Camil Petrescu

Idei și concepte literare

Roman subiectiv / psihologic

Tip de roman apărut odata cu concepțiile artistice moderniste care promovează ideea că
singura realitate accesibilă cunoașterii umane este cea interioară / psihologică. De aici, o serie
de efecte în planul construcției narative: narator la persoana I (verbală și pronominală),
discurs fragmentat, perspectiva împreună cu, accent pus pe analiza stărilor interioare
(introspecție și monolog interior), temporalitate subiectivă, anularea omogenității lumii
imaginare.

Trăsături:

1. Romanul subiectiv apare ca o reacție împotriva formulelor de roman

tradiționale, manifestând interes pentru viața interioară a personajelor.
2. Naratorul este și personaj; narator subiectiv
3. Personajele sunt ființe complexe, cu o viață interioară bogată și complicată,
preocupate de autoanaliză și intospecție, firi meditative.
4. Conflictul interior coexistă cu cel exterior; realitatea exterioară delanșează, de
multe ori procese de conștiință
5. Narațiunea este subiectivă (la persoana I)
6. Perspectiva narativă este internă / subiectivă / împreună cu
7. Cronologia faptelor este absentă, apare acronia - lipsa unei cronologii înlocuite
cu un timp subiectiv, interior ordonat de fluxul conștiinței
8. Subiectivitatea romanescă se realizează prin:
 memoria involuntară
 introspecția
 narațiunea la persoana I
 fluxul conștiinței
9. Modelul narativ al romanului subiectiv este Marcel Proust

Să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele,
ceea ce gândesc eu... Asta-i singura realitate pe care o pot povesti... Dar aceasta-i realitatea
conștiinței mele, conținutul meu psihologic... Din mine însumi, eu nu pot ieși... Orice aș face,
eu nu pot descrie decât propriile mele senzații, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest
decât la persoana întâi... (Camil Petrescu)

Autenticitate
Concept critic specific romanului subiectiv, care corespunde ideii de verosimilitate
(credibilitate, veridicitate) din romanul realist - obiectiv. Dacă, naratorul obiectiv /
omniscient, făcea toate eforturile să redea o imagine cât mai exactă a realității exterioare
(descrie exact, utilzează toponime reale, inventează personaje tipologice, schițează fresce
sociale), instanța narativă subiectivă caută să creeze un efect de sinceritate a confesiunii, adică
de autenticitate. De aceea, jurnalele, autobiografiile, memoriile sunt credibile prin gradul lor
de autenticitate.

Memoria (in)voluntară
Tehnică narativă specifică prozei moderne, prin care, un element din mediul exterior
determină (fără voia protagonistului) amintirea unor întâmplări din trecutul personal, poate
niciodata conștientizate. Cea mai utilizată strategie narativă pentru redarea acestei memorii
este fluxul conștiinței: aglomerarea incoerentă și lipsită de cronologie a unor experiențe, trăiri,
senzații din trecut. O formă incompletă a memoriei involuntare este memoria voluntară:
amintirile, cu toate că par a se produce instantaneu, sunt totuși ordonate de o conștiință trează.
E cazul rememorării din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, când naratorul
își organizează minuțios toată povestea de dragoste cu Ela.