ROMANUL REALIST, OBIECTIV – MODERN, SUBIECTI
- PRIVIRE COMPARATIVĂ –
ROMANUL REALIST, OBIECTIV
 creatorul acestui tip de roman este
scriitorul francez Honore de Balzac;
 reprezentanţi în literatura română: Liviu
Rebreanu, George Călinescu, Mihail
Sadoveanu, Marin Preda etc.;
 sursa de inspiraţie: realitatea socială;
 viziunea scriitorului este realistă şi
obiectivă (dezvăluită din sensul metaforei
romanului-oglindă a lui Stendhal;
 tematica este întotdeauna de factură
socială (tema pământului, a moştenirii, a
banului);
 personajele sunt ilustrative pentru o
anumită tipologie literară;
 acţionează în situaţii tipice;
 morala individuală ilustrează morala
colectivă;
 mijloacele de realizare artistică a
personajului sunt analiza psihologică şi
monologul interior;
 perspectiva auctorială este una tipică;
vocea narativă relatează la persoana a IIIa,
sg., este omniscientă şi omniprezentă;
 „vocea narativă” îşi însoţeşte personajele
pe tot parcursul acţiunii, limitându-se doar
la a reda faptele, fără a se implica în
relatare prin comentarii personale;
ROMANUL MODERN, SUBIECTIV
 creatorul acestui tip de roman în literatura
universală este Marcel Proust, În căutarea
timpului pierdut;
 promotori în literatura română: Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban,
Garabet Ibrăileanu;
 este orientat aproape obsesiv înspre psihologia
personajelor;
 formula narativă este adesea aceea a romanului
de tip jurnal;
 experienţele narate sunt întotdeauna personale;
relatarea lor se realizează
dintr-un punct de vedere subiectiv,
personal, individual; se promovează astfel
principiile autenticităţii şi ale
subiectivităţii;
personajele sunt puternic individualizate; au drept
principală obsesie cunoaşterea de sine,
autocunoaşterea;
 personajul este adesea intelectualul obsedatde
cunoaşterea introspectivă, de orgoliul personal şi
intolerant;
 principalul mijloc de realizare artistică este
introspecţia;
 perspectiva auctorială este radical modificată:
naraţiunea se desfăşoară la persoana I, sg., deci
naratorul este totodată şi protagonistul
evenimentelor relatate (personajul-narator este o
instanţă auctorială tipică prozei de factură
modernă);
 perspectiva omniprezentă şi omniscientă este
abandonată în favoarea pluriperspectivismului (a
punctului de vedere „călător”); fiecare personaj
îşi exprimă propria opinie despre întâmplările la
care ia parte, prezentând faptele dintr-un unghi de
vedere personal;