Constantinopol 

(greacă Κωνσταντινούπολις, Κωνσταντινούπολη
– Konstantinoúpolis, Konstantinoúpoli; latină Constantinopolis; turcă
otomană  ‫قسطنطینیه‬, Kostantiniyye; acum turcă İstanbul) a fost capitala Imperiului Roman de
Răsărit, Imperiului Latin și Imperiului Otoman. A fost fondat în anul 330 [Link]. de către împăratul
roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecești Byzantion („Bizanț”, ce data din secolul al
VII-lea î.Hr.), care a stabilit aici noua capitală a Imperiului Roman. Numele acestei noi capitale a fost
inițial Nova Roma („Noua Romă”), dar ulterior s-a încetățenit numele Konstantinoúpolis („orașul lui
Constantin”).
În secolul al XII-lea[1] Constantinopolul era cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa.[2] În
timpul celei de-a patra cruciade din 1204 el a fost ocupat și jefuit de cruciații apuseni, dar a fost
ulterior eliberat de forțele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261.
Sultanul otoman Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul la 29 mai 1453, după un asediu de
două luni. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit în luptă, încercând în
zadar să apere zidurile cetății. Orașul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea
acestuia în 1922.

Denumire[modificare | modificare sursă]
Orașul a fost fondat inițial ca o colonie greacă sub numele de Bizanț, în secolul al VII-lea
î.Hr. Acesta a luat numele de Konstantinoupolis („orașul lui Constantin”, Constantinopol), după ce
împăratul roman Constantin I a schimbat capitala imperiului de la cea istorică, Roma, la Bizanț în
anul 330 [Link]. și a desemnat noua capitală Nova Roma sau „Noua Romă”. Denumirea modernă a
orașului dată de turci, Istanbul, provine de la fraza greacă eis tin polin (εις την πόλιν), care
înseamnă „în oraș”. Această denumire s-a folosit în limba turcă împreună cu Kostantiniyye, o
adaptare mai formală a originalului Constantinopol. S-a numit Constantinopol până în secolul al 20-
lea, de-a lungul perioadei existenței legilor otomane, în timp ce cea mai mare parte a limbilor
occidentale au continuat să se refere la oraș ca Constantinopol până în secolul al 20-lea. După
crearea Turciei în 1923, guvernul turc a început să se opună în mod oficial utilizării denumirii
de Constantinopol în alte limbi și a cerut ca să se folosească un nume comun pentru oraș.[3][4][5][6][7]
În limba română veche Constantinopolul era denumit Țarigrad, adică „Cetatea Împăratului” sau a
„Cezarului”, cu referire la faptul că până în anul 1453 Constantinopolul a fost reședința Imperiului
Roman de Răsărit. Numele Țarigrad a pătruns pe filieră slavonă. Constantinopol este o adaptare la
fonetica limbii române a cuvântului Konstantinoupolis, care în limba greacă înseamnă „Orașul lui
Constantin”.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Perioada antichității târzii și epoca bizantină[modificare | modificare sursă]
Constantinopolul și Imperiul Roman de Răsărit[modificare | modificare sursă]

Constantinopolul perioadei bizantine târzii -reconstrucție

Rezidența imperială dintre Hipodrom și Sfânta Irina

Datorită creșterii importanței părții răsăritene a imperiului roman și a victoriei asupra ultimului rival
Licinius, care a controlat imperiul roman de răsărit până în 324 Bizanțul este planificat din anul 326
de către împăratul roman Constantin cel Mare ca noua reședință imperială. Patru ani mai târziu este
inaugurat în mod solem la 11 mai 330.[8]
Constantinopolul în perioada bizantină medie[modificare | modificare sursă]
Pe timpul Imperiului Bizantin în Constantinopol s-au fondat o mulțime de mănăstiri și
edificii: Catedrala Sfânta Sofia, Biserica Sfinții Apostoli, Hippodromul, Arcul lui Constantin, Palatul lui
Iustinian, Palatul imperial din Blachernae etc. Orașul avea trei rânduri de ziduri: zidul vechi (din
Antichitate), Zidul lui Constantin (construit de Constantin cel Mare) și Zidul Theodosian (construit
de Teodosiu II).
Constantinopolul în perioada bizantină târzie și înaintarea turcilor[modificare | modificare sursă]
Imperiul Otoman[modificare | modificare sursă]

