DESPRE TURCIA

Turcia - Scurt istoric

Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost o
răscruce istorică, patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și mai ales un important
centru de comerț.
Primul imperiu important în teritoriu a fost cel al hitițlor, cu mult înainte de Hristos.
Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni și ionieni.
Aceștia au fondat orașe importante: Milet, Ephes, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai
târziu Constantinopol și Istanbul).
Anatolia a fost cucerită și, mai târziu, a fost sub domnia lui Alexandru cel Mare,
împărțită într-un număr mic de regate care vor fi cucerite în sec. I î.Hr. în timpul romanilor. În
anul 330, împăratul Imperiului Roman, Constantin I, alege drept capitală a imperiului orașul
Byzantium, redenumindu-l „Roma Nouă”.
În secolul al IX-lea, triburile turcilor selgiucizi, au început să migreze spre Anatolia și au
format un nou stat. Imperiul Otoman începe să se clădească în anul 1299, o dată cu fondarea unui
stat Islamic sub conducerea lui Osman I. Otomanii își încep și își afirmă supremația când
cuceresc Constantinopolul, în 1453, sub conducerea lui Mehmed al II-lea.
Între secolele al XVI-lea și al XVII-lea Imperiul Otoman a fost una dintre cele mai
puternice entități politice și statale ale lumii, o supraputere imperială care și-a manifestat
dominația în zona mediteraneană. Urmează aproape două secole de declin, în care Imperiul
pierde treptat teritorii, putere militară și bogății.
În Primul Război Mondial otomanii intră de partea Puterilor Centrale și sunt învinși.
După această pierdere catastrofală Imperiul este dezmembrat. O parte din armata condusă de
Mustafa Kemal refuză să recunoască Tratatul de Pace, astfel, în 1919 începe Războiul pentru
Independență. La 29 octombrie 1923 se proclamă Republica Turcia, iar Mustafa Kemal, care iși
ia numele de Atatürk (părintele turcilor) devine președintele noii țări. El a fost cel care, printr-o
serie de reforme, a făcut din Turcia statul modern și puternic pe care îl vedem astăzi.

Numele Turciei, Turkiye cum este în limba turcă, poate fi împărțită în 2 componente:
Turk, care înseamnă „puternic” sau „măreț” în turca veche și sufixul abstract –iye. Capitala
Turciei e Ankara, nu Istanbul, așa cum cred majoritatea străinilor.
Capitala Turciei a fost stabilită la Ankara pe 13 octombrie 1923. Astfel, orașul de numai
35.000 de locuitori la acea vreme înlocuia metropola Istanbul, care servise drept capitală, timp de
aproape cinci secole, pentru trei imperii: Imperiul Roman, Imperiul Bizantin și Imperiul Otoman.
Motive din spatele deciziei de a muta capitala de la Istanbul la Ankara, au fost de natură
geopolitică, situația geografică, strategia militară, dar și credința puternică în lupta de eliberare a
poporului turc.
Politicienii turci, în frunte cu faimosul Mustafa Kemal, cel care avea să primească titlul
de „tata al turcilor”, au realizat pericolul pierderii independenței Turciei după înfrângerea din
Primul Război Mondial, motiv pentru care au decis să mute sediul guvernului la Ankara, oraș
situat în inima Anatoliei.
Datorită peisajului său montan, departe de mare, Ankara nu era deloc accesibilă în cazul
unei invazii străine. În același timp, poziția sa geografică în mijlocul Turciei simplifica foarte
mult comunicarea și coordonarea între forțele supuse lui Kemal Atatürk. Ca să nu mai vorbim
despre atitudinea ideologică a acestuia, care, din dorința de a construi un stat nou, modern,
democratic și laic, a preferat să mute capitala de la Istanbul la Ankara.
 Vechile tradiții sunt greu de schimbat, iar Istanbul le avea pe multe dintre ele. Dar, pentru
revoluție, turcii aveau nevoie de un nou început, de un loc nou lipsit de tradiții, iar acela era
Ankara. Istanbul este orașul otomanilor, Ankara este orașul Republicii Turcia. Istanbul rămâne
cu titlul onorific de capitală culturală și cel mai important centru economic al țării.

