectuarea
acesteia, după cum urmează:

a) percheziție corporală sumară, pentru vizita cu dispozitiv de separare;

b) percheziție corporală amănunțită, pentru vizita fără dispozitiv de separare și vizita intimă;

c) alte măsuri de control necesare pentru asigurarea securității în penitenciare.

Secţiunea a 15-a Atribuțiile supraveghetorului cu ocazia acordării dreptului la vizită

Articolul 154

(1) Supraveghetorul de la sectorul de acordare a drepturilor la vizită, pachet, corespondență,


cumpărături se subordonează nemijlocit ofițerului desemnat să coordoneze activitatea sectorului și
ierarhic șefului serviciului aplicarea regimului penitenciar.

(2) Agențiilor planificați în serviciu în cadrul sectorului de acordare a drepturilor la pachet și vizită li
se repartizează următoarele atribuții:

a) să asigure acordarea drepturilor legale persoanelor private de libertate, în cantitățile și la


perioadele stabilite pentru fiecare categorie, numai după ce a stabilit identitatea acestora și a
persoanelor vizitatoare;

b) să opereze în fișele de evidență prevăzute în anexa nr. 32 orice schimbare în situația juridică a
persoanelor private de libertate, pe baza datelor comunicate de serviciul sau biroul evidență;

c) să înregistreze în fișele de evidență prevăzute în anexa nr. 32 și în aplicația informatică drepturile


acordate, sancțiunile disciplinare aplicate, recompensele acordate, precum și persoanele sosite în
vizită și adresa acestora;

d) să controleze cu atenție conținutul pachetelor pentru a preveni introducerea bunurilor sau


substanțelor interzise și să urmărească exclusiv vizual desfășurarea convorbirilor pe timpul vizitelor,
cu respectarea confidențialității și informarea imediată a șefului nemijlocit atunci când constată
încălcări ale reglementărilor în vigoare;

e) să întocmească bonul de primire în păstrare pentru bunurile aduse de persoanele sosite la vizită și
să le predea la magazia locului de deținere. Pentru obiectele de valoare se întocmește bonul de
predare în primire, iar pentru sumele de bani se întocmește borderoul de încasare. Mijloacele audio-
vizuale se primesc conform programului aprobat de directorul locului de deținere în baza cererii
aprobate și în prezența agentului tehnic din serviciul de specialitate, care le verifică și le sigilează,
întocmind în acest sens documentele corespunzătoare;

f) să ofere informații persoanelor sosite la vizită, în limita competențelor și să asigure desfășurarea


vizitei într-un climat civilizat;

g) să manifeste permanent spirit de observație și responsabilitate pentru a descoperi la timp


încercările vizitatorilor și ale persoanelor private de libertate de a transmite obiecte interzise;

h) să respingă orice încercare de corupere din partea persoanelor private de libertate sau a
vizitatorilor acestora ori a altor persoane și să informeze șefii ierarhici cu privire la aceste încercări;

i) să respecte durata vizitei stabilite pentru fiecare categorie de persoane private de libertate în
parte;

j) să asigure exercitarea dreptului persoanelor private de libertate de a efectua cumpărături, conform


legii, în baza planificării aprobate de directorul locului de deținere;

k) să identifice din rândul seriei care urmează a beneficia de dreptul la vizită persoanele private de
libertate cărora li se acordă vizită cu dispozitiv și pe cele cărora li se acordă vizită fără dispozitiv,
pentru organizarea judicioasă a fluxului de acordare a vizitei;

l) să consemneze cu privire la efectuarea percheziției corporale amănunțite în registrul destinat


acestui scop care cuprinde data, numele și prenumele persoanei private de libertate, numele,
prenumele, semnătura celui care a efectuat-o și eventualele obiecte descoperite, precum și motivul
percheziției;

m) să predea persoanele private de libertate după terminarea activităților supraveghetorului de pe


secția de deținere;

n) la începutul și sfârșitul fiecărei zile de lucru, dar și după fiecare serie de vizită, să execute controlul
spațiilor de acordare a dreptului la vizită și să informeze ofițerul desemnat să coordoneze activitatea
sectorului sau șeful de tură, în afara orelor de program, cu privire la aspectele negative;

o) să nu introducă la vizită mai multe persoane private de libertate decât îi permite spațiul destinat
pentru acordarea vizitei, în condiții de supraveghere eficientă și de siguranță, respectând criteriile de
separațiune și planificare;

p) să cunoască numărul persoanelor private de libertate aflate la vizită și al vizitatorilor, precum și


nominal pe cele care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului;

q) să asigure respectarea dreptului la corespondență, conform legii;


r) să introducă la vizită persoanele vizitatoare conform planificării aprobate de directorul locului de
deținere și a deciziei acestuia referitoare la numărul de persoane admise;

s) să efectueze, potrivit dispozițiilor legale, percheziția corporală sumară a persoanelor private de


libertate pe care le ia în primire din zona de acces a secției.

Secţiunea a 16-a Atribuțiile supraveghetorului cu ocazia acordării dreptului la vizită intimă

Articolul 155

(1) Cu ocazia acordării dreptului la vizită intimă, supraveghetorul are următoarele atribuții specifice:

a) verifică integritatea camerei, funcționarea interfonului și a sistemului de alarmare, controlează


starea gratiilor, grilajelor, ușilor, ferestrelor, pardoselilor, tavanelor, mobilierului, cazarmamentului,
lenjeriei și a grupului sanitar, funcționalitatea utilităților, înainte și după acordarea vizitei, precum și
cu ocazia predării-primirii serviciului;

b) identifică și înscrie în registrul special destinat persoana privată de libertate și persoana vizitatoare
înainte de introducerea în camera de acordare a vizitei intime;

c) înainte de acordarea vizitei persoana vizitatoare este informată, sub semnătură, cu privire la
cantitatea și tipurile de bunuri și obiecte permise și interzise, regulile de ordine interioară, de
desfășurare a vizitei. Persoana vizitatoare și bagajele acesteia sunt supuse controlului antiterorist,
prin observare, palpare, control corporal și utilizarea unor echipamente tehnice fixe sau portabile de
detectare a armamentului, muniției ori substanțelor stupefiante sau materialelor explozive, inclusiv
prin folosirea unităților canine, fiind obligată să depună la postul de control, într-un loc special
destinat și amenajat, bagajele și obiectele interzis a fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de
persoanele private de libertate sau care exced dreptul acestora la pachet;

d) cu 15 minute înainte de efectuarea apelului sau, după caz, de distribuire a mesei, anunță prin
interfon persoana privată de libertate și persoana vizitatoare;

e) în cazul în care persoana privată de libertate sau persoana vizitatoare solicită, în scris, încheierea
vizitei înainte de expirarea perioadei aprobate, va da curs solicitării;

f) după desfășurarea vizitei intime, efectuează percheziția corporală amănunțită a persoanei private
de libertate și controlul bagajelor acesteia.

Articolul 156

Pe perioada desfășurării vizitei intime de 48 de ore, persoana privată de libertate poate achiziționa
de la punctul comercial din penitenciar apa minerală, băuturi răcoritoare, cafea, ceai, țigări, produse
alimentare, fructe și legume, produse de igienă personală din categoria celor permis a fi cumpărate,
în limita prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii.

Secţiunea a 17-a Supravegherea deținuților în spațiul special amenajat pentru acordarea dreptului la
comunicări on-line

Articolul 157
Supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul acordării dreptului la comunicări on-line se
asigură de personal specializat din cadrul sectorului de acordare a dreptului la vizite și pachet,
numărul și programul acestuia, stabilindu-se în raport de efectivul și categoria persoanelor private de
libertate existente în locul de deținere.

Articolul 158

Dreptul la comunicări on-line se acordă, cu respectarea prevederilor legale în materie, în timpul


programului de lucru al sectorului de acordare a vizitelor și pachetelor.

Articolul 159

(1) Introducerea persoanelor private de libertate în spațiul special amenajat acordării dreptului la
comunicări on-line se efectuează individual, supravegherea pe tot parcursul comunicărilor
realizându-se exclusiv vizual, cu respectarea confidențialității.

(2) În cazul în care între persoanele private de libertate și interlocutori are loc un comportament
necorespunzător care periclitează starea de ordine și disciplină, când nu este respectat numărul sau
identitatea interlocutorilor, supraveghetorul întrerupe comunicarea on-line și transmite situația
creată ofițerului desemnat să coordoneze activitatea sectorului sau șefului de tură, consemnând
motivul întreruperii comunicării on-line în registrul specific.

Articolul 160

Acordarea dreptului la comunicări on-line se consemnează în fișele de evidență prevăzute la anexa


nr. 34a și în aplicația informatică.

Articolul 161

Modul de desfășurare, măsurile de siguranță, supraveghere, amenajarea și dotarea spațiilor de


acordare a comunicărilor on-line sunt prevăzute în anexele nr. 34b, 34c, 34d și 34e.

Articolul 162

(1) Supraveghetorul desemnat pentru acordarea dreptului la comunicări on-line se subordonează


nemijlocit ofițerului desemnat să coordoneze activitatea sectorului și ierarhic șefului serviciului
aplicarea regimului penitenciar și are următoarele atribuții specifice:

a) să execute controlul cabinelor special amenajate la începutul și sfârșitul fiecărei serii și să


informeze ofițerul desemnat să coordoneze activitatea sectorului despre aspectele negative
constatate;

b) să ia în primire de la supraveghetorul din secția de deținere, nominal, în baza tabelului prevăzut în


anexele nr. 34g și 34h persoanele private de libertate care urmează să beneficieze de comunicări on-
line și să le atragă atenția asupra modului cum trebuie să se comporte pe parcursul acordării
dreptului;

c) să asigure acordarea dreptului la comunicări on-line în baza planificării aprobate de conducerea


penitenciarului;
d) să opereze în fișa de evidență prevăzută în anexa nr. 32, conform modelului prevăzut în anexa nr.
34a și în aplicația informatică, precum și în registrul prevăzut în anexa nr. 34f, acordarea acestui
drept;

e) să consemneze în registrul prevăzut în anexa nr. 34f, în cazul imposibilității acordării dreptului la
comunicări on-line, situația care a condus la neacordarea acestui drept;

f) să asigure supravegherea vizuală pe toată perioada acordării dreptului, comunicând neregulile


constatate ofițerului desemnat să coordoneze activitatea sectorului;

g) să manifeste spirit de observație și responsabilitate pentru a reuși prevenirea oricăror acte de


indisciplină din partea persoanelor private de libertate;

h) să respingă și să informeze șefii ierarhici despre orice încercare de corupere din partea
persoanelor private de libertate sau a aparținătorilor acestora ori a altor persoane;

i) să respecte durata timpului stabilit pentru acordarea comunicărilor on-line;

j) să efectueze, potrivit dispozițiilor legale, percheziția corporală sumară a persoanelor private de


libertate la terminarea activității;

k) să predea persoanele private de libertate după terminarea activităților supraveghetorului de pe


secția de deținere.

Secţiunea a 18-a Supravegherea deținuților în spațiul special amenajat pentru audierea prin
videoconferință

Articolul 163

Supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul audierii prin videoconferință, se asigură de


personal desemnat de conducerea locului de deținere, sub coordonarea persoanei responsabile de
realizarea acestei activități.

Articolul 164

Introducerea persoanelor private de libertate în spațiul special amenajat realizării audierii prin
videoconferință se efectuează individual, cu respectarea măsurilor de siguranță specifice fiecărei
categorii, supravegherea pe tot parcursul audierii realizându-se exclusiv vizual.

Articolul 165

Modul de desfășurare, măsurile de siguranță, supraveghere, amenajarea și dotarea spațiilor în care


se realizează audierea prin videoconferință, sunt prevăzute în anexele nr. 35a - 35f.

Articolul 166

(1) Supraveghetorul însoțitor desemnat pentru realizarea audierii prin videoconferință are
următoarele atribuții specifice:
a) să ia în primire de la supraveghetorul din secția de deținere, nominal, persoanele private de
libertate care urmează a fi audiate prin videoconferință și să le atragă atenția asupra modului cum
trebuie să se comporte pe parcursul audierii;

b) să asigure supravegherea vizuală pe toată perioada audierii, comunicând neregulile constatate


persoanei responsabile de realizarea acestei activități;

c) să permită, după caz, accesul în spațiul special amenajat, apărătorilor persoanelor private de
libertate și interpreților;

d) să evacueze persoana privată de libertate și să comunice situația creată persoanei responsabile de


audiere și ofițerului responsabil de zonă, în cazul în care persoanele private de libertate manifestă un
comportament necorespunzător ce periclitează starea de ordine și disciplină;

e) să manifeste spirit de observație și responsabilitate pentru a reuși prevenirea oricăror acte de


indisciplină din partea persoanelor private de libertate;

f) să execute controlul asupra spațiului special amenajat, înainte și după efectuarea audierii;

g) să permită accesul persoanelor în spațiul special amenajat audierii cu înscrisuri și instrumente de


scris;

h) să efectueze, potrivit dispozițiilor legale, percheziția corporală sumară pentru toți deținuții și
percheziția corporală amănunțită atunci când există indicii referitoare la deținerea de obiecte
interzise, la începerea și terminarea activității, în situația în care la videoconferință asistă persoane
din afara locului de deținere;

i) să predea persoanele private de libertate după terminarea activităților supraveghetorului de pe


secția de deținere.

Secţiunea a 19-a Supravegherea deținuților cazați în camera de protecție

Articolul 167

(1) Amenajarea și dotarea camerei de protecție este prevăzută în anexa nr. 36b.

(2) Atribuțiile agentului desemnat să supravegheze persoana cazată în camera de protecție:

a) să verifice, înainte și după cazarea unei persoane, starea de curățenie, precum și starea tehnică a
aparaturii audio, video, a instalației de climatizare, a sistemului de alarmare și a instalațiilor sanitare,
aducând la cunoștința șefului de secție sau șefului de tură deficiențele constatate;

b) să monitorizeze permanent persoana cazată prin sistemul de supraveghere video;

c) să informeze în mod operativ șeful de secție sau șeful de tură cu privire la posibila deteriorare a
stării de sănătate ori iminența producerii de evenimente negative;

d) să consemneze în registrul prevăzut la anexa nr. 36a orice intrare și ieșire din/în camera de
protecție, data, ora și starea persoanei private de libertate;

e) să asigure servirea mesei în spațiul special amenajat, în prezența unui număr suficient de personal;
f) să acorde o atenție deosebită momentului distribuirii hranei, păstrând permanent contactul vizual
cu persoana privată de libertate care desfășoară această activitate, poziționându-se la o distanță care
să descurajeze producerea oricăror evenimente negative;

g) să deschidă ușa de la camera de protecție doar în prezența șefului de secție sau șefului de tură și a
minimum doi agenți operativi;

h) să întocmească bon de primire în păstrare pentru bunurile ridicate cu ocazia introducerii în camera
de protecție;

i) să efectueze percheziția corporală amănunțită de fiecare dată când persoana intră sau iese în/din
camera de protecție.

Articolul 168

Interdicții ale agentului desemnat să supravegheze persoana cazată în camera de protecție:

a) să desfășoare orice altă activitate care nu are legătură cu supravegherea persoanei cazate în
camera de protecție;

b) să deschidă ușa de la camera de protecție fără aprobare;

c) să permită persoanei cazate să aibă alte obiecte asupra sa în afara celor distribuite de locul de
deținere;

d) să părăsească postul fără aprobare și fără a fi înlocuit.

Articolul 169

(1) Supraveghetorul de la ateliere și spații de producție are următoarele atribuții specifice:

a) ia în primire, nominal, în baza tabelului de pontaj, persoanele private de libertate care prestează
muncă în ateliere, le instruiește și verifică prezența acestora pe timpul lucrului;

b) urmărește ca toate persoanele private de libertate să aibă efectuat instructajul în domeniul


securității și sănătății în muncă, protecției mediului, precum și în domeniul situațiilor de urgență;

c) urmărește să se execute numai lucrările aprobate;

d) verifică periodic existența sculelor și obiectelor prevăzute în inventarele atelierelor și truselor;

e) ia măsuri ca, la terminarea programului, persoanele private de libertate să strângă și să predea


sculele conform inventarului, să curețe mașinile și utilajele și să facă ordine la locul de muncă;

f) execută controlul spațiilor pentru a depista obiectele interzise, verifică dacă s-au stins luminile,
sursele de foc ori dacă s-a oprit apa;

g) execută, potrivit legii, percheziția sumară a persoanelor private de libertate, obligatoriu la sfârșitul
activității, precum și ori de câte ori consideră necesar;

h) execută apelul nominal al persoanelor private de libertate și le conduce la camere;


i) efectuează pontajul persoanelor private de libertate care au desfășurat activități lucrative la
ateliere;

j) informează șeful de tură cu privire la producerea oricărui accident de muncă și nu permite


persoanei private de libertate reînceperea activității fără avizul medicului unității.

(2) Atelierele și spațiile de producție amplasate în afara sectorului de deținere se constituie ca puncte
de lucru, prevederile de la alin. (1) aplicându-se corespunzător șefului punctului de lucru.

Articolul 170

Supraveghetorul de la sectorul unde se desfășoară activități de instruire școlară și formare


profesională are, pe lângă atribuțiile generale și interdicțiile prevăzute la art. 121 și art. 122 din
prezentul Regulament, următoarele atribuții specifice:

a) să urmărească ca, la începerea cursurilor, persoanele private de libertate să se deplaseze în ordine


la sălile de clasă, conform planificării;

b) să execute supravegherea, în timpul orelor de curs, prin patrulare, observare și ascultare,


efectuând scurte opriri în dreptul ușilor și ferestrelor spațiilor unde se desfășoară activitățile, în
scopul realizării surprinderii persoanelor private de libertate și a preocupărilor lor și pentru
prevenirea unor acțiuni interzise sau a unor incidente ce pot afecta procesul de învățământ sau
aduce atingere morală sau fizică personalului didactic;

c) să intervină și să atenționeze persoanele private de libertate când sesizează discuții sau zgomote
suspecte, informând de îndată ofițerul responsabil de zonă;

d) să nu permită persoanelor private de libertate să se deplaseze în afara zonei stabilite pe timpul


pauzelor dintre orele de curs;

e) să însoțească persoanele private de libertate la curtea de plimbare, conform programului aprobat


de directorul locului de deținere;

f) să controleze încăperile în care se desfășoară cursurile școlare și de formare profesională, înainte și


după terminarea programului pentru a verifica integritatea acestora și pentru a descoperi eventuale
obiecte interzise;

g) să comunice ofițerului responsabil de zonă sau șefului de tură orice nereguli sau abateri constatate
din partea persoanelor participante la cursurile de instruire școlară și formare profesională.

Articolul 171

Atribuțiile personalului însoțitor al persoanelor internate care execută măsura educativă în regim
deschis în timpul desfășurării, în afara centrului, a activităților de instruire școlară și formare
profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistență psihologică și asistență socială
specifică sau care prestează muncă, sunt:

a) înainte de începerea activității:


i. se informează cu privire la numărul persoanelor internate participante la activitate, conform
tabelului nominal aprobat de directorul locului de deținere, specificul activității, itinerarul și
modalitatea de deplasare către locul de desfășurare și configurația locului de desfășurare a acesteia;

ii. ia în primire persoanele internate, în zona de acces a secției de deținere, în baza tabelului nominal
aprobat de directorul locului de deținere, semnează de preluare în registrul de evidență a intrărilor-
ieșirilor și le conduce la locul destinat efectuării percheziției corporale amănunțite;

iii. instruiește persoanele internate cuprinse în tabelul nominal aprobat cu privire la obligațiile și
interdicțiile prevăzute de art. 87 din Regulamentul de aplicare a Legii.

b) pe timpul desfășurării activității:

i. solicită persoanelor internate să respecte traseele de deplasare și le interzice să părăsească locurile


stabilite pentru desfășurare a activităților;

ii. coordonează desfășurarea activităților aprobate de director, distribuind sarcini persoanelor


internate în scopul atingerii obiectivelor stabilite;

iii. verifică periodic prezența persoanelor internate și anunță prin orice mijloace dispeceratul în cazul
producerii de evenimente negative.

c) după finalizarea activității:

i. efectuează apelul nominal și, obligatoriu, percheziția corporală sumară, precum și prin sondaj
percheziția corporală amănunțită, atunci când există indicii referitoare la deținerea de obiecte
interzise;

ii. predă persoanele internate în zona de acces a secției de deținere;

iii. informează șeful nemijlocit cu privire la modul de desfășurare a activității.

Titlul V Escortarea persoanelor private de libertate

Capitolul I Scop și organizare

Secţiunea 1 Principii generale

Articolul 172

(1) Escortarea reprezintă totalitatea activităților desfășurate de personalul locului de deținere, în


vederea prezentării persoanelor private de libertate în afara locului de deținere, determinate de:

a) prezentarea persoanelor private de libertate în fața organelor judiciare, la puncte de lucru, unități
sanitare din afara sistemului penitenciar sau în alte locuri din afara locului de deținere stabilite de
directorul acestuia, caz în care se va realiza în prealabil o recunoaștere a locației/zonei de prezentare;

b) preluarea de la un punct de frontieră al României a persoanelor escortate din străinătate pe


numele cărora au fost emise mandate de executare a pedepsei închisorii ori hotărâri de internare în
centre educative sau de detenție, precum și predarea la un punct de frontieră al României a
persoanelor care urmează să fie escortate în străinătate în baza deciziilor emise de autoritățile
judiciare române.

(2) Activitățile prevăzute la lit. b) se realizează în condițiile Legii, în baza unui protocol de cooperare
încheiat între Administrația Națională a Penitenciarelor și Inspectoratul General al Poliției Române,
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Articolul 173

(1) Escorta este un element de serviciu mobil, compus din două sau mai multe persoane înarmate, în
funcție de regimul și categoria persoanelor private de libertate, destinat să asigure paza și
supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul deplasării acestora în afara locului de
deținere și la locul de destinație.

(2) La constituirea escortei, indiferent de numărul membrilor, șeful serviciului siguranța deținerii
numește un șef al acesteia.

(3) În componența escortei cel puțin un membru trebuie să fie de același sex cu persoanele
escortate.

(4) Însoțirea în exteriorul locului de deținere, pentru desfășurarea activităților lucrative, în vederea
participării la demersuri educative, de asistență psihologică și asistență socială a persoanelor
condamnate din regimul semideschis, deschis și a persoanelor internate sancționate cu măsura
educativă a internării într-un centru educativ se execută de personal neînarmat, dotat cu mijloace de
legătură și imobilizare.

Articolul 174

Pentru executarea misiunii încredințate, personalul care asigură escortarea sau însoțirea adoptă
dispozitive corespunzătoare care trebuie să asigure:

a) paza și supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul deplasării;

b) prevenirea evadării pe timpul deplasării;

c) prevenirea realizării de legături nepermise între persoanele private de libertate și alte persoane;

d) folosirea judicioasă a forțelor și mijloacelor la dispoziție;

e) continuitatea misiunii.

Articolul 175

(1) Escortarea sau însoțirea se realizează în raport de modul de deplasare a persoanelor private de
libertate: în formațiune pe jos, cu mijloace de transport auto, cu ambarcațiuni fluviale sau cu
aeronave.

(2) Se interzice deplasarea cu mijloace de transport cu aerisire sau iluminare improprie sau în condiții
care să producă suferințe fizice ori să pună în situații umilitoare persoanele private de libertate.

Articolul 176
(1) Pentru deplasarea persoanelor private de libertate în afara locului de deținere, se stabilesc cel
puțin două itinerare pentru fiecare destinație.

(2) Itinerarele de deplasare trebuie să îndeplinească, pe cât posibil, următoarele condiții:

a) să permită ajungerea la destinație într-un timp cât mai scurt;

b) să asigure posibilitatea de deplasare în coloană și de realizare a dispozitivului de escortare sau


însoțire;

c) să evite pe cât posibil deplasarea pe străzi și drumuri intens circulate, centre aglomerate, pe
poduri, prin pasaje subterane și trasee turistice ori prin alte zone care prin natura lor pot pune în
pericol siguranța misiunii.

Articolul 177

(1) Directorul locului de deținere poate solicita în baza protocoalelor încheiate sprijinul organelor de
poliție și jandarmerie în situația în care sunt escortate persoane private de libertate incluse în
categoria celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului.

(2) Măsurile de sprijin pot fi solicitate și în următoarele situații:

a) când sunt escortate persoane private de libertate care pot pune în pericol siguranța misiunii;

b) când escortarea se execută în zone sau pe trasee care pot favoriza producerea unor incidente;

c) când este pusă în pericol viața și integritatea persoanelor escortate sau a personalului;

d) când numărul persoanelor escortate este mare, iar resursele umane avute la dispoziție sunt
insuficiente;

e) alte situații justificate.

Articolul 178

(1) Escortarea sau însoțirea persoanelor private de libertate se organizează, de regulă, ziua, iar pe
timp de noapte numai în caz de necesitate.

(2) Escortarea sau însoțirea pe timp de noapte se execută cu efective sporite de cadre cărora li se
asigură mijloace de iluminat atât pe timpul transportului, cât și la destinație.

Articolul 179

(1) Organizarea escortării sau însoțirii persoanelor private de libertate se face de către directorul
adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în acest scop întocmindu-se:

a) tabelul nominal cu persoanele private de libertate escortate sau însoțite;

b) delegația pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate transferate;

c) dovada pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate;


d) alte documente în funcție de situație.

(2) Modelul delegației pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate de la punctele de
lucru, organele judiciare și cel al dovezii pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate
sunt prevăzute în anexele nr. 37 și 38.

Articolul 180

(1) Tabelul nominal cu persoanele private de libertate scoase la muncă este prevăzut în anexa nr. 39
și se întocmește de compartimentul organizarea muncii deținuților, în două exemplare, unul pentru
zile cu soț și celălalt pentru zilele fără soț.

(2) Tabelul nominal cu persoanele private de libertate care urmează a fi prezentate la instanțele de
judecată, organele de urmărire penală și transfer se întocmește de serviciul/biroul evidență deținuți
și organizarea muncii, în două exemplare. Modelul este prevăzut de ordinul ministrului justiției
referitor la evidența nominală și statistică determinată de punerea în executare a pedepselor și
măsurilor privative de libertate în locurile de deținere din subordinea Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

(3) Tabelul cu persoanele private de libertate care urmează a fi prezentate în unitățile sanitare din
afara sistemului penitenciar la consultații ori analize se întocmește de personalul medical al locului
de deținere în două exemplare.

(4) Tabelul cu persoanele care se preiau sau se predau la un punct de frontieră al României se
întocmește în două exemplare de serviciul sau biroul evidență deținuți și organizarea muncii, în baza
dispoziției scrise a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(5) Tabelele cu persoanele private de libertate care participă la demersuri educative, de asistență
psihologică și asistență socială în afara locului de deținere, întocmite în două exemplare de către
sectorul reintegrare socială, se avizează de către directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar, în baza verificărilor efectuate de către șeful serviciului siguranța deținerii în colaborare
cu șeful serviciului aplicare regim penitenciar.

(6) În toate cazurile, tabelele se avizează de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar, se aprobă de directorul locului de deținere și se păstrează, în situațiile prevăzute la alin.
(2) - (5), unul, la compartimentul care l-a emis, iar al doilea se înmânează șefului de escortă sau, după
caz, șefului punctului de lucru.

Articolul 181

Dotarea, componența escortei, mijloacele de transport folosite, itinerariile de deplasare și alte


elemente se stabilesc în funcție de situația operativă și complexitatea misiunilor de executat.

Secţiunea a 2-a Personalul destinat activităților de escortare și însoțire

Articolul 182

(1) Escortarea sau însoțirea persoanelor private de libertate se efectuează cu personal specializat,
anume instruit.
(2) În cazuri excepționale, când este necesară întărirea dispozitivelor de escortare sau însoțirea cu
personal care își desfășoară activitatea în alte sectoare de activitate, includerea acestuia în
dispozitivul de escortare se face sub coordonarea unui șef escortă din rândul personalului specializat.
Dispozițiile art. 28 alin. (2) din prezentul Regulament se aplică în mod corespunzător.

