TURCIA

• Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică (conține în

mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de turcii europeni
din Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de
ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Turcia Europeană cuprinde
3% din țară.

• Teritoriul Turciei se întinde pe mai mult de 1.600 km în lungime și 800 km în

lățime, având o formă aproximativ dreptunghiulară. Se întinde între 35° și 43°
latitudine Nordică și între 25° și 45° longitudine Estică.

• Suprafața Turciei, inclusiv lacurile, ocupă 783.562 km 2, din care 755.682 km2
sunt în Asia de Sud-Vest, iar 23.764 km2 în Europa. Turcia ocupă locul 37 în lume
ca suprafață. Țara este înconjurată de mări: Marea Egee în Vest, Marea Neagră
în Nord și Marea Mediterană în Sud. De asemenea, Turcia are ieșire și la Marea
Marmara în Nord-Vest.

• Partea europeană a Turciei, Tracia de Est, formează granițele cu Grecia și

Bulgaria. Zona asiatică a țării, Anatolia (sau Asia Mică) constă într-un platou
central înalt, cu câmpii înguste, litorale, între zona munților Pontici și Koroglu, în
Nord, și munții Taurus, în Sud. Peisajele montane sunt mai predominante în
Estul Turciei, de unde izvorăsc râuri precum Eufrat, Tigru și Aras. Tot în această
regiune se află și cel mai înalt punct al Turciei, Muntele Ararat (5.137 m) și Lacul
Van, cel mai întins lac din țară.
•
Turcia este împărțită în șapte regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia
Centrală, Anatolia de Est, Anatolia de Sud-Est și Mediterana. Terenul neregulat
din partea de Nord a Anatoliei formează o porțiune lungă și îngustă de-a lungul
țărmului Mării Negre. Peisajul devine din ce în ce mai aspru, pe măsură ce
progresează înspre est. Peisajele variate ale turciei sunt rezultatul unor mișcări
complexe ale pământului, care au format regiunea de-a lungul a mii de ani, și
încă se manifestă în cutremure destul de frecvente, ocazional și erupții vulcanice.
Strâmtorile Bosfor și Dardanele își datorează existența liniilor de falie ce
traversează Turcia, care au condus la crearea Mării Negre. Există o linie de falie în
Nordul țării, ce se întinde de la Vest la Est, care a cauzat un cutremur major în
1999.
 • Relief: in cea mai mare parte munti; campii inguste adiacente coastelor; un
podis central inalt (al Anatoliei)
• Munti:
• Muntii Ararat
• Muntii Taurus
• Muntii Cilo-Sat
• Muntii Kackar
• Muntii Erciyes
• Muntii Koroglu • Muntii Pontici
• Podisuri:
• Podisul Anatoliei
• Podisul Armeniei
• Podisul Traciei Orientale

Vegetatia

Datorită climei foarte variate, în Turcia vegetaţia este de o mare bogăţie şi diversitate. În zona
sudică cresc cel mai adesea palmieri, măslini, hibiscus, mirt, lauri şi arţari. Mâncăcioşii se vor
bucura aflând că sudul Turciei este cunoscut şi prin mulţimea de banani, smochini şi castani
comestibili. Plajele sunt umbrite de sute de portocali şi de păduri de pini. În regiunile din
interiorul ţării pot fi cel mai des întâlniţi platanii, arţarii şi castanii. Agricultura este în sudul
Turciei foarte bine dezvoltată, se cultivă cartofii, plantele leguminoase, sfecla de zahăr, floarea
soarelui, viţa de vie şi citricele. De asemenea, sunt în creştere suprafeţele cultivate cu fistic,
alune de pădure şi curmale, care se exportă în mari cantităţi.
PALMIERII

