ISTORIE,CULTURA SI EDUCATIE LA PORTI BIZANTINE

Impresii de calatorie,informatii istorice si nu numai….despre Istambul

Istanbul,Constantinopol…
numit în antichitatea greacă Byzantion, apoi, după anul 330 d.Hr., Constantinopol —
în greacă Κωνσταντινούπολις, a fost capitală a Imperiului Roman, pentru două scurte
perioade dintre anii 324-395, aImperiului Roman de Răsărit, denumit și Imperiul
Bizantin de istoriografia umanistă, între 395-1204, a Imperiului latin din Orient, între
1204-1261, apoi din nou a Imperiul Bizantin refăcut, între 1261-1453 și a Imperiului
Otoman până la proclamarea Republicii Turcia, la 13 octombrie 1923. Imperiul Roman
de Răsărit a început a fi numit Imperiul Bizantin începând din sec. al 16-lea prin
inițiativa istoricului umanist Hieronymus Wolf. Intemeietorul legendar a fost un anume
Byzas din orașul Megara, iar atunci când Constantin I-ul cel Mare a trasat limitele
viitoarei sale capitale a cuprins o arie tot șapte coline ca și în cazulRomei. Turcii au
construit pe fiecare colină câte o moschee. Istanbul este cea mai mare concentrare
urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume întins pe două continente. În vechile
texte românești, orașul era numit Țarigrad, Stanbul, Stambul, Înalta
Poartă sau Poarta[3]. Oficial fosta capitală a primit denumirea turcă de Istanbul la 28
martie 1930, până atunci păstrându-și pe plan internaținal numele antic și tradițional
de Constantinopol.
Cu o populație de peste 18,8 miloane Istanbulul este un megalopolis, precum și
principalul centru financiar, comercial și cultural al Turciei. Se întinde peste 27 de
districte din cele 39 ale provinciei cu același nume, fiind una dintre cele mai mari
metropole din lume. Este capitala economică a Turciei și prefectura provinciei cu
același nume. Partea europeană se află situată în regiunea istorică Tracia iar cea
asiatică în Anatolia. Poartă numele oficial de Istanbul din 28 martie 1928. Alături
de Atena și Roma, Constantinopol-ul, adică Istanbul-ul se clasează printre cele mai
venerabile capitale ale Europei. El a fost înscris pe lista patrimoniului mondial
al UNESCO începând cu anul 1985. Asemănător cu Constantinopol-ul în evul mediu,
astăzi Istanbul este cea mai mare aglomerare umană a Europei.
În anul 2010 metropola este declarată una din cele trei Capitale Europeene ale Culturii,
celelalte două capitale culturale din 2010 fiind Pécs, Ungaria, și Essen, Germania.
Există trei ipoteze principale privind formarea numelui de Istanbul:
 Prima presupune că ar proveni din deformarea a trei cuvinte grecești :Eis tim
Poli ceea ce ar însemna „ eu merg către Oraș”, deoarece Constantinopolul era
arhietipul orașului, fiind chiar numit simplu „Orașul”de către bizantini în vorbirea
curentă.

 Cea de a doua ipoteză presupune că numele ar proveni din cuvintele turcești Islam
bol, care semnifică acolo unde Islamul abundă. Este o etimologie populară născută
după cucerirea otomană prin care se exprima noul rol al orașului, atât capitală
a Imperiului Otoman, cât și capitală a Califat-ului, mai târziu.

