Capitolul I

Soacra lui Ghita, mama Anei, isi spune parerea in legatura cu intentia de a lua in
arenda o carciuma de langa Ineu, Moara cu noroc. Ea crede ca e mai bine sa
ramana la locul lor, insa spune ca este decizia lor nu a ei. Dupa aceasta discutie
Ghita hotaraste sa arendeze carciuma.
Capitolul II
Carciuma este un loc unde se castiga bine deoarece orice drumet ce trece prin
zona se opreste acolo pentru a bea un pahar sau sa stea la vorba. Clientii
carciumei erau foarte multumiti pentru ca nu erau tratati ca niste straini, ci ca
membri ai unei familii.
Capitolul III
Intro zi sosi la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase de
ani, nalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu
sprancenele dese si impreunate la mijloc". Samadaul era de fapt o porecla,
insemnand "cel ce are grija de turmele de porci date porcarilor". Era un "om
aspru si neindurat". Ana este fascinate de Lica, iar Ghita ii cere sa-I spuna ce se
intampla de obicei pe la carciuma.
Capitolul IV
In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua sluga si doi
caini pe care ii invata sa fie rai. Tot din aceasta pricina el isi schimba si
atitudinea, devenind mai rece, mai violent. Lica ii cere intr-una din zile, printr-un
porcar sosit cu turma la Moara, sa dea mancare si bautura porcarilor sai, si sa-si
opreasca drept rasplata cinci porci. Ghita il refuza la inceput dar cazu in final de
accord. Cand vru sa-si opreasca porcii porcarii ii spusera ca nu au primit ordin de
la Lica sa ii dea.
Capitolul V
Lica Samadaul impreuna cu doi tovarasi se apropie intr-o seara de carciuma pe
un drum laturalnic, insa este simtit de cei doi caini ai lui Ghita, pe care reuseste
sa-i imblanzeasca. na trimite pe Laie, sluga, sa stea ascuns in spatele unor
rachiti, pentru a putea da de stire daca se intampla ceva rau. Samadaul ii da lui
Ghita insemnele turmelor de porci, bucati de piele pe care le prinde la urechile
porcilor, deosebite ca forma. Ii cere sa observe deplasarile turmelor si sa-l
informeze despre ele. Dupa care ii ia o parte din bani, amenintand ca daca nu ii
da nu-l va lasa sa stea la Moara.
Capitolul VI
Ghita primeste de la Lica sase porci, niciunul purtand ionsemnele Samadaului.
In timpul unei vizite la carciuma Lica il intreaba pe Ghita cand are sa vie
arendasul evreu dupa arenda. Profitand de sosirea unor lautari, Lica ii pune sa

faca ce stiu ei mai bine si danseaza cu Ana, facandu-l gelos pe Ghita.

Capitolul VII
Ghita se imprieteneste cu un jandarm de la Ineu, Pintea, "om scurt si indesat, cu
ochii mari, cu umerii obrajilor iesiti si cu falcile late, cu mustata tunsa si cu o
taietura pe frunte, dar mai presus de toate om asezat si tacut la fire". Lica
ramane peste noapte la Moara, iar Ghita, trezit de latratul cainilor priveste afara
si vede apropiindu-se o femeie. Trezit din nou de caini el priveste iarasi afara si
vede aceeasi femeie insotita de un barbat, departandu-se de Moara. Sosit la
carciuma, Pintea ii spune lui Ghita ca arendasul a fost batut de nu "se mai poate
pune pe picioare". Totodata ii marturiseste ca si el a fost in gasca de talharii a lui
Lica, inainte de a deveni jandarm. Dupa care pleaca cu Ghita si cele doua slugi
ale sale, Laie si Marti, la Ineu pentru cercetari asupra jafului.
Capitolul VIII
In absenta lui Ghita la bar soseste o femeie alaturi de fiul ei in varsta de cinci ani.
Discurand cu feciorul Ana afla ca tatal acestuia se sinucisese in urma cu trei
saptamani, si ca femeia ar avea turme de porci in padurile de pe langa Moara cu
noroc. Feciorul discuta cu vizitiul si-i spune ca banuieste o legatura intre Lica si
femeie, ca unul fura bijuterii si ca celalalt le vinde.
Capitolul IX
La Ineu Ghita si slugile sale sunt anchetati de catre comisar, care afla de la Marti
ca Ghita are insemnele turmelor lui Lica, ca a primit porci de la acestia si ca l-a
vazut intr-o seara discutand cu Lica, Raut, Buza-Rupta si Saila Boarul despre
arendasul ce fusese jefuit. Le mai spune ca dupa aceea Saila si Buza-Rupta au
plecat spre Ineu, Lica ramanand la carciuma pana dimineata. Pe la miezul noptii
el auzii cainii si iesi sa vada cine e, afland apoi ca era Raut alaturi de o femeie.
Dupa o vreme el auzi iar cainii si il vazu pe Raut plecand alaturi de femeie.
Marturia lui Ghita difera de cea a slugii sale, el spune ca nu Ghita era alaturi de
femei si ca cei doi au plecat la curt timp dupa ce sosisera, pe la miezul noptii.
Pintea ii aduce lui Lica o servitoare, pe Uta, ce primise ordin sa-l spioneze pe
Lica. Intorcandu-se la Mara Pintea, Uta si doi jandarmi descopera o caruta fara cal si un copil omorat de o
lovitura in cap. Fiind geloasa pe Uta, Ana il invinuieste
pe Ghita de complicitate la jefuirea arendasului.
Capitolul X
Pintea gaseste cadavrul unei femei, ce murise sufocata, si cu mainile legate cu
un bici, al lui Lica. Dupa aceea il gaseste pe unul din jandarmi, Hantl, impuscat si
injunghiat, dar inca in viata, pentru scurt timp. Cutitul ar fi fost al lui Saila, iar la
casa lui Buza-Rupta au gasit o parte din argintaria ce fusese furata de la arendas
Pintea il aresteaza pe Lica, iar acesta declara ca biciul era al sau, dar ca probabil