Asediul Constantinopolului (pictură cca. 1499)

Pe 29 mai 1453 Imperiul Otoman a cucerit Constantinopolul împreună cu întregul Imperiu Bizantin,

devenind capitala Turciei. Otomanii își numeau orașul-capitală în mai multe feluri, inclusiv
Constantinopol, Stambul, Istanbul, Der-i saadet etc. Istanbul a devenit nume oficial în 1930,
provenind probabil dintr-o prescurtare a numelui Constantinopol, sau de la expresia grecească eis
tin Polin ("înspre Oraș", unde Orașul este evident Constantinopolul). S. B. Dașkov în „Împărați
bizantini” este de părere, la fel ca A. P. Kazhdan, în Oxford Dictionary of Byzantium, că Εις την
Πόλιν este expresia care a fost coruptă de către turci, care încercau să o pronunțe ca „Istanbul”.
Denumirea de Constantinopol nu mai este oficială din 1930, dar alături de denumirea „I Poli”
(însemnând pur și simplu „Orașul”) ea continuă să fie folosită în mod curent în limba greacă.
Patriarhia Ecumenică de Constantinopol și patriarhul Constantinopolului, care conduce Biserica
ortodoxă greacă poartă în continuare în denumirea sa vechiul nume al orașului.

Monumente ale perioadei musulmane[modificare | modificare sursă]

Moscheea Maslama[modificare | modificare sursă]

Poziția presupusă a moscheilor dinaintea perioadei otomane din Constantinopolul Evului Mediu. Primele
moschei din Europa de Sud-Est.

După al doilea asediu al Constantinopolului din anii 717–718, conducătorul arab Maslama ibn Abd
al-Malik a intervenit pe lângă împăratul bizantin Leon al II-lea pentru înființarea unei moschei pentru
prizonierii de război și pentru negustorii musulmani din Constantinopol.[9]

Moschei arabe[modificare | modificare sursă]

Morminte și locuri de pelerinaj[modificare | modificare sursă]
Cartierul Vlaherne, Izvorul Tămăduirii
Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvantul "Vlach" a demonstrat că denumirea cartierului
Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală,
aproximativ în secolul al VI-lea[10]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Istanbul
 Căderea Constantinopolului
 Cornul de Aur
 Hagia Sophia
Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Rosenberg, Matt. "Largest cities through history." [Link].

2. ^ Pounds, Norman John Greville. An Historical Geography of Europe, 1500–1840, p. 124. CUP
Archive, 1979. ISBN 0-521-22379-2.
3. ^ Tom Burham, The Dictionary of Misinformation, Ballantine, 1977.
4. ^ BBC – Timeline: Turkey.
5. ^ Room, Adrian, (1993), Place Name changes 1900–1991, Metuchen, N.J., & London:The Scarecrow
Press, Inc., ISBN 0-8108-2600-3 pp. 46, 86.
6. ^ Britannica, Istanbul Arhivat în 18 decembrie 2007, la Wayback Machine..
7. ^ Lexicorient, Istanbul Arhivat în 23 septembrie 2010, la Wayback Machine..
8. ^ comp. Th. Preger: „Das Gründungsdatum von Konstantinopel“, în: Hermes 36, 1901, S. 336–342.
9. ^ Nagendra K. Singh: International encyclopaedia of Islamic dynasties, p. 840.
10. ^ Ilie Gherghel, Câteva considerațiuni la cuprinsul noțiunii cuvântului "Vlach", București: Convorbiri
Literare, 1920, p. 4-8

Literatură[modificare | modificare sursă]

 Friedrich Schrader: Konstantinopel in Vergangenheit und Gegenwart. Mohr, Tübingen 1917.

