ROMANUL

TRADIŢIONAL ROMANUL MODERN

- Conservă un anumit specific tematic, - este un roman de tip citadin preponderent;
legat în mod special de universul rural, - prezenţa unor tehnici moderne de expunere,
cu preocupările specifice, istorie, analiză psihologică şi observaţie socială
aspecte tradiţionale ale existenţei profunde;
umane, folclor, religie;
- sunt prezentate preponderent probleme ale
- sunt idealizate şi prezentate numai lumii intelectualilor;
valenţele pozitive ale valorilor satului;
- perspectiva narativă poate fi atât subiectivă,
- perspectiva narativă este în general cât şi obiectivă;
obiectivă;
- libertatea imaginativă şi constructivă;
- se manifestă reticenţă faţă de universul
citadin;
- în centrul preocupărilor se află, ca tip
social, ţăranul;
 Tradiţionalismul romanului este
susţinut de :
Mihail Sadoveanu – Baltagul, Zodia
Cancerului sau vremea Ducăi-
Vodă, Fraţii Jderi;
Liviu Rebreanu – Ion;
Modernismul romanului este
susţinut de:
Camil Petrescu – Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de
război; Patul lui Procust;
G. Călinescu – Enigma Otiliei;
Mircea Eliade – Maitreyi; Nuntă în
cer;
Liviu Rebreanu – Ion;
Apariţia romanului „Ion”, în 1920, a creat o polemică la adresa
operei, la început fiind respinsă de tradiţionalişti, din cauza
elementelor moderniste prezente (lumea intelectualilor,
neidealizarea condiţiei ţăranului şi expunerea lui în situaţii
înjositoare, analiza psihologică a personajului), însă respins
totodată şi de modernişti din cauza tematicii rurale şi prezentării
preponderente a lumii satului.
-elemente specifice romanului - elemente specifice
tradiţional: tematica rurală, modernismului: analiza psihologică
prezentarea obiceiurilor şi căreia-i sunt supuse personajele,
tradiţiilor, caracterul monografic. apariţia elementelor naturaliste şi
realismul caracteristic vieţii rurale,
prezentând valenţe negative, însă
reale ale caracterului ţăranului
(beţie, impulsivitate).
ROMANUL MODERN OBIECTIV –
G. CĂLINESCU
 susţinea formula balzaciană;
 narator obiectiv , a cărui viziune este
completată de cea a personajului martor;
 personajele sunt reduse la o trăsătură de
caracter;
 descrierea se realizează detaliat, însă la G.
Călinescu se particularizează prin faptul că
termenii utilizaţi sunt specializaţi, ceea ce
conferă originalitate acestei formule;
 se vorbeşte, în acest sens, de existenţa în
opera călinesciană a unui “balzacianism
fără Balzac”;
 restrângerea treptată a cadrului;
 relaţionarea trăsăturilor personajului cu
mediul pe care îl populează;
 conflict exterior;
ROMANUL MODERN SUBIECTIV –
CAMIL PETRESCU
 susţine formula proustiană de roman,
subiectivă;
 narator subiectiv (narator-personaj);
 „din mine însumi eu nu pot ieşi. Eu nu
pot scrie onest decât la persoana I”
(„Noua structură şi opera lui Marcel
Proust”) ;
 „stilul frumos este opus artei”;
 autenticitate operei, prin naratorul
subiectiv la persoana I;
 fluxul conştiinţei (memoria
involuntară), fără cenzura trăirilor;
 în centrul acţiunii sunt intelectuali cu
conştiinţe problematice;
 tehnica flash-back-ului, retrospectiva,
introspecţia, relatarea subiectivă;
 conflict interior;
 Felix Sima
- prototip al intelectualului;
- Are statutul de personaj;
- Viziunea sa completează viziunea
naratorului obiectiv;
- Este surprins în transformare,
raportându-se la tema iubirii;
- Are rolul unui observator al
celorlalte personaje şi al
evenimentelor;
- Este protagonistul unui conflict,
însă nu cel pentru moştenire, ci
cel pentru dragostea Otiliei,
opunându-se lui Pascalopol.
Ştefan Gheorghidiu
- prototip al intelectualului;
- Are statutul de personaj-narator;
- Viziunea sa unică şi subiectivă
impune punctul de vedere
cititorului;
- Este protagonistul unui conflict
interior, analizându-şi cu
minuţiozitate trăirile pentru a
descoperi un detaliu care să explice
evoluţia relaţiei dintre el şi Ela;
- Se raportează la tema iubirii, dar şi
la cea a războiului, care îl definesc
drept absolutist.