Sunteți pe pagina 1din 1

Romanul tradiţional Romanul modern

■ Romane de observaţie socială, preponderent - Romane de analiză psihologică, mai ales citadine;
rurale;temele sunt generate de existenţa social-istorică: temele sunt generate de experienţe individuale:
- tema existenţei comunităţii tărăneşti / pastorale: - tema condiţiei intelectualului, a inadaptării omului
- tema pământului, a moştenirii, tema parvenirii: superior la o lume mediocră, de parveniţi; tema
■ temele au frecvent o dominantă morală. cunoaşterii, a iubirii, a războiului, a morţii, a bolii etc
■ Orientat spre o lume obiectivă, surprinsă în - Orientat spre universul interior, spre orizontul
existenţa ei social-istorică; transfigurată artistic, această conştiinţei, spre eul subiectiv, considerat unica
lume devine “omogenă, coerentă şi plină de sens”; realitate verificabilă, autentică, reală;
■ eroul este orientat înspre lume, văzut în relaţiile sale - lumea, colectivitatea se oglindesc în conştiinţa
cu ceilalţi, cu comunitatea: erou  lume subiectivă a eroului: lumea  erou;
■ Naraţiune (la persoana a III-a); - Naraţiune (persoana I narativă)
■ narator omniscient, în general, obiectiv; - personaj(e)-narator / reflector //
■ o perspectivă unilaterală: cea a naratorului;
■ o viziune / perspectivă narativă omniscientă - viziune narativă internă
(focalizare zero).
■ O construcţie epică închisă, uneori - O construcţie dezechilibrată, aparent haotică, cu
monumentală, simetrică, echilibrată perfect, discontinuităţi, suprapuneri, paralelisme, inserţii;
circulară; circulară
■ principii compoziţionale: cronologie, simetrie - principii compoziţionale: memoria afectivă,
cronologie inversă; tehnici narative: inserţii,
epică; tehnici narative: înlănţuirea, uneori cu
alternanţe
inserţia unor episoade retrospective; - incipit modern („ex abrupto”-dintr-0 dată)
■ incipit clasic (descriptiv, enunţiativ, rezumativ) - supramarchează/suprimă pragul dintre real şi
care instalează un centru tematic de control / de ficţiune;
orientare - final deschis
■ se autentifică ficţiunea, generând „efectul de
real”;
■ final închis.
■ Structura narativă este perfect echilibrată, cu - Structura narativă complexă, cu planuri
planuri clar delimitate, predominant epice. supraetajate cu predominanţa planului interior,
analitic.
■ Acţiune lineară, bine marcată, în care episoadele se - Fabulaţia se bazează pe discontinuitate epică, pauze
înlănţuie logic şi cronologic; descriptive, inserţii;
■ subiect construit cu rigoare, însumând, de obicei, - subiect nelinear, alcătuit frecvent ca sumă de expe-
momentele clasice ale subiectului. rienţe trăite de eul narator, ca „dosare de existenţă”;
■ conflict/e exterioare puternic reliefate (economic, - conflict/e interioare de problematică filosofică (poate
social, politic, moral, erotic etc.), dublate uneori de avea la baza opoziţia dintre individ şi existenţă, dintre
conflict interior (moral, psihologic), conduse riguros individ şi sistem) sau psihologică (drame de idei, drame
spre rezolvare. existenţiale, crize de conştiinţă, de identitate, de valori).
■ Personaje de mare coerenţă, tipologice (tipologie - Personaje relativizate, dilematice, inconsecvente,
socială sau general-umană), statice; în construirea lor indeterminate, atipice; ipostaze existenţiale (spaima de
se accentuează ceea ce este tipic, definitoriu; moarte, alienarea, eşecul existenţial, solitudinea, absurdul);
■ surprinşi unilateral, din perspectiva naratorului; - nu este o structură unitară, un "caracter dat", ci
■ evoluţie epică previzibilă; un om superior, aflat în căutarea sinelui;
- dispariţia evoluţiei lineare a eroului.
- Cronotop simbolic (labirintic/durată
■ Spaţiu şi timp: determinate, reale, obiective. interioară,subiectivă multiplicare a planurilor
temporale şi spaţiale).
■ Discurs obiectiv - Discurs subiectiv: