Secolul al XX-lea intre democratie si totalitarism.

Ideologii si
practici politice in Romania si in Europa
La sfarsitul Primului Razboi Mondial (1914-1918) in Rusia aparuse deja primul regim autoritar
al secolului al XX-lea - cel sovietic, iar in deceniile urmatoare regimuri totalitare, fasciste sau
comuniste se vor instaura in numeroase tari din: Europa, Asia, America Latina (America
Centrala + America de Sud- > cu toate tarile componente). Partidele si regimurile totalitare au
fost principalii adversari ai drepturilor omului si ai democratiei intre 1917 si 1989, iar
confruntarea dintre democratie si totalitarism este una dintre principalele caracteristici ale sec. al
XX-lea.

Ideologii si practici totalitare

Cele doua razboaie mondiale (Al Doilea Razboi Mondial 1939-1945) au stat la originea
aparitiei si proliferarii (raspandirii) miscarilor si regimurilor totalitare.

Primul Razboi Mondial s-a incheiat cu Tratatul de Pace de la Versailles (1919-1920). Miscarile
politice fasciste au aparut in tarile invinse in Primul Razboi Mondial, nemultumite de beneficiile
teritoriale si politice obtinute in urma conflictului: Germania (1919), Ungaria, Bulgaria (1923),
Italia (1919).

Partide cu caracter fascist au aparut si in Romania (1927), Spania, Portugalia, Belgia, Marea
Britanie si Franta. Toate aceste partide afisau un nationalism agresiv si erau complet antiliberale.

Multe dintre aceste partide erau antisemite (erau ostile evreilor)

1. Partidul National Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP)

2. Partidul Apararii Rasei-Ungaria

3. Legiunea Arhanghelului Mihail-Romania

Partidele fasciste utilizau violenta in spatiul public, iar unele partide aveau organizate si grupari
paramilitare. Violentele si asasinatul politic au fost practicate de toate miscarile fasciste.

In unele tari, partidele fasciste au ajuns la putere intre cele 2 razboaie mondiale (Italia 1922,
Germania 1933), iar in altele, precum Slovacia, Romania sau Ungaria, acestea au fost aduse la
putere in ajunul sau in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial cu sprijinul direct al Germaniei
lui Hitler.

Adolf Hitler, conducatorul Partidului National-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP), a

obtinut functia de cancelar (prim-ministru) al Germaniei prin mijloace democratice. Dificultatile
cu care se confrunta statul german in timpul crizei economice mondiale (1929-1933), au
favorizat cresterea popularitatii national - socialistilor. Clasa de mijloc si tineretul din Germania
au fost tintele spre care s-a indreptat partidul nazist. La alegerile din 1930, partidul lui Hitler a
iesit pe locul al II-lea. La alegerile din 1932, partidul lui Hitler (NSDAP) a castigat cel mai mare
numar de parlamentari, Hitler fiind numit cancelar (prim-ministru) in ianuarie 1933.

Imediat dupa preluarea puterii, Hitler, prin propaganda, teroare, amenintari, a scos in afara legii
Partidul Comunist.

In martie 1933, prin votul Parlamentului, Hitler a obtinut puteri dictatoriale pentru urmatorii
patru ani.

Partidul Unic

Nazistii au interzis grevele, sindicatele au fost desfiintate, fiind inlocuite de catre Frontul
Muncii, o organizatie nazista. Un aparat brutal de cenzura a fost introduc in functiune. In 1934,
armata germana a depus juramantul de supunere absoluta fata de Hitler.

De la inceput, evreii au fost tinta persecutiilor naziste. Pana la sfarsitul lui 1934, cei mai multi
avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujubele sau dreptul de a-si practica
meseriile. In 1935, asa numitele legi de la Nurnberg au stabilit ca evrei erau aceia care aveau cel
putin un bunic evreu, aceasta eticheta privindu-i de toate drepturile in cadrul statului german.