Suprafața Turciei este de 780.000 de km2. Și este țara întinsă pe două continente: 97% din
suprafața țării se află în Asia de Sud-Vest, numită și Anatolia și 3% în Europa, numită și Asia
Mică. Administrativ, țara este împărțită în 81 de provincii, cum ar fi județele la noi – plăcuțele de
de înmatriculare auto au numere, nu abrevieri ale acestor provincii și sunt ordonate alfabetic.
Provinciile Turciei sunt organizate în 7 regiuni. Regiunile sunt definite mai mult cu scopuri
statistice și nu se referă la diviziuni administrative:
Regiunea Mării Negre este o lume diferită de restul țării, cu grupuri de sate care se împletesc pe
litoralul îngust, înconjurat de mare, pe de o parte, și de munții care se rostogolesc pe de altă
parte. Deși această regiune nu este, de obicei, un punct de top pe itinerariile multor turiști străini,
este o felie frumoasă din Turcia, cu o mulțime de atracții și lucruri de făcut.
Este regiunea cu cele mai mari precipitații anuale, drept urmare locul ideal pentru cultivarea
ceaiului din Turcia. Orașul Rize este locul ce găzduiește plantațiile de ceai turcesc. Regiunea
Mării Negre este și regiunea cu cea mai mare suprafață forestieră și locul unde se produc alunele
de pădure unde Turcia este cel mai mare producător din lume.
Regiunea Anatoliei Centrale, deși este numită un platou, această regiune este de fapt destul de
diversă. Este a doua regiune ca mărime a Turciei după Anatolia de Est și regiunea unde se află
capitala țării, Ankara.
Grâul și orzul sunt cele mai importante culturi, dar recoltele sunt neregulate, alte culturi din zonă
sunt cartofii, fasolea, năutul și lintea. Țeserea covoarelor este un alt venit important pentru micii
săteni, în special în Cappadocia și Konya. Cappadocia are și o însemnătate istorică, fiind refugiul
primilor creştini ai lumii.
Regiunea Anatoliei de Est are cea mai mare suprafață și cea mai mare altitudine. Respectiv
vârful Ararat ce trece de 5.000 metri. Conform Bibliei, Noe s-a oprit „în luna a șaptea, în ziua a
șaptesprezecea a lunii, pe munții Ararat”, drept urmare sunt alpiniști și savanți ce caută și astăzi
dovezi că Arca lui Noe se află încă pe vârful muntelui Ararat acoperită de zăpadă.
Regiunea Anatoliei de Sud-Est. Această regiune este din punct de vedere geografic cea mai mică
regiune a Turciei. Economia se bazează și pe creșterea animalelor și agricultură și este o zonă
conflictuală fiind la granița cu Siria, Iran și Irak. Regiunea este situată pe câmpia largă a
Mesopotamiei și ce este străbătută de râul Tigru și Eufratul.
Regiune Mediteraneană își ia numele de la Marea Mediterană. Munții Taurus sunt paraleli cu
linia de coastă. Din cauza munților înalți și abrupți, văile dintre mare și lanțul muntos sunt foarte
înguste. Populația este concentrată în special în locațiile propice agriculturii, turismului,
industriei și comerțului. Câmpiile acestei regiuni sunt bogate în resurse agricole, solurile fertile și
un climat mediteranean cald fac ca zona să fie ideală pentru cultivarea de citrice și struguri,
cereale și, în zonele irigate, orez și bumbac. 80% din totalul portocalelor și mandarinelor din
Turcia sunt cultivate aici, în timp ce bananele sunt specifice doar acestei regiuni.
Există puține orașe mari de-a lungul acestei coaste, dar câmpia triunghiulară Antalya este
suficient de extinsă pentru a susține orașul și portul cu același nume în creștere rapidă.
