Romanul obiectiv vs.
romanul subiectiv
Romanul obiectiv
-redă cu fidelitate realitatea;
-este numit „roman de creație” de către G. Ibrăileanu și
„roman realist”, „roman doric” de N. Manolescu;
-naratorul este omniscient;
-narațiunea se desfășoară obiectiv, la persoana a III-a;
-evenimentele se derulează în mod cronologic; incipitul
și finalul creează impresia de realitate transfigurată fidel;
-perspectiva narativă este obiectivă;
-modelul narativ este construit de prozatorul francez
Honore de Balzac.
-exemple de romane obiective:
• „Ion” de L. Rebreanu;
• „Baltagul” de M. Sadoveanu;
• „Enigma Otiliei” de G. Călinescu;
• „Moromeții” de M. Preda.
„M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana
intâi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămăşiţă anacronică
de la romanticii care, ei şi atunci, puteau să se creadă
aievea buricul pământului, mi se pare puțin ridicolă.
Scriitorul de azi, afară de poetul liric, trăieşte într-o lume
atât de relativă din toate punctele de vedere, că numai
identificându-se cu multe relativităţi, izbuteşte a
pătrunde şi a înfăţişa absolutul care, cel putin în artă, ră-
mâne năzuinţa supremă”. (L. Rebreanu -Cred)
Romanul subiectiv
-manifestă interes pentru viața interioară a personajelor;
-este numit „roman de analiză” de către G. Ibrăileanu și
„roman ionic” de N. Manolescu;
-naratorul se identifică cu personajul (homodiegetic),
fiind un narator subiectiv; personajele sunt ființe
complexe, preocupate de autoanaliză și introspecție;
-narațiunea este subiectivă, la persoana I;
-cronologia faptelor este absentă, apare acronia-lipsa
unei cronologii înlocuite cu un timp subiectiv, interior
ordonat de fluxul conștiinței;
-perspectiva narativă este internă/subiectivă/„împreună
cu”.
Subiectivitatea romanescă se realizează prin:
• memoria involuntară-procedeu de declanșare a
amintitirilor în mod spontan, nedirijat;
• introspecție (analizare a propriei vieți psihice)-la
nivel textual este redată prin monologul interior;
• narațiunea la persoana I (homodiegetică);
• fluxul conștiinței-succesiune de gânduri, monologuri,
idei personale.
-modelul narativ al romanului subiectiv este scriitorul
francez Marcel Proust;
-exemple de romane subiective:
• „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”, „Patul lui Procust” de C. Petrescu;
• „Maitreyi” de M. Eliade;
• „Concert din muzică de Bach” de H.P. Bengescu;
• „Cel mai iubit dintre pământeni” de M. Preda.
„Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce
înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu…Asta-i
singura realitate pe care o pot povesti… Dar aceasta-i
realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic…
Din mine însumi eu nu pot ieși… Orice aș face, eu nu pot
descrie decât propriile mele senzații, propriile mele
imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana întâi.”
(C. Petrescu- Noua structură și opera lui Marcel Proust)