 Fritz Krischen: Die Landmauer von Konstantinopel / T. 1. Zeichnerische Wiederherstellung mit
begleitendem Text, De Gruyter, 1938
 John Freely, Hilary Sumner-Boyd: Istanbul. Ein Führer. 5. durchgesehene Auflage.
Prestel, München 1994, ISBN 3-7913-0098-9.
 Wolfgang Müller-Wiener: Bildlexikon zur Topographie Istanbuls. Byzantion – Konstantinupolis –
Istanbul bis zum Beginn des 17. Jahrhunderts. Wasmuth, Tübingen 1977, ISBN 3-8030-1022-5,
(Standardwerk zu Stadtentwicklung und Bauten).
 Wolfgang Müller-Wiener: Die Häfen von Byzantion – Konstantinopolis – Istanbul. Wasmuth,
Tübingen 1994, ISBN 3-8030-1042-X.
 Rudolf Grulich: Konstantinopel. Ein Reiseführer für Christen. Mit einem Geleitwort von Otto von
Habsburg. Gerhard Hess Verlag, Ulm 1998, ISBN 3-87336-271-6, (Texte zum Ost-West-Dialog.
14).
 Stéphane Yerasimos: Constantinople. De Byzance à Istanbul. Place des
Victoires, Paris 2000, ISBN 978-2-84459-015-2, ( Konstantinopel, Istanbuls historisches
Erbe. Ediție specială în limba germană. Ullmann, Königswinter 2009, ISBN 978-3-8331-5585-7).
 Klaus Kreiser: Istanbul. Ein historisch-literarischer Stadtführer. Ediția a 2-a. Beck, München
2009, ISBN 978-3-406-59063-4. Cuprins
 Peter Schreiner: Konstantinopel. Geschichte und Archäologie. Beck, München 2007, ISBN 978-
3-406-50864-6. (Beck'sche Reihe 2364. C. H. Beck Wissen).
 Roger Crowley: Constantinople. The last great siege, 1453. Faber, London, 2006, ISBN 978-0-
571-22186-8, (Auch deutsch: Konstantinopel 1453. Die letzte Schlacht. Ediția a 2-a. Theiss
Verlag 2009, ISBN 978-3-8062-2191-6).
 Klaus Kreiser: Geschichte Istanbuls. Von der Antike bis zur Gegenwart. [Link], München
2010 ISBN 978-3-406-58781-8.
 R. Janin, Constantinople byzantine, seconde édition, Paris, 1964.
 Gilbert Dagron, Naissance d'une capitale. Constantinople et ses institutions de 330 à
451 (Bibliothèque byzantine), Paris, Presses universitaires de France, 1974, 578 p.
 Cyril Mango, Le développement urbain de Constantinople, Paris, de Boccard, 1985, 72 p., 6 fig.,
2 cartes.

 Hărți ale Constantinopolului în Evul Mediu: [1] și [2]

 Hartă a Constantinopolului din 1807 digitalizată de Biblioteca Universității din Düsseldorf
 Hartă a Constantinopolului din 1829 digitalizată de Biblioteca Universității din Düsseldorf
 Informații în mai multe limbi despre Constantinopol
 Lonely Planet Istanbul
 Zidurile fără de moarte ale Bizanțului Arhivat în 15 iulie 2012, la Wayback Machine., 9 mai 2007,
Gabriel Tudor, Revista Magazin
 Zidurile Constantinopolului Arhivat în 29 iulie 2014, la Wayback Machine., 27 noiembrie 2009,
Pr. Felix-Lucian Neculai, Ziarul Lumina
 Constantinopol: capitala bizantina, 13 noiembrie 2009, [Link]