Regiunea Mării Egee are cea mai lungă coastă, cel mai cunoscute stațiuni sunt Kusadasi,
Bodrum, Marmaris. Abundă în plaje vaste și curate, este înconjurată de stânci, păduri de pini și
plantații de măslini - aproximativ jumătate din totalul măslinilor din Turcia se află în această
regiune.
Regiunea Mării Marmara se întinzânde pe cele două maluri ale Bosforului. Zona este renumită
pentru câmpurile largi de floarea-soarelui și vii. Aproximativ 73% din producția de floarea
soarelui și 30% din producția de porumb din Turcia provine din regiunea Marmara.
Regiune a avansat puternic în industrie, comerț, turism și transport. Principalele unități
industriale se află pe triunghiul Istanbul - Bursa - Kocaeli producând produse alimentare
prelucrate, textile, ciment, hârtie, produse petrochimice, auto, mobilier, piele și construcții
navale.
.
.
În Turcia locuiesc 85 de milioane de oameni. Cele mai populate provincii sunt: Istanbul, Ankara,
Izmir, Bursa, Konya, Adana și Antalya.
Istanbulul se află pe malul strâmtorii Bosfor, care îl împarte în două o parte în Asia și o parte în
Europa. Populația sa declarată depășește 18 milioane de locuitori. Există un mare flux de
imigranți ce provin din partea estică, rurală a țării, în căutare de oportunități economice și de
îmbunătățire a calității vieții. De fapt, doar aproximativ o treime din populația orașului este
inițial din Istanbul.
Ankara este capitala Turciei, a cărui populație se apropie de 5 milioane de persoane. Orașul este
cunoscut din cele mai vechi timpuri având o poziție avantajoasă la răscrucea rutelor comerciale
care leagă Asia și Europa. Jumătate din populație este sub vârsta de 30 și deține cel mai înalt
nivel de educație din țară.
Izmir, cu o populație de milioane depășește 3.5 milioane de locuitori este al treilea oraș din
Turcia din punct de vedere al populației. Este un oraș cu o populație colorată, cu aproximativ
2.500 de evrei și procente semnificative de persoane de origine italiană, franceză și venețiană.
Bursa este un oras aflat în partea asiatică a Turciei, lângă Marea Marmara. Orașul a fost prima
capitală a Imperiului Otoman, iar astazi este al patrulea oras al Turciei cu o populație de aproape
3 milioane de locuitori.
Locul cinci este disputant între Adana, ce are o populație de 2 milioane de locuitori, și Antalya
ce nu ajunge la 1 milion, dar dacă se adaugă și fluxul continuu de turiști și angajații sezonieri din
industria turismului aceasta poate fi situate pe locul 5 fără discuții.
.
.
ISTANBUL
Istanbulul este singurul oraș din lume ce se întinde pe malurile a două continente, Europa
și Asia. Este situat în nord-estul Mării Marmara. Are o populație de aproximativ 16 milioane de
locuitori în zona metropolitană (2020), adică circa 18% din populația toală a Turciei, apreciată la
peste 73.000.000 locuitori. Se poate aprecia că în realitate populația poate fi mai mare cu cel
putin 2.000.000 de locuitori flotanți, imigranți, studenți sau turiști. Cu toate că, la 13 octombrie
1923, orașul a pierdut calitatea de capitală în favoarea orașului Ankara, a rămas centrul economic
cel mai important al Republicii Turcia.
Cu numele de Constantinopol orașul a servit drept capitală a Imperiului Roman, ca
Bizanț a fost capitala Imperiul Bizantin. Din punct de vedere istoric, alături de Atena și Roma,
Constantinopolul și deci Istanbulul, este una dintre cele mai importante trei capitale antice care a
dăinuit până astăzi.
Orașul metropolă este considerat european deoarece centrul său istoric și ponderea
locuirii de astăzi se află în Europa. Este centrul uneia dintre cele mai mari aglomerări urbane a
continentului și reprezintă principalul pol economic al Republicii Turcia, cu toate că nu mai este
capitală a statului.
 Nucleul Istanbulului, adică orașul vechi, este scăldat de apele Mării Marmara, de cele ale
Bosforului și de cele ale Cornului de Aur.
