Popa Tanda

De ioan slavici
- demonstraţia apartenenţei la specie: NUVELĂ -
Obiective:
 prezentarea a n caracteristici ale speciei literare;
 exemplificarea caracteristicilor pe baza operei alese /a fragmentelor studiate;
 prezentarea, pe scurt, a subiectului operei selectate /a fragmentelor indicate (referire la momentele
subiectului sau la secvenţe /situaţii semnificative);
 prezentarea unui personaj, prin raportare la n întâmplări /situaţii semnificative.
Introducere În operele sale, Ioan Slavici oglindeşte lumea satului şi
Câteva cuvinte despre a târgului transilvănean, punând accent pe evoluţia
atmosfera generală şi ideea personajelor şi comportarea acestora în diferite situaţii de
operei viaţă.
Astfel, autorul oferă cititorului adevărate modele de
Cuprins comportare umană.
Enunţarea speciei Unul dintre modele este şi personajul principal,
Caracteristici părintele Trandafir, din naraţiunea “Popa Tanda”. Ca specie
(patru + ilustrare): literară, această operă este o nuvelă, având, în primul rând,
 dimensiuni mai ample decât dimensiuni mult mai ample decât schiţa. Textul este alcătuit
schiţa (trei capitole) din trei capitole.
 acţiune dezvoltată, cu un Acţiunea este mai dezvoltată decât în schiţă; deşi
singur fir narativ constituit din conţine un singur fir narativ, ea este construită din mai multe
mai multe episoade episoade prezentate în succesiune logică.
(prezentarea pe scurt a Părintele Trandafir este mutat din Butucani în Sărăceni;
subiectului operei) acolo vrea cu orice preţ să-i facă pe săteni oameni harnici, dar
eşuează de fiecare dată. În cele din urmă, îşi vede de treburile
sale, făcând agricultură şi comerţ şi devenind astfel un om
prosper. Prin exemplul personal, părintele îi schimbă pe
săteni, satul devenind renumit în împrejurimi.
 personaje puţine, personajul Personajele sunt puţine la număr, iar accentul cade pe
central complex caracterizat evoluţia personajului principal. Cu fiecare episod, se
(prezentarea evoluţiei întregeşte portretul acestuia, devenind convingătoare
personajului) trăsăturile de bază: tenacitatea şi hărnicia. Prin personajul său,
autorul oferă un exemplu convingător de victorie în lupta cu
greutăţile vieţii şi de transformare pozitivă a caracterului
 conflictul concentrat Un aspect prin care această naraţiune se deosebeşte de
(prezentarea conflictului: schiţă este conflictul. În acest caz, conflictul este atât exterior,
exterior şi interior) cât şi interior. Conflictul exterior se manifestă între personajul
principal şi săteni. El este determinat de ciocnirea de interese
şi mentalităţi. Conflictul interior se manifestă în neputinţa
personajului principal de a schimba starea de lucruri şi de a
înţelege cauzele acesteia.
Încheiere Prin toate cele arătate mai sus, această naraţiune este o
Definirea speciei şi sublinierea nuvelă, specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ,
apartenenţei. dar cu un conflict concentrat şi cu un număr redus de
personaje.