NUVEL A

TIPOLOGIE

NUVELA
 ETIMOLOGIE

Termenul de nuvelă provine din limba franceză

„nouvelle” și înseamnă „noutate”. În limba franceză a
pătruns din limba italiană din cuvântul „novella”, care
însemnă exact același lucru.
 DEFINIȚIE

Nuvela este o specie a genului epic în proză, de

dimensiuni medii, cu un singur fir narativ ce prezintă un
conflict bine conturat, iar accentul cade pe caracterizarea
personajului principal surprins în diferite ipostaze.
 TRĂSĂTURILE NUVELEI

sunt specifice și o deosebesc de celelalte specii literare

din cadrul genului epic:
 ACȚIUNEA
• Are un ritm alert, nu se insistă asupra detaliilor;

• Nuvela are un singur fir narativ;

• Are un conflict puternic interior și exterior, principal și secundar;

• Are un subiect structurat pe momentele subiectului;

• Tiltlul nuvelei este, adesea, numele personajului principal sau este o

trimitere la tema textului;
• În nuvelă sunt folosite figuri de stil și procedee artistice.
 PERSONAJUL
• Are trăsături specifice prin care se deosebește de alte tipuri de
personaje;
• În nuvelă se pune accentul pe caracterizarea personajelor, care sunt
urmărite în evoluție;
• Eroului i se realizează un portret complex.
 MODURILE DE EXPUNERE

• Predomină narațiunea;
• Apar și descrierea, dialogul, dar și monologul;
CLASIFICARE:

• după subiectul dezvoltat şi modul de tratare a acestuia:

• nuvelă istorică
• nuvelă psihologică
• nuvelă fantastică
• nuvelă filosofică
TRĂSĂTURILE NUVELEI ISTORICE:

• subiectul este preluat din istoria naţională, informaţiile

fiind transfigurate în funcţie de viziunea autorului
• timpul şi spaţiul sunt bine precizate
• evenimentele sunt redate cronologic şi obiectiv
• naratorul este preponderent obiectiv
• pentru a zugrăvi culoarea locală, limbajul exploatează
registrul arhaic, regional şi popular
TRĂSĂTURILE NUVELEI PSIHOLOGICE:
• accentul cade pe viaţa sufletească a personajelor
• conflictul psihologic se dezvoltă în contextul conflictului
exterior
• temele literare specifice sunt: patima banului, dragostea,
gelozia, frica, obsesia
• personajele sunt plasate în situaţii-limită care generează
probleme de conştiinţă
 TRĂSĂTURILE NUVELEI FANTASTICE:

• coordonatele spaţio-temporale pot fi unele reale, dar şi unele

neobişnuite;
• acţiunea gravitează între natural şi supranatural
• faptele au caracter straniu, dimensiunea spaţială şi cea temporală
au alte coordonate decât cele normale
• personajele au valenţe simbolice sau mitice
• finalul ambiguu
• conţine teme şi motive specifice (călătoria în timp, pactul cu
diavolul, dublul, identitatea incertă, visul)
• mesajul filosofic.
NUVELA FILOSOFICĂ

• Cea mai importanta dintre caracteristicile acestor nuvele o constituie împletirea epicului cu
filozofia, uneori, o idee fi­lozofică fiind pretextul pentru evoluția faptelor narate ("Sarma­nul
Dionis").
• Aceste nuvele se încadrează în romantism, fiind străbătute de teme și motive romantice: visul,
geniul, ieșirea din timp, spațiul selenar, reîncarnarea, metamorfozele, revolta luciferică, umbra
s.a.
• TEST – NUVELA
• ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL
• Citeşte cu atenţie textul, pentru a răspunde cerinţelor de mai jos:
Apropiindu-se, se plecă şi îi sărută mâna. Lăpuşneanul o apucă de mijloc şi, ridicând-o ca pe o pană, o puse pe
genunchii săi.
– Ce veste, frumoasa mea doamnă? zise el sărutând-o pe frunte; ce pricină te face astăzi, când nu-i sărbătoare, a-
ţi lăsa fusele?
–Lacrimile jupâneselor văduve care se varsă la uşa mea şi care strigă răsplătire de la Domnul Hristos şi la Sfânta
Născătoare, pentru sângele care verşi.
Lăpuşneanul, posomorându-se, desfăcu braţele şi Ruxanda căzu la picioarele lui.
1. Indică două moduri de expunere prezente în textul dat. 5p.
2. Numeşte personajele din fragmentul dat şi scrie pentru fiecare câte o trăsătură definitorie.
10p.
3. Precizează tema dialogului celor două personaje. 5p.
4. Prezintă două trăsături ale epicului, aşa cum pot fi deduse din textul dat. 10p.
5. Comentează, în 6-10 rânduri, relaţia dintre cele două personaje. 10p.
6. Scrie două argumente pentru încadrarea operei în specia nuvelei istorice. 10p.
 NARATORUL:
C A Î N O R I C E C R E A Ț I E E P I C Ă , E X I S T Ă U N N A R ATO R .
N A R AT O R U L R E P R E Z I N T Ă VO C E A C A R E D E S C R I E FA P T E L E , L O C U R I L E Ş I
PERSONAJELE UNEI OPERE EPICE.

N A R ATO R U L S U B I E C T I V N A R ATO R U L O B I E C T I V

- se implică în acţiune, fiind şi personaj în -naratorul „vorbeşte” la persoana a-III-a;

textul respectiv; -nu se implică în acţiune;
- narează la persoanele I şi a II-a: eu văd, eu -de regulă, este omniscient (cunoaşte tot,
fac, tu faci; până şi gândurile
- îşi exprimă părerea în legătură cu celelalte personajelor) și omniprezent (este prezent
fapte, personaje, întâmplări. peste tot)
 NUVELE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

– C. Negruzzi: „Alexandru Lăpuşneanul”

– Al. I. Odobescu: „Doamna Chiajna”
– I. Slavici: „Moara cu noroc”, „Budulea Taichii”
– I. L. Caragiale: „Două loturi”, „Păcat”, „O făclie de Paşte”, „În
vreme de război”
– Gala Galaction: „Lângă apa Vodislavei”, „De la noi, la Cladova”
– Marin Preda: „Întâlnirea din pământuri”