1) Simbolismul

Apare în Franţa în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacţie împotriva parnasianismului.

Termenul este impus de Jean Moreas, care in 1886 scrie un manifest literar. Precursorul
simbolismului este considerat Charles Baudelaire prin volumul „Corespondenţe”.

Trăsături

 utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.

 cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi,
confuze,de melancolie, plictiseală.
 cultivarea elementului muzical,a sonorităţii verbale.
 existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii, auditive,vizuale
etc.).

2) Modernismul

Este o manifestare îndrăzneață a unor forme de expresie nou apărute în perioada interbelică.El a
fost impus în literatura română de criticul Eugen Lovinescu prin revista „Sburătorul”.

Trăsături

 intelectualizarea emoției
 tehnica poetică revolutionară
 cultivarea
 viziunea subiectivă asupra lumii
 versului liber
 ambiguitatea și expresivitatea sunt caracteristice limbajului poetic
 fantezia metaforică
 epitetul rar
 figură de stil : oximoronul
 asocieri semantice inedite
 metafore șocante

4) Romantismul
Curentul literar este greu de definit el desemnând o realitate de o complexitate uriaşă în continuă
prefacere şi reaşezare în primul rând recalcitrantă la etichetări şi delimitări stricte definitive.
Curentul literar este o mişcare literară de o anumită amploare şi durată; convergentă a unor
principii generale de natură complexă (artistică, ideologică, filozofică) exprimate în literatură,
care se pot subsuma unor viziuni comune într-o anumită perioadă istorică şi rezultanta generală a
tendinţelor unei epoci.

Trăsături

 literatura romantică este produsul fanteziei și al sentimentului

 se remarcă aspirația spre originalitate și libertatea formei de exprimare
 se valorifică specificul național,folclorul și mitul
 antiteza este procedeul artistic fundamental
 limba literară se îmbogățește prin valorificarea tuturor registrelor( popular,arhaic,limbajul
oral)
 apar specii noi cum ar fi : meditația,elegia,poemul filozofic

5) Tradiționalismul

Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care exprima si care au la

baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea formelor de expresie moderne, noi. Acest
curent literar promoveaza si apara traditia, vazuta ca o insumare a valorilor arhaice.

Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele doua curente fiind

reprezentative pentru perioada interbelica din literatura romaneasca. Punctul de pornire al acestui
curent literar este in anul 1840 in revista „Dacia Literara”, unde in articolul „Introductie”, Mihail
Kogalniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei surse de inspiratie al operelor literare:
istoria nationala, folclorul romanesc si natura.

Trăsături

 întoarcerea la originile literaturii

 ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
 problematica ţăranului
 accent pe etic, etnic, social
 universul patriarhal al satului
  proză realistă de reconstituire socială
 istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat
 ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat

6) Realismul
Este un curent literar care se manifestă în secolul XIX, începând din Franța și având ca principiu
de bază reflectarea credibilă, verosimilă a realității în datele ei esențiale, obiective.

Caracteristici:

 teme sociale: parvenitismul, avariția, imoralitatea, singuratatea etc.

 perspectivă obiectivă, narator omniscient și omniprezent
 ton impersonal, neutru
 personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex caracterizate (țăranul,
aristocratul etc.) și reprezintă tipuri umane– dominate de o trăsătură principală de
caracter (lacomul, avarul etc.)
 se utilizează tehnica detaliului pentru o redare cât mai fidelă a mediului
 se realizează o strânsă legătură între mediu și personaj
 prezentarea moravurilor unei epoci
 prin realizarea unor fresce ale epocilor, operele devin monografii ale lumii prezentate
 romanul poate avea o geneză reprezentată de fapte reale
 elemente reale de cronotop (locuri care există în realitate)