Statul medieval şi instituţiile sale în Evul Mediu românesc

Formaţiuni politice româneşti şi statele vecine

Transilvania
- În primele cronici românii apar ca primii locuitori ai Transilvaniei şi ai
regiunilor de la est şi sud de Carpaţi.
a. GESTA HUNGARORUM (ANONYMUS)
- cea mai completă şi mai bogată relatare medievală despre situaţia găsită
de unguri la pătrunderea lor în teritoriile locuite de români;
- formaţiuni politice:
 în Crişana – Menumorut – ducele - cu centrul de puterea la
Biharea;
 în Banat – Glad – cu centrul de putere la Cuvin;
 în S-V Transilvaniei – Gelu – duce, un anumit român – cu
centrul de putere la Dăbâca.
b. GESTA HUNNORUM ET HUNGARORUM – autor Simon de Keza (sec.
XIII)
- confirmă vechimea şi autohtonia elementului românesc.
c. CRONICA MOLDOVEI LUI LUDOVIC DE ANJOU – autor Ioan de
Târnave (sec. IV)
- date importante despre formaţiuni politice în Maramureş şi despre
trecerea lui Bogdan din Maramureş în Moldova şi întemeierea acestui din
urmă stat.
d. CRONICA PICTATĂ DE LA VIENA – autor Markus Katt (sec. XIV)
- informaţii despre confruntarea dintre Basarab I şi Carol Robert de
Anjou, consacrarea independenţei Ţării Româneşti.
e. CHRONICA HUNGARORUM – autor Ioan Thuroczi (sec. XV)
- aminteşte despre Iancu de Hunedoara şi faptele sale de arme.
Ţara Românească
a. DIPLOMA CAVALERILOR IOANIŢI – emisă la 2 iunie 1247 de regele Bela
al IV-lea al Ungariei în favoarea cavalerilor ioaniţi, chemaţi să protejeze statul
maghiar de năvălirea tătară.
- Este de mare importanţă pentru istoria românilor deoarece:
 menţionează elementele ce ilustrează intensa activitate economică
din zonă;
 organizarea militară a românilor;
 informaţii asupra stării sociale existente la români (mai marii
pământului şi rustici);
 informaţii despre organizarea politică:
 existenţa a 5 formaţiuni politice (marca de graniţă –
Banatul de Severin, cnezatele lui Ioan şi Farcaş,
voievodatele lui Litovoi şi Seneslau);
 relaţiile acestora cu regalitatea maghiară.
Moldova
- Informaţii sărace privind organizarea românilor la est de Carpaţi.
- Sunt amintite existenţa câmpurilor, a codrilor sau a ţărilor (ex. Codrii
Orheiului, ai Lăpuşnei, Câmpul lui Dragoş, Ţara Şipeninţului etc.).
Dobrogea
- Formaţiuni politice între Dunăre şi Marea Neagră menţionate în:
 sec. X – jupanatele lui Dimitrie şi Gheorghe;
 sec. XI – formaţiunile conduse de Tatos, Satza şi Seslav;
 sec. XIII – (1230) Ţara Cavernei.

Transilvania – de la voievodat la principat

1. Cucerirea maghiară
- În perioada cuprinsă între secolul al IX-lea şi al XI-lea formaţiunile
politice din Transilvania manifestă tendinţe spre:
 centralizare politică;
 unificare teritorială.
- Această evoluţie este întreruptă de cucerirea Transilvaniei de către
Regatul Ungariei, proces ce se încheie la începutul secolului al XIII-lea.
- Regii maghiari au organizat provincia după sistemului feudalismului
apusean.
- Expansiunea maghiarilor se desfăşoară progresiv, de la vest spre est.
 Mijloace folosite de maghiari:
 pe plan militar – cucerirea şi anexarea cetăţilor de apărare;
 pe plan administrativ – organizarea comitatelor (unităţi
specifice regatului maghiar). Acţiunea începe în NV
(Bihor) şi se încheie în a doua jumătate a sec. al XIII-leaa;
 pe plan politic – încercarea a eşuat:
o În 1176 – este menţionat Leustachiu voievod.
Această formă de organizare se menţine până în sec.
al XVI-lea.
 pe plan religios – încercarea de impunere a catolicismului;
o teritoriile românilor sunt uneori confiscate în
beneficiul Bisericii Catolice;
o sunt aduse în Transilvania ordine călugăreşti
catolice predicatoare (dominicanii, franciscanii) şi
războinice (teutonii, ioaniţii);
o diplomele regale din 1366 – date de Ludovic I de
Anjou. Se introduce sistemul religiei recepte
(oficiale).

excluderea de la viaţa politică a oricui nu era catolic.