il uitase la carciuma, si ca intradevar cutitul era al lui Saila. Lica a fost eliberat la
interventia unui proprietar de turme de porci.
Capitolul XI
Buza-Rupta, Raut si Saila sunt prinsi, iar la procesul ce are loc in Oradea Lica
declara ca Raut a venit intradevar la carciuma, dar singur, pentru al instiinta cu
privire la disparitia unor porci din padurea din Fundureni. El spune ca nu-si aduce
aminte sa fi discutat vreodata despre arendas, si nici ca in noaptea jafului Raut si
Saila sa fi plecat spre Ineu. Ii banuieste pe Saila si Buza-Rupta ca fiind autorii
jafului si a crimelor. Pintea banuieste un complot si afirma in fata judecatorului ca
el crede ca argintaria a fost pusa de altii in casa lui Buza-Rupta, si ca in trupul lui
Hantl cutitul lui Saila ar fi fost intentionat lasat in rana. Buza-Rupta spune ca in
perioada jafurilor el nu a fost la Ineu ci la Salonta, alaturi de Raut si Saila. Saila
declara ca se intelese cu Raut sa fure o turma de la Fundureni si a plecat apoi in
Salonta pentru a gasi comparator. Ghita afirma, ca si Pintea, ca nu-i crede pe
Saila si Buza-Rupta vinovati. Prin decizia judeatorului Ghita si Lica sunt gasiti
nevinovati, iar Saila si Buza-Rupta sunt condamnati la puscarie pe viata.
Capitolul XII
Lica ii inapoiaza lui Ghita banii imprumutati si raspunzand la intrebarea
carciumarului, spune ca banii sunt din cei furati de la arendas si de la femeie.
Capitolul XIII
Ana participa alaturi de Ghita la numaratoarea banilor, printre care recunoaste
hartia cu un colt rupt si hartiile noi pe care femeia ce fusese ucisa le avea asupra
sa. Ana il intreaba pe Ghita de unde sunt banii, acesta spunadu-i ca intr-o zi va
afla de provenienta acesotra, si pleca la Ineu unde ii vorbeste lui Pintea despre
bani. Acesta ii cere sa ia de la Lica, ce urma sa schimbe banii furati de la
arendas, orice suma, si sa faca schimbul al arendasul jefuit, pana cand va reusi
sa anunte jandarmii de prezenta lui Lica la carciuma, cu bani la el.
Capitolul XIV
Ghita isi vede sotia in preajma lui Lica, insa isi spune: "Nu!...de asta nu m-am
temut niciodata si nu am sa ma tem nici acum". Profitand de sosirea unor lautari
Lica organizeaza o petrecere, Ana jucand de placere cu el. Ghita accepta ca
jandarmii sa vina la carciuma si sa-l surprinda pe Lica cu banii de la jafuri la el.
Dupa plecarea lui Ghita Ana ii spune Samadaului: "Tu esti om, Lica, iara Ghita
nu-i decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa".
Capitolul XV
Lica pleaca de la Moara si este rugat de Ana sa o ia cu el, acesta refuzand. Pe
drum Lica se adaposteste in biserica de la marginea satului Fundureni, unde isi
aduce aminte ca a pierdut chimirul cu bani, si ca impotriva sa se face un complot.
Capitolul XVI

Ghita, Pintea, Marti si inca doi jandarmi sosesc la Moara cu noroc si il vad pe
Lica plecand. Pornesc toti dupa el, cu exceptia lui Ghita, care se duce la
carciuma pentru a-si omora sotia. La Moara sosesc Lica si Raut care il impusca
pe Ghita. Lica pleaca apoi spre Fundureni, spunandu-le lui Raut si lui Paun sa
dea foc carciumii. Pe drum calul lui Lica oboseste, si Lica il paraseste. Lica este
insa inconjurat de jandarmi si se sinucide izbindu-se cu capul de un pom.
Ajungand la carciuma mama Anei isi spune ca totul se datoreaza unui fulger.
Capitolul XVII
Dupa ce este stins focul, batrana pleaca alaturi de copii, spunand: "Simteam eu
ca nu are cum sa iasa bine.".

Alexandru Lapuseanu
Capitolul I - "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu" Acest capitol cuprinde expozitiunea si intriga. In acest
capitol Alexandru Lapusneanul se intoarce in Moldova hotarat sa-si reia tronul si sa se razbune. "Ai sa dai
sama, doamna!" In capitolul II se desfasoara actiunea dupa reluarea tronului de catre Alexandru
Lapusneanul: fuga lui Stefan Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene,
confiscarea averilor boieresti cat si incercarea Ruxandrei, care este prezentata in antiteza cu personajul
principal, de a pune capat omorurilor.
Capitolul III se deschide cu cererea vindicativa a norodului "Capul lui Motoc vrem" si contine mai
multe scene romantice printre care si discursul tinut de domnitor la mitropolie, ospatul de la palat si
uciderea celor 47 de boieri, cat si "leacul de frica" pentru doamna Ruxandra. Capitolul cuprinde punctul
culminant.
Capitolul IV - "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu" Aici este infatisat deznodamantul,
moartea tiranului prin otravire. Personajul principal al operei este domnitorul Moldovei, Alexandru
Lapusneanul, surprins in ultimi 5 ani din a doua sa domnie. Personaj in jurul caruia graviteaza intriga si
actiunea nuvelei A.L. este un personaj real, cu atestare istorica, intruchipand in opera pe tiranul crud,
sangeros, razbunator si viclean.
1) "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau"
Dupa ce Iacob Euclid, poreclit Despotul, murise de mana lui Stefan Tomsa, iar dupa ce Alexandru
Lapusneanu fusese invins
de doua ori, se retrasese la Constantinopol. El pleaca spre Moldavia cu gandul de a-si recapata tronul cu
ajutorul celor
7 mii de spahii si celor 2 voinici Bogdan si Motoc, postelnicului Veverita, si spatarului Stroici. Ajuns in
Moldova,
Lapusneanu afla ca nu este dorit nici de popor nici de boieri. Printre acesti boieri se afla si Motoc cel carel vanduse
o data pe Lapusneanu, cum l-a vandut si pe Iacov Eraclid, dupa ce aflase de la Alexandru Lapusneanu ca
va domni peste
Moldova cu sau fara acordul boierilor sau al poporului. Motoc incearca sa-l faca sa aiba din nou incredere
in el, dar
subtil Lapusneanu taindu-i vorbele mieroase cu zicatoarea: "Lupul parul schimba dar naravul ba"
Lapusnuanu recunoaste ca