 Cea de a treia ipoteză pleacă de la ideea unei simple alterări populare, succesive, a
denumirii de Constantinopolis în cea de Constantinopol și apoi mai departe. Datorită
faptului că în fonetica turcă nu se poate pronunța st fără a se adăuga un i s-a ajuns
la Istantinopol, apoi la Istantpol și la Istanbul.
 Istanbulul este singurul oraș din lume ce se întinde pe malurile a două
continente, Europa și Asia. Este situat in nord-estul Mării Marmara. Are o
populație de aproximativ 18.800.000 de locuitori în zona metropolitană (2010),
adică circa 18% din populația toală a Turciei, apreciată la peste 73.000.000
locuitori. Se poate aprecia că în realitate populația poate fi mai mare cu cel putin
1.000.000 de locuitori flotanti, asemănător tuturor marilor metropole. Cu toate că,
la 13 octombrie 1923, orașul a pierdut calitatea de capitală în favoarea
orașului Ankara, fost Angora, a rămas centrul economic cel mai important al
RepubliciiTurcia.
 În timpul antichității grecești și romane orașul s-a numit Byzantion, iar după 11
mai 330, s-a numit un timp Noua Romă, dar imediat a preluat numele
întemeietorului său, împăratul roman Constantin I cel Mare, numindu-
se Constantinopolis sau pe scurt, Constantinopol, adică orașul lui Constantin.
Mult timp a fost numit de cuceritorii turci Istanbul, dar pe plan internațional a
păstrat numele de Constantinopol. Abia începând cu 28 martie 1930, numele
oficial al orașului a devenit Istanbul. Până în 1930, aglomerația urbană a orașului
s-a numit oficial Constantinopol, iar cu apelativul Stanbul era desemnat
numai Orașul Vechi, adică peninsula istorică. Numele modern Istanbul a fost
extins în urma reformei de limbă și scriere turcă întreprinse de către Mustafa
Kemal Ataturk în 1928, numită și Revoluția semnelor. Cu numele
de Constantinopolorașul a servit drept capitală a Imperiului Roman în totalitatea
sa, în două scurte perioade ale secolului al IV-lea e.N, al Imperiul Roman de
Răsărit până la cucerirea turcă din anul 1453 și în final a Imperiului Otoman,
până la transformarea acestuia în Republica Turcia. De reamintit că perioada
 Imperiului Roman de Răsărit a fost numită de istoriografia umanistă din secolul al
XVI-lea, drept perioada bizantină, termen neutilizat anterior.
 În perioadă anilor 1204 - 1261, a fost capitala Imperiului latin din Orient, ca
urmare a cuceririi sale de către armata Cruciadei a IV-a (1195 - 1204).
 Pe parcursul unui mileniu Constantinopol-ul și imperiul său au fost stindardul
civilizației și culturii europene medievale, păstrătoare ale tezaurului de cultură,
artă și civilizație antică. Constantinopolul și Imperiul Bizantin sunt considerate a fi
un leagăn major de civilizație europeană și mondială, civilizație caracterizată
printr-un larg sincretism. Aici s-a întâlnit civilizația greco-romană cu
civilizațiile Orientului Apropiat și Mijlociu, de la care a împrumutat trăsături noi,
luând naștere o civilizație de sinteză, civilizația bizantină. Imperiul Bizantin și
capitala sa, au constituit și creuzetul afimării creștinismului, în general și al
celui ortodox în special. Din punct de vedere istoric, alături
de Atena și Roma, Constantinopolul și deci Istanbulul, este una dintre cele mai
importante trei capitale antice care a dăinuit până astăzi.

 Strâmtoarea Bosfor este o realitate geografică legată indestructibil de așezarea,