Articolul 183

Escorta este formată, de regulă, din următoarele elemente de serviciu:

a) șef de escortă;

b) ajutor șef de escortă, când escorta depășește 8 agenți sau când escortarea se face cu două sau mai
multe mijloace de transport;

c) șef post control, la punctele de lucru care necesită o astfel de amenajare;

d) un agent la 4 - 6 persoane private de libertate escortate, dar nu mai puțin de doi agenți într-o
escortă;

e) un conductor cu câine de serviciu pe timpul deplasării persoanelor private de libertate la și de la


punctele de lucru, instanțele de judecată sau organele de urmărire penală;

f) conducătorul mijlocului de transport atunci când este dotat și planificat corespunzător în registrul
prevăzut la art. 24 din prezentul Regulament, îndeplinind atribuții specifice agentului din
compunerea escortei.

Articolul 184

(1) Șeful de escortă se subordonează șefului serviciului siguranța deținerii sau ofițerului anume
desemnat de directorul locului de deținere.

(2) Ajutorul șefului de escortă se subordonează nemijlocit șefului de escortă.

(3) Personalul din compunerea escortei se subordonează nemijlocit șefului de escortă.

(4) Dispozițiile art. 184, art. 185, art. 186, cu excepția prevederilor lit. b), art. 187, cu excepția
prevederilor lit. b), art. 188, art. 189, cu excepția prevederilor lit. b) și c), art. 190 și art. 192-199 din
prezentul Regulament se aplică în mod corespunzător și în cazul misiunilor de însoțire a persoanelor
private de libertate în exteriorul locului de deținere.

Articolul 185

Compunerea escortei se stabilește în funcție de:

a) numărul și regimul de executare în care sunt încadrate persoanele private de libertate escortate;

b) riscul pe care îl prezintă aceștia pentru siguranța penitenciarului;

c) starea de sănătate și diagnosticul persoanelor private de libertate;

d) misiunea escortei;
e) durata misiunii;

f) forțele și mijloacele disponibile;

g) distanța până la destinație;

h) itinerarul de deplasare;

i) caracteristicile terenului;

j) modul de escortare;

k) natura lucrărilor, gradul de amenajare și arhitectura locurilor de destinație;

l) nevoile de pază la destinație;

m) situația operativă din zona de dispunere a locului de deținere și pe traseul de deplasare;

n) mijloacele de transport utilizate;

o) condițiile de timp, anotimp și starea vremii;

p) existența unor informații cu privire la aspecte ce pot pune în pericol siguranța misiunii;

r) utilizarea sistemelor electronice de supraveghere la distanță.

Articolul 186

Șeful de escortă răspunde de executarea regulamentară a serviciului de către subordonați și de


asigurarea pazei, supravegherii și escortării persoanelor private de libertate luate în primire și are
următoarele atribuții generale:

a) verifică subordonații cu privire la cunoașterea îndatoririlor specifice postului încredințat;

b) supraveghează încărcarea-descărcarea armamentului de către subordonați;

c) se informează despre comportamentul cunoscut al persoanelor private de libertate care urmează a


fi escortate, din Formularul privind istoricul escortării persoanei private de libertate pe care îl
comunică subordonaților sau, după caz, din informările transmise de către organele de poliție cu
privire la persoanele ce urmează a fi preluate de la un punct de trecere al frontierei;

d) dă dispoziția de executare a misiunii și fixează locul fiecărui subordonat în dispozitivul de escortare


și de pază la locul de destinație;

e) respectă itinerarele stabilite pentru deplasarea la și de la destinație și ia toate măsurile pentru


prevenirea și zădărnicirea oricărui incident;

f) nu permite niciunei persoane să ia legătura cu persoanele private de libertate sau să le transmită


obiecte ori să le favorizeze evadarea;

g) comunică dispeceratului locului de deținere, la intervalele stabilite, situația operativă, utilizând


mijloacele de legătură din dotare;
h) comunică șefului ierarhic sau șefului de tură, la înapoierea din misiune, modul de executare a
acesteia, problemele apărute, soluționarea lor și propunerile sale, după ce acestea au fost
consemnate în carnetul postului sau carnetul de procese-verbale - Probleme deosebite apărute în
timpul executării serviciului;

i) consemnează în mod corespunzător rubricile din Formularul privind istoricul escortării persoanei
private de libertate;

j) cunoaște modul de utilizare a sistemului electronic de supraveghere la distanță pe timpul misiunii


și nominal persoanele private de libertate cărora le-a fost aplicat acest sistem.

Articolul 187

Pe timpul executării misiunilor, șefului de escortă îi este interzis:

a) să părăsească itinerarele de deplasare stabilite, să oprească mijlocul de transport ori să staționeze,


cu excepția cazurilor fortuite sau a celor prevăzute de legislația în vigoare, fără a anunța conducerea
locului de deținere;

b) să intre cu armamentul din dotare printre persoanele private de libertate ori să îl lase în locuri
nepermise;

c) să aibă asupra sa telefoane mobile proprietate personală sau alte mijloace de comunicare în afara
celor din dotare, asigurate de administrația locului de deținere;

d) să aibă preocupări care să-i distragă atenția de la executarea misiunii încredințate;

e) să permită scoaterea persoanelor private de libertate în afara dispozitivului de pază și escortare,


fără delegația sau dovada pentru predarea sau primirea persoanelor private de libertate;

f) să folosească în scopuri personale subordonații sau persoanele private de libertate.

Articolul 188

Personalul din compunerea escortei răspunde de paza persoanelor private de libertate pe timpul
deplasării și la destinație, fiind obligat:

a) să-și însușească dispoziția de executare a misiunii și să o execute întocmai;

b) să cunoască numărul, categoria și riscul pe care îl prezintă pentru siguranța penitenciarului


persoanele private de libertate din formația pe care o escortează;

c) să ocupe locul din dispozitivul de escortare stabilit de șeful escortei;

d) să țină permanent legătura de vedere și, după caz, de foc cu celelalte persoane din dispozitiv și să
observe itinerarul și terenul înconjurător;

e) să supravegheze cu atenție ca, pe timpul deplasării, persoanele private de libertate să nu


comunice cu alte persoane, să nu fumeze, să nu trimită sau să primească bani, țigări ori alte bunuri,
obiecte sau substanțe interzise.
Articolul 189

Personalului din compunerea escortei, pe timpul executării serviciului, îi este interzis:

a) să părăsească postul încredințat, fără aprobare;

b) să încredințeze arma din dotare altor persoane ori să o lase în locuri nepermise;

c) să intre cu armamentul printre persoanele private de libertate;

d) să aibă asupra sa telefoane mobile proprietate personală sau alte mijloace de comunicare în afara
celor din dotare asigurate de administrația locului de deținere;

e) să aibă preocupări care să-i distragă atenția de la executarea misiunii încredințate;

f) să poarte discuții care nu au legătură cu serviciul cu persoanele private de libertate ori cu persoane
civile sau să desfășoare alte activități decât cele subsecvente misiunii încredințate.

Articolul 190

Personalul numit pentru escortarea persoanelor private de libertate se dotează cu camere video
portabile, mijloace de legătură, de imobilizare și cu dispozitive individuale de alarmare-avertizare în
caz de pericol sau producere a unor incidente, conectate la dispeceratul locului de deținere, conform
anexei nr. 8.

Capitolul II Primirea și predarea persoanelor private de libertate de către escortă

Articolul 191

Instruirea personalului care execută serviciul de escortare sau însoțire se realizează zilnic înaintea
intrării în serviciu de către șeful serviciului siguranța deținerii sau ofițerul desemnat. Cu această
ocazie, se comunică date despre comportamentul persoanelor private de libertate din Formularul
privind istoricul escortării persoanei private de libertate sau din informările transmise de către
organele de poliție.

Articolul 192

(1) Persoana care conduce activitatea de primire și predare a persoanelor private de libertate
transmite membrilor escortei dispoziții referitoare la:

a) compunerea escortelor;

b) repartizarea pe destinații;

c) numărul și categoria persoanelor private de libertate care urmează a fi escortate;

d) utilizarea sistemelor electronice de supraveghere la distanță;

e) modul, mijloacele și itinerarele de deplasare la și de la destinație;

f) programul misiunii;
g) date sau informații relevante privind siguranța misiunii transmise de către alte structuri de ordine
publică și securitate națională.

(2) După efectuarea instruirii, persoana prevăzută la alin. (1) dă dispoziția de executare a misiunii.

(3) Persoana care coordonează activitatea de scoatere a persoanelor private de libertate din locul de
deținere sau șeful de tură înmânează șefului de escortă sau, după caz, șefului punctului de lucru,
tabelul nominal cu persoanele private de libertate care urmează a fi escortate și dispune deplasarea
la locurile stabilite pentru luarea în primire a acestora.

Articolul 193

Persoanele private de libertate care urmează a fi escortate sunt luate în primire numai în zona de
acces a secției de deținere, pe bază de semnătură în registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor
persoanelor private de libertate și sunt conduse la locul destinat efectuării apelului nominal și a
percheziției corporale și a bagajelor.

Articolul 194

După executarea apelului și a percheziției, persoanele private de libertate sunt conduse în


dispozitivul de escortare, unde șeful de escortă sau șeful punctului de lucru verifică existența și
funcționalitatea sistemelor electronice de supraveghere la distanță, le aduce la cunoștință regulile pe
care sunt obligate să le respecte pe timpul deplasării și consecințele ce decurg în cazul nerespectării
lor.

Articolul 195

Șeful postului de control de la intrarea în sectorul de deținere numără persoanele private de libertate
din formațiune, înscrie numărul acestora într-un document anume destinat, prevăzut la anexa nr. 40,
consemnează ora ieșirii și solicită șefului de escortă sau șefului punctului de lucru să semneze pentru
primirea lor.

Articolul 196

Dacă deplasarea se face pe jos, după semnarea de luare în primire, șeful de escortă sau șeful
punctului de lucru dispune punerea în mișcare a formațiunii. În situația în care deplasarea se
realizează cu mijloace de transport, șeful de escortă sau șeful punctului de lucru verifică dacă acestea
îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 207 - 209 din prezentul Regulament, precum și existența
obiectelor interzise, după care dispune îmbarcarea persoanelor private de libertate.

Articolul 197

(1) Șeful de escortă sau șeful punctului de lucru organizează supravegherea persoanelor private de
libertate cu personal din compunerea escortei și dispune deplasarea pentru ridicarea armamentului,
muniției, a mijloacelor de legătură, semnalizare și alarmare, după care supraveghează operațiunile de
încărcare a armamentului.

(2) Șeful de escortă sau șeful punctului de lucru dispune, după caz, preluarea câinelui de serviciu,
îmbarcarea membrilor escortei în mijloacele de transport sau realizarea dispozitivului de escortare
pe jos și deplasarea pe traseele stabilite.
Articolul 198

La finalizarea misiunii de escortare și înapoierea la locul de deținere, șeful de escortă sau șeful
punctului de lucru organizează deplasarea membrilor escortei la locul de descărcare a armamentului,
supraveghează desfășurarea operațiunilor de descărcare și dispune deplasarea la magazia de serviciu
în vederea predării armamentului și celorlalte materiale din dotare, asigurând supravegherea
persoanelor private de libertate cu personal din compunerea escortei.

Articolul 199

După organizarea descărcării și predării armamentului, materialelor din dotare și predarea câinelui
de serviciu, se desfășoară următoarele activități:

a) șeful de escortă sau șeful punctului de lucru dispune, succesiv, realizarea dispozitivului de
debarcare, debarcarea persoanelor private de libertate, încolonarea acestora și verifică mijloacele de
transport auto;

b) șeful de escortă sau șeful punctului de lucru însoțește persoanele private de libertate pe locul
stabilit, unde li se efectuează percheziția și controlul bagajelor, potrivit dispozițiilor legale, după care
le predă supraveghetorilor din secțiile de deținere.

Articolul 200

După predarea persoanelor private de libertate în zona de acces a secției de deținere, șeful de
escortă sau șeful punctului de lucru se prezintă la șeful serviciului siguranța deținerii, la persoana
desemnată de directorul locului de deținere sau, în lipsa acestora, la șeful de tură, îl informează
despre modul de îndeplinire a misiunii și completează în mod corespunzător documentele operative
după care le predă pe bază de semnătură.

Capitolul III Moduri de escortare

Secţiunea 1 Escortarea sau însoțirea persoanelor private de libertate pe jos

Articolul 201

(1) Escortarea sau însoțirea persoanelor private de libertate pe jos se poate executa în formațiune,
pe distanțe de maxim 3 kilometri de locul de deținere, pe itinerare stabilite și recunoscute, evitându-
se, pe cât posibil, locurile aglomerate sau traseele turistice, precum și orice alte zone care prin natura
lor pun în pericol siguranța misiunii.

(2) Dispozitivul de escortare sau însoțire se realizează în raport de numărul persoanelor private de
libertate, regimul de executare și riscul pe care îl prezintă aceștia pentru siguranța penitenciarului,
mărimea coloanei, caracteristicile terenului de pe itinerarul de deplasare și utilizarea sistemelor
electronice de supraveghere la distanță, astfel:

a) cu ocazia însoțirii, când dispozitivul este format dintr-o singură persoană, aceasta se deplasează în
spatele coloanei la o distanță care să permită supravegherea persoanelor private de libertate în
condiții de siguranță;
b) când dispozitivul este format din două persoane, acestea se deplasează, de regulă, în spatele
coloanei pe ambele laturi, la distanțe care să le permită paza și supravegherea persoanelor private de
libertate în condiții de siguranță;

c) când dispozitivul este format din trei persoane, una merge pe partea dreaptă și alta pe partea
stângă la o distanță de 4 - 5 metri de persoanele private de libertate, iar șeful de escortă sau șeful
punctului de lucru în spatele coloanei la aceeași distanță;

d) când dispozitivul este format din patru sau mai multe persoane, una se deplasează în fața coloanei
la 7 - 10 metri, iar celelalte pe părțile laterale și în spatele acesteia la 4 - 5 metri, dispuse astfel încât
să poată supraveghea orice mișcare a persoanelor private de libertate și să se poată sprijini reciproc;

e) când se folosește și câine de serviciu, conductorul cu câinele de serviciu se deplasează la 4 - 5


metri lateral de coloană, pe partea cea mai vulnerabilă sau în spatele coloanei.

(3) În situația în care condițiile de teren nu permit respectarea distanțelor prevăzute la alin. (2)
personalul se dispune la distanțe care să le permită paza și supravegherea persoanelor private de
libertate în condiții de siguranță.

(4) Pe timpul escortării persoanelor private de libertate în formațiune pe jos, armamentul se poartă
în toc sau în poziția "la umăr".

Articolul 202

Șeful de escortă sau șeful punctului de lucru se deplasează în spatele coloanei, în locul care-i permite
să observe persoanele private de libertate și dispozitivul de escortare, astfel încât să poată interveni
dacă este necesar.

Articolul 203

Formația de persoane private de libertate și dispozitivul de escortare sau însoțire se opresc numai la
dispoziția șefului de escortă sau șefului punctului de lucru, în locurile dinainte stabilite. Pe timpul
opririlor scurte formația se dispune cu persoanele private de libertate grupate pe o singură parte a
drumului, personalul menținând dispozitivul de pază.

Articolul 204

Persoanele private de libertate care, din motive justificate, nu mai pot continua deplasarea, sunt
ajutate de alte persoane private de libertate. În caz de urgență medicală se procedează conform
prevederilor carnetului postului sau planului de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce se pot
produce la organe judiciare și locuri unde se desfășoară în mod frecvent demersuri educative.

Secţiunea a 2-a Escortarea sau însoțirea persoanelor private de libertate cu mijloacele de transport
auto

Articolul 205

(1) Pentru escortarea sau însoțirea cu mijloace auto, în funcție de numărul persoanelor private de
libertate, se repartizează unul sau mai multe mijloace de transport special amenajate, care să
respecte condițiile tehnice stabilite de legislația în vigoare cu privire la transportul de persoane.
(2) În fiecare mijloc de transport se îmbarcă numai numărul de persoane legal prevăzut pentru tipul
autovehiculului respectiv.

Articolul 206

Mijloacele de transport descoperite, special amenajate, se pot folosi numai pentru transportul
persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul deschis și semideschis la și de la punctele
de lucru.

Articolul 207

(1) Mijloacele de transport utilizate pentru deplasarea și escortarea persoanelor private de libertate
se amenajează cu dispozitive de siguranță a personalului din compunerea escortei, realizate din plase
sau grilaje metalice, prevăzute cu încuietori care să nu poată fi acționate de către persoanele private
de libertate.

(2) Dispozitivele de siguranță se amplasează în mijloacele de transport, astfel încât să protejeze


escorta și conducătorul auto.

Articolul 208

(1) Mijloacele de transport speciale din dotarea locului de deținere destinate transportului
persoanelor private de libertate se amenajează în așa fel încât să asigure condiții de separare pe
timpul transportului, să aibă încuietori sigure la compartimentele unde se introduc persoanele
private de libertate și la uși care să poată fi manevrate cu ușurință în caz de forță majoră.

(2) Mijloacele de transport speciale sunt astfel amenajate încât să asigure condiții de încălzire,
iluminare și aerisire corespunzătoare.

(3) Mijloacele de transport speciale se dotează cu mijloace de legătură radio cu locul de deținere,
precum și cu sisteme de legătură și semnalizare-alarmare între personalul din compunerea escortei și
cabina conducătorului auto.

Articolul 209

(1) Mijloacele operative de transport se dotează cu dispozitive de tip GPS, de radiocomunicație, de


semnalizare, de avertizare luminoasă și acustică, precum și sistem de comunicare între conducătorii
acestora și membrii escortei.

(2) Mijloacele operative de transport pentru deținuți sunt dotate, de regulă, cu camere video și
monitoare pentru supravegherea activității deținuților pe timpul deplasării.

Articolul 210

(1) Dispozițiile art. 207 și art. 208 alin. (1) din prezentul Regulament nu se aplică în situația însoțirii
deținuților cărora li se aplică regimul semideschis și deschis la puncte de lucru, situație în care se pot
folosi mijloace auto de transport persoane, cu respectarea art. 205 din prezentul Regulament.

(2) În situația escortării deținuților la puncte de lucru, se pot folosi și mijloace auto puse la dispoziție
de către beneficiar cu respectarea art. 205 - 208 alin. (1) și (2) din prezentul Regulament.
(3) În situația însoțirii deținuților cărora li se aplică regimul semideschis și deschis la puncte de lucru,
se pot folosi și mijloace auto puse la dispoziție de către beneficiar cu respectarea art. 205 - 206 și art.
208 alin. (2) din prezentul Regulament.

Articolul 211

Locul de îmbarcare a persoanelor private de libertate în mijloacele de transport se stabilește, de


regulă, în imediata apropiere a postului de control de la intrarea în sectorul de deținere.

Articolul 212

(1) Înainte de îmbarcarea persoanelor private de libertate, șeful escortei sau șeful punctului de lucru
ia măsuri pentru controlul încăperilor mijloacelor de transport unde acestea urmează să fie
introduse, în scopul verificării gradului de siguranță și descoperirii eventualelor obiecte interzise și
stabilește dispozitivul de pază la locul de îmbarcare și pe timpul deplasării.

(2) Persoanele private de libertate păstrează asupra lor hrană rece, înscrisuri, hârtie de scris,
medicamentele necesare pentru intervalul de timp afectat activității și câte un recipient din material
plastic cu apă potabilă, iar pachetele cu țigări și sursele de foc se predau șefului de escortă/șefului de
punct de lucru cu ocazia efectuării percheziției.

Articolul 213

Șeful escortei sau șeful punctului de lucru repartizează personalul pe autovehicule, astfel:

a) când deplasarea se realizează cu un singur mijloc de transport, personalul se dispune în funcție de


tipul autovehiculului, iar locul șefului escortei sau al șefului punctului de lucru este lângă
conducătorul auto;

b) când deplasarea se realizează cu două sau mai multe mijloace de transport, personalul se
repartizează în mod proporțional pe autovehicule;

c) când coloana este mai mare de 5 autovehicule, în primul și ultimul nu sunt transportate persoane
private de libertate, ci numai forțe suplimentare, materiale, câini de serviciu, precum și alte mijloace
tehnice;

d) în situațiile prevăzute la lit. b) și c), șeful escortei se deplasează în ultimul autovehicul pentru a
supraveghea întreaga coloană, iar ajutorul șefului de escortă în primul autovehicul, conducând
coloana pe itinerarul stabilit;

e) când escortarea/însoțirea se realizează de un singur membru al personalului și conducătorul auto,


ca membru al escortei, șeful de escortă/șeful de punct de lucru se va amplasa în zona de acces către
compartimentele destinate transportului persoanelor private de libertate, în funcție de specificul
mijlocului de transport, pentru a împiedica coborârea neautorizată.

Articolul 214

Înainte de luarea în primire a persoanelor private de libertate, șeful escortei sau șeful punctului de
lucru execută instructajul conducătorilor auto, precizându-le:
a) obligațiile ce le revin pe timpul transportului;

b) destinația;

c) itinerarul de deplasare;

d) viteza de deplasare;

e) distanța între autovehicule;

f) opririle și semnalele de legătură;

g) atribuțiile ce le revin la destinație.

Articolul 215

(1) La dispoziția șefului escortei sau șefului punctului de lucru persoanele private de libertate se urcă
în autovehicule în ordinea echipelor și a detașamentelor și se așază în funcție de tipul mijlocului de
transport, astfel:

a) persoanele private de libertate din regimul deschis și semideschis care se deplasează cu mijloace
auto descoperite sunt așezate pe bănci sau scaune, fixate pe platformă, care să nu depășească
înălțimea de 0,4 metri de la podea, cu fața spre înapoi, cu excepția ultimului rând de la oblonul din
spate, care se așază cu fața spre înainte. Personalul de însoțire și supraveghere se așază pe o bancă
sau scaune de lângă cabina conducătorului auto, la o distanță de 0,5 metri de persoanele private de
libertate;

b) în mijloacele de transport necompartimentate, persoanele private de libertate pentru care li se


aplică măsurile de siguranță specifice regimului semideschis și deschis, se așază pe scaune, iar
personalul din compunerea escortei stă lângă conducătorul auto și pe ultimul rând de scaune, cu fața
spre persoanele private de libertate;

c) în cazul în care persoanelor private de libertate li se aplică măsurile de siguranță specifice


regimului închis, mijloacele de transport necompartimentate se amenajează cu gratii/grilaje/plase de
siguranță care să limiteze accesul persoanelor private de libertate la armamentul din dotarea
personalului, iar ușile se închid și se asigură.

(2) În situația executării unor misiuni de escortare în colaborare cu alte structuri de ordine publică și
securitate națională, în baza planurilor prevăzute de art. 16 lit. d) din prezentul Regulament, prin
folosirea de autospeciale aparținând locurilor de deținere și ale structurilor mai sus menționate, în
funcție de complexitatea misiunii, activitatea va fi coordonată de șeful serviciului siguranța deținerii,
dacă nu se prevede altfel în planurile prevăzute de art. 16 lit. d), care va dispune poziționarea
acestora.

Articolul 216

După ce verifică așezarea persoanelor private de libertate în autovehicule, montarea dispozitivelor


de siguranță, închiderea și asigurarea obloanelor sau ușilor, șeful escortei sau șeful punctului de lucru
dispune îmbarcarea escortelor. La această dispoziție, personalul din compunerea escortei se
deplasează la autovehiculele unde au fost repartizați și își ocupă locurile stabilite.
Articolul 217

Pe timpul escortării în mijloace de transport auto, personalul din compunerea escortei ține
armamentul între genunchi, în poziție verticală, cu țeava îndreptată în plan înclinat sau, după caz, în
toc, în funcție de tipul acestuia.

Articolul 218

(1) Pentru începerea deplasării, șeful escortei sau șeful punctului de lucru dă dispoziție de punere în
mișcare a autovehiculului.

(2) Viteza de deplasare este cea prevăzută în actele normative care reglementează circulația
autovehiculelor pe drumurile publice, iar distanța între autovehicule se fixează în funcție de viteza de
deplasare și condițiile de vizibilitate.

(3) După ieșirea din localități, dacă este cazul, se dispune oprirea autovehiculelor sau încetinirea
vitezei pentru regruparea coloanei.

(4) În situația în care se impune debarcarea persoanelor private de libertate, personalul din
compunerea escortei coboară primul și realizează dispozitivul de pază în jurul coloanei de
autovehicule.

(5) Dacă un autovehicul se oprește din cauza unei defecțiuni tehnice sau din alte cauze, șeful escortei
dispune oprirea întregii coloane și acționează conform prevederilor din carnetul postului sau din
planul de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce se pot produce la organe judiciare și locuri
unde se desfășoară în mod frecvent activități educative.

Articolul 219

(1) La sosirea la locul de destinație, șeful de escortă sau șeful punctului de lucru dispune debarcarea
escortei, eliberarea căilor de acces și realizarea dispozitivului de pază.

(2) Personalul din compunerea escortei coboară din mijloacele de transport și realizează dispozitivul
de pază în jurul acestora.

(3) Șeful de escortă sau șeful punctului de lucru împreună cu o parte din membrii escortei
controlează obiectivul.

(4) La darea dispoziției de debarcare, persoanele private de libertate coboară în ordinea echipelor,
începând cu primul autovehicul sau concomitent din toate și se încolonează în locul stabilit.

(5) După debarcarea și încolonarea persoanelor private de libertate, șeful escortei sau șeful punctului
de lucru efectuează apelul numeric, dispune verificarea mijloacelor de transport și realizarea
dispozitivului de pază al obiectivului.

Secţiunea a 3-a Escortarea persoanelor private de libertate în nave fluviale

Articolul 220

(1) În navele fluviale, paza și supravegherea persoanelor private de libertate se realizează de personal
înarmat sau neînarmat, în funcție de regimul de executare.
(2) Înainte de ambarcarea persoanelor private de libertate, șeful escortei controlează încăperile navei
unde acestea urmează să fie introduse, în scopul verificării gradului de siguranță și descoperirii
obiectelor interzise.

(3) Șeful de escortă stabilește dispozitivul de pază la locul de ambarcare și cel de pe timpul deplasării.

(4) Pe timpul transportului persoanelor private de libertate în navele fluviale li se pot aplica mijloace
de imobilizare.

Articolul 221

(1) Posturile de pază se instalează pe punte, în interiorul navei, la ușile încăperilor sau pe coridoare.

(2) În scopul supravegherii părților laterale ale navei și suprafeței apei, pe timpul nopții sau în condiții
de ceață, la unele posturi de pază se instalează reflectoare.

Articolul 222

Persoanele private de libertate păstrează asupra lor alimentele primite de la administrația locului de
deținere și câte un recipient din material plastic cu apă potabilă, iar celelalte obiecte și bunuri,
inclusiv pachetele cu țigări se împachetează și sigilează, urmând să fie predate de șeful de escortă,
odată cu persoana privată de libertate, la locul de deținere de destinație.

Articolul 223

Pe timpul opririi navei în porturi, șeful escortei este obligat să întărească paza, să asigure
supravegherea punctelor vulnerabile de pe navă și să interzică urcarea persoanelor străine la bord.

Articolul 224

(1) În situațiile când transportul persoanelor private de libertate se efectuează cu nave de transport
public sau cu mijloace de transport pe apă destinate urgențelor medicale, acestea sunt ambarcate
înaintea celorlalți pasageri, sunt așezate separat de alte persoane, prevenindu-se stabilirea de
legături interzise sau primirea de bunuri și obiecte.

(2) Bagajele personale ale persoanelor private de libertate rămân asupra acestora.

(3) Debarcarea persoanelor private de libertate în portul de destinație se efectuează numai după ce
au coborât ceilalți pasageri sau în urma acestora, în cazul în care nava continuă deplasarea.