- Transilvania, care va păstra aceste elemente de organizare locală şi

instituţii specific până în secolul al XVI-lea, va fi transformată în1541 în
principat autonom sub suzeranitate otomană.
2. Organizarea internă
a. Voievodatul Transilvaniei – autonom faţă de coroana maghiară
- condus de un voievod cu atribuţii:
 administrative, judiciare, militare;
 numit de regele Ungariei cu acordul nobilimii transilvane;
 există cazuri în care regele doar confirma decizia nobilimii;
 unii voievozi au reuşit să fondeze adevărate dinastii (Lackfi,
Csaki).
b. Organizarea administrativ-teritorială
- comitate – impuse de regalitatea maghiară;
- scaunele – unităţi administrative specifice secuilor şi saşilor;

autonomie judiciară aveau două districte: Braşov şi Bistriţa

- districte – specifice românilor:
 se menţin în zonele în care românii sunt majoritari (Maramureş,
Ţara Bârsei, Haţeg);
 conduse de cnezi, juzi, voievozi;
 Atribuţiile acestora:
 administrative;
 judecătoreşti;
 fiscale.
c. Structura socială a Transilvaniei
- se caracterizează prin existenţa stărilor privilegiate:
 nobilimea maghiară;
 clerul catolic;
 patriciatul săsesc;
 fruntaşii secuilor.
d. Statutul politic al românilor
- Structura etnică a Transilvaniei nu s-a schimbat:
 majoritatea populaţiei este formată din români.
- Participarea lor la viaţa politică este limitată:
 Treptat românii sunt excluşi;
 Din 1366 – calitatea de nobil este condiţionată de apartenenţa la
catolicism.

