Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sezonul turistic începe în mod oficial în luna mai, când vremea este deja stabilă şi nu se mai
înregistrează precipitaţii de lungă durată. Temperatura medie a aerului este în jur de 25°C. Luna indeală
pentru o vizită în Turcia este iunie, când vremea e foarte însorită iar temperaturile nu sunt exagerat de
ridicate ? cca 30°C. În prima jumătate a lui septembrie vremea este încă stabilă, cu o temperatură a
aerului de până la 30°C, dar către sfârşitul lunii se înregistrează deja o răcire accentuată.
Hidrografia
Aproape toate raurile din Turcia sunt rapide si nu sunt navigabile.
- Kizilirmak (1355 km) este cel mai lung fluviu din Turcia, si se varsa in Marea Neagra.
- Büyükmenderes (in antichitate Meandru), se varsa in vestul Anatoliei in Marea Egee.
- Tigrul si Eufratul curg din estul Turciei si se varsa in Golful Persic.
- Râul Kura
- Raul Aras
- Raul Cayster
Kizilirmak
Kızılırmak (grec. Halys) este cel mai
lung râu din Turcia (1355 km). Râul este o sursă importantă
de energie electrică, dar nu este utilizat în navigație, iar apa sa
irigă culturile de orez.
Râul izvorește din podișul de est al Anatoliei la este
de orașul Sivas și la circa 150 km distanță de
izvorul Eufratului. Cursul superior are la început direcția vest,
sud-vest, schimbând direcția în Anatolia centrală. După
traversarea apelor lacului de acumulare „Hirfanli”, curge spre
nord prin Munții Pontici, alimentează lacul de acumulare
„Altinkaya” și se varsă printr-o deltă largă la nord de „Bafra”
(lângă Samsun) în Marea Neagră. Râul, datorită cursului
repede și a variațiilor mari de debit al apei din timpul anului,
nu este navigabil.
Vegetația și Fauna
Fauna Turciei se remarcă printr-o mare diversitate. În munţi şi în regiunile din interiorul ţării trăiesc urşi, lupi şi
pisici sălbatice, precum şi cerbi şi căprioare. În timpul plimbărilor în mijlocul naturii şi în zonele rurale veţi întâlni
turme de oi sau de capre, uneori şi cămile, cu mersul lor încet. Localnicii cresc şi vaci, măgari şi cai, pe care îi
folosesc la muncile agricole. Dintre păsările răpitoare, pot fi cel mai adesea văzuţi vulturii, şoimii şi vindereii (o
specie de şoim, lat. Falco tinnunculus) , prezenţa lor constituind un semn că vă aflaţi într-un colţ al Europei încă
nealterat de influenţa civilizaţiei moderne.
Datorită climei foarte variate, vegetaţia este în Turcia de o mare bogăţie şi diversitate. În zona sudică cresc cel mai
adesea palmieri, măslini, hibiscus, mirt, lauri şi arţari. Sudul Turciei este cunoscut şi prin mulţimea de banani,
smochini şi castani comestibili. Plajele sunt umbrite de sute de portocali şi de păduri de pini. În regiunile din interiorul
ţării pot fi cel mai des întâlniţi platanii, arţarii şi castanii. Agricultura este în sudul Turciei foarte bine dezvoltată, se
cultivă cartofii, plantele leguminoase, sfecla de zahăr, floarea soarelui, viţa de vie şi citricele. De asemenea, sunt în
creştere suprafeţele cultivate cu fistic, alune de pădure şi curmale, care se exportă în mari cantităţi.
Resurse naturale
Turcia este cel mai mare producător agricol din Europa,
iar sectorul ocupă mai mult de 20% din populație. Pe
lângă terenurile agricole fertile, Turcia are o gamă largă
de resurse naturale, inclusiv resurse metalice și
nemetalice. Principalele resurse naturale ale țării sunt
evidențiate mai jos.
- Gaz natural
- Cărbune
- Lignit
- Teren arabil
- Minereu de fier
- Cupru
- Aur
Populație și Religii
Populație: 82.319.724 persoane
Dintre care:
- Islamul islamic 65%
- Alte Islam 13%
- Irreligion 7%
- Spirituale, dar nu religioase 6%
- Shia Islam 4%
- Alte religii 2%
- Alte creștinism 1%
- Protestanți creștini 1%
Orașe
Cele mai importante orașe din Turcia sunt:
- Ankara ( capitala Turciei)
- Istanbul ( capitala istorică a Turciei)
- İzmir
- Bursa
- Adana
Istanbul
Istanbul, numit în antichitatea greacă Byzantion, apoi, după anul 330 d. Imperiul
Roman de Răsărit a început a fi numit Imperiul Bizantin începând din sec. Istanbul
este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume
întins pe două continente. Oficial fosta capitală a primit denumirea turcă de Istanbul
la 28 martie 1930, până atunci păstrându-și pe plan internaținal numele antic și
tradițional de Constantinopol.