Secţiunea a 4-a Escortarea persoanelor private de libertate cu aeronave

Articolul 225

(1) În aeronavă, paza și supravegherea persoanelor private de libertate se realizează de personal


neînarmat.

(2) Pe timpul transportului persoanelor private de libertate în aeronavă li se pot aplica mijloace de
imobilizare numai cu aprobarea comandantului aeronavei.
(3) De regulă, persoanele private de libertate sunt așezate în partea din spatele aeronavei, pe ultimul
rând de scaune și sunt încadrate de membrii escortei, astfel încât să se prevină stabilirea de legături
cu alți pasageri sau primirea de bunuri și obiecte.

(4) Șeful de escortă stabilește cu autoritățile aeroportului și comandantul aeronavei ca persoanele


private de libertate să fie primii pasageri îmbarcați, iar la sosire să fie debarcate după coborârea
celorlalți pasageri.

(5) În situația urgențelor medicale, când se impune deplasarea unei persoane private de libertate cu
aeronave la o unitate sanitară din afara sistemului penitenciar, iar echipajul aeronavei nu permite
accesul membrilor escortei pe durata deplasării, persoana privată de liberate poate fi predată, sub
semnătură, șefului de echipaj. Cu privire la această situație este informat directorul Direcția
Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar din Administrația Națională a Penitenciarelor care va stabili
locul de deținere ce urmează a prelua persoana privată de libertate de la locul de destinație și
măsurile de siguranță.

Capitolul IV Situații de escortare

Secţiunea 1 Escortarea persoanelor private de libertate la organele judiciare

Articolul 226

Îndeplinirea misiunilor de escortare, pază și supraveghere a persoanelor private de libertate la


organele judiciare, se realizează cu personal specializat din cadrul compartimentului escorte.

Articolul 227

Personalul compartimentului escorte planificat pentru îndeplinirea misiunilor de escortare, pază și


supraveghere a persoanelor private de libertate la organele judiciare, acționează conform
prezentului Regulament și planului de prevenire și reacție la situațiile de urgență ce se pot produce la
organe judiciare și locuri unde se desfășoară în mod frecvent activități educative.

Articolul 228

(1) Escortarea, paza și supravegherea persoanelor private de libertate la organele judiciare se


realizează cu respectarea principiilor de separațiune.

(2) Pe durata deținerii în camerele de arest de la sediul organelor judiciare, persoanelor private de
libertate li se aplică dispozițiile art. 36 alin. (5) din Lege.

(3) La amenajarea spațiilor destinate persoanelor private de libertate la sediul organelor judiciare,
instanțele de judecată au în vedere asigurarea separațiunii conform reglementărilor în vigoare.

Articolul 229

(1) Pentru îndeplinirea misiunilor de escortare, pază și supraveghere a persoanelor private de


libertate prezentate la sediul organelor judiciare se pot utiliza mijloace de imobilizare ca măsură de
siguranță, după cum urmează:
a) asupra persoanelor private de libertate, indiferent de regimul de executare, care manifestă o stare
vizibilă de tulburare psihică, care se autorănesc, amenință că se vor autorăni, a căror conduită și
istoric disciplinar pot periclita viața sau integritatea corporală a membrilor personalului, a lor, a altor
persoane, precum și în cazul celor care refuză să execute dispozițiile legale date de personalul din
compunerea escortei sau de către organele judiciare;

b) pe timpul deplasării de la mijlocul de transport la camerele de arest și de la camerele de arest la


sălile de judecată, atunci când deplasarea se realizează pe trasee comune cu ale publicului sau în
cazuri justificate, cu aprobarea directorului, când deplasarea nu se poate realiza în condiții de
siguranță.

(2) Persoanele private de libertate cu afecțiuni medicale locomotorii grave și femeile în stare vizibilă
de graviditate sunt exceptate de la aplicarea mijloacelor de imobilizare, cu ocazia prezentării în
exteriorul locului de deținere.

(3) Tipul mijloacelor de imobilizare folosite în misiunile de escortare, pază și supraveghere a


persoanelor private de libertate prezentate la sediul organelor judiciare este stabilit la art. 12, cu
excepția lit. e) și m) din prezentul Regulament.

(4) Pentru persoanele private de libertate care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului se pot
folosi și sisteme electronice de supraveghere la distanță.

Articolul 230

În cazul în care este necesară prezentarea la organele judiciare a unui număr redus de persoane
private de libertate din regimul semideschis și deschis care în mod curent desfășoară activități în
exteriorul locului de deținere, cu aprobarea directorului penitenciarului, aceasta se poate face cu
personal neînarmat, dotat cu mijloace de imobilizare și legătură.

Articolul 231

Șeful de escortă la organele judiciare are următoarele atribuții specifice:

a) ia măsuri de asigurare a pregătirii persoanelor private de libertate pentru prezentarea la organele


judiciare prin identificarea persoanelor private de libertate cu confruntarea datelor declarate de
acestea cu cele înscrise pe tabelele nominale aprobate, prin verificarea și echiparea persoanelor
private de libertate cu o ținută decentă și prin efectuarea percheziției corporale amănunțite asupra
deținuților;

b) asigură respectarea regulilor de separare pe timpul deplasării și în camerele de arest, conform art.
228 din prezentul Regulament;

c) stabilește legătura, atunci când este cazul, cu organele de poliție sau jandarmerie împreună cu
care ia măsuri de asigurare a ordinii în zona dispozitivului de pază, a securității escortei și persoanelor
private de libertate;

d) informează organele judiciare cu privire la persoanele private de libertate care prezintă risc pentru
siguranța penitenciarului;
e) solicită organului judiciar să dispună cu privire la aplicarea, menținerea sau îndepărtarea
mijloacelor de imobilizare pe durata prezenței persoanei private de libertate în fața acestora;

f) ia măsuri de asigurare a pazei și supravegherii persoanelor private de libertate la camerele de


arest, în spațiile destinate audierii și în sălile de judecată;

g) ia măsuri de prevenire a evadărilor, inițierii de legături între persoanele private de libertate cu alte
persoane sau a altor incidente care se pot produce.

Articolul 232

(1) Persoanele private de libertate escortate la organele judiciare sunt echipate cu ținută personală
care trebuie să fie decentă, îngrijită și adecvată anotimpului.

(2) Ținuta persoanelor private de libertate trebuie să fie diferită de uniforma personalului.

Articolul 233

(1) Efectuarea percheziției corporale și verificarea ținutei persoanelor private de libertate în vederea
prezentării la organele judiciare se execută, în timpul orelor de program, sub coordonarea șefului
serviciului siguranța deținerii sau a persoanei nominalizate prin decizie zilnică în acest sens, iar în
afara programului, sub coordonarea șefului de tură.

(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) se execută în încăperi anume destinate și amenajate
corespunzător.

(3) Cu ocazia prezentării în fața organelor judiciare, persoanele private de libertate pot păstra asupra
lor înscrisurile necesare cauzei aflate pe rol, hârtie de scris, medicamentele necesare pentru
intervalul de timp afectat acestei activități, hrană rece și un recipient din material plastic transparent
cu apă.

Articolul 234

(1) La sediul organelor judiciare, înainte de debarcarea persoanelor private de libertate din mijloacele
de transport, șeful escortei ia următoarele măsuri:

a) îndepărtează persoanele străine de la locul de debarcare și de pe itinerarele pe care urmează a se


deplasa cu persoanele private de libertate;

b) controlează și verifică integritatea camerelor de arest, a gratiilor de la ferestre, a ușilor și grilajelor,


precum și încuietorile acestora;

c) dispune instalarea dispozitivului de pază în jurul mijlocului de transport.

(2) După îndeplinirea acestor activități premergătoare debarcării persoanelor private de libertate,
șeful de escortă dispune:

a) debarcarea persoanelor private de libertate, efectuarea controlului mijlocului de transport și


deplasarea lor la camerele de arest;
b) introducerea persoanelor private de libertate în camerele de arest cu respectarea criteriilor de
separare prevăzute la art. 228 din prezentul Regulament, le atrage atenția cu privire la regulile de
comportare, închide și asigură grilajele; scoaterea mijloacelor de imobilizare se realizează prin
spațiile prevăzute în grilaje, înainte de închiderea ușilor camerelor de arest;

c) organizarea pazei și supravegherii persoanelor private de libertate pe timpul cât se găsesc în


camerele de arest;

d) luarea legăturii cu președintele instanței, al completului de judecată sau cu șeful organului de


urmărire penală, după caz, pentru a cunoaște ora începerii activităților specifice, sălile unde acestea
au loc și ordinea prezentării persoanelor private de libertate;

e) prezentarea separat la organele judiciare a persoanelor private de libertate cu risc pentru


siguranța penitenciarului, la solicitarea persoanelor prevăzute la lit. d);

f) verificarea itinerarelor de deplasare și a sălilor de judecată/audiere;

g) luarea măsurilor de grupare a persoanelor private de libertate pe complete de judecată, respectiv


organe de urmărire penală și de repartizare pe săli a personalului;

h) la ora stabilită de persoanele prevăzute la alin. (2) lit. d), aplicarea mijloacelor de imobilizare
persoanelor private de libertate prin spațiile prevăzute în ușă, grilajele de siguranță, scoaterea în
ordine a persoanelor private de libertate din camerele de arest și coordonează escortarea acestora în
sălile de judecată/audiere;

k) solicitarea sprijinului organelor de poliție sau jandarmerie în situațiile care impun acest lucru.

Articolul 235

(1) Paza persoanelor private de libertate la organele judiciare se execută cu personalul care a asigurat
escortarea acestora până la sediile autorităților respective.

(2) În scopul folosirii judicioase a efectivelor care asigură paza persoanelor private de libertate la
aceste organe, directorul locului de deținere, de comun acord cu șefii organelor judiciare în
circumscripția cărora se găsește locul de deținere, stabilesc graficul de prezentare a persoanelor
private de libertate pentru soluționarea cauzelor aflate pe rol.

Articolul 236

(1) Amenajarea și dotarea spațiilor și circuitelor funcționale necesare aducerii în fața organului
judiciar a persoanelor private de libertate sunt prevăzute în anexele nr. 41a și 41b.

(2) Supraveghetorul de la camerele de arest prevăzute la alin. (1) nu poartă armament, acesta fiind
asigurat și depozitat în dulapuri metalice, încuiate.

Articolul 237

(1) Persoanele private de libertate sunt conduse spre sălile de judecată pe itinerare prestabilite.

(2) Dispozitivul de pază în jurul boxelor în care au fost introduse persoanele private de libertate se
asigură cu cel puțin doi membri ai personalului, dispuși în așa fel încât să poată observa permanent
atitudinea și comportarea acestora și a persoanelor din sală, fiind în măsură să acționeze cu
rapiditate pentru a împiedica orice acțiune de sustragere de la executarea pedepsei sau de eludare a
regimului legal de detenție.

Articolul 238

(1) La încheierea ședinței de judecată sau audierii, la dispoziția șefului de escortă, persoanele private
de libertate sunt scoase din boxă și sala de judecată sau din camera de audiere, sunt escortate sub
pază pe itinerarul prestabilit și sunt introduse în camerele de arest ori, după caz, în mijlocul de
transport, în aceleași condiții ca și cele stabilite la aducerea lor la sediul organului judiciar.

(2) În eventualitatea în care, cu ocazia prezentării la organul judiciar, reprezentantul instituției


respective dorește audierea persoanei private de libertate în lipsa membrilor escortei, șeful de
escortă îi comunică riscul și pericolul pe care îl prezintă persoana privată de libertate și solicită
acestuia să certifice prin semnătură modul de efectuare a audierii.

(3) Membrii escortei așteaptă finalizarea audierii în apropierea spațiului în care se desfășoară
audierea. După preluarea persoanei private de libertate se execută percheziția corporală sumară.

Articolul 239

(1) La solicitarea avocatului, cu aprobarea organului judiciar, șeful de escortă permite acestuia să ia
legătura cu persoana privată de libertate căreia îi acordă asistență juridică, într-un spațiu anume
destinat, cu asigurarea condițiilor de siguranță și confidențialitate, sub supraveghere vizuală.

(2) Studierea dosarului de către persoana privată de libertate se realizează în aceleași condiții, în
prezența unui funcționar al organului judiciar.

Secţiunea a 2-a Escortarea, paza și supravegherea persoanelor private de libertate la unități sanitare
din afara sistemului penitenciar

Articolul 240

La constituirea dispozitivelor de escortare sau însoțire a persoanelor private de libertate internate în


unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar este obligatoriu ca cel puțin un membru al escortei
să fie de același sex cu persoana privată de libertate.

Articolul 241

(1) La internarea persoanelor private de libertate în unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar
participă șeful serviciului siguranța deținerii sau un alt ofițer desemnat de directorul locului de
deținere, care consemnează în carnetul postului, cu ocazia instalării schița dispozitivului de pază,
îndatoririle specifice ale personalului în raport cu amplasarea, configurația și dotarea camerei. Cu
același prilej se stabilesc modul în care își execută serviciul personalul care asigură paza, posibilitatea
aplicării sistemelor electronice de supraveghere la distanță, itinerariile de deplasare ale persoanei
private de libertate pentru nevoi fiziologice, servirea mesei, tratament, precum și locurile și
momentele vulnerabile.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) se verifică toate încăperile unde are acces persoana privată de
libertate și se dispune cu privire la măsurile ce se impun a fi luate pentru înlăturarea condițiilor
favorabile producerii unor incidente.

Articolul 242

Pe timpul îndeplinirii misiunilor de pază și supraveghere a persoanelor private de libertate internate


în unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar, personalul are în primire tabelul nominal
prevăzut la art. 180 alin. (3) din prezentul Regulament, carnetul postului, registrul de procese-verbale
pentru predarea-primirea serviciului, Formularul privind istoricul escortării și este dotat cu:

a) armament și muniție, în funcție de regimul de executare a pedepsei și riscul pe care îl prezintă


persoanele private de libertate pentru siguranța penitenciarului;

b) mijloace de imobilizare;

c) mijloace de legătură cu locul de deținere.

Articolul 243

(1) Cu ocazia instruirii personalului înaintea plecării în misiune se urmărește însușirea atribuțiilor și a
datelor prevăzute în carnetul postului, cele privind situația juridică a persoanei private de libertate,
riscul pe care îl prezintă aceasta pentru siguranța penitenciarului, a riscului epidemiologic,
comportamentul adoptat pe timpul detenției, precum și alte date concludente prevăzute în
formularul privind istoricul escortării.

(2) Predarea-primirea serviciului de către agenții supraveghetori se poate realiza și la sediul unității
sanitare din rețeaua publică, cu aprobarea directorului locului de deținere.

Articolul 244

(1) În situația internării, în aceeași perioadă, a mai multor persoane private de libertate, se urmărește
gruparea acestora în același salon dacă normele și afecțiunile medicale permit.

(2) Detaliile și particularitățile pentru fiecare caz de internare sau consultație se consemnează în
carnetul postului.

Articolul 245

(1) Prevederile art. 229 din prezentul Regulament se aplică în mod corespunzător în cazul escortării
persoanelor private de libertate la unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar.

(2) Supravegherea persoanelor private de libertate clasificate în regim deschis și semideschis


internate în unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar poate fi realizată de către un singur
agent, în funcție de persoana și conduita fiecărui condamnat, cu aprobarea directorului locului de
deținere, caz în care pot fi utilizate sisteme electronice de supraveghere la distanță, dacă starea de
sănătate și investigațiile medicale de specialitate o permit.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în raport de măsurile de siguranță existente, persoanele
private de libertate clasificate în regim deschis pot fi internate în unități sanitare din afara sistemului
penitenciar fără supraveghere permanentă, în funcție de persoana și conduita fiecărui condamnat, cu
aprobarea directorului locului de deținere, caz în care pot fi utilizate sisteme electronice de
supraveghere la distanță, dacă starea de sănătate și investigațiile medicale de specialitate o permit.

(4) În situația internării persoanelor private de libertate clasificate în regim deschis, fără
supraveghere, se vor întocmi următoarele documente:

a) document de legitimare, prevăzut în anexa nr. 43;

b) angajament cu drepturi, obligații, interdicții pe care le are persoana privată de libertate pe


perioada internării;

c) tabele cu numerele de telefon pe care le pot apela cadrele medicale în situația externării, mutării,
agravării stării de sănătate, în cazul în care persoana privată de libertate părăsește unitatea sanitară
sau în alte situații; tabelul se distribuie medicului curant, asistentei șef și, după caz, firmei care
asigură paza unității sanitare;

d) adresă prin care se aduce la cunoștința conducerii unității sanitare și a organului de poliție pe raza
căruia se situează unitatea sanitară despre faptul că persoana privată de libertate va fi internată fără
supraveghere.

(5) Pe durata internării fără supraveghere, persoanele private de libertate din regimul deschis pot
deține și folosi doar telefoane mobile proprii în condițiile art. 87 alin. (6) din Regulamentul de
aplicare a Legii nr. 254/2013.

(6) Dreptul la vizită este asigurat în condițiile art. 140 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii,
indiferent de regimul de deținere.

(7) Pentru persoanele private de libertate clasificate în regimul închis și maximă siguranță, cu
excepția persoanelor clasificate în categoria celor care prezintă risc pentru siguranța locului de
deținere, atunci când starea de sănătate și afecțiunile afectează în mod evident posibilitatea
persoanei de deplasare, conform diagnosticului medicului curant, paza și supravegherea acesteia se
poate realiza de către un singur agent, cu aprobarea directorului locului de deținere, caz în care pot fi
utilizate și sisteme electronice de supraveghere la distanță, dacă starea de sănătate și investigațiile
medicale de specialitate o permit.

Articolul 246

(1) Cu ocazia internării, ținuta și obiectele persoanelor private de libertate se ridică și se depun la
garderoba unității sanitare.

(2) În raport de condițiile create de unitatea sanitară, persoanele private de libertate internate
folosesc echipament specific unităților sanitare, asigurat de către acestea, sau propriu.

Articolul 247

(1) În situația internării persoanelor private de libertate în unitățile sanitare din afara sistemului
penitenciar, în mod excepțional, se pot aplica curele de imobilizare din piele, plastic sau material
textil.
(2) Aplicarea curelelor de imobilizare prevăzute la alin. (1) se face numai dacă sunt îndeplinite
următoarele condiții:

a) nu sunt motive de natură medicală pentru a împiedica aplicarea curelelor de imobilizare prevăzute
la alin. (1);

b) măsura este necesară asigurării siguranței misiunii;

c) aplicarea măsurii este proporțională cu starea de pericol și dacă aplicarea în prealabil a măsurilor
de siguranță mai puțin restrictive s-a dovedit a fi insuficientă;

d) aplicarea curelelor de imobilizare se face numai pe perioada necesară și este consemnată distinct
într-un formular.

(3) În situația în care nu se impune imobilizarea persoanei private de libertate, se va înștiința unitatea
sanitară unde va fi internat, despre disponibilitatea personalului care realizează escortarea de a
interveni în scopul prevenirii oricăror evenimente negative, inclusiv pentru imobilizarea persoanei
private de libertate cu mijloacele din dotare.

(4) Aplicarea mijloacelor de imobilizare persoanei private de libertate pe perioada escortării, se


efectuează cu luarea următoarelor măsuri:

a) informarea șefului Serviciului siguranța deținerii sau șefului de tură în afara orelor de program,
pentru obținerea avizului din partea directorului locului de deținere și pentru a fi consemnate datele
în documentele operative;

b) informarea șefului Serviciului siguranța deținerii sau șefului de tură în afara orelor de program, cu
privire la intervenția sau imobilizarea realizată, având în vedere starea de urgență care se impunea.

(5) În toate cazurile de aplicare a mijloacelor de imobilizare, inclusiv în cazul deținuților internați sau
prezentați la consulturi medicale la unități sanitare din afara locului de deținere, se informează, în
scris, judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în conformitate cu prevederile art. 26 din
Lege.

Articolul 248

(1) Membrii personalului care realizează paza și supravegherea informează dispeceratul locului de
deținere cu privire la situația operativă, periodic și de îndată în cazul producerii unor incidente.

(2) În situația arătată la art. 245 alin. (3) din prezentul Regulament, persoana care deservește
dispeceratul locului de deținere se informează periodic în legătură cu persoana privată de libertate
internată prin intermediul personalului medical de gardă.

(3) Directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se îngrijește să fie realizate
controale periodice la unitățile sanitare în care sunt internate persoanele private de libertate,
indiferent de regimul de executare în care este inclusă persoana privată de libertate.
(4) În cazul internării persoanelor private de libertate clasificate în regim deschis fără supraveghere,
directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar dispune zilnic efectuarea de
controale.

Articolul 249

(1) În situația urgențelor medicale, escortarea poate fi realizată de către un singur membru al
personalului pe durata transportului, atunci când echipajul ambulanței nu permite accesul tuturor
membrilor escortei.

(2) În situația urgențelor medicale, când se impune deplasarea unei persoane private de libertate la o
unitate sanitară din afara sistemului penitenciar, iar echipajul ambulanței nu permite accesul
membrilor escortei pe durata deplasării, aceștia sunt informați despre riscul pe care îl prezintă
persoana privată de libertate care este predată sub semnătură șefului de echipaj, iar personalul se va
deplasa cu un mijloc de transport separat.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), conducerea locului de deținere ia măsuri pentru preluarea
persoanei private de libertate la unitatea sanitară.

(4) În situația în care unitatea sanitară din afara sistemului penitenciar se află în altă zonă de
responsabilitate, prin grija șefului serviciului siguranța deținerii va fi informată conducerea
penitenciarului în a cărei zonă este arondată unitatea sanitară pentru preluarea persoanei private de
libertate și pentru prezentarea datelor de interes operativ.

(5) Despre situațiile prevăzute la alin. (2) și (4) se informează șeful serviciului siguranța deținerii din
Administrația Națională a Penitenciarelor.

Secţiunea a 3-a Escortarea, paza și supravegherea persoanelor private de libertate preluate sau
predate de la/la un punct de frontieră al României

Articolul 250

Escortarea, paza și supravegherea persoanelor private de libertate preluate sau predate la/de la un
punct de frontieră al României se realizează în condițiile Legii, în baza Protocolului de colaborare
încheiat între Administrația Națională a Penitenciarelor și Inspectoratul General al Poliției Române.

Articolul 251

(1) În vederea asigurării punerii în executare a hotărârilor luate de autoritățile judiciare române
referitoare la predarea sau preluarea în sau din România a persoanelor care fac obiectul acestor
hotărâri, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, se stabilesc
locurile de deținere care vor efectua activitatea propriu-zisă.

(2) Pentru stabilirea modalităților concrete de predare sau preluare a persoanelor, respectiv accesul
mijloacelor auto și escortelor în aeroport/punctele de trecere a frontierei, identificarea spațiilor
pentru întocmirea documentelor și desfășurarea activităților specifice, directorii locurilor de deținere
implicate vor depune diligențe pe lângă administrațiile aeroportuare și conducerile poliției de
frontieră din locațiile în care urmează a avea loc predarea sau preluarea.
(3) Directorul locului de deținere asigură prezența escortei la aeroport sau la punctul de trecere a
frontierei, la data și ora indicate în adresa de informare, în vederea predării sau preluării persoanei,
împreună cu bunurile, valorile și efectele personale ale acesteia.

Articolul 252

(1) Persoanele private de libertate sunt preluate de la un punct de frontieră al României în baza
mandatelor de executare a pedepsei închisorii ori a hotărârilor de internare în centre de detenție cu
executare în penitenciare și a actului de identitate valabil.

(2) Persoanele private de libertate aflate în custodia locurilor de deținere subordonate Administrației
Naționale a Penitenciarelor se predau la un punct de frontieră al României în vederea escortării în
străinătate în baza deciziilor emise de autoritățile judiciare române.

(3) Locurile de deținere implicate în preluarea și predarea persoanelor private de libertate la un


punct de frontieră al României desfășoară aceste misiuni în baza dispozițiilor scrise ale Administrației
Naționale a Penitenciarelor.

Articolul 253

Instruirea echipei constituite în vederea preluării și predării persoanelor private de libertate la un


punct de frontieră al României se realizează de către șeful serviciului siguranță.

Articolul 254

Șeful serviciului siguranță sau șeful de tură înmânează șefului de escortă tabelul nominal cu deținuții
ce urmează a fi preluați și/sau predați de la/la un punct de frontieră al României, însoțit de dispoziția
scrisă de preluare sau predare emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Capitolul V Escortarea, paza și supravegherea persoanelor private de libertate la punctele de lucru

Secţiunea 1 Înființarea punctelor de lucru

Articolul 255

(1) Locul unde persoanele private de libertate desfășoară activități lucrative în regim de prestări
servicii, în regie proprie, în caz de calamitate, în caz de voluntariat, ori în alte cazuri în condițiile Legii,
sau activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, permanent ori temporar, se numește
punct de lucru.

(2) Punctele de lucru se pot înființa în interiorul locului de deținere sau în exteriorul acestuia.

(3) Punctul de lucru unde lucrările se execută până la terminare pe aceeași suprafață de teren
constituie punct de lucru fix, iar cel pe care lucrările se execută pe suprafețe succesive constituie
punct de lucru mobil.

(4) Activitățile în regim de prestări servicii sau în regie proprie din interiorul sectorului de deținere, se
constituie în puncte de lucru.

(5) Punctele de lucru se înființează cu aprobarea directorului locului de deținere, prin decizie zilnică.
(6) Pentru activitățile cu caracter gospodăresc necesare penitenciarelor, desfășurate în interiorul
sectorului de deținere, nu se constituie puncte de lucru.

Articolul 256

(1) La înființarea punctului de lucru se ține seama de particularitățile acestuia, urmărindu-se ca


amenajările și dispozitivul de pază și supraveghere să prevină orice posibilitate de evadare sau de
comunicare a persoanelor private de libertate cu persoane neautorizate, înainte, în timpul și după
încetarea lucrului.

(2) Pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) se iau următoarele măsuri:

a) punctul de lucru fix se amenajează în conformitate cu prevederile anexei nr. 42 în funcție de


categoria persoanelor private de libertate repartizate la activități lucrative, de particularitățile
terenului și natura muncii prestate și se asigură cu mijloace tehnice de alarmare, de legătură sau alte
mijloace necesare asigurării pazei și supravegherii;

b) dispunerea în afara punctului de lucru a vestiarelor cu haine și obiecte personale ale angajaților
agentului economic, care au aprobare să lucreze pe punctul de lucru împreună cu persoanele private
de libertate;

c) mijloacele de transport aflate temporar în incinta punctului de lucru au ușile asigurate și sunt
permanent supravegheate pentru a exclude posibilitatea folosirii lor de către persoanele private de
libertate;

d) suprafața punctului de lucru fix se delimitează, pentru detașamentele cu persoane private de


libertate din regimul închis sau arestate preventiv, cu indicatoare sau benzi din material plastic,
inscripționate corespunzător, iar pentru cele cu persoane din regim semideschis sau deschis, numai
acolo unde particularitățile din teren și natura muncii prestate permit acest lucru;

e) suprafața punctului de lucru mobil se delimitează cu indicatoare sau benzi din material plastic,
inscripționate corespunzător, acolo unde particularitățile din teren și natura muncii prestate permit
acest lucru, numai pentru detașamentele cu persoane private de libertate din regimul închis,
respectiv arestate preventiv;

f) în toate cazurile, în mod obligatoriu, se verifică dacă beneficiarul a asigurat șanțurile, canalele și
conductele care duc în afara punctului de lucru, precum și rețelele electrice, tablourile de înaltă
tensiune, magaziile cu substanțe sau materiale toxice, inflamabile, precum și orice alte lucrări sau
amenajări de natură a permite producerea unor incidente stabilite prin procesul-verbal de
recunoaștere a punctului de lucru.