nu-si va pata sabia cu sangele lui Motoc, care sub orice forma incearca sa-l ademeneasca pe Lapusneanu
sa aiba incredere
in el.
2) "Ai sa dai sama doamna"
Tomsa nefiind pregatit sa se infrunte cu Alexandru fuge in Valahia astfel incat Lapusneanu isi recapata
usor tronul.
Devenind domnitor, poporul spera intr-o viata mai buna cu el in timp ce boierii sunt ingroziti. Dar acesta
dezamageste
poporul dand foc la toate cetatile Moldovei inafara de Hotin. Domnitorul lua toate averile boierilor sub tot
felul de
pretexte, fara ca acestia sa se impotriveasca sau sa macar sa comploteze impotriva lui caci stiau ca vor fi
omorati asa
cum au fost omorati si alti boieri Alexandru cunoscan-do pe fiica lui Petru Rares, Ruxandra se casatoreste
cu ea,
casatoria fiind facuta cu ajutorul intereselor comune a celor doi soti Zilele treceau astfel incatintr-o zi pe
Ruxandra o
opri in strada o femeie care ii spuse ca e vaduva ca are 5 copii si ca sotul ei ucide fara mila, si pentru
faptele rele
facute de sotul ei Ruxandra va plati. Aceasta se sperie si il roaga pe Lapusneanu sa nu mai ucida pe
nimeni. Acesta ca
drept leac pentru tristetea ei da un mare ospat la palat la care erau invitati toti boierii.
3) "Capul lui Motoc vrem"
Dupa ce fusesera anuntati toti boierii de marele ospat ce va fii dat, ei se dusera la mitropolie unde veni si
Lapusneanu
pentru a asculta slujba dupa care, Lapusneanu cobora si pupa moastele sfantului Ioan In mitropolie el
cuvanta in fata
boierilor si a poporului spunand ca este timpul sa termine cu toate crimele si ca de acum inainte sa se aiba
cu boierii
ca fratii. Acesta este iertat de boieri si de popor, mai putin de boieri : Spancioc si Stroici acestia nefiind
luati in
seama. Dupa acel discurs boierii incalecara pe cai si pornira spre palat. In interiorul palatului o masa ca-n
povesti
astepta Dupa ce se ospatara Lapusneanu il lovi in cap cu Buzduganul pe boierul Veverita in timp ce acesta
se inchina in
fata lui. Dupa aceasta incepe un adevarat razboi intre osteni si boieri ramanand dupa batalie o baie de
sange Poporul,
stand la poarta palatului striga in gura mare "Capul lui motoc vrem", facandu-l pe acesta vinovat pentru
cele intamplate.
Domnitorul dadu norodului ceea ce cereau sub forma de cadou de la domnitor asezand capetele boierilor
sub forma de
piramida dupa rangul fiecaruia Lapusneanu o chema pe Ruxandra care ingrozita lesina.
4) "De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu"
Dupa 4 ani de la acel macel, pe tiran il apuca dorul de a ucide asa ca incepu a ucide din oamenii norodului,
peste care
pusese stapanire. Dar il chinuia gandul ca nu a petut sa-i omoare pe cei doi boieri:Stroici si Spancioc,
pentru asta

trebuia sa-i supravegheze, astfel incat se muta in cetatea Hotinului unde se inbolnaveste. Fiind pe patul
mortii acesta
ceru sa fie popit inainte sa moara, dupa care lesina. Dupa un timp indelungat isi reveni si ceru ca Ruxandra
si fiul ei
sa fie omorat, cu toate ca avea mustrari de constiinta. Moartea lui Lapusneanu pusa la cale de cei 2 boieri
care-l
otravesc. Trupul sau a fost dus la manastirea Slatina.

O scrisoare pierduta
De Ion Luca Caragiale
ACTUL I:
Scena I:
Stefan Tipatescu prefectul judetului zis si conu Fanica si Ghita Pristanda politaiul orasului,
care au o conversatie foarte interesanta si foarte aprinsa despre alegeri.Domnul Tipatescu este
foarte agitat,plimbandu-se cu ziarul in mana si comentand anumite fraze referitoare la
dumnealui.Ion Pristanda rezemat in sabie ii povesteste domnului prefect despre o discutie ce o
auzise pe furis intre Nae Catavencu si dascalimea orasului in timp ce acestia erau la un joc de
carti. Aceasta discutie avea ca sibiect pe domnul Tipatescu si o anumita scrisoare pe care avea
de gand sa o citeasca
Scena II:
Pristanda se plange de meseria lui de politist si de faptul ca primeste prea putini bani care nu ii
ajung sa isi intretina familia lui numeroasa.
Scena III:
Domnul Trahanache se duce la prefect inainte de dejun pentru a-i povesti ceva fara ca Zoe
,sotia lui sa afle.Prefectul il trimite pe Pristanda acasa la domnul Trahanache pentru a-i anunta
sotia ca vor intarzia le dejun.
Scena IV:
Trahanache ii povesteste prefectului de un bilet din partea domnului Catavencu in care scria ca
doreste sa il vada deoarece ii va arata un documant foarte important pentru dumnealui .
Domnul Zaharia ii spune ca s-a dus la biroul ziarului Racnetul Carpatilor pentru a primi
documentul de la Catavencu care ii inmaneaza o scrisoare de la Tipatescu adresata sotiei lui
Zoe si il ameninta ca va fi publicata in gazeta. Afland aceste lucruri Tipatescu se enerveaza si
ii spune lui Trahanache ca la intrunirea de diseara Catavencu nu va veni.
Scena V:
Zoe se duce la Tipatescu foarte speriata,spunandu-i de scrisoarea pe care a primit-o de la
Catavencu in care o anunta ca le va restitui documentul in schimbul unui favor.Zoe nu isi
aminteste cand a pierdut scrisoarea dar la intalnirea cu Catavencu acesta i-a cerut in schimbul
scrisorii sa-i asigure alegerea.Tipatescu se enerveaza foarte tare si ii spune ca l-a trimis pe
Prisanda sa-i cumpere scrisoarea.
Scena VI:
In timp ce il asteapta pe domnul Tipatescu, Branzovenescu si Farfuridi, avocatii si membrii
comitetului se intreaba daca nu cumva sunt tradati de catre Trahanache ,Zoe sau chiar de
prefect (toti faceau parte din acelasi comitet). Acesta care tocmai sosea afla care este motivul
sosirii celor doi si le reproseaza ca au venit sa-i ceara socoteala tocmai dumnealui care a
infiintat comitetul.Avocatii sunt inca convinsi ca au fost tradati si se indreapta spre iesire
cendusi de prefect.
Scena VII:

Zoe il anunta pe Tipatescu ca va avea loc o nenorocire,intre timp apare un cetatean turmentat
care sustine ca este alegator si ca a gasit o scrisoare adresata doamnei Trahanache din partea
prefectului.Tipatescu si Zoe il ia la intrebari,acesta incearca sa gaseasca scrisoarea dar isi
aminteste ca este posibil sa I-o fi furat domnul Catavencu.
Scena VIII:
Pristanda vine intr-un suflet sa-i anunte pe Zoe si pe conul Fanica de venirea lui
Trahanache.Tipatescu ii spune sa scoata cetatenul afara ,acesta ii intreaba pentru cine sa
voteze, dar Ghita face ce i-a spus prefectul.
Scena IX:
Zoe si Tipatescu afla de la Ghita care tocmai venea de la Catavancu ca fara o mie de poli
acesta nu se lasa atat de usor.Trahanache intra mirat deoarece, isi da seama ca Zoe stie tot ; dar
le spune ca l-a prins pe Catavencu cu ceva mai rau.

ACTUL II:
Scena I:
Trahanache,Farfuridi si Branzovenescu stau in jurul unei mese discutand si studiind alegerile
electorale.Cei doi avocati ii spun domnului Trahanache ca se tem de tradarea prefectului,dar
acesta ii ia apararea si le spune ca este un om de incredere care a facut multe servicii
partidului. Nervos si tulburat Trahanache iese din camara pe usa din spate.
Scena II:
Branzovenescu si Farfuridi ramasi in aceeasi camera discuta despre ceea ce cred ei ca se va
intampla la intrunirea de diseara.Acestia sunt foarte convinsi ca vor fi tradati de domnul
Tipatescu si doresc sa trimita o scrisoare anonima impotriva lui la Bucuresti catre comitetul
Central si catre minister si gazete.
Scena III:
Pristanda s-a dus impreuna cu cei de la politie acasa la domnul Catavencu si l-au luat la sectie
punandu-i tot felul de intrebari despre scrisoare la care doreste sa raspunda doar lui Zoe.
Aceasta nu era de gasit pe nicaieri,dar dupa mai multe incercari Ghita reuseste sa se
intalneasca cu ea.
Scena IV:
Zoe afla de la Pristanda ca Tipatescu a dat ordin sa fie arestat Catavencu ca sa poata pune
mana pe scrisoare si ca acesta doreste sa vorbeasca numai cu dansa. Afland asta Zoe il trimite
pe Pristanda sa-l elibereze pe Catavencu si sa-l aduca la ea.
Scena V:
Zoe sta singura in camera si citeste ziarul in care s-a anuntat ca maine va fi publicata o
scrisoare adresata unei doamne foarte importante din partea unui inalt personaj . Pentru a
impiedica asta se gandeste ca ar fi mai bine sa-i asigure alegerea lui Catavencu.
Scena VI:

Tipatescu discuta cu Zoe despre Catavencu ,acestia incearca sa gaseasca o solutie pentru a-l
impiedica sa tipareasca scrisoarea. Prefectul nu este de acord sa-i asigure alegerea iar Zoe
disperata nu stie ce sa faca . Intr-un final Zoe se hotaraste sa-l sprijine pe Catavencu si sa lupte
impotriva partidului si al lui Tipatescu.
Scena VII:
Pristanda il elibereaza pe Catavencu la ordinul doamnei Trahanache cerandu-si scuze , apoi il
duce in casa prefectului unde era asteptat de Zoe care dorea sa-i vorbeasca.
Scena VIII:
Catavencu o asteapta linistit pe un scaun pe doamna Trahanache si isi inchipuie ce se va
intampla la intrunirea de diseara
si cum il va proclama Zaharia candidat . Dar inainte sa
apara doamna Trahanache apare Tipatescu uimit de prezenta lui Catavencu care pare foarte
surprins.
Scena IX:
Catavencu discuta fata-n fata cu Tipatescu care il intreaba ce doreste in schimbul scrisorii
acesta ii spune ca vrea sa-i asigure alegerea , iar daca nu o va face va publica
scrisoarea.Tipatescu striga pe un ton nervos ca vrea sa-l omoare iar Catavencu tremura tipand
dupa ajutor.
Scena X:
Zoe intervine si ea in discutia celor doi si se hotaraste sa ii spuna si lui Catavencu hotararea pe
care a luat-o si anume aceia de a-l alege deputat doar ea si sotul ei . Neavand alta solutie
Tipatescu decide sa-l sprijine pe Catavencu.
Scena XI:
Trahanache intra in salon dar nu gaseste pe nimeni deoarece erau ascunsi . Ii lasa un bilet lui
Tipatescu apoi pleaca.
Scena XII:
Dupa plecarea lui Trahanache apare din nou cetateanul turmentat care nu era hotarat cu cine
sa voteze.Dar Tipatescu ironic ca intotdeauna ii spune sa-l aleaga pe domnul Catavencu.
Scena XIII:
Tipatescu le spune celor doi avocati ca lucreaza pentru Catavencu si ca il vor sustine dar
acestia il ameninta ca vor spune totul ziarelor,comitetului electoral si guvernului.
Scena XIV:
Pristanda vine in fuga aducand o scrisoare in care scria ca colegiul al-doilea trebuie sa il
aleaga pe Agamemnon Dandanache . Afland asta Zoe,Trahanache,Catavencu si ceilalti cetateni
erau hotarati sa lupte impotriva oricui.
ACTUL III:
Scena I:
In sala cea mare a primariei Farfuridi care este deja la tribuna incearca sa tina un discurs catre adunare dar
acestia nu il lasa. Trahanache care este presedinte il ajuta cum poate incercand sa faca liniste in sala . In
final Farfuridi emotionat tine discursul despre politica si viitorul tarii.
Scena II:
Pristanda vine repede pentru a-l anunta pe Trahanache ca este asteptat in cabinet si ca trebuie sa suspende
sedinta.
Scena III:
Intre timp grupul lui Catavencu si al lui Farfuridi discuta despre alegerile electorale si se contraziceau
intre ele.
Scena IV:

