Baltagul- Mihail Sadoveanu
întâia noapte de război-
(1930)
Roman tradițional,
obiectiv/doric, mitic,
monografic
Curent: realism
Roman de observație socială,
rural, oferă o imagine asupra
obiceiurilor și tradițiilor.
Tema: existenței comunității
pastorale, reflectând
mentalități ale începutului de
sec. al XX-lea în conexiune cu
un filon arhaic de sorginte
mitologic.
Narațiunea heterodiegetică
Perspectivă narativă
omniscientă( naratorul
cunoaște biografiile
personajelor, se inserează în
lumea psiho-afectivă a
acestora, făcându-ne părtași
la gândurile și trăirile lor- a se
vedea Vitoria Lipan)
Focalizare zero
Ultima noapte de dragoste,
Călinescu(1938)
Camil Petrescu( 1930)
Roman modern/ ionic
( Nicolae Manolescu” Arca lui
Noe”), subiectiv, al
experienței, psihologic
Curent: realism
Tema: Iubirea( Eros) și
războiul( Thanatos) transpuse
în experiențe definitorii ale
eului intelectualului.
Narațiunea homodiegetică+
heterodiegetică: planul
lăuntric al personajului
interferează cu o lume
exterioară percepută ca un
pat procustian.
Focalizare internă/
perspectivă ”din interior”,
naratorul adoptă punctul de
vedere al unui personaj, se
relatează ”ce vede, ce aude,
ce gândește personajul.”
Ion- Liviu Rebreanu
(1920)
Roman aflat la confluența
dintre tradiție și modernitate
Roman doric/obiectiv,
Monografic
Curent: realism
Tema:/ temele pământului, a
iubirii, a familiei vizează firul
narativ al țăranului obișnuit,
iar tema păstrării integrității
ființei naționale e percepută
din perspectiva intelectualilor
satului( învățătorul Herdelea,
Titu Herdelea)
Narațiune heterodiegetică
Focalizare zero (obiectivitate,
neutralitate a stilului,
simetriile etc.)
Enigma Otiliei- George
Roman balzacian,
obiectiv/doric
Curente literare: clasicism
( tipologiile umane- avarul-
Costache Giurgiuveanu, baba
absolută- Aglae, fata
bătrână- Aurica, gentleman-
Pascalopol) realism(
parvenitul, intelectualul),
naturalism( tare ereditare,
morale, sociale: Simion
Tulea- Titi; Aglae- Aurica;
condiția orfanului: Felix și
Otilia), modernism( tehnica
poliedrică, jocul
presupunerilor, condiția
intelectualului etc.)
Tema: Romanul e o frescă a
societății bucureștene
surprinsă la început de secol
al XX-lea.
Narațiune heterodiegetică
Focalizare zero (obiectivitate,
neutralitate a stilului,
simetriile etc.)
O construcție epică închisă,
monumentală, echilibrată
perfect, circulară( a se vedea
finalul romanului)
Incipit- elemente de
postmodernitate ”avant la
letrre”( motoul+ parabola).
Ulterior, incipitul devine
descriptiv, rezumativ care
instalează un centru tematic
de control.
Final: închis( conflictule e
rezolvat, se reinstaurează
echilibrul, viața îți reia cursul
firesc)
Principii compoziționale și
tehnici narative:
Cronologie, tehnica înlănțuirii,
uneori inserția unor episoade
retrospective ( personajul
absent- Nechifor este
reconstituit din amintirea
celorlalți.)
Personajul: Vitoria Lipan-
condiția țăranului,
exponentul unei lumi,
” Antigona modernă”,
” Hamlet feminin”
O construcție discontinuă,
acronologică structurată pe
tehnica flashback-ului(
memoria involuntară)
Incipit descriptiv(” La Piatra
Craiului în munte”- pregătirea
pentru intrarea în Primul
Război Mondial)
Final deschis: protagonistul
vindecat de drame subiective
este capabil să își proiecteze
un nou drum distanțându-se
de” tot trecutul”.
Principii compoziționale și
tehnici narative:
Acronologia este obținută
prin folosirea tehnicilor
proustiene( analepse), în
primul rând. Aspectul modern
al romanului este susținut de
tehnica stendhaliană, gidistă
și cea balzaciană.
Personajul: Ștefan
Gheorghidiu- condiția
intelectualului ( mitul jocului
ielelor, lui Procust, lui
Pygmalion, Androginului,
mitul peșterii etc.)
O construcție ciclică/
simetrică, echilibrată perfect,
circulară chiar unde” sfârșitul
se confundă cu începutul”
Incipit descriptiv construit pe
tehnica cinematografică,
oferindu-se o imagine
panoramică a intrării în satul
Pripas, pentru ca apoi atenția
să se focalizeze către
elemente de detaliu-
Hristosul ” spălăcit de ploi și
de vânt”.
Final închis: destinele frânte
sunt insignifiante, altele le vor
lua locul, iar timpul va trece
impasibil peste acestea.
Principii compoziționale și
tehnici narative: Cronologie,
impresia unei lumi care se
construiește treptat
( construcție arhitectonică)
motivată perfect în planul
realului; tehnica simfonică
( alternanța dintre efectele de
surpriză cu cele de așteptare)
Personajul: Ion al
Glanetașului- ” pământul e
bun suprem”.
O construcție epică închisă,
simetrică (intenționat finalul
coincide cu incipitul, totuși
semnificațiile replicii” Nu, nu,
aici nu stă nimeni” se
multiplică).
Final închis: destine
construite până într-un punct
al existenței, atingându-și
potențialul pe căi foarte
diferite: dreaptă sau
întortocheată( viziune
realistă)( a se vedea” Al.
Macedonski” Noapte de
decemvrie”)
Principii compoziționale și
tehnici narative: Cronologie,
impresia unei lumi complexe,
supraetajate(tehnica rabelais-
iană, plăcerea regiei, tehnica
poliedrică, jocul
presupunerilor etc.).
Personaje: tipologii umane