Turcia

   
                

   Drapel
Capitala: Ankara
• Turcia, oficial Republica Turcia (în turcă Türkiye) este o țară întinsă pe
două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia de Sud-Vest (
peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia are
granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și 
Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; Irak și Siria la sud. Turcia
este o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem
politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, 
NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul Europei. În octombrie 2005 
Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.
                             Etimologia
• Numele Turciei, Türkiye în limba turcă, poate fi împărțită în 2 componente:
Türk, care înseamnă „puternic” sau „măreț” în turca veche și, de obicei,
semnificând locuitorii Turciei sau un membru al turcilor sau oameni turci,
mai târziu formează „Tukin”, un nume dat de chinezi oamenilor care
locuiesc în Munților Altay din Asia Centrală mai devreme de 177 î.Hr.E; și
sufixul abstract –iye (derivat din sufixul arab –iyya), dar, de asemenea,
asociat cu sufixul Medieval Latin –ia în Turchia.
• Prima referință folosită de termenul „Turk” sau „Turuk” ca un antonim
continuat în inscripțiile Orkhon a lui Gokturks din Asia Centrală (sec. 8 CE).
Cuvântul englezesc „Turkey” derivă din latina medievală, Turchia (c. 1369)
                                  Politică

• Sistemul politic al Turciei este pluripartidic. Alegerile în Turcia au loc la

fiecare patru ani. Principalele formațiuni politice sunt CHP (de stânga)
și AKP (de dreapta).
• Din 2014 președintele Turciei este Recep Tayyip Erdogan, ales din
partea formațiunii conservatoare islamice AKP.
Relatii externe
• Turcia este un membru fondator al Națiunilor Unite (1945), OECD
 (1961), OIC (1969), OSCE (1973), ECO (1985), BSEC (1992) și al
economiilor mari G-20 (1999). Pe 27 octombrie 2008, Turcia a fost
aleasă ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al
Națiunilor Unite. Turcia este un membru eficient al consiliului de la
începutul lunii ianuarie 2009. Turcia a mai fost membru al Consiliului
de Securitate al ONU în 1951-1952, 1954-1955 și 1961.
Împărțirea administrativă
• Turcia este împărțită în 81 de provincii (iller în limba turcă; singular il). Fiecare provincie este
împărțită în subprovincii (ilçeler; singular ilçe), existând 923 de districte.[28] Provincia poartă,
de obicei, același nume cu capitala acesteia, considerată subprovincia centrală; excepțiile
sunt Hatay (capitală: Antakya), Kocaeli (capitală: İzmit) și Sakarya (capitală: Adapazarı). Cele
mai populate provincii sunt: İstanbul, cu 11 milioane de locuitori; Ankara, cu 4 milioane; İzmir,
cu 3,5 milioane; Bursa, cu 2,1 milioane, Konya, cu 2,2 milioane; Adana, cu 1,8 milioane de
locuitori.
• Cel mai mare oraș și capitala pre-republicană este Istanbul - inima financiară, economică și
culturală a țării. După o estimare, 75,5% din populația Turciei trăiește în centrele urbane.
Dintre toate provinciile, 19 au populații care depășesc 1 milion de locuitor, 20 provincii au
populație între 1 milion și 500 mii locuitori, doar 2 provincii au populații mai mici de 100 mii.
Geografie

• Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică.[29] Turcia asiatică (conținând, în mare parte, Anatolia) care include 97% din țară, este separată de Turcia europeană prin Bosfor, Marea Marmara și 
Dardanele (care, împreună, formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediterană). Turcia europeană cuprinde 3% din țară.

• Teritoriul Turciei se întinde pe mai mult de 1.600 km în lungime și 800 km în lățime, având o formă aproximativ dreptunghiulară. Se întinde între 35° și 43° latitudine Nordică și între 25° și 45°
longitudine Estică.

• Suprafața Turciei, inclusiv lacurile, ocupă 783.562 km2, din care 755.688 km2 sunt în Asia de Sud-Vest, iar 23.764 km2 în Europa. Turcia ocupă locul 37 în lume ca suprafață. Țara este înconjurată de
mări: Marea Egee - în Vest; Marea Neagră - în Nord și Marea Mediterană - în Sud. De asemenea, Turcia are ieșire și la Marea Marmara în Nord-Vest.

• Partea europeană a Turciei, Tracia de Est, formează granițele cu Grecia și Bulgaria. Zona asiatică a țării, Anatolia (sau Asia Mică) constă într-un platou central înalt, cu câmpii înguste, litorale, între
zona munților Pontici și Koroglu, în Nord, și munții Taurus, în Sud. Peisajele montane sunt mai predominante în Estul Turciei, de unde izvorăsc râuri precum Eufrat, Tigru și Aras. Tot în această
regiune se află și cel mai înalt punct al Turciei, Muntele Ararat (5.137 m) și Lacul Van, cel mai întins lac din țară.

• Turcia este împărțită în șapte regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia de Est, Anatolia de Sud-Est și Mediterana. Terenul neregulat din partea de Nord a Anatoliei
formează o porțiune lungă și îngustă de-a lungul țărmului Mării Negre. Peisajul devine din ce în ce mai aspru, pe măsură ce progresează înspre est.