Articolul 257

(1) Punctul de lucru se organizează pe baza raportului de recunoaștere, la care se anexează o schiță
cu dispozitivul de pază sau supraveghere la punctul de lucru, prin care se stabilesc următoarele:

a) limitele suprafeței de teren pe care urmează a se lucra, natura lucrărilor și durata lor;

b) zonele interzise, căile de acces, locurile și momentele vulnerabile care pot favoriza evadarea
persoanelor private de libertate;
c) împrejmuirile și amenajările necesare;

d) locurile pentru adunarea persoanelor private de libertate, depunerea uneltelor, servitul mesei,
adăpostirea persoanelor private de libertate în caz de condiții meteorologice nefavorabile, sursa de
apă potabilă și locul destinat satisfacerii necesităților fiziologice;

e) dispozitivul de pază pe perimetrul punctului de lucru, amplasarea posturilor de pază ori, după caz,
de supraveghere, de pază cu câini, de control, itinerarul patrulelor și îndatoririle specifice pentru
fiecare dintre acestea;

f) numărul angajaților agentului economic care au acces în incinta punctului de lucru sau care
lucrează împreună cu persoanele private de libertate;

g) numărul persoanelor private de libertate și regimul de executare, modul de deplasare de la și la


locul de deținere și durata deplasării;

h) numărul personalului necesar pentru paza și supravegherea persoanelor private de libertate,


inclusiv numărul de persoane private de libertate folosite la pază și supraveghere;

i) asigurarea transportului hranei la punctul de lucru pentru personalul de pază și persoanele private
de libertate, atunci când este cazul;

j) partea contractantă care asigură mijlocul de transport pentru deplasarea deținuților la și de la


punctul de lucru;

k) modul de asigurare a legăturii cu locul de deținere și a cooperării cu punctele de lucru vecine, în


diferite situații;

l) ora începerii și încetării activităților la punctul de lucru;

m) regulile de securitate și sănătate în muncă care se aplică la punctul de lucru respectiv;

n) dotarea cu sisteme electronice de supraveghere la distanță, zonele de incluziune și de excluziune,


precum și itinerarele de deplasare;

o) alte măsuri în raport de situația concretă.

(2) Reprezentantul agentului economic care folosește forța de muncă participă numai la stabilirea
datelor de interes comun și a obligațiilor care-i revin cu privire la amenajarea punctului de lucru, a
împrejmuirilor, foișoarelor pentru posturile de pază, cabinei, barierelor și indicatoarelor postului de
control, asigurarea măsurilor sanitare și de protecție a muncii pentru persoanele private de libertate
și personal, instalarea mijloacelor de legătură și a sistemului de iluminat (atunci când se lucrează pe
timp de noapte) și la precizarea termenelor de realizare a acestora.

(3) Raportul de recunoaștere este semnat și de către reprezentantul agentului economic cu privire la
obligațiile ce-i revin pentru amenajarea punctului de lucru și modul de cooperare în diferite situații.

(4) Activitățile cu persoanele private de libertate la punctul de lucru încep numai dacă sunt asigurate
toate condițiile stabilite prin raportul de recunoaștere.

Articolul 258
La solicitarea agentului economic, directorul locului de deținere poate aproba ca un număr limitat de
angajați ai acestuia să poată lucra în același loc cu persoanele private de libertate.

Articolul 259

(1) Accesul angajaților beneficiarului în incinta punctului de lucru se face pe bază de tabel nominal
întocmit de către șeful serviciului siguranța deținerii pe baza solicitării agentului economic, avizat de
directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și aprobat de directorul locului de
deținere.

(2) Tabelul nominal prevăzut la alin. (1) cuprinde numele și prenumele, codul numeric personal, seria
și numărul actului de identitate și funcția.

(3) Beneficiarul, în baza contractului de prestări servicii încheiat, poate desemna, pe bază de tabel
nominal, în condițiile alin. (1), o echipă de sprijin formată din personal care are atribuții de alertare și
suport în cazul producerii de incidente la punctul de lucru. De regulă, membrii echipei reprezintă
personal al beneficiarului forței de muncă ce asigură paza, protecția și accesul în cadrul obiectivului,
după caz.

Articolul 260

(1) După aprobarea înființării punctului de lucru, cu ocazia începerii activității, șeful serviciului
siguranță sau ofițerul instructor siguranța deținerii realizează instalarea punctului de lucru, care
constă în: instalarea dispozitivului de pază sau supraveghere, reinstruirea personalului cu privire la
toate datele cuprinse în documentele de recunoaștere, înființare și funcționare și în carnetul
postului.

(2) Șeful serviciului siguranța deținerii sau ofițerul instructor siguranța deținerii, cu sprijinul agentului
economic, asigură instruirea angajaților care au aprobare să lucreze împreună cu persoanele private
de libertate, în legătură cu relațiile și comportarea față de acestea, substanțele și obiectele interzise a
se afla în posesia persoanelor private de libertate, precum și modul de colaborare cu personalul de
pază și supraveghere.

(3) Instructajul se repetă ori de câte ori este necesar, iar în cazul nerespectării instrucțiunilor, accesul
persoanelor în cauză este interzis pe durata desfășurării contractului.

Articolul 261

(1) Paza și supravegherea persoanelor private de libertate la punctele de lucru exterioare se execută,
de regulă, cu aceleași efective de personal care au asigurat escortarea lor pe timpul transportului,
organizându-se posturi de pază, de supraveghere, de control și patrule, în conformitate cu cele
stabilite cu ocazia recunoașterii și aprobate de director.

(2) Distanța dintre posturile de pază se stabilește în raport de natura terenului, specificul punctului
de lucru și categoria persoanelor private de libertate, astfel încât să se asigure legătura de vedere și,
după caz, de foc între acestea, precum și supravegherea persoanelor private de libertate și a
suprafeței de teren pe care acestea lucrează.
(3) Patrula destinată pazei persoanelor private de libertate care prestează muncă la punctul de lucru
execută serviciul prin exteriorul perimetrului punctului de lucru, la o distanță care să permită
observarea persoanelor private de libertate.

Articolul 262

(1) Documentele de recunoaștere, înființare și funcționare aferente contractului de prestări servicii


se actualizează în mod corespunzător ori de câte ori apar modificări față de recunoașterea și
înființarea anterioară.

(2) Pentru punctele de lucru amplasate în locul de deținere unde persoanele private de libertate
muncesc în regie proprie ori desfășoară activități cu caracter gospodăresc în interesul locului de
deținere cu caracter de continuitate, documentele de recunoaștere, înființare și funcționare se
actualizează ori de câte ori intervin modificări.

(3) Pentru punctele de lucru amplasate în afara locului de deținere unde persoanele private de
libertate muncesc în regie proprie ori desfășoară activități lucrative cu caracter gospodăresc în
interesul locului de deținere cu caracter de continuitate, documentele de recunoaștere, înființare și
funcționare se actualizează la începutul fiecărui an.

(4) Pentru punctele de lucru amplasate în afara locului de deținere unde persoanele private de
libertate repartizate în regim deschis muncesc fără supraveghere, acestea vor fi instruite și vor semna
un angajament în care vor lua la cunoștință despre drepturi, obligații, interdicții, itinerarii de
deplasare, programul orar, limita suprafeței în care desfășoară activități productive, natura lucrărilor
și durata lor, persoana desemnată pentru contactul cu locul de deținere etc.

(5) Instructajul prevăzut la alin. (4) pentru persoanele private de libertate repartizate în regim deschis
care muncesc fără supraveghere la punctele de lucru exterioare se va face în locul de desfășurare al
activității lucrative.

Secţiunea a 2-a Personalul destinat pazei, supravegherii și escortării/însoțirii persoanelor private de


libertate la punctele de lucru

Articolul 263

Personalul destinat escortării/însoțirii, supravegherii și pazei persoanelor private de libertate la


punctele de lucru se compune din șef punct de lucru și, după caz, șef de escortă, șef post control,
conductor câine de serviciu și personal din compunerea escortei.

Articolul 264

(1) Șeful punctului de lucru se subordonează nemijlocit șefului serviciului siguranța deținerii sau
ofițerului anume desemnat de directorul locului de deținere.

(2) Șeful de escortă se subordonează nemijlocit șefului punctului de lucru.

(3) Șeful postului de control se subordonează, după caz, șefului punctului de lucru sau șefului de
escortă.
(4) Personalul din compunerea escortei se subordonează, după caz, șefului punctului de lucru sau
șefului de escortă.

Articolul 265

Personalul destinat escortării și pazei la punctele de lucru exterioare a persoanelor private de


libertate cărora li se aplică regimul închis și arestați preventiv, se dotează cu armament și muniție
letală, precum și cu mijloace de imobilizare și legătură.

Articolul 266

(1) Personalul destinat pazei și supravegherii persoanelor private de libertate la puncte de lucru,
aflate în exteriorul locului de deținere, se stabilește, în funcție de numărul persoanelor private de
libertate, regimul de executare, caracteristicile terenului, natura muncii prestate și particularitățile
fiecărui punct de lucru, ținându-se seama de următoarele:

a) cel puțin un șef punct de lucru și doi agenți pentru punctele de lucru unde sunt repartizate
persoane private de libertate arestate preventiv sau individualizate în regim închis;

b) cel puțin un șef punct de lucru și un agent pentru punctele de lucru unde sunt repartizate
persoane private de libertate individualizate în regim semideschis;

c) cel puțin un șef punct de lucru pentru punctele de lucru unde sunt repartizate persoane private de
libertate individualizate în regim semideschis care sunt supravegheate prin mijloace electronice de
supraveghere la distanță;

d) cel puțin un agent pentru punctele de lucru unde sunt repartizate persoane private de libertate
individualizate în regim deschis, în situația în care se apreciază că se impune supravegherea acestora;

e) cel puțin un agent pentru 6 persoane internate în centre educative, clasificate cu supraveghere;

f) cel puțin un agent pentru punctele de lucru unde sunt repartizate persoane internate în centre
educative clasificate fără supraveghere, în situația în care se impune supravegherea acestora;

g) atunci când situația operativă impune în mod necesar folosirea persoanelor private de libertate
care ajută la întărirea dispozitivului de pază la punctele de lucru exterioare, numărul acestora se
stabilește cu ocazia recunoașterii.

(2) Condamnații cărora li se aplică regimul deschis sau persoanele internate în centre educative
clasificate fără supraveghere pot presta muncă în afara locului de deținere, fără supraveghere,
situație în care sunt controlați periodic la locurile de muncă și pe itinerarele de deplasare de către
personal anume desemnat de directorul locului de deținere. În cazul în care se impune
supravegherea, aceasta se poate realiza prin intermediul sistemelor de supraveghere electronică la
distanță sau de personal neînarmat, dotat cu mijloace de imobilizare și legătură.

(3) Condamnații cărora li se aplică regimul deschis, atunci când prestează munca în afara locului de
deținere nesupravegheați, se deplasează neînsoțiți la locurile de muncă, pe itinerarii stabilite, pe
baza documentelor de legitimare eliberate de administrația locului de deținere, prevăzute la anexa
nr. 43.
(4) Supravegherea condamnaților cărora li se aplică regimul semideschis și persoanelor internate în
centre educative clasificate cu supraveghere este realizată de agenți dotați cu mijloace de imobilizare
și legătură.

(5) Pentru fiecare punct de lucru amenajat în interiorul locului de deținere, însoțirea și
supravegherea persoanelor private de libertate se realizează de cel puțin un agent, cu excepția celor
din regim deschis și persoanelor internate în centrele educative, clasificate fără supraveghere care
pot desfășura activități lucrative fără supraveghere.

Articolul 267

(1) Șeful punctului de lucru răspunde de organizarea și executarea pazei, escortării sau însoțirii și
supravegherii persoanelor private de libertate pe timpul deplasării și la punctul de lucru.

(2) Pe timpul desfășurării activităților productive, șeful punctului de lucru are următoarele atribuții:

a) să cunoască numărul persoanelor private de libertate din formația de muncă care i s-a repartizat și
să ia măsurile necesare prevenirii oricărui incident;

b) să cunoască preocupările persoanelor private de libertate din formațiunea de lucru care i s-a
repartizat;

c) să organizeze și să asigure paza și supravegherea persoanelor private de libertate la punctul de


lucru, conform documentelor aprobate de conducerea locului de deținere;

d) să verifice existența trusei medicale pentru acordarea primului ajutor;

e) să asigure verificarea temeinică a punctului de lucru înainte de a introduce persoanele private de


libertate la activități și după încetarea acestora;

f) să organizeze formațiunea de lucru în funcție de specificul lucrărilor și să urmărească respectarea


disciplinei muncii de către persoanele private de libertate;

g) să pretindă reprezentantului beneficiarului care folosește forța de muncă asigurarea frontului de


lucru, a sculelor, uneltelor și materialelor necesare desfășurării normale a lucrului;

h) să asigure respectarea întocmai de către persoanele private de libertate a normelor de securitate


și sănătate în muncă, a regulilor de prevenire și stingere a incendiilor, a normelor de protecția
mediului înconjurător, precum și a prevederilor legii pentru combaterea efectelor produselor din
tutun;

i) să verifice, periodic, prezența persoanelor private de libertate și să anunțe dispeceratul locului de


deținere, prin mijloacele de legătură aflate la dispoziție, la intervalele stabilite prin îndatoririle
specifice, despre situația de la punctul de lucru;

j) să organizeze și, după caz, să execute, potrivit dispozițiilor legale, percheziția corporală sumară sau,
după caz, amănunțită, cu respectarea regulilor referitoare la executarea percheziției persoanelor
private de libertate la plecarea de la punctul de lucru;
k) să completeze în tabelul de scoatere la muncă a persoanelor private de libertate, prezența
acestora și timpul lucrat efectiv, să asiste la măsurarea și recepționarea lucrărilor realizate de
acestea, să verifice dacă documentele de evidență primară a muncii sunt corect întocmite și să facă
propuneri pentru recompensarea persoanelor private de libertate;

l) să controleze mijloacele de transport atât înainte de îmbarcarea persoanelor private de libertate,


cât și după debarcarea acestora;

m) să se deplaseze la posturile de pază și/sau supraveghere, ori de câte ori este chemat;

n) să asigure paza și supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul servirii mesei de către
personalul din escortă;

o) să controleze periodic modul în care membrii escortei își execută serviciul;

p) să aibă în vedere ca între reprezentanții beneficiarului forței de muncă și persoanele private de


libertate să existe relații de respect reciproc;

r) să acționeze conform prevederilor din Manualul pentru gestionarea incidentelor operaționale sau
critice produse în zona sa de responsabilitate;

s) să informeze șeful ierarhic la producerea oricărui accident de muncă și să nu permită persoanei


private de libertate reînceperea activității fără avizul medicului unității.

Articolul 268

Pe timpul executării serviciului, șefului punctului de lucru îi este interzis:

a) să părăsească postul încredințat;

b) să folosească persoanele private de libertate la executarea măsurătorilor, recepționarea lucrărilor


sau întocmirea documentelor de evidență primară a muncii;

c) să permită persoanelor private de libertate, la punctul de lucru, să confecționeze diferite obiecte


care nu au legătură cu lucrările efectuate ori să înstrăineze bunurile sau obiectele produse;

d) să permită persoanelor private de libertate să sustragă de la punctul de lucru scule, unelte ori
materiale;

e) să favorizeze persoanele private de libertate în repartizarea lucrărilor de executat;

f) să fracționeze sau să modifice dispozitivul de pază;

g) să mute efectivele de persoane private de libertate în alte zone față de cele stabilite pe baza
recunoașterii punctului de lucru;

h) să permită persoanelor private de libertate să ia legătura cu alte persoane, să primească orice fel
de obiecte sau substanțe;

i) să permită efectuarea altor lucrări sau activități, față de cele stabilite;

j) să permită accesul persoanelor neautorizate în incinta punctului de lucru;


k) să permită persoanelor private de libertate începerea lucrului, dacă nu sunt respectate în totalitate
normele de securitate și sănătate în muncă, regulile de prevenire și stingere a incendiilor, normele de
protecția mediului înconjurător, precum și prevederile legii privind combaterea efectelor negative ale
produselor din tutun;

l) să predea persoanele private de libertate altor persoane, în alte condiții decât cele prevăzute la art.
179 alin. (2) din prezentul Regulament.

Articolul 269

La punctele de lucru unde nu este numit șef de escortă, îndatoririle acestuia revin șefului punctului
de lucru.

Secţiunea a 3-a Funcționarea punctelor de lucru

Articolul 270

(1) După sosirea la punctul de lucru, șeful punctului de lucru desfășoară consecutiv următoarele
activități:

a) predă armamentul și muniția din dotare agentului din postul de pază nr. 1, pe bază de semnătură
în carnetul postului atunci când este și șef escortă;

b) controlează punctul de lucru pentru a descoperi eventualele obiecte interzise;

c) asigură instalarea indicatoarelor: "ZONĂ INTERZISĂ", "LOC DE ADUNARE", "LOC PENTRU SERVIREA
MESEI", "LOC PENTRU DEPOZITAREA UNELTELOR", "POST CONTROL" sau a benzii din material plastic
inscripționate cu "ZONĂ INTERZISĂ" la punctele de lucru fixe, unde sunt repartizate persoane private
de libertate clasificate în regim închis sau arestați preventiv, iar la punctele de lucru unde desfășoară
activități lucrative persoane din regim semideschis sau deschis, numai acolo unde particularitățile din
teren și natura muncii prestate permit acest lucru;

d) dispune debarcarea personalului și formarea dispozitivului de pază și supraveghere prevăzut


pentru debarcare;

e) dispune debarcarea persoanelor private de libertate din mijloacele de transport și efectuează


apelul numeric al acestora;

f) dispune instalarea personalului de pază și supraveghere în posturi, conform schiței din carnetul
postului;

g) aduce la cunoștință persoanelor private de libertate spațiul de lucru sau de deplasare, limita din
interior a zonei interzise, locul și semnalul de adunare, locul de ridicare și depozitare a sculelor, al
sursei de apă potabilă, cel pentru satisfacerea necesităților fiziologice, precum și regulile pe care
trebuie să le respecte pe timpul lucrului;

h) atrage atenția persoanelor private de libertate cu privire la ordinea și disciplina care trebuie
respectate pe timpul executării lucrărilor și a prezenței în formații, precum și cu privire la respectarea
normelor de securitate și sănătate în muncă;
i) instalează și efectuează instruirea persoanelor private de libertate care ajută la întărirea
dispozitivului de pază pe punctul de lucru, conform schiței din carnetul postului.

(2) Dacă cercetarea punctului de lucru și trecerea de la dispozitivul de escortare la dispozitivul de


pază durează mai mult de 15 - 20 minute și condițiile de amenajare a punctului de lucru permit,
cercetarea punctului de lucru se execută cu jumătate din efectivul escortei, iar cu cealaltă jumătate
se asigură paza persoanelor private de libertate.

(3) În toate situațiile, pe timpul instalării personalului în posturi, persoanele private de libertate
rămân grupate, sub pază sau supraveghere.

(4) După ocuparea locurilor de serviciu și verificarea dispozitivului de pază, șeful punctului de lucru
dispune începerea activităților lucrative.

(5) Pentru punctele de lucru în care își desfășoară activitatea persoanele private de libertate din
regimul semideschis și deschis nu sunt aplicabile dispozițiile alin. (1) lit. a) și alin. (2).

Articolul 271

Șeful punctului de lucru sau șeful de escortă precizează, în teren, misiunea fiecărui membru al
dispozitivului de pază, fiind obligat să controleze executarea serviciului de către aceștia și să
supravegheze activitatea desfășurată de persoanele private de libertate pe punctul de lucru.

Articolul 272

(1) Pentru servirea mesei, șeful punctului de lucru procedează astfel:

a) dispune adunarea persoanelor private de libertate în locul stabilit;

b) execută apelul nominal sau numeric al persoanelor private de libertate;

c) reorganizează dispozitivul de pază sau supraveghere a persoanelor private de libertate pe timpul


servirii mesei;

d) dispune așezarea în formațiune în ordinea echipelor, pentru a servi masa.

(2) Personalul din posturi servește masa prin rotație, astfel încât să se asigure permanent paza
persoanelor private de libertate cu cel puțin jumătate din efectivul escortei.

(3) După servirea mesei, se dispune instalarea dispozitivului de pază al punctului de lucru, se face
apelul numeric al persoanelor private de libertate și se reiau activitățile productive.

Articolul 273

Pe timpul executării serviciului, la solicitare, se asigură personalului din posturi repaus, prin
înlocuirea lor de către șeful escortei/șeful punctului de lucru. Pe timpul repausului, personalul se
poate deplasa numai în locurile anume stabilite, fiindu-i interzisă părăsirea punctului de lucru.

Articolul 274
(1) Scoaterea persoanelor private de libertate din incinta punctului de lucru exterior se poate face
doar în prezența șefului punctului de lucru și numai dacă persoana din cadrul locului de deținere care
a venit să le ridice prezintă legitimația de serviciu și delegația sau dovada prevăzută de art. 187 lit. e)
din prezentul Regulament aprobată de director și înregistrată la secretariatul locului de deținere.

(2) După verificarea autenticității documentelor prezentate, șeful punctului de lucru procedează la
identificarea persoanelor private de libertate și predarea lor, menționează predarea în carnetul
postului și reține dovezile de predare-primire ca document justificativ care urmează a fi predat
șefului de tură la întoarcerea în locul de deținere, după care se depune la dosarul individual.

Articolul 275

(1) La terminarea lucrului sau la ora stabilită, șeful punctului de lucru efectuează următoarele
activități:

a) dă semnalul de adunare;

b) dispune depunerea uneltelor și adunarea în formațiune la locul stabilit;

c) efectuează apelul nominal al persoanelor private de libertate;

d) execută percheziția corporală sumară sau, după caz, amănunțită, în situația în care condițiile și
dotarea permit, potrivit dispozițiilor legale;

e) dispune ridicarea dispozitivului de pază și realizarea celui de escortare.

(2) În timpul apropierii de locul de adunare a persoanelor private de libertate, când condițiile permit,
personalul din dispozitivul de pază execută și controlul punctului de lucru.

(3) Când condițiile de amplasare a dispozitivului de pază nu permit, cercetarea punctului de lucru se
execută cu jumătate din efectivul escortei, iar cu cealaltă jumătate se asigură paza persoanelor
private de libertate pe locul de adunare.

Articolul 276

După controlul punctului de lucru, șeful punctului de lucru verifică mijloacele de transport și dispune
deplasarea la acestea și îmbarcarea.

Secţiunea a 4-a Organizarea și funcționarea punctelor de lucru unde persoanele private de libertate
sunt cazate în exteriorul locului de deținere

Articolul 277

(1) În vederea folosirii persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis sau
deschis la activități productive, se pot înființa puncte de lucru unde aceste persoane sunt cazate în
exteriorul locului de deținere, în spații special amenajate de agentul economic sau de administrația
locului de deținere.

(2) Înființarea punctelor de lucru prevăzute la alin. (1) se realizează cu aprobarea directorului general
al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
(3) Documentația necesară aprobării cuprinde următoarele:

a) nota raport prin care se solicită înființarea punctului de lucru, din care să rezulte toate datele
referitoare la amplasare, numărul persoanelor private de libertate, precum și posibilitatea de
supraveghere electronică la distanță, necesarul de personal, activitățile lucrative ce urmează a se
desfășura, asigurarea materială și sanitară, dispozitivul de pază și supraveghere, sistemele de
siguranță, de legătură, alarmare și intervenție;

b) procesul-verbal de recunoaștere a punctului de lucru;

c) corespondența relevantă purtată cu diferite instituții pentru înființarea punctului de lucru.

Articolul 278

(1) Pentru înființarea punctului de lucru unde persoanele private de libertate sunt cazate în exteriorul
locului de deținere, comisia formată din director, directorii adjuncți, șeful serviciului siguranța
deținerii, șeful serviciului aplicare regim penitenciar, medicul locului de deținere, un lucrător din
compartimentul evidență deținuți și organizarea muncii, responsabilul cu securitatea și sănătatea în
muncă, responsabilul cu managementul situațiilor de urgență și reprezentantul beneficiarului
realizează recunoașterea prealabilă urmărind:

a) existența și starea spațiilor de cazare pentru persoanele private de libertate și personalul destinat
pazei, supravegherii și însoțirii;

b) posibilitățile și modalitățile de amenajare a unor împrejmuiri pentru spațiile de cazare ale


persoanelor private de libertate și a unor sisteme de siguranță și închidere a pavilioanelor și, după
caz, a camerelor de cazare;

c) existența utilităților necesare asigurării regimului legal de deținere ori posibilitatea amenajării
acestora, respectiv: instalații de apă și canalizare, baie, bloc alimentar, punct sanitar, săli de mese,
cluburi destinate demersurilor educative de asistență psihologică și asistență socială;

d) amenajarea sectorului de acordare a vizitelor și pachetelor, a spațiilor de păstrare a mijloacelor de


imobilizare, semnalizare și alarmare pentru servirea hranei de către personal, precum și existența
posibilităților de realizare și menținere a legăturii cu locul de deținere;

e) stabilirea soluțiilor de amenajare a zonei de acces în punctul de lucru și în spațiul de cazare a


persoanelor private de libertate;

f) distanța față de locul de deținere, astfel încât să fie posibilă deplasarea și intervenția rapidă a
personalului în cazuri deosebite;

g) stabilirea altor măsuri pe care le consideră necesare.

(2) Hotărârile comisiei prevăzute la alin. (1) se consemnează într-un proces-verbal, menționându-se,
după caz, acordul agentului economic de a realiza amenajările necesare înființării și funcționării
punctului de lucru.

Articolul 279
Directorul locului de deținere stabilește măsurile necesare pentru întocmirea următoarelor
documente:

a) registrul cu inventarul punctului de lucru;

b) planul de pază și apărare al punctului de lucru;

c) planul de alarmare al personalului;

d) planul de cooperare cu structurile locale ale Ministerului Afacerilor Interne;

e) carnetele posturilor pentru punctele de lucru exterioare;

f) planuri de prevenire și reacție;

g) registrele de planificare a personalului în serviciu;

h) registrul de evidență a dotării cu mijloace de imobilizare și legătură;

i) registrul opis cu persoanele private de libertate prezente în cadrul punctului de lucru;

j) tabelul cu organizarea grupei de prevenire și stingere a incendiilor;

k) programul zilnic cu activitățile care se desfășoară cu persoanele private de libertate;

l) programul demersurilor educative, de asistență psihologică și asistență socială;

m) registru procese-verbale de predare-primire a serviciului;

o) alte documente necesare.

Capitolul VI Escortarea persoanelor private de libertate în mijloace de transport speciale, în vederea


transferării de la un loc de deținere la altul

Articolul 280

(1) Transferarea persoanelor private de libertate de la un loc de deținere la altul se execută cu


mijloace de transport speciale în baza unor orare și grafice de deplasare aprobate de către directorul
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(2) Mijloacele de transport speciale sunt astfel amenajate încât să asigure condiții de iluminare și
aerisire.

(3) Mijloacele de transport speciale se dotează cu mijloace de legătură radio, mijloace de


semnalizare-alarmare, sistem de supraveghere video, echipamente de monitorizare a poziției în
traseu, mijloace de imobilizare specifice și trusă medicală de prim ajutor, precum și mijloace de
iluminare dacă deplasarea se face pe timp de noapte.

(4) Monitorizarea mijloacelor de transport speciale se poate realiza prin intermediul aplicațiilor de
monitorizare, întocmindu-se în acest sens câte un raport de monitorizare/foaie de parcurs pentru
fiecare misiune.
(5) Escortarea persoanelor private de libertate pe timpul transferului de la un loc de deținere la altul
se realizează cu personal anume instruit, constituit în Serviciul de Pază și Escortare Deținuți
Transferați, care este sprijinit în activitatea specifică de echipaje similare ce aparțin unor locuri de
deținere anume desemnate.