Întemeierea statelor medievale Ţara Românească, Moldova, Dobrogea

1. Ţara Românească
Etapele întemeierii
Prima etapă
- 1277-1279 – voievod din zona Olteniei – încercarea de înlăturare a
suzeranităţii maghiare eşuează.
- Basarab I (?- 1352) – reuşeşte unificarea formaţiunilor politice sub o autoritate
centrală
 este un urmaş al lui Seneslau;
 menţionat în documente cu titlul de mare voievod şi domn:
o 1330 – organizează o expediţie la sud de Carpaţi cu scopul
supunerii acestor teritorii;
o 9-12 noiembrie 1330 – victorie strălucită a lui Basarab I la
Posada (izvor – Cronica Pictată de la Viena).
 semnificaţii: obţinerea independenţei faţă de Ungaria;
 Ţara Românească cuprindea Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia
şi Basarabia.
A doua etapă
- consolidarea ţării şi crearea instituţiilor interne sub urmaşi:
 Nicolae Alexandru (1352-1364) – fiul lui Basarab I, asociat la
domnie:
 îşi ia titlul de domn autocrat (de sine stăpânitor);
 întemeiază prima mitropolie ortodoxă din N Dunării
la Curtea de Argeş (1359);
 Vladislav Vlaicu (1364-1377):
 creează a doua mitropolie ortodoxă (Severin);
  creează cancelaria domnească;
 bate primii bani de argint.
Formarea Ţării Româneşti – legată şi de tradiţia istorică care atribuie această
acţiune lui Negru-Vodă. Prin aceasta s-a instituit teoria descălecatului prin venirea acestui
domn de la Făgăraş la Câmpulung şi Curtea de Argeş în 1291, în condiţiile în care regatul
maghiar încerca să-şi impună stăpânirea asupra teritoriului de la sud de Carpaţi.
2. Moldova
- La E de Carpaţi are loc un proces similar de unificare teritorială şi emancipare
politică.
- În cazul Moldovei, „teoria descălecatului” poate fi demonstrată.
Etapele întemeierii
Prima etapă – „descălecatul” lui Dragoş
- Cu ocazia expediţiilor maghiare antitătăreşti (1345-1354) este organizată în N
Moldovei o marcă de apărare condusă de Dragos – cneaz român din
Maramureş.
- „Descălecatul” lui Bogdan din Cuhea:
 voievod al Maramureşului care intră în conflict cu regalitatea
maghiară – care încerca să lichideze autonomiile româneşti;
 Bogdan se revoltă, trece în Moldova şi cu sprijinul boierimii
moldovene îl înlătură pe Balc;
 pune bazele unui stat independent (izvor – Cronica lui Ioan din
Târnave).
A doua etapă
- Capitala la Baia.
- Consolidarea ţării şi crearea instituţiilor interne sub urmaşii lui Bogdan:
 Petru Muşat (1375-1391):
 se bat primele monede;
 întemeiază mitropolia ortodoxă;
 creează cancelaria domnească.
  Roman I (1391-1391):
 Unificarea teritoriilor dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre şi
Mare – Moldova mare.
3. Dobrogea
- La începutul secolului al XIV-lea – unificarea formaţiunilor existente în jurul
Ţării Cavernei sub conducerea lui:
- Balica (1346-1354) – destul de puternic pentru a se amesteca în războiul civil
din Imperiul Bizantin;
- Dobrotiţă (Dobrotici) – (1354-1386):
 primeşte titlul de despot;
 fiul lui Ivanco (Ioancu);
 se confruntă cu pericolul otoman.
- Într-o situaţie de mari frământări politice şi militare, în 1388-1389, Mircea cel
Bătrân ia sub autoritatea sa Dobrogea, pe care o uneşte cu Ţara Românească.
Concluzii
- Evoluţia lumii româneşti spre o structură statală autocrată – fenomen general
în spaţiul carpato-dunărean;
- În Transilvania şi Dobrogea – procesul este stopat prin cucerirea Transilvaniei
de către maghiari şi a Dobrogei de către Imperiul Otoman.
- Ţara Românească se constituie în urma a două domnii autocrate.
- Moldova se constituie în urma a două sinteze politice locale.
Organizarea statelor româneşti în secolele al XIV-lea – al XV-lea
Instituţiile
1. Domnia
- instituţie centrală a statului în Ţara Românească şi Moldova;
- Domnul avea atribuţii:
o politice – stăpânul întregii ţări (executive şi legislative);
o militare – mare voievod – comandant suprem al armatei;
o administrative – conducea întreaga administraţie;
o fiscale – instituie sistemul de impozite;
o judecătoreşti – este instituţia supremă de judecată.
2. Domnul era ajutat de sfatul domnesc:
- organ consultativ;
- avea şi atribuţii juridice;
- format iniţial din mari boieri şi apoi din boieri cu dregătorii.
Dregători:
- vornicul (şeful curţii domneşti);
- logofătul (şeful cancelariei domneşti);
- vistiernic (şeful finanţelor domneşti);
- spătar (purtător de spadă);
- funcţii importante: ban al Olteniei (Ţara Românească), portar al
Sucevei (Moldova).
3. Adunarea ţării
- adunarea stărilor reprezentative. Era convocată în cazuri speciale.
4. Biserica
- reprezintă puterea pe plan spiritual. Întemeierea mitropoliilor în ambele
ţări a consolidat ortodoxismul şi a dat o legitimare ecleziastică celor două
state.
5. Armata este formată din:
- oastea cea mică – care este armata permanentă;
- oastea cea mare – convocată numai în caz de primejdie.
6. Administraţia
- unităţile administrative erau:
o judeţele – Ţara Românească;
o ţinuturile – în Modova.
- acestea erau conduse de dregători locali cu atribuţii: administrative,
fiscal-judecătoreşti.
7. Justiţia
- până la sfârşitul sec. al XVI-lea nu avem informaţii despre legile scrise.
- pricinile erau judecate după dreptul pământului – (obiceiuri transmise
de tradiţia orală).
- în secolul al XVI-lea apar primele legiuiri scrise, de origine bizantină.