Romanul interbelic

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

„Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea
ce gândesc eu. Asta-i singura realitate pe care o pot povesti. Dar aceasta-i realitatea
conştiinţei mele, conţinutul meu psihologic. Din mine însumi nu pot ieşi. Eu nu pot vorbi
onest decât la persoana întâi.” (Camil Petrescu)
Trăsături definitorii ale romanului modern:
 aşezarea eului în centrul preocupărilor sale: relatarea la persoana I
 anexarea unui nou teritoriu romanesc: psihicul uman (conştientul şi inconştientul)
 memoria involuntară: lanţul subiectiv şi spontan, nedirijat al unor amintiri
involuntare, colorate afectiv; are ca efect dilatarea timpului real
 fluxul conştiinţei: timpul funcţionează într-o conştiinţă a prezentului, într-o
curgere de gânduri
 introspecţia
 monologul interior : „nu putem cunoaşte nimic absolut decât răsfrângându-ne în
noi înşine”
Analiza elementelor de construcţie a textului:
Naratorul: - îşi propune să absoarbă lumea din interiorul conştiinţei
- are o perspectivă limitată şi subiectivă, fiind implicat în naraţiune ca
personaj
- narator necreditabil
Naraţiunea: - personajul-narator înlocuieşte naratorul omniscient
- nu mai sunt respectate principiile cauzalităţii şi coerenţei
- importantă e ideea de autenticitate
- perspectivă narativă unitară (aparţine aceluiaşi personaj)
Teme: - condiţia intelectualului aflat în căutarea absolutului în dragoste (accentul se
deplasează de pe tematica socială pe aspecte legate de interioritatea personajelor)
- experienţa războiului (imagine demitizantă)
- societatea urbană a Bucureştiului interbelic (cursele de cai, lumea
afacerilor, lumea mondenă)
Structură: - două părţi: 1) romanul dragostei (roman de analiză psihologică)
2) romanul războiului (roman al experienţei)