FISTIC
 HIBISCUS

Istoria Turciei

Casa Seljukului a fost o ramură a Kınık Turcilor Oguzi care au avut reședința la periferia Lumi
Musulmane, nordul mărilor Caspice și Aral, în Yabghu Khaganate a confederației Oğuz în secolul
al X-lea. În secolul al XI-lea, selgiucizii au început să migreze din patriile lor strămoșești spre
regiunea estică a Anatoliei, care a devenit noua patrie a triburilor turci Oguzi. Mai târziu, în
1071, a avut loc Bătălia de la Manzikert.
Victoria selgiucizilor a dat naștere unui nou stat: Sultanatul Selgiucizilor Anatolieni, care s-a
dezvoltat ca o ramură separată a Marelui Imperiu Selgiuc - care avea teritorii în Asia
Centrală, Iran, Anatolia și Asia de Sud-Vest.
În 1243, armatele selgiucizilor au fost învinse de mongoli și puterea imperiului, ușor, s-a
dezintegrat. Mai apoi, unul din principiile turcești guvernate de Osman I s-a transformat, peste
200 de ani, în Imperiul Otoman, care s-a extins prin cuceririle din Anatolia, Balcani și Levant. În
1453, orașul Constantinopol a fost cucerit de armatele otomane ale lui Mehmed II și a devenit,
sub numele Istanbul, capitala Imperiului Otoman.
În timpul secolelor XVI și XVII, Imperiul Otoman a atins apogeul, fiind unul din cele mai
puternice din lume, controlând teritoriile de pe 3 continente. Imperiul a devenit mai puternic și
prestigios în timpul domniei lui Suleiman Magnificul Imperiul Otoman a fost, de multe ori, în
conflict cu Sfântul Imperiu Roman și statul polono-lituanian, cauza fiind dorința Imperiului de a
ajunge și controla centrul Europei. Pe mare, imperiul a susținut războaie cu Liga Sfântă (din care
făceau parte Spania Habsburgică, Republica Veneția și Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta)
pentru controlul Mării Mediterane. În Oceanul Indian, după descoperirea de către portughezi,
în 1488, a Capului Bunei Speranțe, marina otomană se confrunta, frecvent, cu o nouă
concurență - flota portugheză, în scopul de a-și apăra monopolul tradițional asupra rutelor
comerciale maritime între Asia de Est și Europa de Vest. În plus, turcii au fost, ocazional, în
stare de război cu Persia, din cauza disputelor teritoriale sau diferențelor religioase.
În timpul celor aproape două secole de declin, Imperiul Otoman a pierdut, treptat, teritorii,
putere militară și bogății. Acesta a intrat, în Primul Război Mondial, de partea Puterilor
Centrale și a fost, în cele din urmă, învins. Într-un efort final de păstrare a puterii în mâinile
lor, prin recucerirea cel puțin a unora dintre teritoriile pierdute și de punere sub semnul
întrebării a autorității britanice asupra canalului Suez, triumviratul condus de ministrul de
război Enver Pașa a hotărât ca Turcia să se alăture Puterilor Centrale în timpul Primului Răzbi
Mondial.
Imperiul Otoman a reușit să aibă câteva succese în primii ani de război. În urma armistițiului
din Mudros, care a avut loc la 30 octombrie 1918, Puterile Aliate au căutat să împartă între
ele, prin Tratatul de la Sèvres din 1920, teritoriile Imperiului Otoman.

Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămășițele Imperiului Otoman.
Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al
XIlea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii
dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al XVI-lea, ajuns la
întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat,
Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în Primul Război Mondial, puterile
învingătoare au urmărit, prin Tratatul de la Sèvres, împărțirea imperiului . Cu sprijinul
Aliaților, în conformitate cu Tratatul, Grecia a invadat și a ocupat orașul Izmir. La 19 mai
1919, sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk Pașa - un comandant militar care s-a
distins în cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a
încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare
segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de
independență (în turcă: Kurtuluș Savașı).
La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată.
A urmat abdicarea sultanului, la 1 noiembrie 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de
stăpânire otomană. În 1923, Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii
Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele Turciei) și
a devenit primul președinte al țării. El a instituit mai multe reforme economice, politice,
juridice și religioase care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.
O perioadă de transformări, între 1923 și 1938, a definitivat organizarea statului turc de
astăzi. Fondarea sistemului de învățământ public (gratuit și obligatoriu), acordarea
dreptului la vot egal pentru toți cetățenii, introducerea alfabetului latin, interzicerea
poligamiei, democratizarea și modernizarea administrației și libertatea religioasă au fost
reformele ce au consolidat Turcia modernă.

Populatia turciei
Turcia are ca numar de locuitori 85 mil locuitori un picut mai multa ca si Germania.

RELIGIE: Musulmana – 6% din populatia musulmana a lumii traieste in Turcia. Sarbatorile

religioase se tin dupa calendarul islamic, care este cu 11 zile mai scurt decat cel gregrian si
sunt doua la numar: Seker Bairam si Kurban Bairam.

BUCATARIA TURCEASCA: e situata pe locul 3 in lume. Cafeaua turceasca vine din Etiopia si a fost
introdusa in Istanbul de catre guvernatorul Yemenului in sec. 16. Bautura nationala este Raki,
cunoscut si sub numele de “puterea Leului”. Mancare traditionala e kebab, borek, dolma,
dulciuri ca baclava, rahat.
POPULATIE: 66 milioane de locuitori, majoritatea traind in: Istanbul, Ankara (capitala tarii),
Izmir, Antalya si Bursa.

TEMPERATURI MEDII: In aer in Iunie 25 C, Iulie 28 C, August 29 C, Septembrie 30 C.

Curiozitati despre Turcia

Un obicei turcesc constă în aruncarea unui vas cu apă în urma celor ce pornesc într-o călătorie,
în speranța că drumul acestora va decurge lin, fără incidente.

Musulmanii au un obicei de a nu se îmbăia și nu-și spăla lucruri în apa stătătoare.

Turcia produce 80% din consumul de alune din lume.

Turcia are cele mai multe moschei pe cap de locuitor din întreabă lume, în total peste 82.600ct

Obiective turistie din Turcia

Teatrul Aspendos

Aspendos se mandreste cu faptul ca este unul dintre cele mai bine pastrate teatre ale
antichitatii. Teatrul Aspendos, din Antalia, a fost construit in anul 155 e.n in timpul domniei
imparatului roman Marc Aureliu si putea gazdui intre 15000 si 20000 de spectatori. Intrucat
zona scenei a fost folosita ulterior drept caravanserai (han la marginea drumului) in perioada
dinastiei Seljuk, ea fost reparata si intretinuta in mod regulat. Astfel, Teatrul Aspendos a fost
capabil reziste pana in zilele noastre, fara a-si pierde aproape niciuna dintre calitatile originale