existența și evoluția Istanbul-ului. Bosfor-ul (Boğaziçi în limba turcă), este o
ruptură telurică a scoarței terestre dintre Europa și Asia, care permite
comunuicația dintre apele Marea Mediterană, prin Marea Egee și Marea
Marmara, cu Marea Neagră. Strâmtoarea reprezintă întâlnirea a două plăci
tectonice active care se contrapun la scară geologică. Bosfor-ul are o lungime de
31,7 Km și o lățime ce variază între 650 și 2800 de metri. Apele sărate ale celor
două mări, pe care le unește, au umplut un șanț geologic adânc, născut prin
ruperea, sau compresarea uscatului la începutul erei quaternare. De 4-5 milenii
un număr greu de precizat de seminții i-au traversat apele de pe un continent pe
altul, sau de la o mare la alta, în ciuda curenților violenți ce îl străbat. In lungul
strâmtorii adâncimea apelor variază între 36 și 124 de metri, cea mai mare
adâncime fiind atinsă în dreptul localității Arnavatköy, "satul albanez" în limba
turcă și numit odinioară Mega Revna, sat de creștini recunoscut astăzi pentru
restaurantele lui pescărești. Aici ca și în România, la Galați sau Constanța, există
obiceiul de "Aruncare a crucii în mare" de Boboteză, obicei vechi de numai 60 de
ani. Navigația prin strâmtoare a fost totdeauna pusă în pericol de curenții foarte
puternici și periculoși care străbat apele la două nivele distincte. Cei din partea
superioară a apelor se îndreptă dinspre Marea Neagră spre Marea Marmara, iar
cei de profunzime se scurg invers, cu efect nefast pentru adâncurile Marea
Neagră. Sub adâncimea de 200 de metri, în apele Marea Neagră s-au acumulat
substanțe nocive pentru viața animală. ]
Cornul de AurApele prietenoase care poartă acest nume atrăgător (în turcă
Haliç) sunt un reper geografic esențial pentru marea metropolă euro-asiatică. Cornul de
Aur este un golf lung și îngust, asemănător unui șarpe acvatic, un corn prelung cu vârful
puțin curbat. Razele soarelui de după amiază se reflectă în apele sale, făcându-le să
strălucească ca aurul topit. Malurile lui au cunoscut de-a lungul mileniilor mulțime de
seminții purtătoare a diverse religii și stadii de dezvoltate pe scara civilizației. Chiar și
astăzi cartierele care-l mărginesc oferă o imagine completă a compoziției etnice și
religioase a metropolei. La începutul mileniului dinaintea erei noi în adâncul golfului a
luat naștere o neînsemnată locuire umană, numită Semistra, folosind calitile deosebite
ale apelor lui pentru un port al navelor rudimentare. Mai târziu locuitorii s-au deplasat pe
colina tringhiulară, mai înaltă, cuprinsă între Marea Marmara și minunatul și liniștitul
golf. Noua așezare din sec. al 9-lea e.A, s-a numit Lygos. Ea a ocupat poziția
dominantă deținută mai târziu de acropolisul viitorului Byzantion grecesc, întemeiat
după legendă în anul 667 e.A și al Constantinopol-ului care i-a urmat începând cu anul
330 e.N. Astăzi Cornul de Aur desparte în două partea europeană a Istanbul-ului, la sud
rămânând vechiul Constantinopol, iar la nord Orașul Nou, cel întemeiat de genovezi cu
acordul bizantinilor, acolo unde s-au aciuit ulterior o mulțime de locuitori străini, mai ales
apuseni, aduși de interese comerciale. Golful are o lungime de 7,5 Km și o lățime de
750 de metri. Atinge adâncimea cea mai mare, de 35 de metri, acolo unde se întâlnește
cu Bosfor-ul, în dreptul liniei imaginare care unește astăzi Palatul Topkapî, pe malul de
sud, cu Turnul Galata pe malul de nord. In antichitate și în epoca medievală a servit
permanent drept port și zonă pentru construcții navale. Pe malul său sudic bizantinii au
ridicat ziduri puternice și înalte de apărare. Tot pentru a proteja acea parte a orașului de
un posibil atac pe mare, ei au plasat un lanț gros și greu la intrare în golf. Lanțul
era fixat de un turn al orașului , pe partea sudică a golfului și de un alt turn mai
vechi din dreptul Turnul Galata, turn care era cunoscut drept Megalos Pyrgos,
adică Marele Turn. Lanțul era menit să împiedice trecerea navelor inamice în Cornul de
Aur. Megalos Pyrgos a fost distrus în mare parte de cruciații jefuitori din Cruciada a IV-
a în 1204, dar genovezii au ridicat unul mai falnic în apropiere, Turnul Galata, în 1348,
pe care ei l-au numit Christea Turris. Pe parcursul istoriei lanțul a fost ocolit de trei ori: -
In sec. al 10-lea rușii din Kiev , veniți cu monoxile primitive, au ocolit lanțul trecând
ambarcațiunile pe uscat, dar au fost distruși total de bizantini cu ajutorul focului grecesc.
- In 1204, pe timpul Cruciadei a IV-a, venețienii au reușit să rupă lanțul cu un berbec. -
In 1453 otomanii lui Mahomed al II-lea Cuceritorul au copiata solutia rușilor, trecându-și
vasele pe o cale de uscat peste înălțimea Galata și relansându-le la apă în apele din
Cornul de Aur. Cornul de aur este traversat astăzi de trei poduri, enumerate în ordinea
vechimii și a pozișionării spre interiorul golfului:

Componența religioasă în Istanbul

Comunitatea religioasă dominantă în Istanbul este cea musulmană, sau islamică Islam,
de care aparține circa 99% din populație. Chiar din punct de vedere religios, încă de la
ocuparea de către turci, marea capitală a avut un caracter cosmopolit, desigur, cu
diferite grade de constrângere din partea Inaltei Porți, cu diverse grade de toleranță.
Religia non-islamică cea mai importantă, tolerată încă de la început de otomani a fost
cea creștin ortodoxă, adică cea tradițională în vechiul Constantinopol. Tolerat a fost și
creștinismul ecumenic romano-catolic prin bisericile din cartierul genovez Galata.
Patriarhatul Ecumenic Ortodox a fost tolerat din prima clipă după cucerire de însuși
sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul. La scurt timp după instaurarea puterii otomane
au existat chiar convorbiri directe între sultan și patriarh. Bisricile catolice din Galata au
primit libertate de funcționare printr-un tratat anterior cuceririi Constantinopol-ului, tratat
survenit între sultan și locuitorii creștini, majoritar genovezi, ca răsplată pentru
neimplicarea acestora în ajutorarea bizantinilor asediați. La începuturile puterii otomane
s-au aciuit sub aripa Patriarhatului Ecumenic Ortodox o serie de rituri creștine
răsăritene. Ulterior toate celelalte forme de rit crștin și-au obținut dreptul de a exista
independent în capitala sultanilor, unele chiar prin tratate sau convenții inerstatale.
Credința mozaică s-a bucurat totdeauna de toleranță în țările islamice, deci și în
capitala otomană cea nouă. In istoria de cinci secole a Imperiului Otoman credințele și
locașurile creștine au avut mult de suferit din partea guvernării musulmane, sau din
partea credincioșilor musulmani habotnici. Au avut loc chiar pogromuri. Ultimul la
mijlocul sec. al 20-lea, în plină epocă modernă. Cu toate acestea creștinismul a rămas
ancorat pe pământul venerabilei capitale creștine. Odată cu instaurarea Republicii
Turcia toleranța religioasă s-a accentuat, iar numărul de credințe non-islamice s-a
extins, deși majoritatea celor noi nu au un caracter reprezentativ.

Locuri de vizitat[modificare | modificare sursă]

 Biserica catedrală Sfânta Sofia

 Palatul Topkapî
 Haremul din Palatul Topkapî
 Biserica Sfânta Irina
 Moscheea Albastră
 Moscheea Suleymaniye
 Moscheea Sultanei Roxelana
 Moscheea Yavuz Selim
 Moscheea Șehzade
 Moscheea lui Baiazid al II-lea
 Moscheea lui Rüstem Pașa
 Moscheea Sultan Valide sau Moscheea Nouă
 Moscheea Prnțesei Mihrimah
 Moscheea lui Selim
 Cisterna Basilică
 Cisterna celor 1001 coloane sau Cisterna Philoxenes
 Marele Bazar
 Bazarul Egiptean
 Piața Eminönü
 Poarta de Aur
 Fortăreața Șapte Turnuri
 Zidurile de apărare antice
 Turnul Galata
 Palatul Dolmabahçe
 Podul Bosfor
 Podul Fatih Sultan Mehmet