Trahanache iesi in fuga din camera,Zoe si Tipatescu veneau dupa el spunandu-i sa nu renunte.Dupa asta
Zaharia se intoarce in sala.
Scena V:
Catavencu cere cuvantul domnului Trahanache deoarece doreste sa spuna tuturor parerea lui despre
aceasta tara.
Scena VI:
Din nou Catavencu incearca sa spuna ceva dar este intrerupt de catre cetateanul turmentat si toata sala
incepe sa rada.
Scena VII:
Trahanache doreste sa anunte numele candidatului propus de comitetul lor. In sala toata lumea este agitata
iar Trahanache anunta ca il va sprijini pe Agamemon Dandanache,Zoe,Tipatescu si Trahanache au iesit toti
afara iar Pristanda si cei doi avocati il tarasc pe Catavencu afara.
ACTUL IV:
Scena I:
Zoe si Tipatescu erau in gradina lui Trahanache si se intrebau unde este Catavencu si de ce nu a publicat
pana acum scrisoarea.
Scena II:
Putin mai incolo Trahanache vine spre Zoe si Tipatescu insotit de Agamemon Dandanache , face
prezentarile apoi isi cere scuze ca trebuie sa plece deoarece se ducea la alegeri.
Scena III:
Dandanache povesteste dspre o scrisoare gasita in pardesiul unei persoane insemnate. El vine obosit din
drum si Zoe il petrece la culcare.
Scena IV:
Tipatescu mediteaza in singuratate asupra alegerii lui Dandanache.
Scena V:
Zoe este ingijorata in legatura cu scrisoarea. Intra Pristanda si anunta ca partidul lui Catavencu s-a spart,
ca gazeta lui nici nu a iesit si ca nu-l poate gasi pe Catavencu. Il cheama urgent pe Tipatescu la telegraf.
Scena VI:
Dupa ce Tipatescu s-a indepartat, Pristanda ii spune coanei Joitica ca l-a mintit ca-l cheama ministrii ca sa
organizeze o intilnire cu d-nu Catavencu. Zoe il cheama urgent cu nerabdare pe Nae
Scena VII:
Catavencu ii spune lui Zoe ca o pierdut scrisoarea, iar Zoe il anunta ca este pierdut si il cheama pe Ghita,
strigind in fund se intilneste cu cetateanul turmentat.
Scena VIII:
Cetateanul turmentat avea palaria lui Catavencu, in care era scrisoarea. O inmina Zoii si intreaba pentru
cine sa voteze. Dupa ce Zoe l-a petrecut pe cetatean cu amabilitate si i-a spus pentru cine sa voteze, a pus
scrisoare in sin si a mers tinta spre Catavencu,el cazind in genunchi.
Scena IX:
Catavencu isi cere iertare, Zoe il iarta, dar cu anumite conditii, Catavencu da cuvintul ca le va respecta si a
iesit prin usa din spate.
Scena X:
Zoe citeste scrisoarea si o saruta de mai multe ori, apoi isi sterge lacrimile si urca repede scarile.
Scena X!:

Tipatescu se intoarce de la telegraf, suparat pe Ghita si se intreaba unde e Zoie.

Scena XII:
Dandanache ii spune lui Trahanache ca scrisoarea este adevarata, ci nu o alta plastografie a lui Catavencu.
Scena XIII:
Zoe coboara treptele impreuna cu Tipatescu si se intilnesc cu Dandanache si Trahanache. Dnu Dandanache
ii anunta ca Trahanache este noul prefect.
Scena XIV:
Vin toti alegatorii cu banci cu bautura, vin feciorii cu sampanie. Toti inchina tosturi in sanatatea
presidentului si prefectului. Catavencu anunta ca visul poporului la progres,insfirsit s-a implinit.
I

Stpne, stpne
Mai chiama s-un cane
Intr-o zi, stand pe prispa, Vitoria Lipan isi aduce aminte de povetile soului sau, Nechifor Lipan,
povesti pe care obinuia sa le spun la nunti. Nechifor Lipan era plecat la Dorna pentru a cumpra
nite oi. Vitoria a nceput a fie ngrijorata deoarece soul ei ntrzia mai mult dect de obicei. Soii
Lipan au avut apte copii dintre care cinci au murit si au rmas doi pe nume Gheorhita si Minodora.
Gheorhita era plecat cu oile la iernat iar Minodora sttea acas cu mama ei, pentru a o ajuta la
treburile casnice. Gheorhita trebuia sa-si atepte tatl pentru a plti datoriile, dar vznd ca nu mai
vine i-a trimis o scrisoare Vitoriei. Cum a primit-o, aceasta s-a duc la printele Daniil sa i-o citeasc
dar nu dup mult timp a mai primit o scrisoare tot de la Gheorghita dar cu cuvintele baciului Alexa.
Din aceasta scrisoare Vitoria afla ca Nechifor nu a ajuns nici acolo si astfel devine din ce in ce mai
ngrijorata. Noaptea, ea are un vis:Se fcea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele ntors ctre
ea, trecnd spre asfinit o revrsare de ape.
II
Vznd ca Lipan nu mai vine, Vitoria s-a dus la printele Daniil pentru a-i scrie o scrisoare lui
Gheorghita in care sa-i spun sa vanda din oi pentru a plti datoriile, sa lase oile in grija baciului
Alexa si sa vina acas.
Argatul Mitrea s-a ntors cu oile din muni deoarece iarna se apropia.
III
nainte sa mearg la printele Daniil, Vitoria trece pe la crasma pentru a cumpra o sticla de rachiu pe
care sa i-o dea babei Maranda, vrjitoarea satului pe la care avea de gnd sa treac. Ajunsa la
printele Daniil, Vitoria i-a spus nelinitile sale, dar si de semnele care ii argumentau ca s-a ntmplat
ceva cu soul ei: visul acela si faptul ca, in dimineaa aceea, cocosul a cntat cu spatele la casa. Dup
ce a vorbit cu printele Daniil, Vitoria a nceput sa-i dicteze scrisoarea pentru Gheorhita.
Trecuser 40 de zile de cnd Nechifor plecase de-acas, iar dup calculele Vitoriei el trebuia sa fie
acas de 20 de zile.
Ea era din ce in ce mai ngrijorata, mai ales ca in noaptea precedenta avusese un nou vis:L-am visat
ru, trecnd calare o apa neagra.