Bosfor
Strâmtoarea Bosfor este o ruptură a scoarței terestre dintre Europa și Asia, care permite
comunicarea dintre Marea Mediterană, prin Marea Egee și Marea Marmara, cu Marea Neagră.
Bosforul are o lungime de 31,7 km și o lățime ce variază între 650 și 2.800 de metri. În lungul
strâmtorii adâncimea apelor variază între 36 și 124 de metri.
Traficul naval prin strâmtoare este unul dintre cele mai importante din lume. Pe lângă
marele trafic naval internațional, apele strâmtorii sunt înțesate de o puzderie de vase mici turcești
folosite la traversări, la navetele locuitorilor între cartiere, la trafic comercial local și, desigur, la
turism. Navigația prin strâmtoare a fost totdeauna pusă în pericol de curenții foarte puternici și
periculoși care străbat apele la două nivele distincte. Cei din partea superioară a apelor se
îndreptă dinspre Marea Neagră spre Marea Marmara, iar cei de profunzime se scurg invers, cu
efect nefast pentru adâncurile Marea Neagră. Sub adâncimea de 200 de metri, în apele Marea
Neagră s-au acumulat substanțe nocive pentru viața animală. Aceasta a dispărut total datorită
aportului de apă mult mai sărată dinspre bazinul mediteraneean în raport cu apa de suprafață,
mult îndulcită de apele Dunării și a altor mari râuri.
Legătura rutieră dintre partea europeană și cea asiatică a metropolei se realizează prin
două mari poduri suspendate de dată recentă, cu câte șase benzi de circulație: Podul Bosfor și
Podul Fatih Sultan Mehmed sau Podul Cuceritorului. De altfel există și un tunel de legătură pe
sub apele strâmtorii, la întâlnirea cu apele Marea Marmara, tunel destinat unei circulații urbane
rapide între cartierele de pe malurile celor două continente. Tunelul poartă numele de Marmaray
și are o lungime de 13,6 km. Tunelul va descongestiona traficul în Istanbul și va permite trecerea
zilnică, de o parte în alta, a circa 2.000.000 de călători.
Marea Marmara
Marea Marmara este o mare internă a Turciei fiind cuprinsă numai între teritorii turce.
Constituie o legătură între Marea Neagră și Marea Mediterană prin Marea Egee.
Este o mare de mici dimensiuni, dar bine delimitate cu o importanță economică majoră
pentru Turcia, ea constituind o legătură avantajoasă între metropola Istanbul și marea zonă
industruială din regiunea Izmir. De asemeni se remarcă drept o mare deosebit de circulată, cu un
trafic dintre cele mai importante din lume, datorită strâmtorilor între care este cuprinsă.
Comunică cu Marea Neagră prin strâmtoarea Bosfor și cu Marea Mediterană prin strâmtoarea
Dardanele, ambele foarte strâmte și strategice.
Cornul de Aur
Cornul de Aur este un golf lung și îngust, asemănător unui șarpe acvatic, un corn prelung
cu vârful puțin curbat. Razele soarelui de după amiază se reflectă în apele sale, făcându-le să
strălucească ca aurul topit. Malurile lui au cunoscut de-a lungul mileniilor mulțime de seminții
purtătoare a diverse religii și stadii de dezvoltate pe scara civilizației. Astăzi Cornul de Aur
desparte în două partea europeană a Istanbulului, la sud rămânând vechiul Constantinopol, iar la
nord Orașul Nou, cel întemeiat de genovezi cu acordul bizantinilor, acolo unde s-au aciuit
ulterior o mulțime de locuitori străini, mai ales apuseni, aduși de interese comerciale.
Pe malul său sudic bizantinii au ridicat ziduri puternice și înalte de apărare. Tot pentru a
proteja acea parte a orașului de un posibil atac pe mare, ei au plasat un lanț gros și greu la intrare
în golf. Lanțul era fixat de un turn al orașului, pe partea sudică a golfului și de un alt turn mai
vechi din dreptul Turnul Galata. Lanțul era menit să împiedice trecerea navelor inamice în
Cornul de Aur. Pe parcursul istoriei lanțul a fost ocolit de trei ori: de rușii din Kiev, de venețieni
și de otomanii lui Mahimed al II-lea Cuceritorul.
