NUVELA- TRĂSĂTURILE SPECIEI

Nuvela este o creație epică în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ si cu un
conflict concentrat la care iau parte putine personaje cărora li se realizează un portret complex.
Nuvela are trăsături specifice prin care se deosebește de alte specii literare ale genului
epic.
1. Acțiunea nuvelei are un singur fir narativ.
Pentru că este o creatie epică are un subiect structurat pe momentele subiectului.
Nuvela are un conflict puternic interior și exterior, principal și secudar.
Acțiunea are un ritm alert, nu se insistă asupra detaliilor.
2. Personajul de nuvelă are trăsături specifice prin care se deosebește de alte tipuri
de personaje; în nuvelă apare, de obicei, un singur personaj principal.
În nuvela se pune mai mult accentul pe caracterizarea personajelor decât pe acțiune.
Personajului de nuvelă i se realizează un portret complex.
În realizarea portretului se utilizează mijloacele caracterizării directe, sunt prezentate de
narator, si indirecte, care reies din: vorbele rostite, din faptele sale, din gândurile lui, din
atitudinea celorlalte personaje față de el, din descrierea lumii îș care traieste și din
prezentarea aspectului exterior.
3. În nuvela modul de expunere dominant este narațiunea. Apar, de asemenea,
descrieri,dialogul si monologul.
4. Fiind o creație literară și in nuvelă sunt utilizate figuri de stil și procedee artistice.
5. Dintre tehnicile narative aici se folosește înlănțuirea.
6. Stilul acestei nuvele se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe mijloace
artistice: cuvinte și expresii populare, regionalisme, propoziții interogative și exclamative și
dialoguri.
7. Ca în orice creatie epică există și în nuvelă un narator aparent obiectiv.
Specific acestei nuvele este faptul ca naratorul face judecati de valoare(ex:...)
Este evidenta in acelasi timp, atitudinea usor ironica, dar admirativă față de personaje.

Este o opera epica pentru ca autorul isi exprimă indirect gândurile, sentimentele, ideile,
concepțiile prin intermediul personajelor și al acțiunii.
Întâlnim narator, personaje, acțiune. Modul de expunere predominant este narațiunea.
Narațiunea se desfasoară liniar cronologic, prin înlănțuirea secvențelor narative. Se observă
tendința de obiectivizare – naratorul se detașează de personajele sale.
Întâmplările relatate sunt obiective.
Actiune mai dezvoltată ca a schiței.
Acțiunea săvârșită de personaje ale căror caracteristici se desprind dintr-un puternic conflict.
Timpul și spatiul sunt clar delimitate conferind verosimilitate textului.
Se acordă importanță deosebită caracterizării personajului, caracterizat în raport cu
acțiunea.
Are o constructie epica riguroasă.
Mai mare decat schita, mai mica decat romanul si in functie de temele tratate, nuvelele sunt:
Istorice, psihologice, fantastice, sociale.Nuvela istorică este inspirată din trecutul istoric, dar
se face apel la ficțiune si la viziunea autorului.Tema: evocarea unei perioade din istoria
nationala – locul si timpul bine delimitate.
Subiectul prezinta intamplari consumate in istorie.Personajele au numele si trasaturile unor
personalitati istorice realizate prin transfigurare artistica, conform cu viziunea autorului.

Nuvela se referă la o lucrare de ficţiune care este de obicei scrisă în proză, în mod obişnuit
sub formă de naraţiune. Termenul de nuvelă vine din franţuzescul nouvelle şi înseamnă
noutate, nuvelă. Nuvela este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind
un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în
funcţie de contribuţia lor la desfăşurarea acţiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict,
cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe
acţiune.
O nuvelă este o naraţiune în proză, mai scurtă decât un roman şi mai lungă decât o
povestire. Conţine de obicei puţine personaje care sunt însă construite pe câteva linii
principale. Ea are o naratiune ceva mai concentrata, personaje mai putine, trama mai putin
complicata decât un roman.
Nuvelele se clasifică după criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare în:
* istorice
* psihologice
* fantastice
* filozofice
* anecdotice
După curentele literare în care se înscriu ca formulă compoziţională, nuvelele sunt:
* renascentiste
* romantice
* realiste
* naturaliste
Nuvela istorică
Schema oricarei nuvele clasice, istorice are patru timpi:
1. O prezentare a locului unde se desfaşoară acţiunea şi a personajelor
2. Un eveniment care modifică situaţia
3. O serie de acţiuni puse în pericol de acest eveniment cheie
4. Un dénouement (deznodământ) care stabileşte noua situaţie
Primele două etape se pot confunda dar şi alte combinaţii sunt posibile.
Guy de Maupassant, şi povestirile din Les contes de la Bécasse, ale lui Honoré de Balzac
sunt exemple de nuvele istorice. Nuvela Alexandru Lăpuşneanu e poate cel mai cunoscut
exemplu de nuvela istorică din literatura română.
Nuvela psihologica - rolul conflictului interior (plasarea situatiei conflictuale in constiinta
personajului)
- prezentarea tensiunilor sufletesti
- transformarile (sufletesti, morale, comportamentale) suferite de personaje in evolutia
conflictului
- evolutia raporturilor dintre personaje
- mijloacele de investigatie psihologica
- aspecte ale stilului
Exemple: “Moara cu noroc” de Ioan Slavici, “În vreme de război”] de I.L.Caragiale