TURCIA (TURKEY)

Anastasoaei Matei
Clasa a VI a E
SGNR2
 GEOGRAFIE
• Turcia, oficial Republica Turcia (în turcă Türkiye) este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în 
Europa (peninsula Balcanică). Turcia are granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; Irak și Siria la
sud. Turcia este o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și 
Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.
• Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e situată între Marea Neagră la nord și Marea Mediterană la sud, cu 
Marea Egee și Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice și istorice. Datorită poziției sale
geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț.
• Turcii selgiucizi au început să migreze în locul numit acum Turcia în secolul al XI-lea. Procesul a fost accelerat de victoria selgiucizilor asupra Imperiului Bizantin la 
Bătălia de la Manzikert. Sultanatul de Rum al turcilor selgiucizi a controlat mare parte din Anatolia centrală până la invazia mongolă din 1243. Începând cu secolul al XIII-lea, 
turcii otomani au unit Anatolia și au creat un imperiu ce cuprindea Europa de sud-est, Asia de sud-vest și nordul Africii. După ce Imperiul Otoman s-a prăbușit, în urma
înfrângerii din Primul Război Mondial, părți din el au fost ocupate de aliații victorioși. O grupare a tinerilor ofițeri din armata turcă, grupare condusă de 
Mustafa Kemal Atatürk, a organizat rezistența față de aliați; în 1923 ei au instaurat Republica modernă Turcia, cu Atatürk ca prim președinte al acesteia.
• Așezarea Turciei la intersecția Europei cu Asia o face să fie o țară de o mare importanță geostrategică. Din punct de vedere etnic, turcii formează majoritatea populației,
existând însă și o minoritate importantă de kurzi. Religia predominantă în Turcia este islamul, iar limba oficială a țării este turca.
• Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire culturală și istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în
organizații ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE și economiile majore G-20. Turcia a început negocierile complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al
Comunității Economice Europene încă din anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia, de asemenea, a promovat relațiile culturale, politice, economice și
industriale cu lumea de Est, în particular cu Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în organizații ca Islamic Conference and Economic
Cooperation Organization. Având în vedere așezarea strategică, economia dezvoltată și armata modernizată, Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii politici și
economiștii mondiali.
 ISTORIA
ISTORIA
Peninsula Anatolia, care cuprinde majoritatea Turciei moderne, este una din regiunile cele mai vechi locuite din lume. Cele mai vechi
colonizări neolitice ca Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin sunt considerate a fi printre cele mai timpurii
colonizări umane din lume.[9]

Fațada bibliotecii Celsus din Efes

Colonizarea Troiei a început în Neolitic și continuă până în Epoca de Fier. Istoric, anatolienii vorbeau limba indo-europeană, semitică
 și kartveliană, ca și multe alte limbi de afiliere necunoscute. De fapt, având în vedere vechimea limbii Indo-Europene hitite și Luwian,
unii savanți au propus Anatolia ca centru ipotetic de la care provin limbile indo-europene.
 HITITII
• Hitiții au fost un popor de origine indo-europeană, care a migrat în 
mileniul al III-lea î.Hr. din teritoriile pe care le ocupa în sud-estul continentului
european, în Asia Mică. Între istorici există două teorii asupra drumului pe care l-au
parcurs hitiții, din zona unde locuiau înspre Podișul Anatoliei: o variantă ar fi
trecerea lor prin nordul Mării Negre și traversarea Munților Caucaz, iar cea de-a
doua ar fi străbaterea Peninsulei Balcanice și traversarea strâmtorilor Bosfor și 
Dardanele.
• Incepând cu anul 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni și
ionieni. Numeroase orașe importante au fost fondate de acești coloniști, ca Miletus, 
Ephesus, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai târziu Constantinopol și
Istanbul). Anatolia a fost cucerită de Imperiul Ahemenid în timpul sec. V și VI î.Hr. și,
mai târziu, a căzut în timpul domniei lui Alexandru cel Mare, în 334 î.Hr.[14] Anatolia a
fost, ulterior, împărțită într-un număr mic de regate care au fost cucerite de 
Republica Romană la mijlocul sec. I î.Hr.. [15]
• În 324, împăratul roman Constantin I alege Byzantium ca noua capitală a 
Imperiului Roman, redenumindu-l „Roma Nouă” (mai târziu, Constantinopol și
Istanbul). După căderea Imperiului Roman de Apus, devine capitala 
Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit). 
 CASA JELJUKULUI

• Casa Seljukului a fost o ramură a Kınık Turcilor Oguzi care au avut reședința la periferia 
Lumii Musulmane, nordul mărilor Caspice și Aral, în Yabghu Khaganate a confederației
Oğuz,[17] în secolul al X-lea. În secolul al XI-lea, selgiucizii au început să migreze din
patriile lor strămoșești spre regiunea estică a Anatoliei, care a devenit noua patrie a
triburilor turci Oguzi. Mai târziu, în 1071, a avut loc Bătălia de la Manzikert.
• Victoria selgiucizilor a dat naștere unui nou stat: Sultanatul Selgiucizilor Anatolieni, care s-
a dezvoltat ca o ramură separată a Marelui Imperiu Selgiuc - care avea teritorii în Asia
Centrală, Iran, Anatolia și Asia de Sud-Vest.[18]
• În 1243, armatele selgiucizilor au fost învinse de mongoli și puterea imperiului, ușor, s-a
dezintegrat. Mai apoi, unul din principiile turcești guvernate de Osman I s-a transformat,
peste 200 de ani, în Imperiul Otoman, care s-a extins prin cuceririle din Anatolia, Balcani
 și Levant.[19] În 1453, orașul Constantinopol a fost cucerit de armatele otomane ale lui
Mehmed II și a devenit, sub numele Istanbul, capitala Imperiului Otoman.