 Cornul de aur este traversat astăzi de trei poduri, enumerate în ordinea vechimii și a
pozișionării spre interiorul golfului: Podul Galata, Podul Atatṻrk și Podul Cornul de Aur.
În 1502 sub sultanul Baiazid al II-lea s-a cerut un proiect pentru pod lui Leonardo da Vinci.
Marele umanist a proiectat un pod fără precedent ce urma să devină podul cu cea mai lungă
deschidere și cel mai lat din lume la acea dată. Proiectul nu a primit însă aprobarea sultanului.
Turcii au cerut și lui Michelangelo să prezinte și el un proiect, dar acela a refuzat propunerea.
Ideea construirii unui pod peste Cornul de Aur a fost abandonată de otomani până în sec. al 19-
lea.

Religia
99% din populație sunt de religie musulmană. Restul de 1 % este partajat între creștini și
evrei. Turcia este o țară musulmană unde libertatea religioasă este legalizată constituțional, iar
religia este separată de stat.
Tot ce are nevoie un musulman adevărat, pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost
creat de proorocul Mohamed, idolul tuturor musulmanilor.
Coranul este împărțit în 114 sure. Nu există o cronologie în ea, ca cea găsită în Biblie,
deoarece cea mai mare parte a ei constă din porunci și avertismente, și doar o parte sunt povești.
Tehnica de citire folosită în mod normal implică așezarea pe pământ cu cartea în poală
sau așezată pe o masă joasă special făcută. Citirea Coranului este un moment de meditație pentru
toți musulmanii și un ritual care poate fi îndeplinit oriunde oricând, nu numai în moschee.

Islamul a fost construit pe cinci stâlpi mărturisind că nu există decât Allah și că Mohamed este
Mesagerul lui Allah:
1. Primul act de închinare pe care fiecare musulman îl îndeplinește este o confirmare a
credinței, cunoscută sub numele de șahaadah. Cuvântul "shahaadah" înseamnă literalmente
"a da mărturie", prin mărturisirea verbală a credinței. Șahaadahul este repetat de musulmani
de mai multe ori în fiecare zi, atât în mod individual cât și în rugăciunea zilnică.
2. Rugăciunea zilnică este o piatră de hotar într-o viață musulmană. În Islam, rugăciunea este
direct către Allah, fără vreun intermediar sau mijlocitor. Musulmanii se roagă de cinci ori în
fiecare zi pentru a-și îndrepta inimile către închinare. Mișcările legănate reprezintă umilința
în fața Creatorului. Cuvintele de rugăciune includ cuvinte de laudă și mulțumiri lui Allah,
versete din Coran și rugăminte personale.
3. Zakat - dăruirea celor săraci este esențial pentru o convingere fundamentală a musulmanilor
că tot ceea ce avem, vine de la Allah și nu este al nostru să-l ascundem sau să-l dorim. Ar
trebui să fim binecuvântați pentru tot ceea ce avem și trebuie să fim dispuși să împărtășim cu
cei mai puțin norocoși. Caritatea în orice moment este recomandată, dar există, de asemenea,
un procent stabilit necesar pentru cei care ajung la o anumită valoare minimă netă.
4. Postul. Multe comunități văd postul ca o modalitate de a purifica inima, mintea și corpul. În
islam, postul ne ajută să empatizăm cu cei mai puțin norocoși și ne apropie de Allah în
credința întărită. Ramadanul ar fi luna în care Muhammad a primit revelația.
În timpul zilei, cel ce postește nu poate să bea sau să mănânce,. Sunt interzise și fumatul,
cântatul sau ascultatul muzicii și relațiile sexuale. După rugăciunea de seară postul este rupt
printr-o masă ușoară. O masă mai substanțială este luată mai târziu și din nou una ușoară
înainte de zori.