IV
Dup ce a plecat de la printele Daniil, Vitoria s-a dus la baba Maranda pe care a rugat-o sa-i
ghiceasc in carti. Vrjitoarea i-a spus ca sotul ei a rmas sa chefuiasc, ca a czut sub vraja unei
femei cu ochii verzi, la Dorna; dar Vitoria a rmas tot cu gndul ca lui Lipan i s-a ntmplat ceva.
Fcndu-se foarte trziu, Vitoria s-a ntors acas.
V
In apropierea srbtorilor de iarna, dup ce-a lsat in perolele, in sama baciului celui btrn Alexa,
Gheorghita s-a ntors acas.
Vitoria este din ce in ce mai trista, mai retrasa in sine; srbtorile de iarna i-au fost pentru ntia oara
strine si deprtate pentru ca soul ei drag nu mai apare. Ea insa se socotea moarta, ca si omul ei
care nu mai era lng dansa.
Vitoria i-a spus sa se duca sa-l caute pe Nechifor, dar si-a dat seama ca Gheorghita nu era pregtit
lsndu-l sa-si petreac srbtorile acas. Dup srbtori, se purifica: tine post 12 saptamani, face
daruri bisericii si se roag la icoana Sf. Ana nainte de a pleca cu Gheorghita ctre Lipan. Apoi se duce
sa-i vorbeasc printelui Vissarion care-o sfatuieste sa anune autoritatile si sa-i reclame dispariia.
VI
Vitoria ii asculta sfatul printelui si a doua zi pleac la Piatra unde ii vorbete prefectului, iar acesta ii
spune sa depun o plngere. Dup aceasta, Vitoria se ntoarce acas unde vorbete cu printele Daniil
si se hotaraste sa nu mai depun nici o plngere si sa plece mpreuna cu Gheorghita(iau cu mine si pe
biat; sa am o putere brbteasca) in cutarea brbatului.(dac-a intrat el pe celalalt taram, oi intra
si eu dup dansul).
Intre timp Vitoria sfiinteste un baltag si i-l da lui Gheorghita, deoarece in calatoria lor au nevoie de o
unealta cu care sa se apere.(Maine dau faurului o bucata de fier sa bata din el baltag si sfiintia ta vei
face bine, sa-l blagosloveti.)
VII
Pe 9 martie, printele tine o slujba in cinstea plecrii celor doi. Printele Milies (Danila), domnul
Iordan , crasmarul si un negustor nalt si subire mbrcat in straie nemtesti,mai trziu
destinuindu-se ca l cheam domnul David, ii viziteaz.
Negustorul i-a dat 38.000 lei pe marfa cumprata; ramanand uimit de intelepciunea femeii: daca n-as
fi ovrei si nsurat, munteanca asta n-ar avea so, intr-o saptamana as face nunta.
nainte sa plece, Vitoria asista la slujba; dup care o las pe Minodora la mnstirea Vratec, isi lsa
gospodria in grijea lui Mitrea si astfel au pornit la drum mpreuna cu domnul David. In zori-de-ziua,
vineri in 10 martie, munteanca si feciorul ei au nchingat caii cei pagi s-au nclecat.. Gheorghita
purta aninat in lan, in dosul coapsei drepte, baltagul.
VIII

Ei au discutat pe drum despre dispariia lui Nechifor, continundu-si drumul spre gura Bicazului,
unde aveau sa fac un popas la hanul Donea, loc unde negustorul obinuia sa poposeasc. Ajuni
acolo, Donea le-a ngrijit caii si le-a oferit o camera unde sa-si petreac noaptea.Nechifor Lipan era
pentru ei obraz cunoscut; Era un om vrednic si fudul; zise Donea hangiul; nu se uita la parale,
numai sa aib el toate dup gustul lui. Nu l-am vzut de mult() Apoi cam de multior, cam de astatoamna. Se ducea in sus.
Dup ce l-au lsat pe domnul David acas, Vitoria si Gheorghita s-au ndreptat spre Focsa unde aveau
sa fac urmtorul popas.
IX
In Farcas Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care jucau
la jocul lor de noroc.
Apoi ei s-au intalnit cu subprefectul Anastasie Balmez, dupa care au plecat spre hanul lui mos Pricop
unde au poposit peste noapte. Intreband de Nechifor Lipan, Vitoria a aflat ca a trecut pe acolo
impreuna cu alti doi ciobani.Mos Pricop avea o parere buna despre sotul ei, afirmand ()vrednic
roman. Numai ca nu-mi placea ca se ducea la drum asupra noptii.()Dar omul acela zicea ca se duce
oaptea; ca s bucura sa umble pe luna.De oameni rai nu-I pasa; are pentru dansii pistoale incarcate in
desagi.
Dupa ce asculta vorbele lui mos Pricop, Vitoria varsa o picatura de rachiu inainte de a bea pentru ca
isi dadu seama ca sansele sa-si gaseasca sotul viu scazusera foarte mult.
X
Vitoria a plecat mai departe spre Vatra Dornei, insa s-a oprit la Borca la un botez, la invitatia unor
oameni careaveau placerea sa cinsteasca pe drumeti si sa-I ospateze, apoi la o nunta la Cruci.
Ea ajunge,in sfarsit, la capatul calatoriei, la Vatra Dornei. S-au dus, dupa sfatul hangiului , la o
cantelarie, de unde au aflat ca Gh.Adamachi si Vasile Ursachi au vandut oi 300 lui Nechifor Lipan;
dintre care 100 le-a dat unor negustori pe putin castig-omul dumitale s-a aratat galant(dupa cum I-a
spus un om). Vitoria a incercat sa afle mai multe informatii de la el, dar tot ce a putut afla a fost unde
s-au dus cu oile.(Pe cat am inteles, au apucat drumul pe Neagra).
XI
Astfel, cei doi pornesc pe urmele celor trei calareti. Ajunsi si la cea din urma Dorna, la o crasma, ei
nu se simt bine-veniti, asa ca au plecat repede.
Mergand din crasma in crasma, Vitoria si gheorghita au aflat ca Nechifor Lipan si noii lui prieteni au
trecut prin Brosteni si au luat-o prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre Bistrita.(Cu adevarat,
urma se gasea din semn in semn, adica din crasma in crasma).
In Sabasa, ei il roaga pe fiul crasmarului sa le fie calauza pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De
la acesta au aflat ca turma de oi care a trecut pe-acolo era insotita de numai doi calareti si dupa