• Peisajele variate ale Turciei sunt rezultatul unor mișcări complexe ale pământului, care au format regiunea de-a lungul a mii de ani, și încă se manifestă în cutremure destul de frecvente, ocazional, și
erupții vulcanice. Strâmtorile Bosfor și Dardanele își datorează existența liniilor de falie ce traversează Turcia, care au condus la crearea Mării Negre. Există o linie de falie în Nordul țării, ce se întinde
de la Vest la Est, care a cauzat un cutremur major în 1999.
Clima
• Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Egee și Marea Mediterană au o climă temperat mediteraneeană, cu călduri, veri uscate și
care se răcesc ușor, ierni umede. Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Neagră au climă temperat oceanică cu călduri, veri
umede, ierni umede. Coasta Mării Negre a Turciei primește cea mai mare cantitate de precipitații și este singura regiune a Turciei care are
multe precipitații tot anul. În partea de est a coastei mediile sunt de 2,500 mm/an.
• Zonele de coastă ale Turciei mărginind Marea Marmara, inclusiv Istanbulul, care conectează Marea Egee și Marea Neagră au climă de
tranziție între clima temperat mediteraneeană și cea temperat oceanică caldă, veri moderat de uscate și reci, ierni uscate. Zăpada cade în
zonele de coastă ale Mării Marmara și Mării Negre, aproape în fiecare iarnă, dar, de obicei, nu mai mult de câteva zile. Zăpada, pe de altă
parte, este rară în zonele de coastă ale Mării Egee și foarte rară în zonele de coastă ale Mării Mediterane.
• Condițiile pot fi mult mai dure și mai aride în interior. Munții închiși de coastă împiedică influențele mediteraneene de la căile de extindere,
dând platoului central anatolian al interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante.
• Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi în Anatolia estică, și zăpada poate sta pe sol cel puțin 120 zile pe an. În
vest, temperaturi medii de iarnă sub 1 °C. Verile sunt fierbinți și uscate, cu temp. generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitațiile medii anuale
măsoară cca 400 mm, cu sume anuale determinate de elevații. Cele mai uscate regiuni sunt câmpia Konya și câmpia Malatya, unde
precipitațiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm. Poate fi, în general, cea mai umedă, deoarece iulie și august sunt cele mai uscate.
• Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre și subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii
sunt de 5 °C în nord, la Samsun, -4 °C în podișul Anatoliei (la Kayseri) și 11 °C în sud, la Antalya. Precipitațiile sunt reduse în sud și centru (în
jur de 400 mm/an) și bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).
 • Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creștere remarcabilă din punct de vedere
economic. Industria energetică este reprezentată, îndeosebi, prin industria
cărbunilor (mai ales lignit si huilă), localizată în nord-vestul Anatoliei. Energia
electrică se obține în cadrul hidrocentralelor și termocentralelor.
• Turcia susține un proiect de oleoduct între porturile sale, Samsun de la 
Marea Neagră, și Ceyhan de la Mediterana, care servește deja drept terminal
pentru oleoductele care aduc petrol azer și irakian.

Economie
• Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de
miliarde de dolari în 2007. Sute de firme turcești operează în Rusia, circa două
milioane de ruși vin anual în Turcia (un milion conform altei estimări), iar Rusia
asigură, prin Blue Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei.
• Turcia este ca mărime a 15-a după GDP-PPP a lumii, și a 17-a după PIB. Țara este un
membru fondator a OECD și G20 a economiei majore. În timpul primelor 6 decenii
ale republicii, între 1923 și 1983, Turcia a aderat, mai ales, la o abordare cvasi-
statistică, cu planificări stricte ale bugetului de către guvern, care impune limite pe
participarea sectorului privat, comerț străin, debit cu valută străină, investiție
directă străină. Totuși, începând din 1983, Turcia a început o serie de reforme care
au fost inițiate de prim ministrul Turgut Özal și proiectate să schimbe economia din
statistici, sistem izolat la un sector privat; model bazat pe piață. 
Demografia

• Populația Turciei a fost de 83.154.997 în anul 2019[40]. Densitatea medie a populației este de
92 pers/km pătrat. Proporția reședinței în zonele urbane este de 75,5%. Oamenii din grupa de
vârstă 15-64 ani constituie 67% din totalul populației, grupei de vârstă între 0-14 ani îi
corespunde 26% din populație, în timp ce grupei de vârstă de 65 și peste 65 ani îi corespunde
7% din totalul populației.
• Speranța de viață la bărbați este de 71,1 ani și la femei 75,3 ani, cu o medie globală de 73,2
ani pentru întreaga populație.
• Educația este obligatorie și gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare este de 96% pentru
bărbați, 80,4% pentru femei, cu o medie globală de 88,1%. Cifrele mici la femei de datorează,
în principal, obiceiurilor tradiționale ale arabilor și kurzilor care locuiesc în provinciile de SE
ale țării. Articolul 66 din Constituția turcă definește „un turc” ca „oricine care este obligat de
statul turc prin legături cetățenești”, prin urmare folosirea legală a cuvântului „turc” ca
cetățean al Turciei este diferit de definiția etnică. Totuși, majoritatea populației turcești este
de etnie turcă.
Religie

• Turcia este un stat secular, fără o religie oficială de stat; Constituția

Turciei enunță libertatea religiei și a conștiinței. Aproximativ 99% din
populație e înregistrată, însă, ca fiind musulmană, majoritatea fiind 
sunniți; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat că
aproximativ 3% dintre adulți își definesc relațiile cu religia ca fiind
„fără convingere religioasă” sau că „nu cred în obligațiile religioase”.
              Multumesc pentru atentie!