În ultima zi a Ramadanului, se sărbătorește Şeker Bayrami: care începe după luna de post
Ramadan şi ţine 3 zile. Se onoreze persoanele în vârstă, generația tânără îi vizitează pe cei
mai în vârstă la care le sărută mâna și primesc dulciuri și bani.
5. Pelerinajul, spre deosebire de ceilalți "stâlpi" ai islamului, care se desfășoară zilnic sau anual,
pelerinajul trebuie făcut numai o singură dată într-o viață și fiecare musulman este dator să-l
facă.
Are loc în fiecare an în luna septembrie când se sărbătorește și Kurban Bayram.

Timp de patru zile, se sărbătorește Sărbătoarea Sacrificiului. Se comemorează practic

gestul de sacrificiu al Profetului Ibrahim, cel care, pus să aleagă între dragostea faţă de unicul său
fiu şi adoraţia lui Allah, și-a exprimat credinţa necondiţionată şi supunerea faţă de Allah, fiind
gata să-și sacrifice fiul. În aceste zile, musulmanii trebuie să se împace, să fie uniţi şi să se
gândească la cei săraci și neajutoraţi. Familiile de musulmani, în special cele înstărite, trebuie să
sacrifice o ovină sau o bovină în una din cele patru zile cât durează Sărbătoarea Sacrificiului.
Ritualul sacrificiului spune că, după ce împart carnea în trei părţi egale, musulmanii trebuie să
dea o parte celor săraci, a doua celor apropiați, iar a treia familiei. Potrivit tradiției, animalul
sacrificat, trebuie să aibă minimum doi ani atunci când va fi sacrificată.
În pelerinajul spre Mecca, musulmanii din fiecare colț al globului își poartă sicriele - două
cearșafuri de bumbac - pentru a-și reprezenta moartea în această viață. Înainte de a începe
pelerinajul își plătesc datoriile, își cer iertare tuturor, își iau rămas-bun de la fiecare și se
pregătesc să moară pentru această lume pentru a trăi în Allah.
Mai puțin de 10% din toți musulmanii reușesc vreodată să-l îndeplinească.
Mecca este locul nașterii profetului Mahomed, este leagănul islamului și punctul spre care
trebuie să-și îndrepte fața orice musulman în timpul rugăciunii. Direcția, către Mecca este
marcată în orice moschee printr-o nișă aflată în peretele opus ușii de la intrare, către care stau cu
fața cei prezenți. În Preasfânta Moschee de la Mecca fix în centru avem „o cutie neagră” numit și
loc de înălțare. Moscheea din Mecca are 9 minarete și în procesul de extindere i se vor mai
adăuga 2.
Fiecare moschee are cel puțin un minaret - turn aproape de, sau construit în, care este folosit
pentru a chema oamenii la rugăciuni. Numărul de minarete este dat de bogăția credincioșilor.
Imamul este conducătorul rugăciunilor, nu implică nici o hirotonire sau puteri spirituale speciale
dincolo de o educație suficientă pentru a îndeplini această funcție.
Un musulman adevărat nu va mânca niciodată mici cu o bere rece, deoarece religia lui îi
interzice carnea de porc şi băuturile alcoolice.
Femeile care trăiesc în credinţa islamică au în comparaţie cu europencele o poziţie, care
nu este deloc de invidiat. Acestea trăiesc în ascultare permanentă, în umbra bărbaţilor lor.
Căsătoria este o obligaţie pentru musulmani. Iar o persoană de altă religie nu are voie să
se căsătorească cu o musulmancă, în timp ce un musulman are dreptul de a se căsători cu o
femeie de altă religie. Totuşi aceasta este apoi obligată să se convertească la islam, iar copii ei
sunt automat consideraţi a fi musulmani.
Un musulman nu are voie să renunţe la credinţa sa. În acest caz, legea islamică, îl va
pedepsi cu moartea.
O importantă parte a acestei religii este islamizarea întregii planete. Musulmanii se
chinuie să îşi răspândească religia pe întregul glob pământesc, deoarece cred că atât timp cât nu
este convertită toată populaţia la religia lor, pacea globală nu poate exista.