Nationalism si redresare economica

Hitler promisese refacerea economica a Germaniei (,,munca si paine'') si s-a tinut de cuvant.
Din 1936, Germania a pornit reinarmarea. In aceste conditii, somajul a scazut foarte mult.
Afacerile au prosperat, elita economica germana beneficiind si ea de relansarea economica a
tarii. Pentru cetatenii germani obisnuiti, care nu erau evrei, slavi, romi, martori ai lui Iehova sau
comunisiti, guvernarea lui Hitler a insemnat sporirea bunastarii. Hitler a realizat, un fond, o
minirevolutie sociala, care a fost imbratisata cu entuziasm, de catre categoriile inferioare ale
clasei de mijloc si chiar de catre muncitori.

Nationalismul lui Hitler a contiuat sa aiba succes la masele germane si dupa 1933. Refacerea
Germaniei si ruperea catuselor Versaiiles-ului erau teme acceptate de catre cei mai multi
germani: Obstinatia (incapatanarea) cu care Hitler respecta unele dintre promisiunile pe care le
facea, i-a adus o popularitate fara precedent printre dictatorii Europei interbelice (1918-1931)

Au existat insa si grupuri germane care i s-au opus activ lui Hitler dupa 1933. Zeci de mii de
inamici politici au fost intemnitati, iar cateva mii au fost executati.

In 1938 si apoi in 1942-1944, unii ofiteri cu grade superioare din armata, temandu-se de
consecintele agresiunii externe naziste, au complotat impotriva lui Hitler, dar fara succes.

Hitler s-a sinucis in 1945, la finele celui de-al II-lea Razboi Mondial datorita apropierii
Armatei Rosii (Rusia) si iminentei capitulari a Germaniei.

Dupa sinuciderea lui Hitler, mai multi comandanti nazistiau inaintat cereri de capitulare.

La 9 mai 1945 Comandamentul german s-a predat. Lua sfarsit al II lea razboi mondial in
Europa.

Holocaustul

Regimul nazist nu a facut un secret din politica lui antisemita. Legile de la Nurnberg (Nurnberg
este un oras din landul Bavaria, Germania. In perioada nazista a fost sediul congreselor anuale
ale partidului NSDAP iar in sept. 1935 aici au fost promulgate Legile de la Nurnberg care
inaugurau persecutia nazista impotriva evreilor. Orasul a fost distrus partial in timpul celui de –
al II lea razboi mondial) introduceau o serie de restrictii pentru evreii din Germania. Urmand
exemplul acesteia si alte state fasciste, intre care Ungaria, au adoptat legi autisemite. In
discursurile sale, Hitler a vorbit adesea despre necesitatea rezolvarii problemei evreiesti.

Ocuparea Poloniei si a unei parti din Uniunea Soviectia a adus cea mai mare parte a evreilor
din Europa sub controlul lui Hitler. El a avut posibilitatea sa elaboreze planuri de exterminare in
masa a populatiei evreiesti. Rezolvarea nazista a ,,problemei evreiesti'' si ,,Solutia finala'' au
insemnat un adevarat genocid, o actiune de exterminare care a fost numita Holocaust.

Masurile au fost luate imediat dupa cucerirea Poloniei. Membrii elitei intelectuale evreiesti au
fost inchisi si ucisi. Apoi au fost organizate zone ingradite (ghetouri) in care a fost adunata
populatia evreiasca pentru a fi supravegheata si pusa sa munceasca in industria de razboi. In
1940, in Varsovia traiau in ghetouri peste 400.000 evrei, din care au ramas doar 70.000, in 1943.
Aici evreii s-au opus trupelor germane, in iulie 1943, revolta fiind inabusita abia dupa o luna.

In teritoriul ocupat in Uninunea Sovietica (germanii au organizat ,,echipe ale mortii'' care
macelareau civilii, fie ei evrei sau nu. Ulterior, germanii au organizat lagarele de concentrare
care urmareau exterminarea evreilor si a altor grupuri etnice (tigani) prin supunere la munci
grele, mizerie si infometare. Cei care nu erau capabili sa munceasca erau ucisi in camerele de
gazare, apoi arsi in crematorii speciale construite. Cele mai cunoscute lagare au fost cele de la
Auschwitz, Dachau, Buchenwald.

,,Solutia finala'' a nazistilor a adus la exterminarea a 6 milioane de evrei (dintr-o populatie

totala de 10 milioane in Europa).

Mai multe state europene, intre care Danemarca, Romania si chiar Finlanda si-au protejat
evreii, refuzand sa-i predea Germaniei.