Modurile de expunere
Naratiunea
Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte
si intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe.Naratiunea presupune un narator,
actiune, personaje. Naratorul
estei p o s t a z a   l i t e r a l a   a   a u t o r u l u i   r e a l ,   c a r e   p o v e s t e s t e   e v e n i m e n t e l e ,   d e s c
r i e   l o c u r i l e   s i   e x p l i c a   c e l e intamplate.Naratiunea este modul de expunere
specific operelor epice, cu toate ca poate aparea si inoperele dramatice, atunci
cand un personaj povesteste ce s-a intamplat in afara scenei. Mai poate fi intalnit si
in poeziile lirice, in asa-numitele poezii lirice narative.
Descrierea
Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii
intr-untext este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in
care se desfasoarai n t a m p l a r i l e   s i   a j u t a   p e   c i t i t o r   s a -
s i   i m a g i n e z e   c u m   a r a t a   l o c u r i l e   s i   o a m e n i i . E a   s e   b a z e a z a   p e substa
ntive, adjective si adverbe. Descrierea mod de expunere care sta la baza operelor lirice, dar
poatefi intalnita si in operele epice, unde se impleteste cu naratiunea si dialogul.
Dialogul
Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea
dialogului, povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de
a vorbi.Dialogul sta la bazaoperelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice,
mai ales in schite, si chiar in operele lirice, inasa-numitele poezii lirice dialogate.Se poate
vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personajle schimba cu el insusi.
Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in
poeziaintima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva – pastel).Putem vorbi si de un
monolog interior,cand un personaj vorbeste in gand si de un monolog teatral, cand un
personaj vorbeste singur, pe scena,in fata spectatorilor.
DESCRIEREA LITERARA
Este opera literara in versuri sau in proza, in care se prezinta in mod sugestiv si
plastic trasaturilecaracteristice ale unui colt din natura, ale unui obiect, ale unei
fiinte, ale unui fenomen, asa cum sunt vazute ele de autor, care isi exprima atitudinea
fata de acestea. Sunt infatisate doar acele trasaturi care l-au impresionat pe observator, oferind
o viziune personala asupra realitatii. In aceste opere se urmarestesa se trezeasca sentimente si
emotii in sufletul cititorului.In operele literare in care predomina, ca modde expunere,
descrierea, imaginea reala este transfigurata prin folosirea unor procedee artistice
(imaginivizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete, comparatii,
inversiuni, metafore) sau acuvintelor cu sensuri noi, figurate, predominand substantivele
si adjectivele.Autorul participa afectiv la cele descrise

Modurile de expunere sunt:

naratiunea

dialogul, monologul

descrierea, portretul
1. Naratiunea:

a) Mod de expunere specific genului epic

b) In care se relateaza o intamplare intr-o ordine cronologica

Conditii de existenta:

a) existenta unui narator

b) existenta unei actiuni

c) existenta unor personaje

2. Dialogul:

a) Mod de expunere specific genului dramatic

b) Realizat prin schimbul de replici dintre 2 sau mai multe personaje

Conditii de existenta:

a) Existenta a minim 2 personaje

b) Sa existe un conflict sau un subiect de discutie

c) Sa existe minim 2 replici marcate prin linie de dialog

3. Monologul:

- este un tip special de dialog in care un singur personaj vorbeste iar restul asculta

- monologul interior: un tip special de dialog in care personajul isi exprima propriile sentimente

4. Descrierea:

a) Mod de expunere specific genului liric

b) In care se prezinta peisaje,sentimente,idei inaltatoare

Conditii de existenta:

a) Sa se prezinte un element de descriere

b) Prin intermediul imaginilor vizuale,auditive,olfactive dincolo de care autorul isi exprima propriile

sentimente

5. Portretul:

- un tip special de descriere in care se prezinta un personaj

Conditii de existenta:

a) Sa existe un personaj caracterizat prin detalii: vestimentare

fizice

morale

b) Dincolo de care ntuim sentimentele naratorului fata de acesta.

Descrierea - Este un mod de expunere prin care scriitorul prezinta in

amanuntele lor specifice si impresionabile un colt din natura (peisaj), un
obiect, un fenomen, o fiinta, chpul unui om, un mediu social, o stare
sufleteasca. Intr-o descriere literara, in proza sau in versuri, pe lânga
prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul da
glas si sentimentelor declansate in sufletul sau de contemplarea obiectului
descris (uimire, incântare, bucurie, spaima etc.). Exista opere literare
construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt,
de exemplu, pastelurile. Alteori, descrierea apare in cadrul naratiunii, atunci
când scriitorul descrie personaje, realizând portrete.

Naratiunea - este o relatare a unor intâmplari intr-o ascensiune de

momente. Naratiunea este modul caracteristic al epicului. Autorul
povesteste fapte si intâmplari prezentate intr-un loc si un timp determinate.
Toate aceste intâmplari dintr-o naratiune, legate de personaje, formeaza
actiunea. La actiune, participa personajele literare, care pot fi oameni, dar si
plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca in basme, legende sau
fabule). De regula, insa, naratiunile prezinta intâmplari din viata oamenilor,
acele intâmplari prin care scriitorul defineste firea, caracterul, felul de a fi al
personajului literar sau, atunci când apar personaje colective, modul de
viata al societatii omenesti, intr-o anume epoca. Pritre speciile genului epic
care au ca mod de exopunere naratiunea, se numara: basmul, legenda,
povestea, balada, fabula, schita, nuvela, romanul, poemul eroic.

Dialogul - Este modul de expunere prin care se reproduce, in vorbire

directa, conversatia dintre personaje. Este mijlocul prin care autorul face
personajele sa vorbeasca, dezvaluindu-si, astfel, psihologia si mobilurile
actiunii si atitudinilor adoptate. Exista opere literare in care se foloseste in
intregime, ca mod de expunere, dialogul.
Acestea sunt specille genului dramatic: comedia, drama sau tragedia. In
astfel de opere literare, in loc sa povesteasca faptele si intâmplarile,
scriitorul pune personajele sa vorbeasca, sa se miste si sa gândeasca, in
fata spectatorilor, pe o scena, ca in realitate.
Exista si un dialog interior, care reproduce replicile pe care le schimba cu
sine insusi un personaj literar. Recurgând la aceasta modalitate, scriitorul
prezinta contradictiile psihologice puternice ale personajului repsectiv,
punându-se mai acut in lumina conflictul psihologic, nehotarârea sau
sovaiala personajului in situatii dilematice, precum si alte trasaturi de
caracter.