(6) Serviciul de Pază și Escortare Deținuți Transferați întocmește, pentru fiecare mijloc auto de
transport care se deplasează pe rutele de transfer aprobate, pe baza datelor furnizate de serviciile
sau birourile evidență din locurile de deținere, prevăzute în anexa nr. 45, desfășurătoare privind
situația deținuților care urmează a fi transferați între locurile de deținere. În cazul în care necesarul
de transfer depășește capacitatea legală a mijlocului auto de transport folosit, prioritizarea
transferului se va realiza conform deciziei Directorului General al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

Articolul 281

(1) Pregătirea persoanelor private de libertate pentru transfer se efectuează sub coordonarea șefului
de tură sau ofițerului desemnat. Percheziția corporală amănunțită se execută înainte de îmbarcare
de către personalul locului de deținere care este nominalizat într-un proces-verbal, care se atașează
la tabelele nominale ale persoanelor private de libertate transferate.

(2) Înainte de a fi transferat se efectuează consultul medical de către personalul de specialitate, care
va stabili dacă persoanele private de libertate sunt apte din punct de vedere medical pentru a fi
transportate.

(3) Persoanele private de libertate se pot transfera numai dacă au avizul medical, înscris pe tabelul de
transfer prevăzut la art. 179 alin. (1) lit. a) din prezentul Regulament.

(4) În cazul în care pe perioada transferului apar situații medicale neprevăzute, care nu reprezintă
urgențe medicale, persoana privată de libertate afectată va fi supusă unui nou control medical în
primul loc de deținere tranzitat, pentru a stabili dacă este aptă din punct de vedere medical pentru a
mai fi transportată.

Articolul 282

Înainte de plecarea în misiune, șeful de escortă execută instruirea personalului cu privire la


compunerea escortei, misiunea, itinerarul de deplasare, ora începerii îmbarcării, numărul și categoria
persoanelor private de libertate, verifică ținuta, armamentul, muniția, mijloacele de legătură și
comunicare, materialele din dotare necesare îndeplinirii serviciului și dă dispoziția de executare a
misiunii.

Articolul 283

(1) Înainte de îmbarcarea persoanelor private de libertate, șeful de escortă se informează despre
starea mijloacelor de transport, verifică elementele de închidere a ușilor, a gratiilor, în exterior și
interior, locul pentru bagaje și sub șasiu.

(2) În cazul în care se constată eventuale nereguli, șeful de escortă din cadrul Serviciului de Pază și
Escortare Deținuți Transferați comunică despre acestea șefului ierarhic.
(3) Șefii de escortă solicită măsuri de remediere a defecțiunilor constatate sau înlocuirea mijlocului
de transport.

Articolul 284

Prevederile art. 282 și art. 283 se aplică întocmai și șefilor de escortă din locurile de deținere anume
desemnate să sprijine activitatea de transfer, comunicându-se neajunsurile atât șefului Serviciului de
Pază și Escortare Deținuți Transferați, cât și șefului siguranța deținerii sau, după caz, șefului de tură
din locul de deținere în care se află.

Articolul 285

(1) În mijloacele de transport, persoanele private de libertate sunt repartizate ținându-se seama de
criteriile de separare.

(2) Fiecărei persoane private de libertate i se asigură loc individual pe perioada transferului.
Repartizarea acestora în cadrul autospecialei de transfer se realizează în compartimentele sau
cușetele de separațiune, după caz, conform dispozițiilor șefului de escortă.

(3) Dacă pentru unele dintre persoanele private de libertate ce urmează a fi transferate nu se poate
asigura separarea, acestea nu se primesc în mijloacele de transport. În astfel de situații, șeful de
escortă consemnează, sub semnătură, în condica de expediție a locului de deținere respectiv și în
raportul de activitate, motivul pentru care nu poate primi persoanele private de libertate și
informează șeful Serviciului de Pază și Escortare Deținuți Transferați.

(4) Persoanele private de libertate care nu pot fi transferate în condițiile alin. (3) vor fi reprogramate,
în măsura posibilităților, pentru următoarele curse de transfer sau pot fi transferate prin grija locului
de deținere, cu aprobarea directorului Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar.

Articolul 286

După îmbarcare, șeful de escortă atenționează persoanele private de libertate cu privire la modul de
comportare pe timpul deplasării, precizându-le regulile care trebuie respectate pe durata transferării
și consecințele încălcării acestora.

Articolul 287

(1) La transferare, persoanele private de libertate sunt însoțite de dosarele individuale, formularele
privind istoricul escortării, fișa individuală de cazare, obiectele de valoare și de bagaj.

(2) Bagajul persoanei private de libertate poate fi constituit din colet personal și bagaj de mână, care
se împachetează și se sigilează, urmând a fi predate de șeful de escortă, împreună cu persoana
privată de libertate, la locul de deținere de destinație. Toate datele referitoare la bagajele transferate
împreună cu persoanele private de libertate vor fi consemnate, pentru fiecare rută în parte, de către
locul de deținere de expediție, într-un tabel ce va fi anexat documentației de transfer, conform
modelului prevăzut la anexa nr. 46.

(3) Bunurile rămase în custodia locului de deținere, în urma solicitării persoanei private de libertate,
se pot ridica de aparținătorii persoanelor private de libertate sau de acestea după liberare.
(4) Coletul personal este compus din alimentele și bunurile care pot fi primite și păstrate, în numărul
și cantitățile prevăzute de Regulamentul de aplicare a Legii privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

(5) În cazul în care persoana privată de libertate este transferată temporar, pentru a fi prezentată în
fața organelor judiciare sau pentru a fi internată într-un penitenciar spital, aceasta va fi însoțită doar
de bagajul de mână, a cărui greutate nu va depăși 10 kg.

(6) Bagajul de mână are un număr limitat de obiecte și bunuri personale, cazarmament și
îmbrăcăminte specifică anotimpului, obiecte de igienă personală, țigări și alimente ce nu ar putea fi
păstrate până la înapoierea din transfer. La bagajul de mână, persoana privată de libertate are acces
doar în locurile de deținere de tranzit.

(7) În cazul în care persoana privată de libertate nu va fi retransferată în locul de deținere de


expediție, bagajul rămas va fi transferat la locul de deținere de custodie în baza solicitării persoanei
private de libertate sau din oficiu, în limita spațiului de bagaje disponibil.

(8) Pe perioada transferului, cât timp se află în mijloacele de transport, persoanele private de
libertate pot păstra asupra lor numai un recipient transparent din plastic de maxim 2 litri cu apă
potabilă și hrană rece asigurată de locul de deținere.

(9) Modul de asigurare a medicației necesare pe perioada efectuării transferului cu mijloacele de


transport speciale se stabilește prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

Articolul 288

(1) Atunci când pe durata transferului, din motive temeinice, se impune schimbarea itinerarului
aprobat, șeful de escortă stabilește un nou itinerar, cu aprobarea șefului Serviciului de Pază și
Escortare Deținuți Transferați, după care comunică noul itinerar și eventualele întârzieri ce pot
apărea dispeceratului Administrației Naționale a Penitenciarelor, locului de deținere de care aparține
și primului loc de deținere spre care se îndreaptă.

(2) Dispeceratul Administrației Naționale a Penitenciarelor va comunica modificările și eventualele


întârzieri tuturor locurilor de deținere de pe ruta de transfer și, atunci când se impune, celorlalți șefi
de escortă implicați în activitatea de transfer.

Articolul 289

(1) În vederea efectuării transferului în siguranță, persoanele private de libertate pot fi predate
șefului de escortă având aplicate mijloace de imobilizare, cu respectarea condițiilor prevăzute în art.
62 din Regulamentul de aplicare a Legii. În acest caz, pot fi utilizate mijloace de imobilizare de unică
folosință, conform art. 12 alin. (2) lit. c) din prezentul Regulament.

(2) Dacă pe timpul transportului, prin comportamentul adoptat, persoanele private de libertate pun
în pericol siguranța misiunii, șeful de escortă dispune utilizarea mijloacelor de imobilizare numai cu
aprobarea șefului Serviciului de Pază și Escortare Deținuți Transferați, respectiv directorului locului
de deținere în cazul echipajelor care sprijină activitatea de transfer la nivel național, cu excepția
cazurilor în care urgența nu permite acest lucru. În acest caz, aplicarea mijloacelor de imobilizare va fi
adusă la cunoștința șefului Serviciului de Pază și Escortare Deținuți Transferați sau directorului locului
de deținere, imediat ce situația operativă o va permite. La rândul său, șeful Serviciului de Pază și
Escortare Deținuți Transferați informează directorul locului de deținere de destinație sau tranzit, cu
privire la aplicarea mijloacelor de imobilizare, în vederea respectării dispozițiilor art. 26 din Lege.

(3) Pentru încetarea aplicării mijloacelor de imobilizare, șeful de escortă informează persoanele
responsabile în condițiile prevăzute la alin. (2).

Articolul 290

Modul de acțiune în cazul producerii unor incidente în timpul transportului cu mijloace auto este
stabilit în Manualul prevăzut la art. 30 pct. ii).

Articolul 291

(1) Pe timpul transportului se interzice fumatul în mijloacele de transport, interdicție care se aduce la
cunoștința persoanelor private de libertate cu ocazia pregătirii pentru transfer, iar țigările, sursele de
aprindere și celelalte produse din tutun, inclusiv pipe pentru tutun se depun în bagajul personal.

(2) Persoanele private de libertate fumătoare pot păstra câte un pachet de țigări, care se ambalează
separat, se inscripționează cu numele titularului și se predă șefului de escortă la îmbarcarea în
mijlocul de transport.

(3) Persoanelor private de libertate le este permis fumatul numai în locuri special amenajate din
locurile de deținere de tranzit stabilite prin decizia Directorului General al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.

Articolul 292

Predarea sau primirea persoanelor private de libertate se confirmă prin semnătura șefului de tură și
a șefilor de escortă, în condica de predare-primire a persoanelor private de libertate, bagajelor și a
obiectelor de valoare ale acestora, prevăzută în anexa nr. 47.

Articolul 293

(1) Atunci când mijlocul de transport staționează într-un loc de deținere, șeful de tură ia măsuri de
asigurare a pazei și de verificare a integrității acestuia.

(2) Armamentul și muniția aflate în dotarea escortei mijlocului de transport se depun la magazia de
serviciu, iar dosarele individuale ale persoanelor private de libertate aflate în tranzit sunt predate
șefului de tură.

(3) Pentru membrii din compunerea escortei se asigură condițiile necesare de odihnă și hrănire.

(4) Persoanele private de libertate aflate în tranzit, care urmează să rămână pe timpul nopții în locul
de deținere, sunt cazate separat de efectivele proprii și li se asigură condiții de servire a hranei.
(5) La solicitarea șefului de escortă, dacă situația impune, se iau măsuri pentru completarea
necesarului de carburant sau asigurarea altor materiale necesare continuării în bune condiții a
misiunii de transfer.

(6) Predarea-primirea persoanelor private de libertate la și de la mijloacele de transport auto se


efectuează în prezența și sub coordonarea șefului de tură sau a ofițerului desemnat de directorul
locului de deținere.

(7) Predarea-primirea deținuților între mijloacele de transport auto, atunci când se efectuează
transbordarea între curse, se realizează prin grija șefilor de escortă.

Articolul 294

La terminarea misiunii, șefii de escortă ai echipajelor de transfer sunt obligați să întocmească un


raport de activitate în care se consemnează numele, prenumele și gradul profesional ale șefului de
escortă, ale membrilor escortei și ale conducătorului auto, numărul persoanelor private de libertate
transferate, durata transferului, locurile de deținere tranzitate, modul de îndeplinire a atribuțiilor,
problemele apărute pe timpul executării misiunii, persoanele private de libertate cărora le-au fost
aplicate mijloace de imobilizare, precum și persoanele private de libertate transportate separat, în
cușete.

Titlul VI Controlul activităților de pază, supraveghere, escortare și însoțire

Articolul 295

(1) Pentru verificarea modului de îndeplinire a misiunilor de pază, supraveghere, escortare și însoțire,
directorul locului de deținere dispune efectuarea de controale inopinate.

(2) Controlul inopinat se execută, de regulă, pe baza unei planificări lunare întocmite de directorul
adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în care sunt menționate toate sectoarele de
activitate și persoanele desemnate a le verifica și ori de câte ori situația operativă o impune, în baza
dispoziției directorului locului de deținere.

(3) Controlul inopinat poate fi executat de echipe formate din ofițeri din sectorul operativ cu ofițeri
din alte compartimente, iar în acest caz planificarea este avizată și de coordonatorii
compartimentelor implicate.

(4) Controlul inopinat are ca scop verificarea modului de desfășurare a activităților de pază,
supraveghere, însoțire și escortare a deținuților, identificarea eventualelor deficiențe și a cauzelor
acestora, formularea de propuneri sau dispunerea de măsuri de remediere, precum și diseminarea
rezultatelor pozitive din activitatea desfășurată de personalul din sectorul operativ.

(5) Controalele sunt planificate atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, în timpul sau în afara
orelor de program, precum și în zilele nelucrătoare.

Articolul 296

(1) Persoanelor desemnate pentru executarea controalelor inopinate li se stabilesc obiective al căror
scop este verificarea modului în care sunt respectate dispozițiile prezentului Regulament, ordinele,
deciziile și instrucțiunile emise în baza legii.
(2) În cazul în care pe timpul controlului inopinat sunt constatate aspecte negative, persoanele aflate
în control dispun, după caz, măsuri de remediere. Atât aspectele negative constatate, cât și măsurile
de remediere se menționează în documentele operative.

(3) După finalizarea controlului inopinat persoanele prevăzute la alin. (1) întocmesc o notă raport
care cuprinde aspectele pozitive și negative constatate, propuneri de remediere a neajunsurilor și de
îmbunătățire a muncii.

(4) Nota de constatare este prezentată spre avizare directorului adjunct pentru siguranța deținerii și
regim penitenciar și ulterior se înaintează directorului locului de deținere spre aprobare și dispunere
de măsuri și termene de remediere.

(5) Notele de constatare se păstrează la directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar.

(6) Aspectele constatate cu ocazia controalelor sunt centralizate sub forma unei analize care este
prezentată, cu caracter lunar, în Consiliul de conducere al locului de deținere.

Titlul VII Analiza locurilor și momentelor vulnerabile

Articolul 297

(1) Trimestrial, la nivelul fiecărui loc de deținere, se realizează o analiză a locurilor și momentelor
prevăzute în anexa nr. 56 identificate ca fiind vulnerabile, de către o comisie formată din: directorul
adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în calitate de președinte, directorul adjunct
economico-administrativ, șeful serviciului siguranța deținerii, șeful serviciului aplicare regim
penitenciar, șeful serviciului logistică, șeful structurii de intervenție, responsabilul cu managementul
situațiilor de urgență, în calitate de membri, și, în calitate de secretar, un ofițer instructor.
Constatările comisiei se consemnează într-un proces-verbal, aprobat de directorul locului de deținere
și care se clasează la compartimentul siguranța deținerii.

(2) La analiza locurilor vulnerabile, se identifică și evaluează nivelul de siguranță al împrejmuirilor,


zonelor de acces, ușilor, grilajelor, gratiilor de la ferestre, sistemelor de închidere, căilor de acces în
diferite zone, mijloacelor de transport operative, sistemelor electronice de monitorizare și
comunicare, precum și a locurilor pretabile a favoriza escaladarea, pătrunderea, părăsirea, evadarea
sau producerea de alte incidente. Pentru misiunile efectuate în afara locului de deținere, la începutul
fiecărui an, precum și ori de câte ori se impune, se realizează analiza locurilor și momentelor
vulnerabile.

(3) La analiza momentelor vulnerabile se evaluează activitățile desfășurate cu persoanele private de


libertate, în interiorul și exteriorul locului de deținere, care necesită măsuri suplimentare de
siguranță și atenție sporită a personalului.

(4) Analiza locurilor și momentelor vulnerabile, la organele judiciare, este realizată de către comisia
prevăzută la alin. (1) a locului de deținere care coordonează activitatea de prezentare a persoanelor
private de libertate, în locația respectivă, în baza planurilor de cooperare regionale și interregionale.
Constatările sunt comunicate locurilor de deținere din zona de responsabilitate, pentru prelucrarea și
instruirea personalului.
(5) Aspectele constatate sunt prezentate în Consiliul de conducere al locului de deținere, unde se
dispun măsuri, termene și responsabilități de remediere a deficiențelor.

(6) La întocmirea planurilor de măsuri prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b), c) și k) din prezentul
Regulament se au în vedere și aspectele constatate cu ocazia analizelor trimestriale.

Titlul VIII Dispoziții comune

Capitolul I Percheziția persoanelor private de libertate

Articolul 298

(1) Percheziția este acțiunea prin care se realizează un control amănunțit asupra persoanelor private
de libertate, echipamentului, bagajelor, alimentelor, cazarmamentului, camerelor de deținere și a
tuturor locurilor unde acestea au acces, în scopul descoperirii și ridicării obiectelor interzise, precum
și pentru prevenirea unor evenimente deosebite ori a situațiilor de risc, în vederea respectării
normelor privind regimul penitenciar.

(2) În funcție de condițiile și împrejurările în care se execută, precum și de procedeele folosite,


percheziția este de două feluri, corporală și generală. Percheziția corporală poate fi amănunțită ori
sumară, iar percheziția generală poate fi totală sau parțială.

(3) Bunurile și echipamentul personal deteriorate cu ocazia percheziției sunt reparate sau înlocuite
prin grija administrației locului de deținere. Dacă această operațiune a dus la descoperirea de bunuri,
substanțe ori obiecte a căror deținere constituie infracțiune, bunurile și echipamentul personal
deteriorate se repară numai cu avizul organului de cercetare.

(4) Percheziția se execută în situațiile prevăzute de prezentul Regulament, respectiv ori de câte ori
există date sau informații referitoare la deținerea unor bunuri sau obiecte interzise, precum și indicii
că se desfășoară activități care încalcă dispozițiile legale.

(5) Dispozițiile art. 18 - 20 din Regulamentul de aplicare a Legii se aplică în mod corespunzător.

Articolul 299

(1) În afara perchezițiilor planificate se pot efectua verificări inopinate în vederea descoperirii și
ridicării obiectelor interzise, care pot fi efectuate și prin utilizarea mijloacelor tehnice de detecție a
semnalului GSM, folosirea unităților canine ori prin alte mijloace stabilite prin instrucțiuni emise în
acest sens.

(2) Dacă, urmare a verificărilor prevăzute la alin. (1), există indicii cu privire la existența unor obiecte
interzise, se pot efectua percheziții, în vederea descoperirii și ridicării acestora. În aceste situații se
întocmește procesul-verbal prevăzut în anexa nr. 51.

Articolul 300

(1) Prin percheziție corporală amănunțită se înțelege controlul executat asupra persoanelor private
de libertate, echipamentului, bagajelor și altor obiecte personale sau date în folosință de către
administrația locului de deținere.
(2) Percheziția corporală amănunțită se execută, obligatoriu, în următoarele situații:

a) la primirea persoanelor private de libertate în locul de deținere;

b) la întoarcerea de la punctele de lucru exterioare a persoanelor private de libertate clasificate în


regimul deschis, când deplasarea s-a efectuat fără a fi însoțite de personal al locului de deținere;

c) la plecarea și întoarcerea din permisiunea de ieșire din penitenciar;

d) la internarea persoanelor private de libertate în infirmeria locului de deținere, în unitățile sanitare


din afara sistemului penitenciar și la externarea din aceste locuri;

e) cu ocazia transferării persoanelor private de libertate, atât la locul de deținere de unde se


transferă, cât și la cel care le primește;

f) cu ocazia mutărilor între secțiile de deținere;

g) cu prilejul pregătirii în vederea prezentării la organele judiciare sau unitățile sanitare din rețeaua
publică pentru analize sau investigații de specialitate și la înapoierea de la acestea;

h) înainte și după ce persoanele private de libertate au beneficiat de vizită fără dispozitive de


separare sau intimă;

i) cu ocazia introducerii și scoaterii în și din camere a persoanelor private de libertate sancționate


disciplinar cu izolarea, precum și a celor care sunt introduse în camera destinată procedurii de refuz
de hrană;

j) cu ocazia introducerii și scoaterii în și din camera de protecție a persoanelor private de libertate;

k) cu ocazia introducerii și scoaterii în spațiul destinat audierii prin videoconferință când au participat
și alte persoane din afara locului de deținere;

l) cu ocazia percheziției corporale sumare, când există indicii sau suspiciuni că ar exista bunuri
interzise, percheziția corporală amănunțită poate fi executată de agentul constatator, care este
obligat să informeze, pe cale ierarhică, motivul, constatările și măsurile luate;

m) la punerea în libertate a persoanelor private de libertate;

n) la plecarea și întoarcerea de la activitățile desfășurate în comunitate;

o) prin sondaj, cu ocazia perchezițiilor generale;

p) la preluarea/predarea persoanelor private de libertate de la/la punctele de trecere a frontierei sau


de la/la aeroporturi.

Articolul 301

(1) Percheziția corporală amănunțită se efectuează, de către persoane de același sex, în condiții care
să nu lezeze demnitatea și să nu afecteze sănătatea persoanelor private de libertate, cu asigurarea
intimității acestora.
(2) Asigurarea intimității persoanei private de libertate se realizează prin efectuarea controlului
corporal separat de celelalte persoane, în spații anume amenajate, și prin efectuarea percheziției în
două etape, astfel încât persoana percheziționată să nu aibă atât partea superioară a corpului, cât și
cea inferioară dezbrăcate în același timp.

(3) Controlul cavităților corporale se realizează numai de către personal medical specializat.

(4) Controlul plăgilor pansate, protezelor și atelelor gipsate se realizează, de către personal medical,
dacă există indicii că sunt ascunse obiecte interzise.

Articolul 302

Percheziția corporală amănunțită se execută în următoarea succesiune: controlul corporal, controlul


lenjeriei, controlul îmbrăcămintei, controlul încălțămintei, controlul coifurii, controlul bagajelor,
alimentelor și celorlalte obiecte aparținând persoanei private de libertate.

Articolul 303

(1) La controlul corporal se urmărește descoperirea de obiecte interzise în părțile ascunse ale
corpului sau aplicate pe acesta.

(2) La verificarea lenjeriei și îmbrăcămintei se controlează amănunțit gulerul, manșetele, peticele


aplicate, diferite cusături și alte locuri care se pretează ascunderii unor obiecte interzise.

(3) Încălțămintea se controlează în interior și exterior. Cea care prezintă caracteristici suspecte - talpă
dublă, toc voluminos etc., cu aprobarea conducătorului acțiunii, se poate desface, urmând a fi
reparată prin grija administrației locului de deținere sau pe cheltuiala persoanei private de libertate
dacă, cu ocazia percheziției, se descoperă obiecte sau substanțe interzise.

(4) După controlul lenjeriei, îmbrăcămintei și încălțămintei, acestea se dau persoanei private de
libertate pentru a se echipa și se execută, în prezența acesteia, controlul bagajelor, alimentelor și
altor obiecte permise să fie deținute de către aceasta.

Articolul 304

(1) Persoana care efectuează percheziția corporală amănunțită desfășoară următoarele activități:

a) supraveghează în permanență persoana privată de libertate în cauză;

b) întreabă persoana privată de libertate dacă deține bunuri, obiecte sau substanțe interzise și cere
prezentarea obiectelor personale;

c) se dispune la o distanță suficient de mare pentru a putea contracara o eventuală acțiune


vătămătoare din partea celui percheziționat;

d) dispune persoanei private de libertate să se dezechipeze până la nivelul taliei, să se întoarcă cu


spatele, să depărteze picioarele și să ridice mâinile paralel cu solul;

e) efectuează controlul succesiv, începând cu părul persoanei private de libertate, urechi, gât, sub
brațe, între degetele mâinii, unghii, eventuale cute ale pielii;
f) solicită persoanei să se întoarcă cu fața și continuă prin vizualizarea și observarea cavității bucale, a
nărilor, a buricului și eventualele cute ale pielii;

g) dacă există indicii că sunt ascunse obiecte interzise în cavitățile corporale, plăgile pansate,
protezele și atelele gipsate, cu excepția cavităților bucale, auriculare și nazale, solicită personalului
medical să efectueze controlul;

h) după efectuarea controlului corporal până la nivelul taliei, solicită persoanei private de libertate să
se echipeze și dispune dezechiparea și sub nivelul taliei, acordând atenție zonei inghinale, între
degetele picioarelor și sub tălpi;

i) după efectuarea controlului corporal dispune persoanei private de libertate să se echipeze și locul
unde să se poziționeze.

(2) Cu ocazia controlului bagajelor personale se acordă o atenție deosebită:

a) mânerelor, buzunarelor și a eventualelor părți duble;

b) deodorantelor solide, la care se ridică partea superioară a acestora și se verifică spațiul gol al
containerului;

c) tuburilor de pastă de dinți, cremă de ras etc., care se apasă urmărind să nu existe ascunse diverse
obiecte interzise;

d) scrisorilor, care se scot din plicuri, fără a fi citite, pentru a verifica dacă nu sunt ascunse substanțe
sau articole interzise;

e) cărților, revistelor și ziarelor care se răsfoiesc pentru a verifica dacă nu sunt ascunse substanțe sau
articole interzise;

f) obiectelor de podoabă și ochelarilor, care se verifică în scopul depistării unor eventuale modificări
constructive cu ajutorul cărora se pot disimula obiecte interzise;

g) celelalte obiecte deținute se controlează cu atenție, ținându-se cont de caracteristicile fiecăruia: se


acordă atenție sporită alimentelor, verificându-se termenul de valabilitate al acestora, aspectului
organoleptic, iar în cazul conservelor se va urmări ca acestea să nu fie deformate și se urmăresc
semne de modificare constructivă și modul de aplicare a etichetelor.

Articolul 305

(1) Percheziția corporală sumară constă în controlul executat asupra persoanelor private de libertate
cărora li se aplică regimul de maximă siguranță sau închis și arestaților preventiv la scoaterea și
introducerea din și în camerele de cazare sau a celorlalte persoane private de libertate ori de câte ori
este nevoie, în scopul prevenirii unor incidente, a situațiilor de risc și ridicării obiectelor interzise.

(2) Persoana privată de libertate înmânează articolele solicitate pentru control.

(3) Percheziția corporală sumară se efectuează asupra persoanelor private de libertate cărora li se
aplică regimul semideschis sau deschis, la ieșirea și intrarea în sau din spațiile destinate cazării și în
cele în care au acces direct pentru desfășurarea anumitor activități, sau de câte ori este nevoie în
scopul prevenirii unor incidente și ridicării obiectelor interzise.

Articolul 306

Percheziția corporală sumară începe cu controlul coifurii, iar apoi prin palpare, apăsare sau îndoire,
după caz, se controlează gulerul, umerii, mânecile, buzunarele, eventualele petice aplicate și celelalte
locuri unde pot fi ascunse obiecte interzise.

Articolul 307

(1) Persoana care efectuează percheziția corporală sumară desfășoară următoarele activități:

a) supraveghează în permanență persoana privată de libertate în cauză;

b) întreabă persoana privată de libertate dacă deține bunuri, obiecte sau substanțe interzise, și cere
prezentarea obiectelor personale;

c) solicită persoanei private de libertate să ridice brațele la nivelul umerilor în plan orizontal, paralel
cu solul și să țină picioarele cât mai depărtate unul de celălalt;

d) efectuează controlul corporal, prin palpare și observare, în următoarea ordine: capul și gâtul (se
scoate pălăria, căciula, șapca etc.), brațele, de la umăr la încheieturile mâinilor, zona trunchiului și a
bazinului (față, spate), membrele inferioare (partea exterioară și interioară);

e) se poziționează astfel încât să nu fie lovit atunci când controlează partea inferioară a corpului.

(2) În situația în care există indicii cu privire la deținerea de obiecte interzise sau contondente, care
pot periclita siguranța personalului ori în timpul gestionării incidentelor, percheziția corporală
sumară se poate efectua și cu persoana percheziționată aflată în poziția în genunchi, culcată la sol, cu
sau fără mijloacele de imobilizare aplicate, ori cu mâinile în sus, pe cap, la ceafă, sau la spate.