descrierea facuta de acesta, nici unul nu era Nechifor Lipan. Crasmarul si-a amintit ca pe unul il
chema Bogza.
Astfel, Vitoria realizeaza ca trebuie sa-si caute sotul intre Sabasa si Suha, inrucat aici i-a pierdut urma.
XII
Numele celui de-al doilea calaret l-a aflat de la sotia hangiului, Maria.Acesta era Ilie Cutui si care
locuia destul de aproape, in Doi Metri. Dansu-si seama ca singurii care stiau ceva despre sotul ei,
Vitoria se hotaraste sa vorbeasca cu ei si astfel I-au chemat la primarie,dar in zadar deorece nu au
reusit sa afle nimic nou.
Vitoria este foarte hotarata:L-am cautat pe drumul mare, acum am sa-l caut pe poteci, ori prin rapi.
Sfantul Andrei de le Bistrita are sa ma intrepte unde trebuie.
Cei doi pleaca la Sabasa unde poposesc la domnul Toma.Cu ajutorul acestuia au gasit cainele de
nadejde a lui Lipan in curtea unui localnic.
XIII
Venind de la Suha la Sabasa, in dreptul unei rape, Lupu,cainele, a inceput sa se poarte neobisnuit.
Vitoria I-a spus lui Gheorghita sa-I dea drumul, iar cainele a coborat in rpa, urmat de ferior si apoi de
ea. Dintr-o data, Vitoria a inceput sa planga: gasisera osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut
dupa haine. Nu departe era si calul lui-mort. Ea I-a aprins repede o lumanare, neincetandu-si plansul.
XIV
Vitoria il pune pe Gheorghita sa-si pazeasca tatal pana cand ea va anunta autoritatile si pe domnul
Toma, subprefectul. Acestia au I-au pus multe intrebari femeii indurerate pentru aflarea faptasului,
principalii suspecti fiind Bogza si Cutui.
XV
Vitoria indeplineste obiceiurile crestinesti si il inmormanteaza pe Lipan, lasand autoritatile sa
infaptuiasca dreptate. Ea preagteste un praznic la care ii invita si pe cei doi suspecti.
Vaduva a luat osemintele lui Nechifor si le-a pus cu grija in sicriu, dupa care a plecat pre locul de veci
intr-o trasura frumos impodobita, trasa de doi boi.
XVI
La praznic, Calistrat Bogza si-a iesit din fire si a baut mai multe pahare, unul dupa altul, pe
nerasuflate. Apoi I-a cerut lui Gheorghita baltagul inapoi, insa a fostoprit de Vitoria care l-a rugat sa
I-l mai lase, intrebandu-l razand pe Gheorghita daca este scris ceva pe el. Bogza sa suparat si a inceput
sa tipe. Vitoria le-a spus ca pe unealta este scris sange . Astfel, Bogza s-a repezit asupra baiatului care
l-a lovit in cap cu baltagul.
Fiind pe moarte, el a marturisit ca l-a omorat pe Nechifor Lipan si motivul crimei: luarea oilor. Dupa
aceasta, si Ilie Cuti si-a recunoscut fapta si a fost arestat de jandarmi.

Vitoria si-a continua viata alaturi de cei doi copii ai sai,in pace, la Magura, platind datoriile,
adunandu-si oile.

Iona Marin Sorescu

Iona este pescar , un pescar pasionat , este omul aflat in fata intinderii imense de apa , marea , care
sugereaza libertate , aspiratie iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat. Iona este un pescar
ghinionist , care , desi isi doreste sa prinda pestele cel mare , prinde numai fate si , pentru a rezolva
neputinta impusa de destin , isi ia intotdeauna cu el un acvariu ca sa pescuiasca pestii care au mai fost
prinsi o data , atunci cand vede ca e lata rau. Iona se simte un ratat si incearca , strigandu-se , sa se
gaseasca , sa se identifice pe sine insusi , cugetand asupra relatiei intre viata si moarte:- (Ragusit.) Iona!
(Mai ragusit.) Iona! Nimic. Pustietate. Pustietatea macar ar trebui sa-mi raspunda: ecoul (Bagand
de seama ca n-are ecou.) Ei , dar ecoul? (Mai striga o data sa verifice banuiala.)Io (Asteapta.) na
(Asteapta.) (Frecandu-si mainile a paguba.) Gata si cu ecoul meu -Nu mai e , s-a ispravit. S-a dus si
asta. Semn rau. . -Ce mare bogata avem! Habar n-aveti cati pesti misunape-aici. Cam cati?
Dumnezeu stie: multi. O suta? Mai multi. Cam cat a numara toata viata? Mai multi. Atunci , cat a
numara toata moartea? Poate , ca moartea e foarte lunga. Ce moarte lunga avem!
Crezand ca a prins ceva , trage navodul , dar iai da seama ca era umbra unui nor care batea exact pe
navodul lui.Ii vine ideea ca ar fi mai bine sa se faca pescar de nori. -Aha , inteleg. Norul acela. Isi culcase
umbra exact pe navodul meu -Mai bine m-as face pescar de nori. Azi unul , maine altul. As aduce
repede potopul. Ca la nori am noroc.
Marea e plina de nade (..) frumos colorate , care sugereaza capcanele sau tentatiile vietii , atragatoare ,
fascinante , pericolele acestora asupra existentei umane. Apa asta e plina de nade , tot falul de nade
frumos colorate. Noi , pestii , inotam printre ele atat de repede , incat parem galagiosi. Visul nostru de aur
e sa inghitim una , pe cea mai mare. Ne punem in gand o fericire , o speranta , in sfarsit ceva frumos , dar
peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa.

In finalul tabloului il vedem pe Iona inghitit de un peste urias(viata insasi) , cu care incearca sa se lupte ,
strigand dupa ajutor.-Ajutor!Ajutooor! Eh , de-ar fi macar ecoul!. Lipsa ecoului sugereaza faptul ca
aceasta calatorie o va face de unul singur.

