storia Greciei 

se întinde pe o perioadă mare de timp și cuprinde multiple perioade distincte, având

ca obiect de studiu istoria poporului grec, a zonelor în care acesta a locuit istoric, precum și studiul
istoriei teritoriului Greciei de azi.
Vezi și: Grecia antică.
Primele urme de locuire umană în Grecia, au apărut în epoca paleoliticului (cca. 120000 la 10000
î.Hr.). În timpul epocii neolitice care a urmat (aprox. 7000 la 3000 î.Hr.), s-au gasit o mulțime de
clădiri neolitice răspândite în întreaga țară. Clădiri și cimitire au fost descoperite în Tesalia (Sesklo,
Dimini), Macedonia, la începutul Peloponezului, etc. Epoca bronzului (cca. 3000 la 1100 î.Hr.) este
marcata de apariția primelor centre urbane din regiunea Mării Egee.(Poliochni pe Limnos).
Înfloritoare așezări au fost găsite pe Creta, Grecia continentală, Cyclades și Marea Egee de nord-
est, regiunile în care modelele culturale caracteristice dezvoltate,La începutul al doilea mileniu î.Hr.
Societățile organizate de palatul minoic au apărut pe Creta, care rezultă în dezvoltarea de scripturi
prima scriere sistematica. Minoicii, cu Knossos Palace ca epicentrul lor, au dezvoltat o rețea de
comunicații cu curse din regiunea Mediterana de Est,adoptate anumite elemente și la rândul său, a
influențat decisiv culturi pe continent și insulele grecești de pe continent Egean in Grecia, grecii
miceniani profitând de distrugerile provocate pe Creta de erupția vulcanică pe Santorini (in jurul
anului 1500 î.Hr.) -au devenit forta dominanta in Marea Egee în timpul ultimelor secole.
În mileniul al II-lea î.Hr., în jurul anului 1200 î.Hr., au fost distrugeri masive in centrele miceniene,
care au dus la declinul civilizației miceniene și au provocat populația să migreze catre regiunile de
coastă din Asia Mică și Cipru (prima colonizare greacă). După aproximativ două secole de
inactivitate economica și culturala, perioada care, de asemenea, a devenit cunoscută ca „anii negri”
(1150 - 900 î.Hr.), a fost urmată de „perioada geometrică” (secolul al IX-lea - secolul al VIII-lea î.Hr.).
Acesta a fost începutul Renasterii. Această perioadă a fost marcată de formarea si crearea
alfabetului grec și scrierea epopeii homerice (sfârșitul 8-lea î.Hr.)
In anii aheici care ulterior au urmat (7-lea- 6-lea î.Hr.) a fost o perioadă de schimbări majore sociale
și politice in Grecia.s-au stabilit colonii în Spania, la vest, Marea Neagra la nord și Africa de la sud
(două colonizarii grecesti) punand bazele pentru apogeului din timpul perioadei clasice.Anii clasici
(sec. al 5lea -sec al 4lea-lea î.Hr.) au fost caracterizate prin poziția dominantă culturala și politica din
Atena, atat de mult incat a doua jumătate a secolului al 5-lea î.Hr. a fost numit de catre Pericle
Epoca de Aur . Odată cu sfârșitul războiului peloponez în 404 î.Hr., Atena a pierdut rolul său de
lider.Forțe noi au apărut în timpul secolului al 4-lea î.Hr. Macedonenii, cu Filip al II și fiul său
Alexandru cel Mare, au început să joace un rol de lider în Grecia. Campania lui Alexandru la est și
cucerirea tuturor regiunilor pana la râul Indus a schimbat radical situația în lume, așa cum a fost la
acel moment.După moartea lui Alexandru, vastul imperiu creat de el a fost împărțit între generalii
săi, in regate care ar prevala în perioada elenistică (3-lea 1-lea î.Hr.). În această perioadă Grecia a
rămas mai mult sau mai puțin autonoma, dar a pierdut mult din vechea putere și prestigiu.Apariția
romanilor pe scena militara si socio-politica și cucerirea finală a Greciei, în 146 î.Hr.a forțat țară să
adere la marele Imperiu Roman. În timpul perioadei ocupației romane (1-lea î.Hr. - secolul 3 d.Hr.),
Cei mai multi dintre imparatii romani , care au admirat cultura greacă, au acționat ca binefăcători în
orașele grecești, și mai ales in Atena. Vizitatorii in Grecia astăzi au posibilitatea de a urmări
amprentele din istoria Greciei din paleolitic,Grecia în epoca romană, sute de monumente
arheologice, precum și în muzee și colecții arheologice, care sunt împrăștiate în întreaga țară
Decizia data de Constantin cel Mare pentru a muta capitala imperiului de la Roma la Constantinopol
a mutat în centrul atenției partea de est a imperiului. Această schimbare a marcat începutul anilor
bizantini, în care Grecia a devenit parte a Imperiului Bizantin. După 1204, când Constantinopolul a
fost luat de către cruciații din Vest, părți din Grecia au fost repartizate liderilor occidentali, în timp ce
venețienii au ocupat poziții strategice în Marea Egee (insule sau orașe de coastă)în scopul de a
controla rutele comerciale. Ocuparea Constantinopolului în 1262 a marcat ultimele etape ale
existenței imperiului. Otomanii au început treptat să profite de părți ale imperiului din secolul 14 AD,
și completat destramarea imperiului cu cucerirea Constantinopolului în 1453. Creta a fost zona de
final in Grecia, care a fost ocupata de către otomani în 1669.În jurul a patru secole de dominație
otomană, până la începutul Războiului de independență al Greciei în 1821. Numeroase monumente
din Anii bizantini și otomani pot fi vizitate. Perioada Ocupației au fost conservate, cum ar fi biserici
bizantine și post-bizantine, manastiri, cladiri otomane, si castele fermecătoare diverse alte
monumente, precum și asezari traditionale, destul de puține, care păstrează și parțial structura
bizantina. Rezultatul Războiului de independență al Greciei a fost crearea unui regat independent
grecesc în 1830, dar cu terenuri suveran limitate. În timpul secolului 19 și începutul secolului 20 , noi
domenii cu o populație compacta greceasca au fost treptat inaugurate în statul elen, terenul
suveranei Grecii ar atinge nivelul său maxim de la sfârșitul primului razboi mondial în 1920, cu
contribuția substanțială a prim-ministru Eleftherios Venizelos.Statul Elen a luat forma sa actuală,
după încheierea celui de al doilea război mondial, cu includerea Insulele Dodecanese.