(3) Obiectele descoperite asupra persoanei private de libertate sunt prezentate acesteia.

(4) În situația percheziționării unui grup de persoane private de libertate de către doi membri ai
personalului, acestea sunt dispuse în linie, cu distanță de aproximativ un metru una față de cealaltă;
unul dintre membrii personalului supraveghează grupul, iar celălalt efectuează controlul corporal din
cealaltă parte.

Articolul 308

Percheziția asupra condamnaților cărora li se aplică regimul de maximă siguranță, persoanelor


private de libertate sancționate disciplinar cu izolarea, celor care prezintă risc pentru siguranța
penitenciarului care urmează să fie transferate, celor care urmează să fie introduse în camera de
protecție se efectuează sub coordonarea șefului de tură ori a ofițerului responsabil de zonă.

Articolul 309

Percheziția generală se execută asupra camerelor, persoanelor private de libertate, bagajelor și a


tuturor locurilor unde acestea au acces. Percheziția generală poate fi totală, cuprinzând întregul loc
de deținere, sau parțială, limitată la un număr de camere, secții sau locuri.
Articolul 310

(1) Percheziția generală se realizează, de regulă, în baza unei planificări întocmite de către șeful
serviciului aplicare regim penitenciar, în colaborare cu șeful serviciului siguranță și, după caz, cu șeful
secției exterioare, avizată de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și
aprobată de către directorul locului de deținere.

(2) Percheziția generală la nivelul camerelor și a spațiilor unde au acces persoanele private de
libertate se efectuează astfel încât pe parcursul unui trimestru calendaristic să fie acoperite integral
toate spațiile.

(3) Pentru realizarea percheziției generale se vor lua măsuri astfel încât să fie planificată cel puțin o
acțiune pe săptămână.

(4) Având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (4), în funcție de numărul de camere existente în locul
de deținere, numărul total al persoanelor private de libertate, spațiile conexe ce urmează a fi
percheziționate, spațiile avute la dispoziție pentru efectuarea percheziției, personalul avut la
dispoziție, dotarea și mijloacele tehnice, informațiile cu privire la numărul obiectelor interzise a se
afla în locul de deținere, precum și alte aspecte ce țin de desfășurarea eficientă și în bune condiții a
acestei activități, se poate ca în cursul unui trimestru calendaristic să se efectueze una sau mai multe
percheziții generale totale, caz în care nu mai sunt aplicabile dispozițiile alin. (3).

(5) Prevederile alin. (4) se aplică doar din dispoziția directorului locului de deținere. Cu această
ocazie, conducerea și organizarea acțiunii se face de către directorul adjunct siguranța deținerii și
regim penitenciar.

(6) Percheziția generală se efectuează lunar asupra persoanelor clasificate cu risc pentru siguranța
penitenciarului și spațiilor în care sunt cazate acestea.

(7) Cu ocazia percheziției generale se execută obligatoriu percheziția corporală sumară asupra
tuturor deținuților. Prin sondaj, cu ocazia perchezițiilor generale, se realizează percheziția corporală
amănunțită, până la nivelul lenjeriei intime. Tot prin sondaj sau în baza unor indicii, se execută
percheziția corporală amănunțită, urmărindu-se descoperirea de obiecte interzise în părțile ascunse
ale corpului sau aplicate pe acesta, cu respectarea intimității persoanei.

(8) Verificările efectuate prin utilizarea mijloacelor tehnice de detecție a semnalului GSM se
realizează asupra tuturor spațiilor destinate cazării persoanelor private de libertate, cu caracter
lunar, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, precum și în zilele nelucrătoare, în baza planului de
acțiune prevăzut în anexa nr. 49.

(9) Planurile de acțiune se aprobă de către:

a) directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, în cazul acțiunilor dispuse de


acesta;

b) directorul locului de deținere, în cazul acțiunilor desfășurate la nivel de loc de deținere;


c) directorul locului de deținere cu rol de coordonare zonală, în cazul acțiunilor desfășurate la nivel
regional, conform planificării realizate în baza planului comun de măsuri, astfel încât în cadrul fiecărui
loc de deținere să se realizeze activitățile prevăzute la alin. (8).

(10) După finalizarea acțiunii se întocmește procesul-verbal prevăzut în anexa nr. 50.

(11) La controlul alimentelor se respectă cu strictețe regulile de igienă stabilite de către medicul
locului de deținere.

(12) În scopul prevenirii toxiinfecțiilor alimentare, personalul medical al locului de deținere propune
confiscarea și distrugerea alimentelor alterate.

(13) În scopul prevenirii automedicației și stocării de medicamente de către deținuți, medicul locului
de deținere propune confiscarea, procedând în conformitate cu art. 19 și art. 20 din Regulamentul de
aplicare a Legii.

Articolul 311

(1) Percheziția generală, totală sau parțială, se execută pe baza planului de acțiune, prevăzut în anexa
nr. 52 care se întocmește de către șeful serviciului aplicare regim penitenciar, în colaborare cu șeful
serviciului siguranță și, după caz, cu șeful secției exterioare, care se înregistrează la secretariatul
locului de deținere.

(2) Percheziția generală se finalizează cu încheierea unui proces-verbal de percheziție, prevăzut în


anexa nr. 53a, fie 53b, întocmit de către șeful echipei și, după caz, proces-verbal de confiscare. Atunci
când sunt folosite și mijloace tehnice de detecție a semnalului GSM și unitățile canine se
consemnează despre acest fapt în procesul-verbal.

(3) De fiecare dată când sunt descoperite obiecte interzise în condițiile art. 19 alin. (2) din
Regulamentul de aplicare a Legii, personalul constatator întocmește un proces-verbal de confiscare,
conform anexei nr. 48.

(4) În vederea păstrării secretului privind data și locul executării percheziției generale, planul de
acțiune se prelucrează cu personalul participant, înaintea începerii percheziției.

(5) Cu ocazia prelucrării planului de acțiune, se pune accent pe cunoașterea de către personal a
situației operative, dispunerea camerelor, a stării de sănătate din rândul persoanelor private de
libertate, a obiectelor, substanțelor și bunurilor a căror deținere este interzisă, metodele și
procedeele folosite de persoanele private de libertate în ascunderea lor și asupra procedurii de
efectuare a percheziției.

(6) Fiecărui membru al personalului i se stabilește în mod concret activitatea pe care o va desfășura,
semnând despre realizarea acesteia în procesul-verbal prevăzut de art. 318.

Articolul 312

(1) În cazul în care a fost constituită, potrivit art. 5 alin. (5), formațiunea distinctă destinată efectuării
perchezițiilor este compusă din personal specializat în activități de control persoane, spații, bunuri și
obiecte, inclusiv prin personal de specialitate din compartimentele medical, tehnic radio-tv, instalații,
electric, logistic.
(2) Dimensionarea numărului acestora se face avându-se în vedere asigurarea unui număr suficient
pentru controlul spațiilor și al persoanelor.

(3) Personalul participant la executarea percheziției se organizează pe echipe. Fiecare echipă este
condusă de un șef numit de conducătorul percheziției.

(4) Durata unei acțiuni de percheziție nu poate depăși trei ore.

Articolul 313

Fiecare echipă este dotată cu echipament de protecție, instrumente pentru verificarea integrității
sistemelor de siguranță și materiale necesare ridicării, conservării și evidențierii obiectelor,
substanțelor și bunurilor interzise descoperite, cameră video endoscopică.

Articolul 314

(1) La ora stabilită pentru începerea acțiunii, echipele constituite, sub conducerea șefilor numiți, se
deplasează, pe cât posibil, astfel încât să se realizeze surprinderea persoanelor private de libertate
spre locurile unde au fost repartizate și încep percheziția simultan.

(2) La sosirea în secția unde urmează a se executa percheziția, șeful de echipă amplasează la fiecare
cameră ce urmează a fi percheziționată câte un component al echipei și dispune deschiderea ușilor.
La camerele prevăzute cu grilaje, se deschid inițial doar ușile. În fața ușilor deschise, după caz, a
grilajelor, sau în alte locuri care permit o bună observare a persoanelor private de libertate, precum
și pe latura secției unde sunt amplasate ferestrele camerelor se dispun componenți ai echipei pentru
supraveghere.

(3) La intrarea în cameră se cere persoanelor private de libertate să se așeze pe paturi fără a
desfășura alte activități și se dispune ca acestea, pe rând, să-și ia bagajele personale și
cazarmamentul și să se adune în locul stabilit.

(4) Echipa stabilită pentru controlul camerei începe activitatea după ce persoanele și bunurile
acestora au fost scoase din cameră. În cazul în care sunt persoane private de libertate care nu se află
în cameră cu ocazia efectuării percheziției, bunurile personale se scot din cameră, se
percheziționează în prezența unui reprezentant al persoanelor private de libertate și se introduc
înapoi în cameră după finalizarea activității.

(5) Activitatea persoanelor private de libertate este supravegheată permanent, pentru a nu ascunde,
arunca sau transmite obiecte, substanțe sau bunuri interzise.

(6) În cazul în care se descoperă obiecte interzise, percheziția nu încetează, iar după inventarierea
obiectelor descoperite se continuă activitatea până la finalizarea controlului.

(7) Surprinderea la camere se realizează de personal de același sex cu persoanele percheziționate. La


controlul camerei, membrii echipei sunt desemnați preponderent din rândul personalului de același
sex cu persoanele percheziționate.

Articolul 315
(1) La controlul camerei, se verifică în mod amănunțit pereții, tavanul, pardoseala, gratiile de la
ferestre, ferestrele, ușa, grilajul, saltelele, paturile, grupurile sanitare, corpurile de iluminat,
instalațiile și toate celelalte obiecte de inventar.

(2) Locurile slab luminate din interiorul camerelor se controlează cu ajutorul lanternelor sau
camerelor video endoscopice.

(3) Dacă în cameră există aparatură audio-vizuală, se verifică starea sigiliilor aplicate. În situația în
care se constată lipsa ori deteriorarea sigiliilor, aparatul în cauză se retrage în vederea controlului,
luându-se măsuri în consecință.

(4) Percheziția corporală amănunțită a persoanelor private de libertate se execută conform regulilor
de la art. 301 - 304, prevăzute în prezentul Regulament, după controlul camerei sau concomitent cu
acesta.

Articolul 316

Percheziția spațiilor în care au acces persoanele private de libertate se efectuează după următoarea
procedură:

a) la controlul articolelor de cazarmament se urmărește verificarea eventualelor urme de rupere, de


cusătură recentă și tăieturi. Prin folosirea detectorului de metale și palpare a articolelor de
cazarmament se identifică eventualele obiecte interzise ascunse în acestea;

b) la controlul ușilor și ferestrelor se verifică, atât pe interior cât și pe exterior, tocul, rama,
balamalele și sistemul de închidere al acestora;

c) la controlul gratiilor și grilajelor se urmărește identificarea eventualelor urme de forțare, dislocare,


tăiere, precum și eventualele obiecte interzise legate de acestea;

d) la controlul chiuvetelor, vaselor de toaletă, bazinelor de apă se verifică interiorul și exteriorul


acestora și locurile pretabile a ascunde bunuri interzise;

e) la controlul întrerupătoarelor, prizelor, dozelor, corpurilor de iluminat se verifică integritatea


acestora;

f) controlul tavanelor, pereților și podelelor se face prin ciocănire și observare în vederea descoperirii
urmelor de deteriorare, spargere, străpungere sau modificare recentă a aspectului;

g) controlul obiectelor de inventar se face prin observare și palpare în vederea descoperirii de


modificări constructive care pot ascunde bunuri interzise;

h) la controlul aparatelor electrice sau electronice se urmărește lipsa ori deteriorarea sigiliilor
aplicate.

Articolul 317

La executarea percheziției în ateliere, blocul alimentar, garaje, curți de plimbare ori alte locuri în care
au acces persoanele private de libertate se urmărește descoperirea eventualelor pregătiri de
evadare, a obiectelor interzise sau care nu sunt în inventarul acestora.
Articolul 318

(1) După efectuarea percheziției generale, se întocmește procesul-verbal prevăzut la art. 311 alin. (2).

(2) Procesul-verbal va fi semnat de către personalul care a efectuat percheziția și persoana privată de
libertate care a asistat la efectuarea percheziției. În situația în care persoana privată de libertate
refuză semnarea procesului-verbal, se fac mențiuni corespunzătoare în conținutul acestuia.

(3) Pentru persoanele private de libertate care au încălcat regulile de ordine interioară se întocmesc
rapoarte de incident.

Articolul 319

(1) Bunurile aflate asupra persoanelor private de libertate care depășesc numărul, cantitatea,
greutatea, baremele sau alte caracteristici prevăzute în anexa nr. 1 din Regulamentul de aplicare a
Legii, sau a căror provenință nu poate fi justificată, precum și sumele de bani, în lei sau valută,
identificate asupra deținuților, dobândite și aflate în posesia acestora pe timpul detenției, se
confiscă, fiind înscrise într-un proces-verbal de confiscare.

(2) Bunurile a căror deținere este interzisă identificate asupra persoanelor private de libertate,
dobândite de acestea în mod ilicit pe timpul detenției, se confiscă, înscriindu-se în procesul-verbal de
confiscare.

(3) Dispozițiile alin. (1) - (2) se aplică și pentru bunurile și sumele de bani cu privire la care nu a putut
fi stabilită persoana căreia îi aparțin.

(4) Procesul-verbal de confiscare primește același număr de înregistrare ca și planul de acțiune în


baza căruia s-a desfășurat, este semnat de către conducătorul echipei de percheziție, avizat de către
directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și aprobat de directorul locului de
deținere.

(5) În situația în care confiscarea este determinată de un control inopinat ori în îndeplinirea sarcinilor
curente, are număr de înregistrare distinct, este semnat de către șeful serviciului aplicare regim
penitenciar, avizat de către directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și
aprobat de directorul locului de deținere.

(6) Directorul locului de deținere înștiințează despre măsura luată judecătorul de supraveghere a
privării de libertate, transmițându-i o copie de pe procesul-verbal de confiscare.

(7) În raport de natura bunurilor confiscate, acestea se introduc la magazia locului de deținere și se
valorifică sau se distrug potrivit art. 20 din Regulamentul de aplicare a Legii.

(8) Unele dintre bunurile care fac obiectul distrugerii, din dispoziția scrisă a directorului locului de
deținere, pot fi păstrate în scop didactic și de instruire a personalului.

Articolul 320

Obiectele și bunurile sau substanțele descoperite asupra persoanelor private de libertate a căror
deținere, folosire sau transmitere sunt interzise prin lege oricărui cetățean, se ridică de la acestea, se
conservă, prin depozitarea într-un spațiu special, se întocmesc documentele necesare probării faptei
și se anunță, de îndată, organele judiciare competente, cărora le sunt predate. Evidența și gestiunea
acestora este ținută distinct prin grija șefului serviciului logistic care le inventariază semestrial.

Articolul 321

La terminarea percheziției generale, conducătorul acesteia face bilanțul acțiunii desfășurate,


evidențiind aspectele pozitive și negative, precum și măsurile ce se impun a fi luate pentru activitatea
de viitor.

Capitolul II Portul și folosirea armamentului de către personalul destinat executării misiunilor de pază
și escortare a persoanelor private de libertate

Articolul 322

Armamentul și muniția se ridică de la magazia de serviciu pe bază de semnătură sau, în situații


deosebite, prin predarea unui tichet înlocuitor.

Articolul 323

(1) În fiecare loc de deținere, într-un spațiu deschis, se amenajează un rastel, construit astfel încât să
asigure condițiile necesare pentru încărcarea și descărcarea categoriilor de armament din dotare.

(2) Rastelul se confecționează astfel încât, în cursul manevrelor de încărcare sau descărcare,
armamentul să fie poziționat la un unghi de 45 - 60 de grade față de orizontală și să nu fie posibilă
îndreptarea acestuia către persoane, căi de acces, linii electrice aeriene sau clădiri.

(3) Spațiul unde este amenajat rastelul trebuie să dispună de iluminat permanent și de mijloace de
stingere a incendiilor, zona fiind supravegheată și monitorizată video.

Articolul 324

(1) Șefii de schimb, șefii punctelor de lucru și șefii de escortă execută încărcarea și descărcarea
armamentului sub supravegherea șefului de tură sau a unui ofițer desemnat de directorul locului de
deținere.

(2) Personalul din posturile de pază de pe perimetrul locului de deținere, posturile de observare,
posturile de control al accesului, cel care asigură escortarea și paza persoanelor private de libertate
la unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar, precum și cel din compunerea patrulelor
execută încărcarea și descărcarea armamentului sub supravegherea șefului schimbului din care face
parte.

(3) Personalul din compunerea escortelor, șefii posturilor de control al accesului la punctele de lucru,
cel din compunerea patrulelor la puncte de lucru execută încărcarea și descărcarea armamentului
sub supravegherea șefilor de escorte sau, după caz, a șefilor punctelor de lucru.

(4) Sunt interzise operațiunile de încărcare/descărcare a armamentului din proprie inițiativă și în lipsa
supravegherii șefului de schimb sau, după caz, a șefului punctelor de lucru ori a șefului de escortă. Se
exceptează situațiile determinate de predarea-primirea serviciului ori predarea-primirea temporară a
armamentului în misiuni exterioare de pază, escortare și supraveghere, ocazie cu care predarea-
primirea armamentului și muniției se realizează numai prin verificarea vizuală a seriei armei și a
numărului de cartușe din dotare.

Capitolul III Atribuții specifice unor categorii de personal

Secţiunea 1 Atribuțiile șefului de tură

Articolul 325

(1) Șeful de tură este subordonat directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar
și are în subordine personalul planificat în serviciu pe tura sa.

(2) În afara orelor de program, în zilele de sâmbătă și duminică, pe timpul sărbătorilor legale și ori de
câte ori directorul sau înlocuitorul desemnat lipsesc din locul de deținere, șeful de tură asigură
continuitatea la conducere, îndeplinind și atribuțiile specifice rolului de ofițer responsabil de zonă în
situația producerii de incidente.

(3) Șeful de tură are următoarele atribuții specifice:

a) coordonează executarea serviciului de pază, supraveghere și însoțire de către personalul din


schimbul său;

b) urmărește aplicarea legală a regimurilor de executare a pedepsei închisorii, a măsurii arestării


preventive și a măsurii educative de internare a minorilor;

c) asigură menținerea unei stări administrativ-gospodărești corespunzătoare în locul de deținere;

d) informează, cu ocazia predării-preluării serviciului, asupra situației operative din locul de deținere;

e) asigură, la primirea persoanelor private de libertate în locul de deținere, verificarea identității


acestora și desfășurarea activităților prevăzute la art. 40 - 47 din prezentul Regulament;

f) asigură punerea în libertate a persoanelor private de libertate, în baza documentelor aprobate,


după verificarea identității;

g) urmărește aplicarea măsurilor sanitare și de igienă, cu ocazia primirii persoanelor private de


libertate în locul de deținere și în alte împrejurări stabilite de către medic și aprobate de către
director;

h) participă la apelul de dimineață și seară al persoanelor private de libertate, conform dispozițiilor


date de conducerea locului de deținere, și ia măsuri ca această activitate să se desfășoare în bune
condiții;

i) verifică modul de desfășurare a programului zilnic cu persoanele private de libertate și participă la


principalele activități planificate, luând măsurile care se impun pentru respectarea acestuia;

j) manifestă interes în cunoașterea preocupărilor persoanelor private de libertate;

k) urmărește respectarea regulilor de separare în timpul activităților desfășurate cu persoanele


private de libertate;
l) controlează și îndrumă activitățile din locul de deținere, asigurând respectarea programului zilnic
aprobat;

m) verifică activitatea șefului de schimb și a întregului personal din subordine, luând măsuri ca
aceasta să se desfășoare în conformitate cu fișele posturilor și a prevederilor din Planul de pază și
apărare al locului de deținere, planurilor aflate la mapa documentară;

n) consemnează în documentele specifice constatările sale cu ocazia controalelor efectuate și ia


măsuri sau face propuneri de remediere a neajunsurilor constatate;

o) pune în aplicare prevederile Planului de alarmare și aducere a personalului la locul de deținere,


execută sarcinile prevăzute în Planul de pază și apărare și în planurile de prevenire și reacție la situații
de urgență;

p) controlează activitatea persoanelor private de libertate folosite la blocul alimentar, deservire,


plimbarea persoanelor private de libertate și însoțirea în interior, activitatea persoanelor private de
libertate la ateliere, precum și celelalte activități;

q) verifică, în afara orelor de program, la sosirea formațiunilor de lucru, dispozitivul de debarcare și


executarea percheziției corporale sumare sau, după caz, amănunțite a acestora, intervenind operativ
în rezolvarea unor situații deosebite;

r) întâmpină și însoțește persoanele sosite în control, cu excepția celor prevăzute la art. 93 lit. b - d),
g), j), k) și l) din prezentul Regulament;

s) asigură pregătirea persoanelor private de libertate pentru transfer la alte locuri de deținere,
predându-le șefului de escortă conform tabelului nominal aprobat;

ș) înainte de plecarea persoanelor private de libertate care se transferă, verifică dacă acestea sunt
însoțite de documentele necesare, bagajele personale, obiecte de valoare, medicamente prescrise și
dacă au primit apă și hrană rece pe perioada transferului;

t) efectuează informări către conducerea locului de deținere și persoanele stabilite, eșaloanele


superioare și autoritățile competente, conform reglementărilor în vigoare;

ț) întocmește nota de efective pe norme de hrană, pentru alocare la hrană a persoanelor private de
libertate;

u) avizează, la intrarea în serviciu, procesele-verbale de apel de la nivelul secțiilor de deținere și pe


cele de predarea/primirea serviciului de supraveghere în afara orelor de program și în zilele
nelucrătoare;

v) cunoaște în orice moment: efectivul de deținuți, răspândirile acestora, situația punctelor de lucru,
situația escortărilor la organele judiciare, policlinici etc.;

w) repartizează la camerele de deținere persoanele private de libertate sosite prin transfer sau nou
depuse în afara orelor de program și în zilele nelucrătoare și actualizează documentele operative;

x) completează informațiile actualizate din modulul raportare zilnică cu referire la monitorizarea


deținuților cu garanții oferite de statul român;
y) realizează instruirea personalului planificat pe schimbul său, înaintea intrării în serviciu, cu privire
la situația operativă din locul de deținere, din zona de dispunere a acestuia, sarcinile de îndeplinit,
informează despre repartizarea pe posturi și misiuni, principalele activități din ziua respectivă,
dispoziții transmise de conducerea unității, prelucrarea evenimentelor negative;

z) participă, pe timpul nopții, la scoaterea persoanelor private de libertate din cadrul secțiilor de
deținere cu ocazia diferitelor activități;

aa) informează dispeceratul Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la producerea de


evenimente negative și măsurile dispuse;

bb) informează responsabilul cu securitatea și sănătatea în muncă cu privire la producerea oricărui


accident de muncă.

(4) Cu privire la cazarea persoanelor private de libertate în camera de protecție, șefului de tură îi
revin următoarele atribuții specifice:

a) să asigure introducerea persoanei private de libertate în camera de protecție cu aprobarea


directorului locului de deținere;

b) să informeze dispeceratul Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la cazarea,


prelungirea și încetarea cazării în camera de protecție;

c) să verifice dacă la expirarea celor 24 de ore există aprobare pentru prelungirea măsurii.

(5) În funcție de specificul locului de deținere și de complexitatea misiunilor de executat, pentru


îndeplinirea anumitor atribuții date în sarcina șefului de tură, directorul locului de deținere poate
desemna un ofițer instructor.

Secţiunea a 2-a Atribuțiile șefului de schimb

Articolul 326

(1) Șeful de schimb se subordonează nemijlocit șefului de tură, are în subordine personalul planificat
în dispeceratul locului de deținere, întregul personal destinat pazei din schimbul său și are
următoarele atribuții specifice:

a) să cunoască detaliile perimetrului locului de deținere, locurile și momentele vulnerabile;

b) să informeze de îndată șeful nemijlocit atunci când constată disfuncționalități la nivelul


împrejmuirilor și amenajărilor de siguranță, sistemelor de comunicare, alarmare și iluminat;

c) să asigure instruirea și schimbarea la timp a personalului din pază și să controleze modul de


îndeplinire a atribuțiilor de către acesta, după caz, a persoanelor private de libertate repartizate la
activități de întărire a pazei perimetrului;

d) să predea ori să primească muniția, pe bază de semnătură în registrul prevăzut la art. 25 alin. (2)
ori pe bază de tichet, când din cauza producerii unui eveniment negativ timpul nu permite predarea
armamentului pe bază de registru, prin numărare, bucată cu bucată și prin verificarea stării tehnice a
acesteia;
e) să verifice existența, starea tehnică și curățarea armamentului și a celorlalte materiale din magazia
de serviciu, acolo unde nu există personal anume desemnat și a documentelor de lucru și operative;

f) să respecte itinerariile de deplasare atunci când efectuează schimbarea personalului din posturile
de pază;

g) să informeze șeful de tură despre fotografierea sau filmarea neautorizată a locului de deținere,
reținând în funcție de situație, semnalmentele persoanei, caracteristicile și numărul de înmatriculare
al autovehiculului;

h) să informeze șeful de tură despre evenimentele privind activitatea pazei sau când în apropierea
locului de deținere au loc aglomerări de oameni care pun în pericol securitatea acestuia;

i) să propună măsuri pentru perfecționarea activității de pază;

j) ia măsuri ca sălile de așteptare pentru persoanele sosite la sectorul vizite să fie controlate periodic
antiterorist, conform procedurii stabilite de către directorul adjunct pentru siguranța deținerii;

k) sprijină șeful de tură în legătură cu buna desfășurare a activităților din tura sa.

(2) La locurile de deținere în care nu este prevăzută funcția de șef de schimb, atribuțiile acestuia sunt
preluate de șeful de tură.

Secţiunea a 3-a Atribuțiile șefului de secție

Articolul 327

(1) Șeful de secție este subordonat nemijlocit șefului serviciului aplicare regim penitenciar și are în
subordine personalul destinat supravegherii de pe secția a cărei activitate o coordonează și
îndeplinește atribuțiile corespunzătoare ofițerului responsabil de zonă, în timpul orelor de program.

(2) Șeful de secție are următoarele atribuții specifice:

a) participă la predarea-primirea serviciului între agenții supraveghetori, ocazie cu care îi informează


despre principalele activități din ziua respectivă, dispoziții transmise de conducerea unității și îi
instruiește cu privire la situația operativă de la nivelul secției de deținere;

b) participă la activitatea de apel și avizează registrul de procese-verbale și predare-primire serviciu


de la nivelul secției;

c) întocmește documentele și materialele de analiză a activității din cadrul secției de deținere;

d) verifică dispozitivele de siguranță din cadrul secției și ale altor locuri aferente acesteia;

e) discută zilnic cu persoanele private de libertate din cadrul secției, luând măsuri de rezolvare a
problemelor acestora, cu respectarea reglementărilor legale;

f) procedează conform prevederilor legale în ceea ce privește recompensele acordate și sancțiunile


aplicate persoanelor private de libertate;
g) informează în scris, de îndată, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar în
situația în care persoanelor private de libertate repartizate la activități lucrative din cadrul secției de
care răspunde le-au fost întocmite rapoarte de incident;

h) efectuează activitățile determinate de procedura refuzului de hrană, după caz, introducerea


deținuților la camera destinată executării sancțiunii disciplinare cu izolarea sau la camera de
protecție în funcție de dispunerea acestora;

i) repartizează persoanele private de liberate în camerele de deținere și dispune mutările acestora în


cadrul secției și le operează în aplicația informatică PMSWeb, modulul Camere;

j) manifestă interes în cunoașterea preocupărilor persoanelor private de libertate și, în funcție de


informațiile deținute, ia măsuri de prevenire a evenimentelor negative în rândul persoanelor private
de libertate, conform ariei de competență;

k) face propuneri de reducere a gradului de vulnerabilitate și duce la îndeplinire măsurile stabilite


pentru secția de deținere de care răspunde;

l) organizează și participă la perchezițiile generale sau controalele inopinate în cadrul secției de


deținere și urmărește modul de realizare a acestora;

m) urmărește respectarea programului zilnic al persoanelor private de libertate;

n) permanent urmărește menținerea unei stări administrativ-gospodărești corespunzătoare, luând


măsuri prompte de remediere a neajunsurilor constatate;

o) face propuneri șefului serviciului regim penitenciar cu privire la solicitările de mutare a deținuților
pe alte secții de deținere;

p) verifică zilnic efectivul de deținuți pentru care se asigură respectarea garanțiilor oferite de statul
român și hotărârile instanțelor de judecată, raportat la capacitatea de cazare în vederea monitorizării
acestora;

r) informează șeful serviciului regim penitenciar cu privire la mutarea sau transferarea persoanelor
private de libertate prevăzute la lit. p);

s) răspunde de completarea cu exactitate a datelor înregistrate în aplicația PMSWeb referitoare la


Fișa individuală de cazare a persoanei private de libertate, pentru perioadele de timp aferente cazării
în secția de deținere care intră în responsabilitatea sa. În acest sens, în cazul introducerii datelor de
către șeful de tură, în afara orelor de program, verifică exactitatea datelor introduse în aplicația
informatică, în prima zi lucrătoare.

