CARACTERISTICILE SCHIŢEI
DEFINIŢIE
Schiţa este specia genului epic, în proză, de dimensiuni reduse, care înfăţişează
un singur episod semnificativ din viaţa unuia sau a mai multor personaje.
CARACTERISTICI :
1. Acţiunea este simplă, lineară, desfăşurată pe un plan, în faţa
ochilor cititorului şi scurtă, dar caracteristică pentru un individ sau pentru
colectivitate, în general;
2. Pentru că este o creaţie epică, are un subiect structurat pe
momentele subiectului.
3. Datorită dimensiunilor reduse, ea începe cu trecerea la obiect,
încât expoziţiunea este scurtă, intriga este simplă şi evoluează rapid spre
deznodământ, care este, adesea, neaşteptat, hazliu sau absent, lăsat la aprecierea
cititorului;
4. Prezintă un singur episod din viaţa unui / unor personaje care
rezumă întreagă existenţă
5. Timpul de desfăşurare a acţiunii este scurt (până la o zi) şi
precizat, iar spaţiul este unul singur, şi restrâns (o locuinţă, o cameră, un
compartiment de tren, o gară, un câmp etc.) dar precizat adesea;
6. Personajele sunt puţine, schiţate, construite după modelul
oamenilor simpli, surprinţi în situaţii obişnuite.
Preferă personajele tipice şi energice, fără idealuri înalte;
accentul se pune pe portretul moral, cel fizic fiind doar conturat şi chiar neglijat.
Portretul realizat este succint (câteva elemente), cel adevărat se înfiripă din
acţiunile şi limbajul personajului;
dintre toate trăsăturile personajului, una singură este dominantă, fiind „cercetată” din
mai multe unghiuri.
Personajele sunt surprinse într-un singur moment din existenţă, dar edificator
pentru cititor, care îi poate astfel deduce felul de viaţă.
7. Naraţiunea este predominantă (faptele sunt relatate în ordine, în
succesiune) chiar dinamică, dând impresia de mişcare, datorită agitaţiei personajelor.
Prezenţa dialogului alături de naraţiune este o altă caracteristică,
iar dialogul poate deveni dominant uneori, apropiind schiţa de scenetă.
Descrierile sunt sumare, dar simbolice, deci nu apar detalii, iar adjectivele şi
adverbele sunt puţine.
8. Stilul este sobru, voit obiectiv.
9. Schiţa are rol moralizator, etic, educativ
CARACTERISTICILE NUVELEI
DEFINIŢIE: Nuvela (< fr. Nouvelle, it. novella= “nuvelă, veste”) este o creaţie epică
cultă, în proză, de dimensiuni medii, cu o acţiune mai dezvoltată decât schiţa, cu un
singur fir narativ, având o intrigă mai complicată, ce determină conflicte puternice
prin care se evidenţiază caracterul mai multor personaje.
CARACTERISTICI:
1 Acţiunea nuvelei are un singur fir narativ; secvenţele narative se leagă, de
regulă, prin înlănţuire, dar se pot lega şi prin inserţie sau prin alternanţă.
2. Pentru că este o creaţie epică, are un subiect structurat pe
momentele subiectului. Cu o expoziţiune scurtă, o intrigă rezultată dintr-o
conjunctură tensionată, care permite o desfăşurare alertă a acţiunii, ce atinge un punct
culminant căruia îi urmează un deznodământ previzibil sau imprevizibil.
3. Ordinea temporală nu mai este, ca în cazul schiţei,
cronologică, putând să apară fapte situate în trecut sau în viitor, în raport cu
momentul narării. Durata acţiunii este mai întinsă, acoperind uneori ani întregi,
comprimaţi prin prezentarea succintă a întâmplărilor de către narator.
4. Nuvela are un conflict puternic interior şi exterior.
5. În nuvelă, modul de expunere dominant este naraţiunea. Descrierile sunt
bogate în amănunte şi sunt importante pentru prezentarea cadrului acţiunii şi pentru
caracterizarea personajelor, creând o anumită semnificaţie. Prin dialog şi monolog,
personajele se prezintă direct.
6. Personajele nuvelelor sunt mai numeroase şi mai complexe decât cele ale
schiţelor, fiind caracterizate implicit, dar şi explicit, stabilind între ele un sistem de
relaţii mai complicat. Pot intra în conflicte exterioare, cu alte personaje, dar pot să
trăiască şi conflicte interioare. Personajul are trăsături specifice prin care se
deosebeşte de alte tipuri de personaje; în nuvelă apare, de obicei, un singur
personaj principal.
În nuvelă se pune mai mult accentul pe caracterizarea personajelor,
decât pe acţiune.
Personajului de nuvelă i se realizează un portret complex. În realizarea
portretului se utilizează mijloacele caracterizării directe (sunt prezentate de narator) şi
indirecte (care reies din vorbele rostite, din faptele, din gândurile lui, din atitudinea
celorlalte personaje faţă de el, din descrierea lumii în care trăieşte şi din prezentarea
aspectului exterior).
7. Ca în orice creaţie epică, există şi în nuvelă un narator
aparent obiectiv. Persoana la care se povesteşte poate fi persoana a III-a , dar şi
persoana I.
8. Fiind o creaţie literară, şi în nuvelă sunt utilizate figuri de
stil şi procedee artistice.
9. Stilul nuvelei se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe
mijloace artistice: cuvinte şi expresii populare, regionalisme, propoziţii interogative şi
exclamative şi dialog.