TIPOLOGIA ROMANELOR

ROMANUL TRADIȚIONAL ROMANUL MODERN

*narator omniscient, omniprezent, obiectiv, *narator subiectiv, implicat, homodiegetic,

heterodiegetic, extradiegetic, auctorial; intradiegetic, autodiegetic, actorial;
* viziune narativă “ dindărăt ” ( focalizare perspectivă narativă unică si subiectivă
zero = fără punctul de vedere al naratorului );
(narator = personaj) ;
* naraţiune la persoana a III-a; *viziunea “împreună cu” (focalizare internă
* respectarea tiparelor scrisului conventional,
= cititorul cunoaşte despre celelalte personaje
cu prezentarea evenimentelor în ordinea lor tot atât cât ştie personajul-narator );
cronologică; timpul trecut al evocării; * naraţiune la persoana I ;
* surprinderea relaţiei individ – societate, în
* pendularea între planuri temporale
cadrul căreia morala colectivităţii triumfă distincte ale discursului narativ: timpul
asupra moralei individuale; narării (prezent) , timpul narat ( trecut );
* preferinţa pentru faptă în defavoarea * autenticitatea = eul narativ în centrul
psihologiei, pentru epic în defavoarea povestirii (proiecţia subiectivă în planul
analizei; conştiinţei naratorului) ;
* intenţia de a oferi iluzia vieţii complete →* preferinţa pentru psihologie, pentru analiza
romanul traditional este şi monografie a unui trăirilor interioare;
mediu social (rural, al târgurilor ); *introspecţia (analiza psihologică,
* personajele sunt tipuri, caractere stabile, autoanaliză); confesiunea, luciditatea,
pe care acţiunea nu le modifică fundamental; monologul interior; retrospectiva (fluxul
conştiinţei, memoria involuntară) → dosare
*exemple: “ Mara ” de Ioan Slavici, “ de existență ale personajelor;
Baltagul ” sau ”Frații Jderi” de Mihail *personaje-reflector → relativizarea şi
Sadoveanu etc. multiplicarea perspective (tehnica oglinzilor
** ”Ion” de Liviu Rebreanu = situat la paralele);
granița dintre tradițional și modern. * oglindirea mediului citadin;
*personajul: tipul intelectualului inadaptat
superior, lucid, analitic, reflexiv….;
*complexitatea structurii şi a compoziţiei
(părţi, capitol, scene, planuri narative, planuri
temporale);
*anticalofilismul = preocuparea pentru
conținut, nu pentru formă.

*exemple: “Maitreyi” de Mircea Eliade,

“Ultima noapte …” sau “Patul lui Procust ”
de Camil. Petrescu
** ”Ion” de Liviu Rebreanu = situat la
granița dintre tradițional și modern.

ROMANUL OBIECTIV ROMANUL SUBIECTIV

* narator obiectiv, imperso nal, detaşat, * narator subiectiv, implicat, homodiegetic,

heterodiegetic, extradiegetic, auctorial; intradiegetic, autodiegetic, actorial
* viziunea “dindărăt” (focalizare zero = fără (identitatea dintre planul naratorului şi cel al
punctul de vedere al naratorului; acesta ştie personajului ) ;
totul despre personajele sale, mai mult decât * viziunea narativă “împreună cu”
ştiu ele = omniscient); (focalizare internă = punct de vedere unic şi
* narator omniprezent = dirijează evoluţia
subiectiv al personajului-narator care mediază
personajelor ca un regizor universal, ca un
între cititor şi celelalte personaje);
demiurg, cunoscând de la început finalul,
* autenticitatea = situarea eului narativ în
ceea ce implică prezenţa în text a unor semen
centrul povestirii (impresia de experientă
prevestitoare ale sfărşitului; personajul nu
trăită);
poate ieşi din propriul destin; * introducerea presonajelor-reflector →
* veridicitatea = faptele sunt credibile,
reletivizarea și multiplicarea perspectivei);
înlănţuite logic din punct de vedere temporal
* analiza şi confesiunea (romanul devine
şi cauzal; uneori jurnal), autoanaliza, fluxul
* naraţiune la persoana a III – a. conştiinţei, luciditatea, monologul interior;
* anticalofilismul ;-
*exemple: “Ion” de Liviu Rebreanu, * naraţiune la persoana I .
“Enigma Otiliei” de George Călinescu,
“Moromeţii“ de Marin Preda *exemple : “Maitreyi” de Mircea Eliade,
“Ultima noapte…” sau “Patul lui Procust”
de Camil. Petrescu