(3) Șeful de secție exterioară se subordonează directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim
penitenciar și are următoarele atribuții specifice:

a) elaborează proceduri interne și planuri de măsuri privind efectuarea accesului și paza perimetrului
în secția exterioară, pe care le supune spre avizare și aprobare conducerii locului de deținere;
b) elaborează tabelele cu persoanele care au acces în secția exterioară și, după caz, în sectorul de
deținere, precum și tabelul cu personalul care are aprobare în sectorul administrativ de comandă cu
telefoane mobile;

c) instruiește periodic, îndrumă și controlează modul de executare a serviciului de către personalul


care deservește secția exterioară;

d) propune actualizarea și completarea documentelor operative gestionate la nivelul secției;

e) în vederea asigurării concediilor de odihnă, timpului liber și a îndeplinirii corespunzătoare a


misiunilor operative identifică soluțiile de planificare judicioasă și echilibrată a personalului din
subordine;

f) face propuneri directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, cu privire la
măsurile de siguranță individuale pentru persoanele private de libertate escortate la organele
judiciare, unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar, transferate definitiv sau temporar,
ridicate în cercetări, verificând completarea corespunzătoare a rubricilor Capitolului 3 din Formularul
privind istoricul escortării persoanei private de libertate, menținând sau completând și modificând
măsurile de siguranță în vigoare pe care le prezintă directorului adjunct pentru siguranța deținerii și
regim penitenciar spre avizare;

g) verifică efectuarea percheziției corporale și a ținutei persoanelor private de libertate custodiate în


cadrul secției exterioare, în vederea prezentării în diverse locații;

h) se asigură de buna păstrare, funcționare și întreținere a armamentului și muniției din magazia de


serviciu, a mijloacelor de legătură, alarmare și iluminat, a foișoarelor și punctelor de control cu
mijloace tehnice ajutătoare de control acces și antiterorist, a zonei interzise, împrejmuirilor, a curților
de plimbare, spații sportive, secții de deținere, spații socio-educative, precum și alte spații unde se
derulează activități cu deținuții, în secția exterioară;

i) se asigură de buna întreținere, funcționare a mijloacelor suplimentare de pază, de imobilizare, a


ușilor și vizetelor camerelor de deținere, precum și a tuturor sistemelor fixe de siguranță;

j) conduce, îndrumă și controlează activitățile legate de plecarea/întoarcerea deținuților de la


activitățile productive, activitatea de control a mijloacelor de transport, efectuarea percheziției
corporale sumare asupra persoanelor private de libertate;

k) în cazul producerii unor evenimente negative la punctele de lucru, unități sanitare din afara
sistemului penitenciar, instanțe de judecată sau la locul de deținere, participă nemijlocit, în funcție
de situație, la acțiunile de intervenție pentru rezolvarea acestora;

l) verifică la dispoziția directorului adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar dispozitivele de


pază, modul de executare a misiunilor de pază, escortare, supraveghere a persoanelor private de
libertate la punctele de lucru exterioare;

m) planifică perchezițiile generale și urmărește modul de realizare a acestora, la secția exterioară;


n) face propuneri de reducere a gradului de vulnerabilitate pentru secția exterioară, participă la
întocmirea documentelor privind prevenirea evenimentelor negative în locurile și momentele
vulnerabile și ia măsuri pentru remedierea deficiențelor constatate, urmărind soluționarea acestora;

o) participă periodic la predarea-primirea serviciului între agenții supraveghetori, din cadrul secției
exterioare, ocazie cu care îi informează despre principalele activități din ziua respectivă, dispoziții
transmise de conducerea unității și îi instruiește cu privire la situația operativă;

p) participă la activitatea de apel și avizează registrele de procese-verbale și predare-primire serviciu


de la nivelul secțiilor de deținere;

r) discută zilnic cu persoanele private de libertate din cadrul secției, luând măsuri de rezolvare a
problemelor acestora, cu respectarea reglementărilor legale;

s) repartizează persoanele private de libertate în camerele de deținere și dispune mutările acestora


în cadrul secției, cu respectarea criteriilor de separațiune, operându-le în aplicațiile informatice;

ș) procedează conform prevederilor legale în ceea ce privește recompensele acordate și sancțiunile


aplicate persoanelor private de libertate;

t) informează în scris, de îndată, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar în
situația în care persoanelor private de libertate repartizate la activități lucrative din cadrul secției de
care răspunde le-au fost întocmite rapoarte de incident;

ț) efectuează activitățile determinate de procedura refuzului de hrană;

u) manifestă interes în cunoașterea preocupărilor persoanelor private de libertate și, în funcție de


informațiile deținute, ia măsuri de prevenire a evenimentelor negative în rândul persoanelor private
de libertate, conform ariei de competență;

v) urmărește respectarea programului zilnic al persoanelor private de libertate;

x) permanent urmărește menținerea unei stări administrativ-gospodărești corespunzătoare, luând


măsuri prompte de remediere a neajunsurilor constatate;

y) răspunde de completarea cu exactitate a datelor înregistrate în aplicația PMSWeb referitoare la


Fișa individuală de cazare a persoanei private de libertate, pentru perioadele de timp aferente cazării
în secția de deținere care intră în responsabilitatea sa. În acest sens, în cazul introducerii datelor de
către șeful de tură, în afara orelor de program, verifică exactitatea datelor introduse în aplicația
informatică, în prima zi lucrătoare;

z) conduce, îndrumă și controlează activitățile privind asigurarea supravegherii, însoțirii și acordării


drepturilor persoanelor private de libertate, în conformitate cu prevederile actelor normative în
vigoare;

aa) întocmește documentele și materialele de analiză și sinteză cu privire la activitatea desfășurată în


cadrul secției exterioare;

bb) urmărește respectarea aplicării regimurilor stabilite de comisia de individualizare a regimului de


executare a pedepselor privative de libertate;
cc) avizează sau soluționează, după caz, cererile înaintate de persoane private de libertate;

dd) întocmește programul zilnic al persoanelor private de libertate din secția exterioară și îl transmite
spre avizare;

ee) poate îndeplini rolul ofițerului responsabil de zonă, în baza unei decizii a directorului locului de
deținere;

ff) verifică zilnic efectivul de deținuți pentru care se asigură respectarea garanțiilor oferite de statul
român și hotărârilor instanțelor de judecată raportat la capacitatea de cazare în vederea
monitorizării acestora și colaborează cu șeful serviciului regim penitenciar din unitate în vederea
monitorizării situației persoanelor private de libertate pentru care au fost acordate garanții privind
condițiile de detenție asigurate de către statul român.

(4) În cazul secțiilor de deținere exterioare care au prevăzute funcția de ofițer instructor siguranță și
regim, atribuțiile prevăzute la alin. (3) pot fi delegate acestuia cu aprobarea directorului locului de
deținere, cu excepția celor prevăzute de lit. d), e), f), l), m), s), ș), t), ț), y), z), dd), ee) și ff).

Secţiunea a 4-a Atribuțiile personalului de la dispecerat

Articolul 328

Agentul de la dispecerat se subordonează nemijlocit șefului de schimb și are următoarele atribuții:

a) la intrarea în serviciu verifică existența, integritatea și starea de funcționare a mijloacelor tehnice


aflate în dotare și contactează personalul planificat în misiuni, pentru verificarea legăturii cu aceștia;

b) gestionează mijloacele tehnice aflate în dotare, pe care le repartizează personalului planificat în


serviciu, pe bază de semnătură;

c) asigură legătura locului de deținere cu eșalonul superior, cu locurile de deținere din subordinea
Ministerului Justiției și cu personalul locului de deținere aflat în serviciul de pază, escortare și
supraveghere;

d) are evidența privind gradul, numele și prenumele șefilor de compartimente, locul de muncă și
telefonul interior al fiecăruia;

e) cunoaște modul de lucru cu tehnica din dotare și pretinde personalului respectarea regulilor
traficului în fonie;

f) menține în permanență legătura cu personalul planificat în misiunile de pază, escortare,


supraveghere și însoțire, consemnând aspectele comunicate într-un registru special și, din proprie
inițiativă, contactează periodic personalul care a depășit termenul de informare;

g) informează de îndată șefii ierarhici atunci când sunt raportate probleme din misiune;

h) respectă condițiile de păstrare și întreținere a mijloacelor de transmisiuni;

i) permite accesul în dispecerat numai persoanelor autorizate de către director;

j) folosește tabela de convorbiri pentru codificarea mesajelor prin rețeaua radiotelefonică;


k) în situația luării la cunoștință despre comunicate referitoare la starea de necesitate sau alte situații
deosebite, indiferent de sursă, informează șeful de tură și directorul locului de deținere sau
înlocuitorul la conducere;

l) în caz de alarmă, îndeplinește întocmai atribuțiile specificate în planul de alarmare;

m) protejează datele cu caracter personal, adresele și numerele de telefon ale personalului și nu le


furnizează altor persoane fără acordul acestora sau al conducerii locului de deținere;

n) respectă reglementările privind lucrul cu informații clasificate;

o) verifică permanent documentele primite prin intermediul mijloacelor tehnice aflate în dotare,
inclusiv cele primite în format electronic, informând de îndată compartimentele destinatare;

p) se preocupă pentru cunoașterea situației operative, inclusiv în ceea ce privește codurile unice de
alertare pentru diferite incidente, codurile locurilor stabilite prin cartografierea locului de deținere,
respectiv ofițerii responsabili de zonă;

q) completează și transmite note, situații, documente și rapoarte prin mijloacele tehnice aflate în
dotare;

r) listează raportul privind Fișa evadatului și îl transmite instituțiilor abilitate, conform protocoalelor
de colaborare, atunci când este cazul;

s) îi este interzis să realizeze legături între posturile telefonice aflate în interiorul sectorului de
deținere cu cele din exteriorul locului de deținere, cu excepția situațiilor de urgență aprobate de
către director și a apelurilor efectuate către Serviciul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112;

t) informează șeful de tură și directorul locului de deținere cu privire la informațiile cu impact


mediatic, avertizările meteorologice, precum și alte informații de interes instituțional, pe care le ia la
cunoștință în timpul serviciului;

ț) informează șeful de tură cu privire la primirea unei alerte transmisă prin sistemul de protecție
valori umane, atunci când dispeceratul unității asigură suportul tehnic pentru transmisia comenzilor
și afișarea stării curente.

Secţiunea a 5-a Atribuțiile personalului din centrul de supraveghere electronică

Articolul 329

(1) Prin intermediul camerelor de luat vederi instalate în locul de deținere, personalul din centrul de
supraveghere electronică monitorizează activitățile desfășurate cu persoanele private de libertate și
intervine pentru limitarea accesului în anumite spații, conform atribuțiilor din fișa postului.

(2) Personalul din centrul de supraveghere electronică se subordonează șefului serviciului siguranța
deținerii și are următoarele atribuții principale:

a) cunoaște aparatura din dotarea compartimentului și modul de operare cu aceasta;

b) cunoaște atribuțiile personalului din posturile de control al accesului, sectorul vizite, din posturile
de pază și cele de supraveghere;
c) informează compartimentul de specialitate despre problemele tehnice apărute în funcționarea
aparaturii;

d) nu permite accesul în centrul de supraveghere electronică decât persoanelor menționate în


tabelul de acces aprobat de conducerea locului de deținere;

e) nu permite folosirea aparaturii din dotarea centrului de supraveghere electronică în alte scopuri
decât cele pentru care a fost instalată;

f) colaborează cu șeful de tură, șeful de schimb, șefii secțiilor de deținere, șefii posturilor de control,
supraveghetorii de pe secțiile de deținere și punctul de primire a persoanelor private de libertate,
pentru soluționarea problemelor apărute;

g) cunoaște activitățile zilnice ce se desfășoară în cadrul secțiilor de deținere sau alte locuri;

h) cunoaște codificările specifice locului de deținere și le folosește în cazul transmisiilor radio;

i) informează operativ șeful de tură despre problemele și incidentele surprinse de sistemul electronic
de supraveghere;

j) verifică buna funcționare a sistemului de alarmare a magaziei de serviciu, depozitului de armament


și muniție, zonele de securitate etc.;

k) informează șefii ierarhici despre evoluția situației operative și acționează în conformitate cu


dispozițiile acestora.

(3) Pentru supravegherea electronică la distanță a persoanelor private de libertate, are următoarele
atribuții:

a) să cunoască persoanele private de libertate care se deplasează în exteriorul locului de deținere și


care au aplicate sisteme electronice de supraveghere la distanță, perioada de timp cât acestea se află
în exteriorul locului de deținere, itinerarul de deplasare și locul unde se deplasează;

b) să verifice la intervalele orare stabilite și, prin sondaj, persoanele private de libertate care se află în
exteriorul locului de deținere și față de care s-a luat măsura supravegherii electronice la distanță;

c) să comunice, la intervale de timp stabilite, cu persoana privată de libertate sau cu agentul


desemnat să realizeze însoțirea/escortarea/supravegherea acestora la activitatea pentru care s-au
aplicat sistemele electronice de supraveghere la distanță;

d) să alerteze șeful serviciului siguranță în cazul în care persoana privată de libertate supravegheată
electronic părăsește zona sau traseul de deplasare;

e) să informeze șeful serviciului siguranță cu privire la problemele tehnice apărute și orice neregulă
constatată;

f) informează șeful de tură cu privire la primirea unei alerte transmisă prin sistemul de protecție
valori umane, atunci când centrul de supraveghere electronică asigură suportul tehnic pentru
transmisia comenzilor și afișarea stării curente.

Articolul 330
Șeful serviciului siguranța deținerii este subordonat directorului adjunct pentru siguranța deținerii și
regim penitenciar și are următoarele atribuții:

a) elaborează, verifică și avizează instrucțiunile de acces în locul de deținere și sectorul de deținere,


tabelele cu persoanele care au acces prin posturile de control, cele care au aprobare în sectorul
administrativ de comandă cu telefoane mobile;

b) elaborează proceduri interne și planuri de măsuri privind efectuarea accesului și paza perimetrului;

c) instruiește periodic, îndrumă și controlează modul de executare a serviciului de către personalul


din subordine;

d) întocmește rapoartele de recunoaștere și de înființare și funcționare a punctelor de lucru, a locului


de desfășurare a activităților socio-educative, a ieșirilor în exteriorul sectorului de deținere sau în
comunitate, împreună cu membrii comisiei. Pentru fiecare punct de lucru sau activitate socio-
educativă, pe baza datelor rezultate din recunoașterea la fața locului se va întocmi un raport distinct;

e) participă la instalarea dispozitivelor de pază la punctele de lucru sau la mutarea acestora în alte
zone, la internarea deținuților în unitățile sanitare din rețeaua sănătății și dispune măsurile necesare
pentru prevenirea evenimentelor negative;

f) asigură instruirea angajaților beneficiarului care au aprobare să lucreze împreună cu persoanele


private de libertate;

g) întocmește carnetele posturilor pentru misiunile stabilite prin art. 29 lit. a), e), f), g);

h) în vederea asigurării concediilor de odihnă, timpului liber și a îndeplinirii corespunzătoare a


misiunilor operative identifică soluțiile de planificare judicioasă și echilibrată a personalului din
subordine;

i) completează sau, după caz, avizează cu cel puțin 24 de ore înainte de intrarea în serviciu Registrul
pentru planificarea personalului în serviciul de escortare și Registrul de planificare în serviciul de
pază, însoțire și supraveghere, pe care îl prezintă spre aprobare directorului adjunct pentru siguranța
deținerii și regim penitenciar;

j) face propuneri directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar cu privire la
măsurile de siguranță individuale pentru persoanele private de libertate escortate la organele
judiciare, unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar, transferate definitiv sau temporar,
ridicate în cercetări, verificând completarea corespunzătoare a rubricilor Capitolului 3 din Formularul
privind istoricul escortării persoanei private de libertate, menținând sau completând și modificând
măsurile de siguranță în vigoare pe care le prezintă directorului adjunct pentru siguranța deținerii și
regim penitenciar spre avizare;

k) informează personalul formațiunii escorte, în cazul persoanelor private de libertate escortate


pentru care au fost dispuse măsuri suplimentare de siguranță;

l) verifică efectuarea percheziției corporale și a ținutei persoanelor private de libertate în vederea


prezentării la organele judiciare, în încăperile anume destinate și amenajate corespunzător;
m) se asigură de buna păstrare, funcționare și întreținere a armamentului și muniției din magazia de
serviciu, a mijloacelor de legătură, alarmare și iluminat, a foișoarelor și punctelor de control cu
mijloace tehnice ajutătoare de control acces și antiterorist, a zonei interzise, împrejmuirilor, precum
și a curților de plimbare;

n) se asigură de buna întreținere, funcționare a mijloacelor suplimentare de pază, de imobilizare, a


ușilor și vizetelor camerelor de deținere, precum și a tuturor sistemelor fixe de siguranță;

o) conduce, îndrumă și controlează activitățile legate de plecarea/întoarcerea deținuților de la


activitățile productive, activitatea de control a mijloacelor de transport, efectuarea percheziției
corporale sumare asupra deținuților;

p) în cazul producerii unor evenimente negative la punctele de lucru, unitățile sanitare din afara
sistemului penitenciar, instanțele de judecată sau la locul de deținere, participă nemijlocit, în funcție
de situație, la acțiunile de intervenție pentru rezolvarea acestora;

q) verifică dispozitivele de pază de la instanțele de judecată, de la punctele de lucru exterioare,


unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar, precum și pe cele ale locului de deținere;

r) controlează, direct sau prin intermediul ofițerilor din subordine, modul de executare a misiunilor
de pază, escortare și supraveghere a deținuților la instanțele de judecată, organele de urmărire
penală, la puncte de lucru sau în alte locuri;

s) îndeplinește rolul stabilit prin Manualul privind măsurile de prevenire și reacție la incidentele
produse pe timpul transportului persoanelor private de libertate cu mijloace auto;

t) îndeplinește atribuțiile prevăzute de Planurile de prevenire și reacție întocmite la nivelul locului de


deținere;

ț) planifică, împreună cu șeful serviciului regim penitenciar, perchezițiile generale și urmărește modul
de realizare a acestora;

u) participă la întocmirea documentelor privind prevenirea evenimentelor negative în locurile și


momentele vulnerabile și face propuneri de remedierea deficiențelor constatate urmărind
soluționarea acestora.

Articolul 331

Șeful serviciului aplicare regim penitenciar este subordonat directorului adjunct pentru siguranța
deținerii și regim penitenciar și are următoarele atribuții:

a) conduce, îndrumă și controlează activitățile privind asigurarea supravegherii, însoțirii și acordării


drepturilor persoanelor private de libertate, în conformitate cu prevederile actelor normative în
vigoare;

b) participă la întocmirea documentelor și a materialelor de analiză și sinteză cu privire la activitatea


desfășurată în cadrul serviciului;

c) participă la întocmirea documentelor privind prevenirea incidentelor în locurile și momentele


vulnerabile și urmărește respectarea acestora;
d) verifică și urmărește repartizarea în camerele de deținere a tuturor persoanelor private de
libertate, cu respectarea criteriilor de separațiune;

e) urmărește respectarea aplicării regimurilor stabilite de comisia de individualizare a regimului de


executare a pedepselor privative de libertate;

f) completează și, după caz, avizează Registrul prevăzut în Anexa nr. 5, cu cel puțin 24 de ore înainte
de intrarea în serviciu, și îl prezintă spre aprobare directorului adjunct pentru siguranța deținerii și
regim penitenciar;

g) verifică sau, după caz, completează analiza capacitații de cazare existente la nivelul
penitenciarului;

h) instruiește, verifică și controlează modul în care agenții din serviciul de supraveghere, însoțire,
vizită respectă prevederile îndatoririlor generale și specifice postului;

i) formulează propuneri cu privire la aprobarea sau neaprobarea cererilor de vizită intimă înaintate
de persoanele private de libertate;

j) planifică, împreună cu șeful serviciului siguranța deținerii, perchezițiile generale și urmărește


modul de realizare a acestora;

k) întocmește programul zilnic al persoanelor private de libertate și îl transmite spre avizare;

l) dispune cu privire la mutările deținuților între secții de deținere;

m) poate îndeplini rolul ofițerului responsabil de zonă, în baza unei decizii a directorului locului de
deținere;

n) îndeplinește atribuțiile prevăzute de Planurile de prevenire și reacție întocmite la nivelul locului de


deținere;

o) întocmește și actualizează carnetele postului pentru toate posturile de supraveghere și însoțire din
interiorul sectorului de deținere, iar pentru acordarea drepturilor persoanelor private de libertate la
pachet, vizită și cumpărături, precum și pentru punctul de primire a persoanelor private de libertate,
întocmește și actualizează mapa cu instrucțiuni, conform prevederilor art. 146 alin. (1) din prezentul
Regulament;

p) în vederea asigurării concediilor de odihnă, timpului liber și a îndeplinirii corespunzătoare a


misiunilor operative identifică soluțiile de planificare judicioasă și echilibrată a personalului din
subordine;

q) informează telefonic, precum și în scris, șeful serviciului regim penitenciar din unitatea de
destinație și din unitatea de tranzit, dacă este cazul, despre transferul unei persoane private de
libertate pentru care au fost acordate garanții privind condițiile de detenție asigurate de către statul
român, inclusiv în situația ridicării în cercetări de către reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne;

r) îndrumă, coordonează și verifică activitatea de înregistrare a mutărilor persoanelor private de


libertate în Registrul de evidență a mutărilor persoanelor private de libertate în clădirile de cazare;
s) semnează în spațiul anume destinat pentru conformitatea datelor înregistrate în fișa de evidență a
zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea măsurii
arestării preventive/pedepsei/măsurii educative în condiții necorespunzătoare.

Capitolul IV Procedurile standard de intervenție și imobilizare

Articolul 332

(1) Procedurile standard de intervenție și imobilizare se desfășoară cu respectarea dispozițiilor art. 16


din Lege.

(2) Procedurile standard de intervenție și imobilizare se utilizează pentru soluționarea incidentelor


operaționale și critice și sunt folosite numai atât timp cât sunt necesare și sunt proporționale cu
situația de fapt.

(3) Structurile de intervenție autorizate să aplice procedurile standard de intervenție și imobilizare


sunt de regulă, echipele operative, grupele operative și detașamentele de intervenție.

Articolul 333

(1) Prin incident operațional se înțelege reacția la situațiile de urgență medicală, la incendiu, la
evadare, la tulburări sau violențe ale persoanelor private de libertate și evenimente periculoase.

(2) Prin reacția la situații de urgență medicală se înțelege reacția la urgențe care presupun vătămări
corporale aparente sau reale ale persoanelor private de libertate.

(3) Prin reacția la incendiu se înțelege reacția la incendieri sau prăbușiri ale spațiilor de deținere.

(4) Prin reacția la evadare se înțelege inclusiv reacția la tentativa de evadare, sustragerea de la
executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ
sau a centrului de detenție.

(5) Prin reacția la tulburări sau violențe ale persoanelor private de libertate se înțelege reacția la
evenimente care presupun tulburarea ordinii și liniștii prin acțiuni de violență, refuzuri, ostilități,
baricadări și escaladări de înălțime la nivelul locurilor de deținere.

(6) Prin reacția la evenimente periculoase se înțelege reacția în caz de descoperire de arme sau
explozivi, de dispersare a lichidelor fiziologice și de primire de pachete suspecte.

(7) Incidente critice sunt revolta, luarea de ostatici și atacul armat.

Articolul 334

(1) Proporționalitatea utilizării procedurilor de intervenție și imobilizare este un aspect de fapt și se


interpretează pentru fiecare caz în parte, ținându-se seama de acțiunea propriu-zisă, în raport de
circumstanțe.

(2) Factorii care trebuie luați în considerare atunci când se analizează proporționalitatea sunt
următorii:
a) numărul, dimensiunile fizice, vârsta și sexul persoanei private de libertate față de cele ale
personalului implicat în utilizarea forței;

b) prezența sau nu a armelor de orice fel la locul incidentului;

c) timpul, locul sau alte elemente relevante.

Articolul 335

(1) La aprecierea necesității utilizării procedurilor de intervenție și imobilizare se ține seama de


vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină și de consecințele actelor
neconforme ale persoanei private de libertate față de instrucțiunile legale primite.

(2) Vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină poate acoperi unul din
riscurile următoare:

a) afectarea vieții, integrității corporale sau sănătății sale ori a altor persoane;

b) distrugerea bunurilor;

c) tulburarea ordinii și liniștii publice.

Articolul 336

(1) Utilizarea procedurilor de intervenție și imobilizare încetează întotdeauna după restabilirea ordinii
tulburate de comportamentul necorespunzător al persoanei private de libertate.

(2) Utilizarea procedurilor de intervenție și imobilizare în raport de circumstanțe este proporțională


dacă folosirea altor alternative eficiente și mai puțin vătămătoare nu au putut restabili ordinea de
drept.

Articolul 337

(1) Modul cadru de acțiune pentru rezolvarea incidentelor operaționale și a incidentelor critice este
prevăzut în Manualul pentru gestionarea incidentelor, prevăzut de art. 16 lit. p) din prezentul
Regulament.

(2) Intervenția pentru soluționarea incidentelor operaționale poate fi reactivă sau planificată.

Articolul 338

(1) Nu este permisă intervenția pentru soluționarea unui incident prin folosirea mijloacelor de
imobilizare de către un singur membru al personalului decât atunci când urgența o impune, caz în
care se vor avea în vedere prevederile art. 16 lit. p) și r) din prezentul Regulament.

(2) Structurile de intervenție reprezintă entitățile profesionale specializate din cadrul Administrației
Naționale a Penitenciarelor în asigurarea intervenției și utilizarea mijloacelor de imobilizare în cadrul
soluționării unui incident, încadrate cu personal care beneficiază de pregătire specială și permanentă
în materia utilizării procedeelor, mijloacelor și a tehnicilor de imobilizare.

Articolul 339
Înainte de intervenția planificată într-un incident operațional, ofițerul responsabil de zonă trebuie:

a) să solicite relații referitoare la orice informație pertinentă și prezența la locul incidentului, inclusiv
a personalului medical;

b) să solicite șefului de tură prezența operatorului video și a structurii de intervenție la locul


incidentului;

c) să comunice cu persoana privată de libertate pentru identificarea cauzei, să o informeze despre


modalitatea legală de soluționare a problemelor și măsurile pe care administrația le dispune în raport
de comportamentul adoptat, consecințele acțiunilor ori inacțiunilor sale la dispozițiile primite și
necesitatea folosirii mijloacelor și tehnicilor de imobilizare, în condițiile legii, depunând astfel toate
eforturile rezonabile pentru a soluționa incidentul fără intervenție;

d) să se asigure că se utilizează camera video pentru a înregistra derularea incidentului până la


finalizare, inclusiv activitatea de prezentare în fața personalului medical și relocarea, atunci când se
impune;

e) să informeze cu date concrete șeful structurii de intervenție la sosirea acestuia;

f) să dispună intervenția atunci când persoana privată de libertate refuză să coopereze, nu răspunde
eforturilor rezonabile depuse și sunt întrunite condițiile legale de folosire a mijloacelor și tehnicilor
de imobilizare.