Tabloul II se petrece in interiorul pestelui I in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca

incepe sa fie tarziu in mine. Uite , s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei(simte
ca se apropie sfarsitul). Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii , si-am lasat vorba in
amintirea mea , macar la soroace mai mari ca universul intreg sa fie dat lumii de pomana. Monologul
continua cu cele mai variate idei existentiale , De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?
ori cugetari , de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?. Iona doreste sa se
simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in viata pot sa merg

unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedm daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica , dar
intarind ideea de mai sus(logosul este expresia supravieturii) el continua sa vorbeasca.

Eroul isi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real
pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita , reprezentata de vesnica mistuire a pantecului de
peste. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului , si
recomanda ca artrebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet de unde reiese ideea de necesara
selectie lucida a lucrurilor importante din viata. El isi pune intrebarea daca ma sinucid? si intelege
imprudenta care e tanar , fara experienta cutitul exprimand o cale de iesire din aceasta situatie
anormala , sunt primul pescar pescuit pescuit de el.In finalul tabloului , Iona devine visator si este ispitit
sa construiasca o banca de lemn in mijlocul marii pe care sa se odihneasca pescarusii mai lasi si
vantul. Singururl lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui ar fi aceasta banca de lemn avand de jurimprejur marea comparabila cuun lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.
Tabloul III se desfasoara in interiorul pestelui II , care l-a inghitit pe primul peste. In acest peste se afla
o mica moara de vant , simbol al zadarniciei.Iona mediteaza asupra vietii , conditiei umane , si la
ciclicitatea vietii cu moartea: daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?.
Oamenii uita ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori , neglijezi azi , neglijezi maine ,
ajungi sa nu-ti mai vezi fratele.
Apar doi figuranti care nu scot nici un cuvant. Ei cara cate o barna in spate , pe care o cara fara oprire ,
surzi si chiar muti , acestia simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin , dar care nici nu se
framanta sa gaseasca o motivatie. Iona vorbeste cu ei incercand sa-i inteleaga ati facut vreo intelegere cat
trebuie sa ramaneti mancati ? si vazand conditiile din interiorul chitului se intreba de ce trebuie sa duca
oamenii un astfel de trai , de ce-i mai mananca chitul daca n-are conditii?. Apoi devine increzator , o
scot eu la capat intr-un fel si cu asta , nici o grija , apoi scapa cutitul si se inchipuie ca o unghie mare si
puternica ca de la piciorul lui Dumnezeu cu care sa spintece burtile pestilor , despartind interiorul
pestelui doi de cel al pestelui trei.

Iona ramane singur cu propria constiinta , aparand in tablou motive noi , cu o simbolistica bogata. Dupa
aceea adreseaza o scrisoare mamei sale , pentru ca in viata lumii exista o clipa cand totii oamenii se
gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la fiica , mama la mama , bunica la mama pana se ajunge la
o singura mama , una imensa . Desi i s-a intamplat o mare nenorocire , Iona iubeste viata si
sugereaza ideea repetabilitatii existentiale prin rugamintea adresata mamei: Tu nu te speria numai din
atata si naste-ma mereu , deoarece ne scapa mereu ceva in viata , intotdeauna esentialul. Primind multe
scrisori el remarca faptul ca scriu nenorocitii , scriu cu speranta de a fi salvati: Cat e pamantul de
mare , sa treaca scrisoarea din mana in mana , toti or sa-ti sa-ti dea dreptate , dar sa intre in mare dupa tine
nici unul.Finalul tabloului ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc , simbolizand nenascutii pe care
chitul ii purta in pantece:Cei nenascuti , pe care-i purta in pantec () si acum cresc de spaima.
In Tabloul IV Iona apare in gura ultimului peste spintecat. Se vede doar barba lui lunga si ascutita.
Simte ca respira acum alt aer , aer de-al nostru dens. Da , asta e aer. Sa nu-mi spui ca si cel dinauntru
a fost aer. Nu mai vede marea , ci nisipul ca pe nasturii valurilor dar nu este fericit pentru ca fericirea
nu vine niciodata cand trebuie. O sa ma bucur pentru clipele astea , atat de importante , cine stie cand..
Incepe sa strige: Hei , oameni buni !. Apar cei doi pescari care au in spinare barnele , iar Iona se intreaba

de ce se intalneste mereu cu aceiasi oameni , sugerand limita omenirii captive in lumea ingustata pana
intr-atata?. Orizontul lui Iona se reduce la o burta de peste , dupa care se zareste alt orizont care este o
burta de peste urias , apoi un sir nesfarsit de burti. Ca niste geamuri puse unu langa altu. Meditand
asupra relatiei dintre om si divinitate , Iona nu are nici o speranta de inaltare , desi noi oamenii , numai
atata vrem: un exemplu de inviere , dupa care fiecare se va duce acasa ca sa murim bine , omeneste ,
insa invierea se amana. Drama umana este aceea a vietii apasatoare , sufocante din care nimeni nu poate
evada in libertate: Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva , o data ce te-ai nascut. Doamne , cati
pesti unul intr-altul!. Toti oamenii sunt supusi aceluiasi destin de muritori , toate lucrurile sunt pesti.
Traim si noi cum putem inauntru. In naivitatea lui , Iona voise sa-si depaseasca umila conditie , aspirase
spre o ezistenta superioara , desi ar fi trebuit sa se opreasca la un moment dat ca toata lumea , iar nu sa
tot mergi inainte. Iona incearca sa-si prezica trecutul, amintirile sunt departe , incetosate , sugerand
parinii , casa copilariei , scoala , povestile si nu-si poate identifica propria viata , pe care o vede frumoasa
si minunata si nenorocita si caraghioasa , formata de ani , pe care am trait-o eu?. Isi aminteste numele:
Eu sunt Iona. Constata ca viata de pana acum a gresit drumul , totul e invers , dar nu renunta , plec
din nou.

Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti care ar semnifica evadare din
propria carcera , din propriul destin din propria captivitate. Drama se termina cu o replica ce sugereaza
increderea pe care i-o da regasirea sinelui , pentru ca e greu sa fii singur , simbolizand un nou inceput:
Razbim noi cumva la lumina. Gestul din final si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare
intre omul singur si omenirea intreaga , o salvare prin cunoasterea de sine , ca forta purificatoare a
spiritului , ca o primenire sufleteasca.