Articolul 340

În timpul și pe parcursul intervenției, ofițerul responsabil de zonă trebuie:

a) să monitorizeze starea persoanei private de libertate în timpul incidentului, în special cu privire la


orice semne care necesită asistență medicală;

b) să oprească intervenția în cazul în care devine necesar din motive medicale;

c) să monitorizeze starea personalului implicat în incident și să înlocuiască pe acela care prezintă


semne de oboseală, care a fost rănit sau care nu aplică în mod corect tehnicile de control, imobilizare
și constrângere;

d) să se asigure că situația nu escaladează și că măsurile aplicate nu sunt utilizate mai mult decât este
necesar;

e) să dispună încetarea intervenției.

Articolul 341

(1) După finalizarea intervenției, ofițerul responsabil de zonă trebuie:

a) să asigure asistența medicală a membrilor structurii de intervenție, dacă este necesar;

b) să asigure examinarea medicală a persoanei private de libertate;

c) să asigure percheziționarea locului incidentului și a persoanelor private de libertate implicate;


d) să dispună ridicarea și confiscarea bunurilor și obiectelor interzise ori a celor permise și folosite de
către persoanele private de libertate implicate în acțiunile acestora;

e) să asigure conservarea eventualelor mijloace de probă, inclusiv prin izolarea zonei, când se
impune;

f) să dispună, după caz, relocarea în altă cameră ori secție;

g) să informeze directorul locului de deținere despre modul de soluționare și să se îngrijească de


întocmirea și completarea dosarului de incident.

(2) Dosarul de incident cuprinde, în funcție de tipul incidentului:

a) opis;

b) raport al incidentului întocmit de fiecare participant la gestionarea incidentului;

c) raport privind gestionarea incidentelor și folosirea mijloacelor/tehnicilor de imobilizare și control;

d) raportul lucrătorului de penitenciare care va utiliza/a utilizat mijloace și/sau tehnici de imobilizare;

e) jurnale ale incidentului;

f) declarații olografe ale persoanelor private de libertate implicate și a celor prezente;

g) corespondența cu Administrația Națională a Penitenciarelor referitoare la incident;

h) corespondență cu alte instituții referitoare la incident;

i) fotocopie a raportului de incident întocmit;

j) documente medicale constatatoare, în plic sigilat;

k) fotocopie a notei întocmite conform art. 343 alin. (2);

l) anexă audio/video cu înregistrarea efectuată de operatorul video;

m) rezumat al incidentului;

n) analiza asumată de directorul locului de deținere cu privire la constatările și propunerile formulate


în urma studierii dosarului de incident;

o) alte documente justificative.

Articolul 342

Principiile de utilizare a mijloacelor de imobilizare sunt:

a) Principiul legalității - orice măsură luată în vederea menținerii stării de ordine și disciplină trebuie
să fie în concordanță cu prevederile legale în vigoare;
b) Principiul securității - menținerea ordinii și disciplinei în penitenciare este absolut necesară în
condițiile executării misiunilor de pază, escortare și supraveghere, atât în interiorul, cât și în
exteriorul locului de deținere;

c) Principiul proporționalității folosirii forței - se recurge la forța fizică și utilizarea mijloacelor din
dotare numai dacă acțiunile nelegitime ale persoanei private de libertate nu au putut fi înlăturate
prin celelalte mijloace nonviolente;

d) Principiul gradualității - presupune ca personalul să utilizeze în mod progresiv mijloacele și


tehnicile de imobilizare și control;

e) Principiul nonsurprinderii - presupune atenționarea și somarea prealabilă privind iminența folosirii


forței și a mijloacelor din dotare, asigurarea timpului necesar pentru încetarea acțiunilor nelegitime;

f) Principiul riscului minim - constă în alegerea celor mai adecvate mijloace de intervenție spre a se
evita vătămarea integrității corporale;

g) Principiul apărării ființei umane - presupune acordarea primului ajutor în caz de vătămare a
integrității corporale sau a sănătății, precum și nerecurgerea la violență nejustificată.

Articolul 343

(1) După încheierea intervenției reactive, ofițerul responsabil de zonă poartă o discuție cu persoana
privată de libertate împotriva căreia s-au folosit mijloacele de imobilizare, prilej cu care i se va explica
motivul pentru care s-a intervenit în soluționarea incidentului pe această cale.

(2) O notă a discuției purtate se depune în fotocopie la dosarul de educație și asistență psihosocială
al persoanei private de libertate, iar originalul se clasează la dosarul de incident.

Articolul 344

(1) Directorul locului de deținere este obligat să informeze permanent organele autorității și
administrației publice locale cu privire la activitățile desfășurate în locul de deținere și măsurile luate,
în situații deosebite.

(2) În cazurile în care se impune, directorul locului de deținere solicită autorităților publice sprijinul
pentru îndeplinirea întocmai a misiunilor și sarcinilor ce revin locului de deținere.

Titlul IX Evadarea

Articolul 345

Evadarea poate fi de două feluri, și anume:

a) evadare observată;

b) evadare neobservată.

Articolul 346
În cazul producerii unei evadări la nivelul administrației locului de deținere, se dispun următoarele
măsuri cu caracter general:

a) se informează structurile și persoanele cu responsabilități conform procedurilor de uz intern;

b) se pune în aplicare Planul de alarmare a locului de deținere;

c) se încetează activitățile cu deținuții, aceștia fiind introduși la camere;

d) se efectuează apelul, ocazie cu care se stabilește identitatea persoanei private de libertate


evadată, inclusiv datele personale și semnalmentele acesteia;

e) se pun în aplicare Planurile de cooperare întocmite la nivel local cu structurile partenere.

Articolul 347

Atribuțiile specifice ale personalului, în raport de modul și locul producerii evadării, se stabilesc prin
planul de prevenire și reacție la evadare, elaborat în baza Manualului pentru gestionarea incidentelor
aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Articolul 348

(1) În acțiunile de urmărire a evadaților, personalul penitenciarului se grupează în echipe de căutare


și capturare și se dotează, după caz, cu armament, mijloace de protecție, imobilizare și comunicare.

(2) În cadrul operațiunii de urmărire și capturare a evadaților, se folosesc următoarele procedee:

a) urmărirea prin patrule întărite cu câini de serviciu pe direcțiile probabile de deplasare a evadaților;

b) blocarea sau închiderea zonei unde a fost semnalată prezența persoanelor private de libertate
evadate;

c) cercetarea totală sau parțială a zonelor acoperite pretabile ascunderii persoanelor private de
libertate evadate;

d) acțiuni prin elemente de serviciu independente.

(3) Durata acțiunilor de căutare efectuate de personalul penitenciarului nu depășește 24 de ore de la


momentul semnalării evadării, cu excepția situațiilor în care există date precise, informații ori indicii
despre aceasta.

Titlul X Dispoziții aplicabile penitenciarelor spital

Capitolul I Dispoziții generale

Articolul 349

Prevederile aplicabile penitenciarelor, referitoare la principii, metode și misiuni de realizare a


siguranței, primirea persoanelor private de libertate, paza și accesul în locurile de deținere,
supravegherea, însoțirea și escortarea persoanelor private de libertate, precum și cele referitoare la
controlul modului de executare a acestor activități, se aplică în mod corespunzător și penitenciarelor
spital cu particularitățile prevăzute în Regulamentul de aplicare a Legii și prezentul capitol.
Articolul 350

(1) Regimul aplicat persoanelor private de libertate internate în penitenciarele spital se


subordonează nevoilor de tratament medical, iar măsurile de siguranță sunt cele specifice regimului
închis.

(2) Toate măsurile de siguranță sunt condiționate de starea de sănătate și afecțiunile medicale.

(3) Măsurile de siguranță aplicate persoanelor internate în penitenciarele spital și în secțiile medico-
sociale în ceea ce privește cazarea în saloane sunt specifice celor aplicabile regimului închis.

(4) Activitățile de pază, escortare, însoțire și supraveghere desfășurate în afara saloanelor se


realizează cu luarea unor măsuri de siguranță suplimentare, atunci când situația impune, în funcție
de persoană, risc pentru siguranță, grad de vulnerabilitate, comportament, istoric disciplinar ori în
funcție de alte date și informații regăsite în dosarul individual ori furnizate de alte instituții.

(5) Gradul libertății de mișcare a persoanelor private de libertate este specific regimului închis, iar
drepturile specifice fiecărui regim de executare se acordă în limitele prevăzute de lege.

Articolul 351

(1) Camerele de cazare se dotează și se amenajează astfel încât să permită aplicarea măsurilor de
siguranță corespunzătoare regimului închis, cu respectarea normelor specifice Ministerului Sănătății.

(2) Repartizarea pe camere se realizează de către medicul șef de secție după criterii medicale și după
sexul deținuților, cu informarea șefului serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar.

(3) Itinerariile de deplasare ale persoanelor private de libertate, precum și activitățile pe care acestea
le desfășoară se stabilesc astfel încât să se asigure respectarea circuitelor funcționale stabilite din
punct de vedere epidemiologic.

(4) Persoanele private de libertate se scot din cameră pentru vizita medicală și tratament medical, la
cabinetele medicale existente în cadrul secțiilor, în conformitate cu programul stabilit. În cazuri
temeinic justificate, vizita medicală și tratamentul medical se pot acorda deținuților la camera de
deținere.

(5) La solicitarea medicului, persoanele private de libertate se scot din cameră în vederea prezentării
la cabinetele medicale din afara secției de deținere pentru efectuarea investigațiilor medicale de
specialitate, respectându-se măsurile de siguranță referitoare la însoțire și supraveghere, precum și
confidențialitatea actului medical.

Articolul 352

(1) Personalul destinat pazei, supravegherii, escortării și însoțirii persoanelor private de libertate se
subordonează șefului serviciului siguranță și regim penitenciar. În funcție de împrejmuiri, numărul de
instanțe și unități sanitare din afara sistemului penitenciar deservite, numărul persoanelor internate,
secțiile medicale existente, precum și de arhitectura și condițiile specifice fiecărui penitenciar-spital,
prin Planul de pază și apărare se stabilește numărul posturilor de pază, escortare, supraveghere și
însoțire.
(2) În baza planurilor de cooperare cu celelalte locuri de deținere din regiune se stabilesc misiunile
care se deservesc în comun.

Capitolul II Dispoziții specifice activităților de supraveghere și escortare

Articolul 353

Pe lângă atribuțiile și interdicțiile prevăzute în titlul IV din prezentul Regulament, supraveghetorul


repartizat să execute serviciul în secțiile din cadrul penitenciarelor-spital are următoarele atribuții
specifice:

a) permite accesul în secțiile medicale doar persoanelor care se regăsesc în tabelele aprobate de
director la propunerile șefului serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar și a medicului șef
secție;

b) ia măsuri ca persoanele private de libertate să respecte în secție indicațiile medicului și să-l sprijine
pe acesta în aplicarea tratamentului medical, atunci când este solicitat;

c) păstrează cheile pe timpul nopții și, la orele stabilite de către personalul medical, scoate deținuții
din cameră, individual, în vederea acordării tratamentului medical, în prezența unui număr suficient
de membri ai personalului;

d) în prezența lucrătorului de la sectorul vizită, asigură accesul în camera de detenție a persoanelor


vizitatoare, în situația acordării vizitei la pat deținuților netransportabili, cu avizul medicului curant și
al șefului serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar, cu aprobarea directorului locului de
deținere.

Articolul 354

(1) Escortarea deținuților în afara penitenciarului-spital se realizează cu respectarea măsurilor de


siguranță specifice regimului închis.

(2) Aplicarea mijloacelor de imobilizare, ca măsură de siguranță, cu ocazia activităților desfășurate în


afara locului de deținere se realizează cu respectarea prevederilor art. 229 și 247.

Articolul 355

Pentru executarea misiunilor în afara penitenciarului-spital se poate constitui o formațiune distinctă


de escortare pentru următoarele situații: prezentarea deținuților în fața organelor judiciare, pentru
consultații medicale, precum și pentru paza și supravegherea persoanelor private de libertate
internate la unitățile sanitare din afara sistemului penitenciar.

Articolul 356

(1) Transferarea persoanelor private de libertate de la locurile de deținere în vederea internării în


penitenciare spital se execută cu mijloace de transport speciale, în baza graficelor de deplasare
aprobate de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și în baza aprobării date
de către directorul Penitenciarului Spital.
(2) În funcție de starea de sănătate a persoanelor private de libertate, transferul se poate realiza și cu
mijloace de transport proprii, cu mijloace de transport aparținând unităților sanitare din rețeaua
publică sau Ministerului Afacerilor Interne.

(3) Persoanele private de libertate care, din punct de vedere medical, necesită condiții speciale de
transport, se vor transfera în condiții de siguranță, fără a le fi afectată starea de sănătate, cu
autosanitare sau alte mijloace auto-operative aparținând locurilor de deținere.

(4) În cazul în care persoanele private de libertate sunt transportate cu autosanitare, indiferent de
motivele transportului, înainte de plecarea în misiune, șeful de escortă este obligat să impună
membrilor escortei și persoanelor private de libertate să poarte centurile de siguranță.

(5) Pentru deplasarea cu mijloace operative de transport a persoanelor private de libertate care au în
îngrijire copii cu vârsta de până la un an, acestea trebuie să dispună de dispozitive de fixare în scaune
pentru copii conform legislației privind circulația pe drumurile publice.

Articolul 357

(1) În situația în care se impune imobilizarea deținuților internați în unități sanitare, se utilizează
cătușe și/sau curele de imobilizare din piele, material plastic sau textil.

(2) În cazul deținuților cu tulburări psihice grave, de natură a pune în pericol siguranța proprie sau a
altor persoane, în momentele de criză pot fi utilizate mijloacele de imobilizare, în condițiile stabilite
prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 488/2016 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii
sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002.

Titlul XI Escortarea, paza, însoțirea și supravegherea persoanelor private de libertate la demersuri


educative, de asistență psihologică și asistență socială desfășurate în exteriorul locului de deținere
sau la ieșirile în comunitate, precum și alte activități cu caracter excepțional

Articolul 358

(1) Demersurile educative, de asistență psihologică și asistență socială, precum și orice alte activități
cu caracter excepțional desfășurate în exteriorul sectorului de deținere sau la ieșirile în comunitate
se organizează pe baza raportului de recunoaștere și raportului de înființare și funcționare, prevăzute
în anexele nr. 4a și 4b, la care se anexează o schiță cu dispozitivul de pază sau supraveghere la locul
de desfășurare, prin care se stabilesc elementele prevăzute la art. 257 alin. (1).

(2) Dispozițiile art. 255 alin. (7), art. 256, art. 260, art. 261 și art. 266 se aplică în mod corespunzător.

(3) În caz excepțional, în vederea participării la funeraliile organizate pentru înhumarea persoanelor
prevăzute la art. 99 lit. e) din Lege, dacă perioada de la data întrunirii comisiei prevăzute la art. 98
alin. (2) din Lege până la începerea funeraliilor este mai mică de 24 de ore, organizarea escortării se
va realiza cu respectarea principiilor generale de escortare, precum și cu utilizarea eficientă a tuturor
informațiilor obținute din mediul penitenciar și de la autoritățile locale, în scopul preîntâmpinării
unor evenimente negative, fără a se mai efectua activitatea de recunoaștere.

Titlul XII Dispoziții finale

Articolul 359 Anexele nr. 1 - 56 fac parte integrantă din prezentul Regulament. De vazut!
Articolul 360 Ordinele ministrului justiției și deciziile directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor, cu caracter normativ, emise în temeiul prezentului ordin, se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.

4 Manualul privind structurile asociate pentru măsuri de securitate specială,


constrângere şi control, precum şi pentru utilizarea mijloacelor şi tehnicilor de
imobilizare: Volumul I -Siguranţa Personală.
CAPITOLUL 2 - SIGURANŢA PERSONALĂ 2.1. ABILITĂŢI DE COMUNICARE. TIPURI DE AGRESORI

2.1.1. Comunicarea – componentă de bază a conceptului de siguranţă personală

Comunicarea cu persoanele private de libertate reprezintă prima metodă utilizată pentru aplanarea
unui conflict şi constă în purtarea unor discuţii în vederea ajungerii la un rezultat, acceptat de ambele
părţi, menit să conducă la ieşirea din situaţia apărută.

Comunicarea reprezintă o componentă esenţială a conceptului de siguranţă personală a personalului


de penitenciare în gestionarea incidentelor. Relaţionarea cu persoanele private de libertate implicate
într-un incident trebuie să aibă loc imediat după declanşarea unui incident. Acest proces este iniţiat
de prima persoană care soseşte la faţa locului.

Este important ca, înainte de orice măsură dispusă de administraţia penitenciară, să fie cunoscută
foarte bine cauza producerii incidentului. Din acest motiv, funcţionarii sectorului siguranţa deţinerii şi
regim penitenciar trebuie să fie persoane bine instruite cu abilităţi reale de comunicare.

Rolul comunicării este acela de a diminua riscurile în cazul producerii unui incident şi de a preveni
folosirea nejustificată a tehnicilor de imobilizare şi control de către personalul sectorului siguranţa
deţinerii şi regim penitenciar.

Scopul comunicării este acela de a stabili punţi de legătură cu persoana privată de libertate implicată
în producerea incidentului. Acest proces include un Emiţător şi un Receptor, iar responsabilitatea
privind înţelegerea aparţine Emiţătorului (personalul de penitenciar) şi nu Receptorului (persoana
privată de libertate).

Comunicarea reprezintă un proces care are legătură cu interacţiunea verbală (limbajul, ascultarea şi
auzul) interacţiunea non-verbală (interpretare) şi abilităţi de observare (privire şi vedere).

* Comunicarea verbală:

Comunicarea verbală mai este cunoscută şi sub denumirea de limbaj. Limbajul este unul dintre
mijloacele specifice dezvoltării umane, poate cel mai frecvent utilizat în comunicarea interumană.
Prin intermediul limbajului, o persoană poate transmite o gamă largă de lucruri: informații,
sentimente, emoții, atitudini. Mai mult decât atât, limbajul implică activități de vorbire, ascultare,
schimb de idei, reținere de mijloace sonore, reproducere de mijloace sonore, sau chiar traducerea
lor. Pentru o bună comunicare se impune respectarea următoarelor principii:
persoanele private de libertate vor fi apelate folosindu-se numai prenumele

acestora;

se va avea în atenţie alegerea cuvintelor folosite şi se va utiliza un ton vocal

adecvat (nu se va ridica vocea);

conversaţia purtată cu persoana privată de libertate va fi adaptată la vocabularul

şi nivelul de educaţie şi cultură al acesteia;

se va discuta cu calm, evitându-se stările de enervare;

se va evita folosirea în conversaţie a frazelor scurte;

se vor evita răspunsurile stereotipe de tipul „da” sau „nu”.

Se va evita folosirea tonalităţii vocale, gesturilor şi atitudinilor care pot sugera persoanelor private de
libertate că sunt în poziţie de inferioritate.

* Comunicare non verbală:

Comunicarea non‐verbală este axată pe anumite reacţii ale corpului uman care pot fi observate cu
ochiul liber. De aici vine şi denumirea de comunicare non‐verbală, mai exact o comunicare bazată pe
informaţiile transmise de aceste reacții şi nu prin cuvinte sau limbaj.

Mijloacele de exprimare a reacției organismului la o modificare survenită în mediul exterior sau


interior sunt următoarele:

expresia feţei;

contactul vizual;

postura;

gesturile;

proximitatea;

paralingvistica (exemplu, tonul vocii, intensitatea, rapiditatea în vorbire).

Este demonstrat faptul că, prin comunicarea non verbală (poziţia şi mişcările corpului, expresii
faciale, gesturi) se transmit informaţii într-un procent net superior faţă de comunicarea verbală, al
cărui mesaj poate fi de cele mai multe ori interpretat în mod eronat datorită tonului vocii, volumului
intonaţiei, a frecvenţei şi vitezei cuvintelor rostite.

2.1.2. Obstacole în procesul comunicării

Problemele de comunicare apar adesea, în mediul penitenciar, în momentul în care funcţionarii sau
persoanele private de libertate sunt într-o stare de confuzie, care se poate datora interpretării unei
opinii ca fiind un fapt, a necunoaşterii situaţiei sau câteodată relei voinţe. Astfel, trebuie să fim
conştienţi de faptul că un mesaj înafara conţinutului (fapte) are valori, opinii, presupuneri şi
sentimente. Impedimentele de genul celor enumerate mai sus poartă numele de obstacole în
comunicare.

Principalele obstacolele care intervin în realizarea unei comunicări eficace sunt:

zgomotul;

limbajul;

înţelegerea şi prejudecata;

violarea spaţiului personal.

Dacă nu putem să evităm sau să depăşim aceste bariere trebuie să găsim modalităţi pentru a le
minimaliza.

* Zgomotul – reprezintă o distragere majoră a atenţiei în momentul în care se desfăşoară procesul de


comunicare;

* Limbajul – personalul trebuie să se exprime într-o manieră cât mai directă şi explicită;

* Înţelegerea şi prejudecata - fiecare persoană are un sistem de valori (un istoric) unic, cu influenţe şi
experienţe care conturează modalitatea în care percepe mediul înconjurător. Este important să ne
recunoaştem prejudecăţile, aşa cum sunt, şi să fim conştienţi de prejudecăţile celorlalţi. Trebuie să
menţinem o atitudine profesională şi să nu permitem percepţiilor noastre să intervină în natura
atribuţiilor şi responsabilităţilor sau să lăsăm prejudecăţile să influenţeze modul în care comunicăm.

* Violarea spaţiului personal – spaţiul personal este acea zonă în care ne simţim confortabil,
reprezintă spaţiul dintre noi şi alte persoane şi este considerat a fi raza din jurul unei zone de
protecţie.

Păstrarea unei distanţe de protecţie contribuie la siguranţa personală a personalului de penitenciare,


motiv pentru care aceasta trebuie să fie controlată în permanenţă. În funcţie de distanţa dintre
funcţionarul de penitenciare şi persoana privată de libertate sunt determinate patru zone,
prezentate mai jos:

Zona intimă (de contact fizic) – se referă la o zonă care permite contactul direct cu persoana privată
de libertate şi care prezintă risc pentru siguranţa personală (pot fi primite lovituri folosind braţele,
coatele şi picioarele), iar distanţa este de aproximativ 45 de cm. Pătrunderea în zona intimă este
percepută ca ameninţare extremă atât faţă de personal cât şi faţă de deţinut şi creşte
vulnerabilitatea afectând în mod grav siguranţa personală;

Zona personală – (46 – 122 cm) începe acolo unde se sfârşeşte zona intimă, ca un al doilea cerc
invizibil. Ea corespunde distanței normale la care doi oameni conversează, aceştia putându-se atinge,
doar dacă întind amândoi brațele. De regulă, privită din exterior, zona personală începe de la
lungimea brațului întins cu pumnul strâns, sens în care permite contactul cu persoana privată de
libertate şi pot fi recepţionate lovituri de picior. Pătrunderea în zona personală este percepută ca
ameninţare şi implică o creştere a vigilenţei personalului;
Zona socială – (1,23 – 3,5 m) este spațiul rezervat contactelor sociale, negocierilor, aflate în faza de
început. Elementul de intimitate dispare la această distanță. Aici este locul potrivit pentru
majoritatea persoanelor private de libertate. Zona socială este distanța pe care o impunem între noi
şi necunoscuți sau față de cunoştințe superficiale, distanța față de interlocutorii ocazionali sau
dezagreabili, atunci când discutăm cu cineva pentru prima dată. A nu respecta distanța socială acolo
unde ea se impune înseamnă a‐ți asuma riscul de a deranja, irita şi enerva partenerul, de cele mai
multe ori la nivel inconştient, prin senzații vag neplăcute. Folosită cu abilitate această distanță poate
indica dominarea, interesul, dezinteresul, superioritatea sau puterea, fără a folosi cuvinte.

Zona publică – (peste distanţa de 3,5 m) este spaţiul în care comunicarea şi relația îşi pierd
caracterul interpersonal. Este vorba deja de un discurs public, cu caracteroficial, formal, ritual. Vocea
creşte în volum, iar contactul vizual cu fiecare ascultător în parte scade în intensitate. Zona publică
este distanța care apare în raporturile oficiale, care este rezervată celor ce se adresează unui grup de
ascultători, de pe o poziție oficială, dominantă: profesori, preoți, judecători, politicieni, comandanți,
preşedinți, monarhi,şi alții. Permite contact vizual, auditiv, verbal şi olfactiv, înţelegerea acţiunilor
persoanei private de liberate şi de asemenea studierea mediului înconjurător). Pătrunderea în zona
publică nu reprezintă ameninţare (este considerată zonă sigură).

Concluzie: În momentul în care invadăm spaţiul personal al unei persoane, riscăm ca această
persoană să devină ostilă şi defensivă, acest lucru afectând comunicarea.

2.1.3. Gestionarea incidentelor prin comunicare

Gestionarea persoanelor private de libertate agresive este unul dintre aspectele cele mai solicitante
ale muncii de penitenciar, constituindu-se totodată într-un domeniu în care sunt necesare bune
abilităţi de comunicare şi relaţionare. Precizăm faptul că majoritatea situaţiilor în care există
posibilitatea să apară violenţa pot fi gestionate printr-o comunicare corectă.

Astfel, agresiunea poate fi definită ca orice tip de comportament care este perceput de către victimă
ca fiind voit periculos şi care produce pagube atât la nivel psihologic cât şi fizic.

În momentul în care personalul de penitenciare se confruntă cu o persoană privată de libertate


agresivă obiectivul principal este acela de a preveni agravarea stării de tensiune pentru a nu se
ajunge la violenţă fizică.

Semne premonitorii ale comportamentului agresiv:

1. Persoana privată de libertate se manifestă violent sau ameninţă că va deveni violentă.

2. Comportamentul alternează intre strigăte si perioade de linişte sau între cooperare şi agresivitate.

3. Persoana privată de libertate işi exprimă temerea că îşi va pierde controlul.

4. Persoana privată de libertate este necooperantă, ostilă, agitată şi incapabilă să se liniştească.

5. Persoana privată de libertate se află în stare de etilism acut, este intoxicat cu alte substanţe sau
este în sevraj.

6. Persoana privată de libertate are istoric de violenţă, este cunoscută pentru


comportament impulsiv sau violent.

Pagina 11 din 114

7. Persoana privată de libertate are o postura rigida, tensionata si este suspicios.

Aceasta nu este o listă completă.

Semne ale comportamentului agresiv:

înroşirea feţei;

ridicarea vocii;

respiraţie accelerată;

contactul vizual direct;

gesturi exagerate.

Aceasta nu este o listă completă.

Motive ale comportamentului agresiv:

frustrare;

nedreptăţire;

umilire;

sevraj (alcool, substanţe psihotrope etc.);

imaturitate;

tensiune emoţională;

comportament învăţat (are rezultate);

reputaţie (renume), apartenenţa la un grup;

modalităţi pentru a-şi atinge obiectivul;

testarea reacţiei personalului.

Aceasta nu este o listă completă.

Primul lucru care ar trebui realizat într-o asemenea situaţie este reducerea tensiunii.

Strategia personalului de penitenciare este acela de a nu provoca o intensificare a stărilor tensionate


şi de a se pregăti să se apere dacă este necesar.

Personalul ar trebui să respecte următoarele reguli:

păreţi